ULCERUL GASTRIC

PERFORAT
GUZ SIMONA
ANUL I, GRUPA A, „OCROTIREA”
 ULCERUL GASTRIC perforat
Ulcerul gastric este o boală caracterizată prin apariția
la nivelul stomacului sau a duodenului a unei leziuni
ulceroase, adică a unei pierderi de substanță digestivă ce
evoluează în pușee acute, periodice, produse prin acțiunea
clorhidropeptică a secreției gastrice.
Principala cauză a apariției ulcerului gastric este
reprezentată de creșterea secreției gastrice, pepsina și
acidul clorhidric care depășesc astfel mecanismele de
apărare locale reprezentate în principal de mucusul gastric
protector și reînnoirea celulară continuă a mucoasei
gastrice.
Factorii care influențează creșterea de acid gastric sunt
reprezentați de utilizarea medicamentelor de tipul
antiinflamatoarelor nesteroidiene (aspirina, ibuprofenul),
fumatul, consumul excesiv de alcool sau infecția cu
Helicobacter Pylori.
Ulcerul gastric este mai puțin frecvent decât ulcerul
duodenal și este întâlnit cu frecvența mai mare, dincolo de
decada a V-a a vieții. Are incidența egală la ambele sexe.
Ulcerul gastric perforat este complicația cea mai acută și
cea mai frecventă. Peste 50-60% din decesele cauzate de
ulcer se datorează acestei complicații. Se întâlnește mai
frecvent între 30-50 de ani și apare mult mai des la bărbați
decât la femei. Perforația se face în peritoneul liber sau
întru-un organ vecin. Perforația în peritoneul liber dă
naștere la peritonită, iar în organele vecine este o perforație
oarbă. La nivelul stomacului ulcerele se localizează mai
ales pe mica curbură și mult mai rar pe curbura mare sau
pe fețele stomacului. Ulcerul gastric se însoțește de leziuni
de gastrită situate mai lateral, extinse însă ulterior și către
corpul gastric.
Perforația este de obicei unică, excepțional se întâlnesc
mai multe perforații. Ele pot fi punctiforme, dar și foarte
largi. Perforațiile ulcerului gastric sunt mai mari decât cele
ale ulcerului duodenal.
 SIMPTOMELE ULCERULUI GASTRIC PERFORAT:
■ Simptomele și semnele produse prin perforație variază în funcție de timpul scurs din
momentul apariție acesteia. Procesul patologic se desfășoară în 3 stadii care sunt, de
obicei, ușor de recunoscut deși nu există limite stricte între ele.
Simptomele fiecărui stadiu sunt redate mai jos:
Stadiu precoce (în primele Stadiul intermediar (de la 2
2 ore) la 12 ore)
• durere abdominală intensă • vărsăturile încetează;
și generalizată; • durere abdominală mai
• înfățișare anxioasă; moderată;
• extremități reci; • în aparență mai bine,
• facies rece și transpirat; faciesul își recapătă
• respirație superficială: aspectul normal;
• eructații sau vărsături • temperatură normală sau
(ușoare); ușor crescută;
• respirație încă superficială
și de lip costal;
• peretele abdominal rigid,
sensibil și adesea retractat
sau plat;
• peritoneul pelvian sensibil
la palpare;
Stadiul tardiv (după 12 ore)
• vărsături mai frecvente,
dar fără a fi profuze;
• facies caracteristic de
peritonită instalată:
• abdomen sensibil și
destins;
• puls mic și rapid, semne
de șoc hipovolemic;
• temperatura de obicei
crescută;
• rigiditatea peretelui
abdominal de obicei ușor
diminuată;
• respirație dificilă și
rapidă;
Diagnostic:
Se poate afirma despre ulcerul gastric perforat, chiar din stadiul inițial, că este o
afecțiune abdominală gravă, care necesită intervenție chirurgicală de urgență, deși natura
exactă a leziunii nu este de la început clară. De un real folos pot fi datele anamnestice
care relevă un debut cu fenomene etichetate ca indigestie cronică sau cu durere duodenală
survenind postprandial, după circa 2 ore.
Destul de mulți ulceroși au însă un istoric recent, relevând numai o durere după
ingerarea alimentelor, ceea ce se întâmplă mai des în cazul ulcerelor pilorice la tineri.
Dacă, la un bolnav care a fost subiectul unei indigestii cronice apar pe neașteptate o stare
de colaps și o durere abdominală foarte severă, survenită, de asemenea, brusc și în același
timp, peretele abdominal devine rigid în totalitate, este justificată suspiciunea unui ulcer
perforat.
Dacă, în plus, peritoneul pelvin este sensibil și se mai constată și sonoritate pe aria
hepatică laterală de percuție, atunci diagnosticul de perforație a ulcerului este sigur. În al
doilea stadiu, simptomele generale se ameliorează temporar, dar toate semnele locale
rămân și devin încă și mai precise, astfel încât observatorul atent nu poate greși. În al
treilea stadiu, nu mai sunt dificultăți de diagnostic, s-a ajuns deja la o situație catastrofală.
 Tratamentul ulcerului perforat
■ Tratamentul ulcerului perforat este chirurgical, de urgență, riscul crescând direct
proporțional cu timpul scurs de la debutul perforației și până la operație. Revărsarea în
peritoneu (cavitatea peritoneală) a conținutului gastric acid împreună cu bila și sucul
pancreatic realizează într-o primă etapă o peritonită chimică (o arsură veritabilă a
peritoneului) care netratată se transformă în peritonită purulentă ce poate dezvolta ca
orice peritonită un șoc toxicoseptic ce pune în pericol viața bolnavului. Pacientului i se
montează o sondă nazogastrică (în scopul evacuării conținutului gastric, care altfel
continuă să se evacueze în abdomen), i se administrează antisecretorii, protective
gastrice, antibiotic, tratamente perfuzabile în vederea reechilibrării timp de câteva ore,
înaintea intervenției chirurgicale.
■ Deoarece ulcerul perforat poate apărea ca o complicație a unei boli ulceroase netratate
corespunzător sau în timp util, se recomandă efectuarea unor controale medicale prin care
să se monitorizeze evoluția unei astfel de afecțiuni, printr-un tratament adecvat putându-
se preveni astfel producerea perforației ulceroase.
■ De asemenea, chiar dacă de cele mai multe ori, ca principală cauză în apariția ulcerului
este incriminată bacteria Helicobacter pylori, respectarea unui regim alimentar sănătos și
evitarea comportamentelor nocive (fumat, alcool) sau a stărilor de stres pot reduce
substanțial posibilitatea producerii sau agravării bolii ulceroase.
 PROFILAXIE
Profilaxia primară
Prevenția constă în aplicarea de măsuri
igieno-dietetice persoanelor cu risc (rudele
de gradul I ale celor care au ulcer, mai ales
membrii familiilor cu aglomerare de cazuri).
Profilaxia constă în:
■ evitarea eforturilor fizice excesive și a
stresului;
■ administrarea meselor la ore regulate;
■ evitarea fumatului, consumului de alcool
și a excesului de cafea;
■ evitarea medicației ulcerogene:
antiinflamatoare nesteroidiene (aspirina,
fenilbutazona), corticoizi,
tuberculostatice;
Profilaxia secundară
Profilaxia secundară constă în:
■ evitarea factorilor ce pot favoriza apariția
recidivelor și complicațiilor, a factorilor
precipitanți ai ulcerului;
■ trebuie tratat fondul psihic predispozant și
trebuie evitate:
■ stările conflictuale;
■ stresul;
■ suprasolicitările nervoase și psihice;
■ evitarea prânzurilor neregulate, abundente,
asociate cu alcool, condimente și prăjeli;
■ evitarea fumatului și a abuzului de cafea (mai
ales concentrată și administrată pe stomacul gol);
■ evitarea medicamentelor ulcerogene;
 Profilaxia terțiară
Medicamentele se prescriu numai de către medic.
În cazul ulcerului gastric și a ulcerului complicat, este necesară spitalizarea, care are avantajul
supravegherii medicale permanente și scoaterii din mediul stresant.
Psihoterapia și evitarea stărilor conflictuale este esențială pentru reușita tratamentului.
Pe lângă regimul alimentar, bolnavul trebuie să adopte și un regim de viață rațional. Îndeletnicirile care cer
o încordare nervoasă continuă și țin bolnavul în tensiune trebuie schimbate, cel puțin provizoriu.
■ se va evita mâncatul în grabă, la ore neregulate ca și obiceiul de a mânca numai de două ori pe zi ( de
exemplu numai la prânz și seara).
■ administrarea alimentelor se va face la ore fixe, în prânzuri mici și repetate (circa 5-6 prânzuri pe zi). În
primele zile se recomandă: lapte, brânza de vaci proaspătă, paste făinoase fierte, fierturi de cereale, supe de
zarzavat, ouă fierte, biscuiți alcalini. După câteva zile se adaugă: pâine rece (care se fărâmițează ușor) și în
niciun caz pâine prăjită ( care conține caramel ce excită secreția gastrică), care fiartă, perișoare fierte sau
grătar de pasăre sau de vită (fără grăsimi).
■ în perioada de remisiune, se recomandă menținerea regulilor de igienă alimentară. De asemenea, se va
renunța definitiv la tutun.
Intervenția chirurgicală este indicată în cazurile în care tratamentul medical nu dă rezultatele dorite, ca și în
cazurile în care apariția complicațiilor ulceroase cere o rezolvare urgentă. Vindecarea bolii este în primul rând
o chestiune de cooperare susținută între bolnav și medicul care-l îngrijește.
 BIBLIOGRAFIE

1. Borundel C. - „Manual de medicină internă pentru cadre

medii”, Ed. Alt, București, 2000.
2. Dumitrașcu D. - „Bolile aparatului digestiv, vol. I”, Ed. IMF,
Cluj-Napoca, 1981.
3. Mozeș C. -„ Cartea asistentului medical (Tehnica îngrijirii
bolnavului)”, Ed. Medicală, București, 1999.
4. Pușcaș I. -„ Ulcerul gastric și duodenal”, Ed. Medicală, 1986.
5. Titircă L. -„Urgențe medico-chirurgicale”, Ed. Medicală,
București, 1994.
HERPESUL GENITAL
GUZ SIMONA
ANUL I, GRUPA A
„OCROTIREA”