HERPESVIRIDAE

Generalitati
Familia Herpesviridae cuprinde peste 100 de virusuri ce pot infecta omul şi unele
animale .
Dintre acestea, agenţii cu semnificaţie pentru patologia umană sunt grupaţi în 3
subfamilii:
Subfamilia Alphaherpesvirinae: - Virusul Herpes simplex tip 1 - Virusul Herpes
simplex tip 2 - Virusul varicelo-zosterian
Subfamilia Betaherpesvirinae: - Virusul cytomegalic (Cytomegalovirus) - Virusul
herpetic uman tip 6 - Virusul herpetic uman tip 7
Subfamilia Gammaherpesvirinae: - Virusul Epstein-Barr - Virusul herpetic uman tip 8
(v. sarcomului Kaposi).
 Proprietati
Virionii au formă sferică având dimensiuni între 180-200nm.
Ei sunt constituiţi dintr-un genom ADN liniar, dublu catenar.
Genomul este inclus într-o capsidă cu simetrie icosaedrică, în jurul căreia se
găseşte o anvelopă cu o compoziţie complexă, în două straturi. Stratul situat
în proximitatea capsidei este de natură proteică, având o structură granular-
amorfă.
Acesta este acoperit de un înveliş extern lipidic pe care proemină spiculi
constituiţi din glicoproteine.
 Boala la om
Virusul Herpes simplex tip 1
Determină infecţii cu poartă de intrare tegumentară sau mucoasă.
Pătrunderea sa în organism se face la nivelul unei soluţii de continuitate la nivelul
tegumentului sau mucoasei bucale sau la nivelul conjunctivei oculare.
Se replica activ la nivelul porţii de intrare produce simptome locale caracteristice:
-gingivo-stomatita acută
- erupţie veziculo-ulcerativă
- keratoconjunctivita.
 Boala la om
Replicarea are loc şi la nivelul ganglionilor limfatici regionali. După ce acestia sunt
depasiti se produce viremia iniţială cu localizarea consecutivă a virusului la nivelul
unor organe.
In cazurile de imunodeficienta gazdei se pot produce forme severe de boală cu
diseminare viscerală masivă:
- herpesul generalizat
- meningita, meningo-encefalita herpetică.
 Boala la om

• Infecţia primară poate persista datorită faptului că virusul ajunge pe calea nervilor
senzitivi în ganglionii medulari senzitivi, unde replicarea sa poate continua fără ca virusul
să fie eliminat. Persistenţa genomului viral la acest nivel se face sub formă episomală
(nonintegrativă).
• Infecţia primară este adesea achiziţionată în copilărie prin contactul intim cu persoane
infectate. După remiterea simptomelor locale, infecţia persistentă poate evolua cu
perioade asimptomatice alternând cu episoade de reactivare a căror intensitate şi
frecvenţă tinde să descrească cu vârsta.
• În cazul episoadelor recurente de keratoconjunctivită herpetică există pericolul
afectărilor oculare severe ireversibile (cicatrici corneene, orbire) .
 Boala la om
Virusul Herpes simplex tip 2
Infecţia se produce prin contact sexual, pătrunderea virusului în organism făcându-se la
nivelul unor soluţii de continuitate ale mucoasei genitale,fiind corelate cu promiscuitatea
sexuala,debutul vietii sexuale la o varsta foarte tanara,istoricul pozitiv pentru alte boli
venerice si numarul mare de parteneri sexuali.
HSV-2 poate fi transmis si vertical (de la mama infectată la nou-născut).
Deoarece, de obicei, infecţia cu HSV-1 se produce la vârste tinere (copilărie), infecţia cu
HSV-2 este cel mai frecvent dobândită sub formă de infecţie iniţială (mai rar ca infecţie
primară).
 Boala la om
Manifestările clinice locale sunt:
- la bărbat - mănunchi de vezicule situate la nivelul penisului, interesând uneori
meatul urinar cu disurie consecutivă
- la femeie - grupuri de vezicule la nivel labial, vulvar, perineal cu posibilitatea de
extindere până la nivelul regiunii interne a coapsei sau la nivelul colului uterin
(cervicita herpetică).
- La ambele sexe leziunile veziculare sunt însoţite de adenopatii inghinale
 Boala la om
Episodul iniţial este urmat de recurenţe cu frecvenţă variabilă.
La nou-născut HSV-2 se transmite de la mama infectată, în cursul naşterii (prin
traversarea canalului cervico-vaginal infectat).
Simptomatologia apare la câteva zile de la naştere şi ea variază de la apariţia
câtorva vezicule tegumentare până la erupţii veziculo-ulcerative generalizate
însoţite de visceralizare (afectare hepatică, cerebrală) cu posibilă evoluţie
letală.
 Diagnostic de laborator

• Se face prin determinarea anticorpilor IgM si IgG fata de HSV1 si HSV2 fiin
utilizate urmatoarele metode de diagnostic:
• ELISA
• chemiluminiscenta
• Electrochemiluminiscenta
• Obtinerea unui rezultat pozitiv pentru IgM indica o infectie acuta.
• IgG cresc dupa 1-2 saptamani ajungand la un maxim in 6-8 saptamani,
dupa care scad progresiv.