Îngrijiri

calificate în
medicină
internă

CURS 4
AFECŢIUNI
DIGESTIVE

Lect. Univ. Dr. Hărăbor Valeriu

Ulcerul gastric şi duodenal

Ulcerul este un defect al mucoasei gastrice sau duodenale care

depă şeşte în profunzime musculara mucoasei şi este înconjurat
de infiltrat inflamator de tip acut sau cronic.

Prevalenţa globală (ulcere active, cicatrizate, operate) este de

10% din populaţie.

Clinic

Majoritatea ulcerelor evoluează cu sindrom dispeptic ulceros.

Acesta este dominat de durere.
 Ulcerul gastric şi duodenal

Durerea care are câ teva caractere specifice:

• ritmicitatea, adică apariţia ciclică în legă tură cu mesele;

• în ulcerere duodenale durerea apare tardiv post alimentar,

îmbră câ nd uneori aspectul de “foame dureroasă”,
sau noaptea trezind pacientul din somn în jurul orelor 1-2;
curios, durerile de regulă nu apar dimineaţa;

• în ulcerul gastric durerile sunt mai strâ ns legate de

alimentaţie apă râ nd la distanţă scurtă (30 min – 1h
postalimentar);
 Ulcerul gastric şi duodenal

Durerea caractere specifice:

• caracteruI durerii este variabil:

 arsură ;
 senzaţie de apă sare sau roadere;
 senzaţie de gol;

• durata este de 30 min - 1h şi cedează prompt sau gradual după

ingestia de alimente sau alcaline;

• periodicitatea:
o este caracterizată prin intercalarea de perioade libere
alternâ nd cu faze dureroase;
o la unii pacienţi perioadele dureroase pot coincide cu
sezoanele de trecere: primăvară , toamnă .
Ulcerul gastric şi duodenal

În afara durerii, pacienţii pot acuza greţuri şi uneori vă rsă turi

acide după care durerile se ameliorează .
Acestea apar mai frecvent la pacienţii cu ulcere pilorice.

Scă derea în greutate este prezentă mai ales la pacienţii cu ulcere

gastrice, este de mică importanţă (2-3 kg) şi se explică prin
alimentaţia deficitară de teama durerilor.
 Stenoza hipertrofică de pilor

Stenoza hipertrofică de pilor este o hipertrofie obstructivă a

fibrelor circulare ale pilorului.

Sunt fundamentale 4 semne clinice, iar asocierea lor permite cel

mai adesea punerea diagnosticului clinic:

Vărsăturile:

Apar brutal, după un interval liber de la 15 zile la 6 să ptă mâ ni, în

intervalul liber copilul hră nindu-se normal.

Vă rsă turile se produc uşor, sunt în jet, cu conţinut alimentar

(lapte), niciodată nu sunt bilioase.

Ele survin fă ră un orar particular, dar adesea tardiv în raport cu

mesele.
 Stenoza hipertrofică de pilor

Vărsăturile:

Vă rsă turile sunt în cantitate din ce în ce mai mare, adesea mai

mare decâ t volumul ultimei mese, producâ ndu-se uneori în timpul
alimentaţiei.

Vă rsă turile au un caracter repetitiv fiind din ce în ce mai grave.

Curba ponderală este în scădere: copilul care începuse să crească

după scă derea fiziologică neonatală , stagnează , apoi pierde în
greutate şi apar semne de deshidratare.

Păstrarea apetitului care, contrastează cu vă rsă turile şi scă derea în

greutate.

Constipaţia completează simptomatologia.

 Bolile inflamatorii intestinale

Rectocolita hemoragică (RCH) şi boala Crohn (BC) reprezintă

“bolile inflamatorii intestinale”, zise şi nespecifice, deoarece sunt net
distincte de celelalte boli entero-colonice cu cauză precizată
(specifice).

Etiologia fiind necunoscută , li se adaugă adjectivul “idiopatice”.

Din punct de vedere clinico-evolutiv, ele ar trebui denumite

“cronice”, întrucâ t aceasta este o tră să tură definitorie a lor, chiar
dacă în unele cazuri de RCH debutul este de tip acut, cu evoluţie
fulminantă .
 Bolile inflamatorii intestinale

Rectocolita hemoragică (RCH)

Simptomatologia iniţială din RCH este dominată de diaree, mai

accentuată în formele extinse, mai rară în cele distale.

Tenesmele preced adesea emisia scaunelor, care se produce şi

noaptea, mai ales câ nd leziunile rectale sunt exprimate. În formele
exclusiv rectale (rectită hemoragică ) bolnavul este frecvent
constipat.

Rectoragia apare ca prim simptom la fel de des ca diareea.

Durerile abdominale sunt obişnuite în RCH severă , dar pot lipsi la

bolnavii cu debut insidios şi evoluţie uşoară .
În cursul puseului, diareea şi rectoragia se întâ lnesc la 4/5 bolnavi,
durerile abdominale la 3/5.
În formele severe şi prelungite apar inapetenţă, greaţă, vărsături,
febră, scădere în greutate, tahicardie.
 Bolile inflamatorii intestinale

Boala Crohn (BC)

BC este o afecţiune cronică , cu debut şi evoluţie lentă , progresivă ,

jalonată de pusee.

Deseori diagnosticul se întâ rzie luni şi ani, pentru că simptomele

iniţiale nu sunt suficient de revelatoare.

O statistică recentă din Franţa arată că întâ rzierea diagnosticului

este în medie 38 luni pentru localizarea exclusiv ileală şi 29 luni la
cei cu interesare exclusiv rectocolică .
 Bolile inflamatorii intestinale

Boala Crohn (BC)

Simptomele pot fi grupate în trei tipuri de manifestă ri:

 digestive: (primul fiind cel mai frecvent simptom iniţial, ultimul cel mai rar )
 diaree,
 dureri abdominale,
 leziuni anale,
 vă rsă turi,
 rectoragie pasageră .

 generale: în ordinea frecvenţei la debut:

 slă bire din greutate,
 astenie,
 anemie,
 febră prelungită ;

 extraintestinale: îndeosebi articulare, care se asociază la

simptomele precedente după o perioadă variabilă de timp.
 Bolile inflamatorii intestinale

Boala Crohn (BC)

Diareea, leziunile anale, astenia, slă birea din greutate şi durerile

abdominale sunt, în ordine descrescâ ndă , cele mai frecvente
simptome în momentul diagnosticului.

Diareea este cea mai frecventă atâ t în localiză rile enterale câ t şi

rectocolonice.

Febra apare mai ales în colita Crohn, iar în ileita terminală este
expresia formă rii abceselor.

Examenul abdomenului pune în evidenţă o sensibilitate anormală la

palpare şi adesea o masă bine delimitată sau o împă stare dureroasă .

Leziunile anale – perianale sunt polimorfe şi survin în orice stadiu

evolutiv, chiar câ nd bolnavul nu acuză vreun alt simptom: ulceraţii
cutaneo-mucoase, abcese, fistule, stenoză fibroasă .
SONDAJUL GASTRIC

Definiţie: Sondajul sau tubajul gastric reprezintă intoducerea unui

tub de cauciuc – sonda gastrică Faucher sau Einhorn prin faringe şi
esofag în stomac.

Scop:
- explorator:
• recoltarea conţinutului stomacal în vederea evaluă rii funcţiei
chimice şi secretorii (chimismul gastric);
• pentru studierea funcţiei evacuatoare a stomacului;
- terapeutic:
• evacuarea conţinutului stomacal toxic;
• cură ţirea mucoasei de exsudate şi substanţe stră ine depuse;
• hidratarea şi alimentarea bolnavului;
• introducerea unor substanţe medicamentoase.

Indicaţii: în gastritele acute sau cronice, boala ulceroasă .

SONDAJUL GASTRIC

Pregătiri:

Materiale
• de protecţie: două şorţuri de cauciuc sau din material plastic;
muşama şi aleză , prosoape;
• sterile: sonda Faucher sau Einhorn; 2 seringi de 20 ml; caserolă cu
mă nuşi de cauciuc; pense hemostatice; eprubete;
• nesterile: tăviţă renală , tavă medicală , pahar cu apă aromată ,
pahar cu apă pentru proteză , recipient pentru colectare;
• medicamente: la indicaţia medicului;
SONDAJUL GASTRIC

Pacient

 psihic:
- se informează pacientul şi i se explică necesitatea tehnicii;
- este rugat să respecte indicaţiile date în timpul sondajului;

 fizic:
- se aşază pacientul pe un scaun cu spetează , cu spatele câ t
mai drept;
- se protejează cu şorţul de cauciuc sau de material plastic;
- i se îndepă rtează proteza dentară (câ nd este cazul) şi se
aşază într-un pahar cu apă ;
- se aşază tăviţa renală sub bă rbia pacientului pentru a capta
saliva ce se scurge din cavitatea bucală ;
- este solicitat să menţină tăvita în această poziţie;
- pacientul nu va mâ nca în dimineaţa efectuă rii examenului.
SONDAJUL GASTRIC
Execuţie:

 asistenta se spală pe mâ ini cu apă şi să pun;

 îmbracă şorţul de cauciuc;
 îşi pune mă nuşile sterile;
 umezeşte sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe şi
esofag;
 se aşază în dreapta bolnavului şi îi fixează capul cu mâ na stâ ngă ,
ţinâ ndu-l între mâ nă şi torace;
 prinde cu mâ na dreaptă extremitatea rotunjită a sondei ca pe un
creion;
 cere pacientului să deschidă larg gura, să respire adâ nc şi
introduce capă tul sondei pâ nă la peretele posterior al faringelui,
câ t mai aproape de ră dă cina limbii, invitâ nd bolnavul să înghită ;
 prin deglutiţie sonda pă trunde în esofag şi este împinsă foarte
atent spre stomac (la marcajul 40-50 cm citit la arcada dentară );
SONDAJUL GASTRIC
Execuţie:
 verifică prezenţa sondei în stomac prin aspirarea conţinutului
stomacal cu ajutorul seringii;
 se fixează sonda;
 aşază la extremitatea liberă a sondei balonul Erlenmeyer (câ nd se
colectează pentru o probă ) sau aspiră sucul gastric cu seringa;
 pentru a favoriza golirea stomacului, pacientul este rugat să -şi
contracte pereţii abdominali;
 extrage sonda printr-o mişcare hotă râ tă , cu prudenţă , după
comprimarea ei cu o pensă hemostatică pentru a împiedica
scurgerea conţinutului în faringe (de unde ar putea fi aspirat de
pacient);
 câ nd capă tul liber al sondei ajunge în gura pacientului se prinde
cu mâ na stâ ngă şi se îndepă rtează sonda;
 goleşte conţinutul sondei în vasul colector;
 aşază sonda în tăviţa renală .
SONDAJUL GASTRIC
SONDAJUL GASTRIC

Îngrijirea ulterioară a pacientului:

 i se oferă un pahar cu apă aromată să -şi clă tească gura;
 se şterg mucozită ţile de pe faţă şi bă rbie;
 se îndepă rtează tăviţa şi şorţul de cauciuc;
 i se oferă proteza dentară (după caz);
 se aşază pacientul în poziţie comodă .

Pregătirea produsului pentru examenul de laborator:

 se determină cantitatea evacuată ;
 se completează formularele de recoltare;
 se trimit probele etichetate la laborator.

Se efectuează reorganizarea.

Notarea în foaia de observaţie: se notează tehnica, data,

cantitatea şi spectrul macroscopic al sucului gastric extras.
SONDAJUL GASTRIC

Accidente:

 greaţă şi senzaţie de vă rsă tură ; se înlă tură fie printr-o respiraţie

profundă , fie se efectuează anestezia faringelui cu o soluţie de
cocaină 2%;

 sonda poate pă runde în laringe: apare reflexul de tuse,

hiperemia feţei, apoi cianoza, se îndepă rtează sonda;

 sonda se poate înfunda cu resturi alimentare; desfundarea se

face prin insuflaţie cu aer;

 se pot produce bronhopneumonii de aspiraţie.

SONDAJUL GASTRIC
SPĂLĂTURA GASTRICĂ
Definiţie: prin spă lă tură gastrică înţelegem evacuarea conţinutului
stomacal şi cură ţirea mucoasei de exsudate şi substanţe stră ine.

Scop: terapeutic: evacuarea conţinutului stomacal toxic.

Indicaţii:
 intoxicaţii alimentare sau cu substanţe toxice;
 stază gastrică însoţită de procese fermentative;
 pregă tirea preoperatorie în intervenţiile de urgenţă sau pe
stomac;
 pregă tirea pentru examen gastroscopic.

Contraindicaţii:
 intoxicaţii cu substanţe caustice;
 hepatite cronice;
 varice esofagiene;
 îmbolnăviri cardio-pulmonare decompensate;
 ulcer gastric în perioada dureroasă ;
 cancer gastric.
SPĂLĂTURA GASTRICĂ

Pregătiri:

Materiale

 de protecţie: muşama, traversă , prosoape, 2 şorţuri de cauciuc;

 sterile: sondă gastrică Faucher, 2 seringi de 20 ml, casoletă cu

mă nuşi de cauciuc, pensă hemostatică ;

 nesterile: cană de sticlă sau de metal de 5 l, pâ lnie, apă caldă la

25-26°C, recipient pentru captarea lichidului (gă leată , lighean),
scaun;

 medicamente: că rbune animal, alt antidot la indicaţia medicului;

SPĂLĂTURA GASTRICĂ

Pacient

 psihic:
- se anunţă şi se explică importanţa examenului şi a colaboră rii
sale;

 fizic:
 se aşază pacientul pe scaun şi se protejează cu un prosop în
jurul gâ tului;
 se aşază şorţul de cauciuc;
 se îndepă rtează proteza dentară (câ nd este cazul);
 i se oferă tăviţa renală şi este rugat să şi-o ţină sub bă rbie
(pentru captarea salivei şi pentru imobilizarea pacientului).
SPĂLĂTURA GASTRICĂ

Execuţie:
 asistenta se spală pe mâ ini, îmbracă mă nuşi sterile şi şorţul de
cauciuc;
 umezeşte sonda, se aşază în dreapta pacientului şi îi fixează capul
între mâ nă şi torace;
 cere pacientului să deschidă gura, să respire adâ nc;
 introduce capă tul sondei pâ nă la peretele posterior al faringelui
câ t mai aproape de ră dă cina limbii invitâ nd pacientul să înghită ;
 prin deglutiţie, sonda pă trunde în esofag şi prin mişcă ri blâ nde de
împingere ajunge în stomac (la marcajul 40-50 cm la arcada
dentară );
 la capă tul liber al sondei se adaptează pâ lnia şi se aduce la nivelul
toracelui pacientului;
SPĂLĂTURA GASTRICĂ

Execuţie:
 se verifică temperatura lichidului de spă lă tură şi se umple pâ lnia;
 se ridică pâ lnia deasupra capului pacientului;
 înainte ca ea să se golească complet, se coboară 30-40 cm sub
nivelul epigastrului în poziţie verticală pentru a se aduna în ea
lichidul din stomac;
 se goleşte conţinutul pâ lniei în vasul colector;
 se repetă operaţia pâ nă ce lichidul este curat, limpede, fă ră
resturi alimentare sau substanţe stră ine;
 se îndepă rtează pâ lnia şi se pensează capă tul liber al sondei
după care se extrage cu atenţie, pentru a se împiedica scurgerea
conţinutul ei în faringe, de unde ar putea fi aspirat de pacient.
SPĂLĂTURA GASTRICĂ

Îngrijirea ulterioară a pacientului:

 i se oferă un pahar cu apă să -şi clă tească gura;
 se şterg mucozită ţile de pe faţă şi bă rbie;
 se îndepă rtează tăviţa renală şi şorţul;
 se aşază pacientul în poziţie comodă .

Pregătirea produsului pentru examenul de laborator: dacă

spă lă tura s-a efectuat pentru eliminarea unor substanţe toxice
ingerate accidental sau voluntar, tot ceea ce s-a evacuat din stomac
se va pă stra pentru examinarea de că tre medic, iar un eşantion va
fi trimis la laborator.

Se efectuează reorganizarea şi notarea în foaia de observaţie.

SPĂLĂTURA GASTRICĂ

DE ŞTIUT:

 dacă apare senzaţia de greaţă şi vă rsă tură , se indică respiraţie

profundă sau se face anestezia faringelui cu soluţie de cocaină
2%;

 sonda poate ajunge în laringe, apare reflexul de tuse, hiperemia

feţei apoi cianoza – se retrage sonda;

 sonda se foate înfunda cu resturi alimentare – se îndepă rtează

prin insuflaţie de aer cu seringa;

 se pot produce bronhopneumonii de aspiraţie.

PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU GASTROSCOPIE

Gastroscopia: vizualizarea directă a mucoasei gastrice, cu ajutorul

unui instrument optic, numit gastrofibroscop.

Azi se utilizează : eso-gastro-duodeno-scopul – un aparat modern,

care are înglobate în construcţia sa sistemul optic, cel de insuflaţie
şi aspiraţie. Totodată există posibilitatea adaptă rii acestuia la
camera video, cu urmă rirea imaginii obţinute pe un ecran TV
(videoendoscop).

Scop:
 diagnostic;
 terapeutic:
 polipectomie,
 tratament endoscopic pentru hemoragiile digestive,
 tratament cu laser.
PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU GASTROSCOPIE

Pregătirea instrumentelor şi a materialelor necesare:

Se pregă tesc materialele necesare în funcţie de scopul
instrumentelor investigaţiei:
- mă nuşi sterile, şorţuri de cauciuc, comprese sterile, tăviţă renală ,
pipe Guedel, substanţe anestezice, mă nuşi sterile, porttampoane,
recipiente cu substanţe dezinfectante, ochelari de protecţie;
- medicamente: atropină , midazepam, diazepam, adrenalină – fiole
(trusă antişoc);
- seringă de 2 ml de unică folosinţă ;
- glicerină sterilă sau silicon, pentru lubrifierea tubului
gastroscopului, sondelor;
- periuţe de citologie;
- pensă pentru prelevat biopsie şi pensă anatomică ;
- recipient cu formol, pentru ţesutul prelevat;
- soluţie şi recipiente pentru testul ureazei, în vederea determină rii
prezenţei Helicobacterului pylori.
PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU GASTROSCOPIE

Pregătirea psihică şi fizică a pacientului

Orice pacient ce urmează a fi supus acestei investigaţii sau altor

examină ri endoscopice, este îngrijorat în privinţa procedurii şi a
diagnosticului, iar în unele cazuri, anxietatea este foarte accentuată .
Se impune, atunci, calmarea pacientului.

Pentru liniştirea pacientului, asistenta trebuie să -l încurajeze, să

comunice, să favorizeze “relaţia de la fiinţă umană la altă fiinţă
umană”, astfel încâ t să -l determine să -şi exprime sentimentele.

Prin discuţia competentă cu pacientul, asistenta culege date pentru

depistarea altor manifestă ri de dependenţă , legate de satisfacerea
sau nesatisfacerea celor 14 nevoi fundamentale.
Asistenta va comunica medicului problemele identificate (anxietate
severă , risc de alergii, tahicardie etc.) iar medicul va indica
medicaţia necesară .
PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU GASTROSCOPIE

În cadrul acestei comunică ri (discuţie, observaţie), asistenta

încearcă să :

 evalueze gradul anxietă ţii pacientului, cauza anxietă ţii (frica de

investigaţie, frica de diagnostic grav, frica de durere etc.); în funcţie
de aceste probleme identificabile, aplică intervenţiile autonome
corespunză toare;

 asigură un climat calm, de că ldură umană ;

 printr-o comunicare eficace, verbală şi nonverbală , îi

demonstrează pacientului că îi înţelege problemele (climat de
înţelegere empatică);

 îi explică efectele dezagreabile ale investigaţiei (ca să ştie la ce să

se aştepte), rugâ ndu-l ca, printr-un efort de voinţă , să le
depă şească , pentru a putea coopera în timpul examină rii.
PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU GASTROSCOPIE

Asistenta:
• va administra medicaţia recomandată de medic (intervenţie cu
rol delegat) pentru sedarea pacientului sau pentru prevenirea
unor incidente – accidente;

• pentru buna pregă tire fizică a pacientului, asistenta îi va explica

importanţa golirii şi cură ţirii complete a stomacului astfel:
 îl anunţă să nu mă nâ nce şi să nu fumeze în dimineaţa zilei
de examinare şi în seara precedentă investigaţiei;
 în seara zilei precedente, se efectuează pacientului la care
evacuarea stomacului este deficitară o spă lă tură gastrică cu
apă că lduţă .
PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU GASTROSCOPIE

Participarea la tehnică:
 sedarea pacientului se face prin administrarea a câ te o tabletă de
diazepam, în seara precedentă examină rii şi, dacă e nevoie, şi
dimineaţa;
 cu 40-50 minute înainte de probă , i se efectuează o injecţie cu
atropină (dacă nu există contraindicaţii), scobutil sau diazepam;
 înainte de începerea investigaţiei, asistenta efectuează anestezia
locală cu spray (Zilocaină , Stomacarină ) sau se face badijonarea
locală (baza limbii şi faringele) cu soluţii de Novocaină 1% sau
xilină ; aceste soluţii pot fi folosite pentru anestezia locală şi prin
gargară ;
 se aşază pacientul pe masa de examinare, în decubit lateral,
stâ ng, pe o perniţă tare.
PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU GASTROSCOPIE

Gastroscopia se efectuează cu ajutorul a două asistente:

Asistenta I:
 vorbeşte cu pacientul,
 îl linişteşte,
 îi asigură poziţia capului în extensie forţată ,
 ţine tăviţa renală sau îi şterge gura de secreţii cu o compresă .

Asistenta II: ajută medicul:

 la introducerea aparatului,
 ungâ nd gastroscopul,
 prezentâ ndu-i instrumentele.
PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU GASTROSCOPIE

Îngrijirea pacientului după tehnică:

 este supravegheat încă o jumă tate de oră în camera unde
pacientul a fost examinat;
 este transportat la salon (atenţie la cei cu hemoragie digestivă
superioară în curs);
 este supravegheat atent timp de două ore după terminarea
examină rii, urmă rindu-se să nu mă nâ nce, să nu bea;
 pacientul că ruia i s-a prelevat biopsie, este atenţionat să nu
consume alimente fierbinţi;
 dacă pacientul nu reuşeşte să elimine mucusul şi aerul din
stomac şi acuză dureri, la indicaţia medicului, se introduce sonda
gastrică şi se elimină aerul şi mucozită ţile;
 se efectuează pacientului inhalaţii cu mentol, pentru evitarea
senzaţiilor neplă cute din gâ t.
PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU GASTROSCOPIE

Pregătirea produselor pentru laborator:

• se pregă tesc fragmentele de ţesut şi mucoasă stomacală ;
• produsele prelevate în vederea examină rilor histologice se
etichetează şi se trimit urgent la laborator.

La serviciul de endoscopie, asistenta analizează fragmentele

bioptice (testul ureazei) în vederea descoperirii prezenţei
Helicobacterului pylori (testul durează o oră ).

Reorganizarea locului de muncă:

 se aspiră soluţie de Glutaraldehidă 2% sau CIDEX, pâ nă câ nd este
curat gastroscopul (prin 4 minute de dezinfecţie cu Glutaraldehidă
sau CIDEX se distruge virusul SIDA);
 se spală bine de secreţii exteriorul şi interiorul aparatului cu apă şi
să pun, apoi, se clă teşte bine;
 aparatele prevă zute cu un cerc albastru se pot cură ţa şi dezinfecta
sub imersie totală în maşini de spă lat speciale;
PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU GASTROSCOPIE

Reorganizarea locului de muncă:

 interiorul fibrogastroscopului se spală cu o perie ce trebuie
introdusă în toate canalele, astfel încâ t canalele să fie irigate cu
podus dezinfectant;
 se periază extremită ţile endoscopului;
 se şterge aparatul cu soluţie de Glutaraldehidă sau CIDEX
(atenţie: este toxică ); apoi, se şterge cu alcool de 90° (care se
evaporă repede şi îndepă rtează dezinfectantul);
 se usucă bine (pentru a preveni o eventuală infestaţie micotică );
 fibrogastroscopul şi pensele bioptice se ung cu silicon, pentru a le
proteja;
 se stochează materialul curat într-un dulap, care trebuie
dezinfectat zilnic;
 fibrogastroscopul trebuie pus într-un câ mp steril, iar dimineaţa,
se dezinfectează din nou.
PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU GASTROSCOPIE
Incidente şi accidente:
 dureri la deglutiţie,
 subfebrilită ţi,
 dureri şi tumefacţia amigdalelor,
 hemoragie,
 SIDA.

DE REŢINUT:
Dacă nu se utilizează corect echipamentul de protecţie (mă nuşi,
mască , ochelari etc.) câ nd se lucrează cu soluţiile dezinfectante,
personalul medical este supus riscului urmă toarelor îmbolnăviri:
 SIDA,
 astm,
 conjunctivite,
 dermatoze,
 eczeme.
PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU COLONOSCOPIE

Colonoscopia: examenul vizual direct al colonului, cu ajutorul unui

colonoscop flexibil; se vizualizează colonul sigmoid, descendent,
transvers şi ascendent pâ nă la cec.

Colonoscopul: tub din fibre optice flexibile, lung de 135-185 cm; el

se poate adapta şi la cameră video, cu urmă rirea imaginilor
obţinute pe un ecran TV.

Traiectul colonoscopului flexibil pornind de la rect până la

colonul sigmoid, descendent, transfers şi ascendent până la cec
PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU COLONOSCOPIE

Pregătirea instrumentelor şi a materialelor necesare:

- muşama, aleză ,
- comprese mici sterile, casoletă cu câ mpuri sterile,
- mă nuşi de cauciuc,
- pensă de biopsie,
- recipente pentru prelevă ri histologice,
- colonoscop cu sursă de lumină şi sistem de aspiraţie,
- vaselină , silicon pentru lubrifiere,
- recipient cu apă pentru cură ţirea colonoscopului după utilizare,
- recipiente cu substanţe pentru dezinfecţia aparatului;
- medicamente pentru sedarea pacientului.
PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU COLONOSCOPIE

Pregătirea psihică şi fizică a pacientului:

• pregătirea psihică:
se explică pacientului necesitatea investigaţiei;
este încurajat şi se informează pacientul despre tehnica
utilizată , durata investigaţiei, efectele neplă cute (senzaţia de
presiune, durere);
se explică scopul pregă tirii fizice, în vederea golirii şi
cură ţirii complete a colonului de materii fecale şi mucus, care
ar împiedica examinarea;
PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU COLONOSCOPIE

• pregătirea fizică:
 trei zile consecutiv, seara şi dimineaţa, se efectuează câ te
două clisme evacuatoare simple, înalte, la interval de o oră , cu
câ te doi litri de apă că lduţă ; ultima clismă se face în dimineaţa
examină rii, cu 3-4 ore înainte;
 în prima şi în a 2-a seară de pregă tire, se administrează un
purgativ;
 în cele trei zile de pregă tire, pacientul va ingera doar lichide;
 la nevoie, i se pot administra lichide prin perfuzie i.v., în
scopul combaterii sau prevenirii deshidrată rii;
 seara, înaintea examină rii, se dă un somnifer;
 în dimineaţa examină rii, i se administrează 1 fiolă diazepam
şi scobutil, cu 30-60 de minute înaintea începerii colonoscopiei.
PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU COLONOSCOPIE

Participarea la colonoscopie: sunt necesare două asistente:

Asistenta I:
• linişteşte pacientul, îi solicită să coopereze şi, pe câ t posibil, să
se relaxeze (informarea anterioară îl face mai cooperant şi mai
tolerant faţă de efectele neplă cute ale tehnicii);
• urmă reşte funcţiile vitale ale pacientului;
• îl aşază în decubit lateral stâ ng, cu genunchii flectaţi, şi este
acoperit cu un câ mp steril, prevă zut cu un orificiu central (în
timpul examină rii, la solicitarea medicului, poziţia pacientului
poate fi schimbată dintr-un decubit în altul, pe mă sură ce
sonda înaintează ).

Asistenta II:
• verifică colonoscopul, asigurâ ndu-se că este adaptat corect la
sursa de lumină şi că are insuflaţia şi aspiraţia bune;
• lubrifiază vâ rful tubului (colonoscopului) cu vaselină şi îl
introduce, încet, în anus.
PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU COLONOSCOPIE

ATENŢIE:

 asistenta va avea grijă să nu ajungă vaselină pe lentilă , fapt care

ar împiedica vizibilitatea;

 pe mă sură ce medicul are vizibilitatea traiectului lumenului

colonic stâ ng, asistenta, la solicitarea acestuia, avansează tubul
încet, în lumenul colonului;

 în acest timp, asistenta I se ocupă de pacient, supraveghindu-l şi

explicâ ndu-i cum să coopereze.
PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU COLONOSCOPIE

Incidente şi accidente:
 sâ ngerare,
 dureri abdominale violente, care opresc investigaţia,
 perforaţie,
 tahicardie,
 stop cardiac reflex.

Contraindicaţii:
 în operaţile abdominale recente,
 în cursul diverticulitei acute sau al colitelor ulcerative, herniilor
ombilicale,
 în ascite masive,
 la persoane confuze necooperante.