Herpangina (angina herpetiformă)

©
Autor: Dr. Horoșan Lavinia-Andreea

 Cauze și factori de risc

 Simptomatologie
 Diagnostic
 Tratament
Herpagina (angina herpetiformă) este o patologie frecventă în sfera pediatrică, de
etiologie virală. Este caracterizată de apariţia unor ulceraţii mici la nivelul nazofaringelui.
Infecţia poate cauza febră, durere în gât şi cefalee.

Herpangina este similară cu boala mână-picior-gură, ambele fiind cauzate de

enterovirusuri. Enterovirusurile sunt un grup de virusuri care afectează cel mai frecvent
tractul gastrointestinal, dar în anumite cazuri se pot extinde şi la alt nivel. În mod normal,
organismul produce anticorpi pentru a limita şi elimina factorul infecţios din organism. La
copii, producţia de antiorpi şi funcţionalitatea sistemului imun poate fi imatură, asftel încât
aceste infecţii pot prolifera.

Angina herpetiformă poate fi însoţită de alte manifestări ale infecţiei virale precum

meningită aseptică, exantemă virală, encefalită sau paralizie acută flască. (3) Acest grup
etiopatologic viral este foarte contagios. Simptomele sunt autolimitate, de obicei în jurul a
10 zile. (1)

Alege-ți medicul și fă o programare!

Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.

Cauze și factori de risc

Cea mai frecventă etiologie a herpanginei este reprezentată de grupul A al
virusurilor Coxackie (în special serotiprile A16, 1-10 şi 22). Ca şi variante etiopatologice
putem aminti: grupul B al virusurilor Coxackie, enterovirusul 71, echovirusul, virusul
herpetic, parvovirusul 1, adenovirusul. Contagiozitatea maximă este în prima săptămână
de la infectare. Cel mai frecvent, herpangina este transmisă prin intermediul materiilor
fecale, dar se poate transmite şi pe cale aeriană prin tuse sau strănut. (1), (3)

Herpangina poate afecta toată populaţia dar incidenţa maximă este la copiii sub 5 ani care
sunt în colectivităţi. În Statele Unite ale Americii, riscul de herpangină este mai mare pe
perioada verii şi a toamnei. (1)
Cel mai frecvent herpangina este o patologie autolimitată. În anumite cazuri însă infecţia
virală poate evolua pe fondul unei deficienţe ale sistemului imun către complicaţii la nivelul
sistemului nervos central sau cu insuficienţă cardiacă. Fatalitatea asociată cu herpangina a
fost reportată la copii cu vârste între 6 şi 11 luni. Repartiţia anginei herpetiforme este egală
pe sexe. (3)

Simptomatologie
Simptomatologia poate fi foarte variată de la individ la individ şi poate include:
 febră cu evoluţie rapidă în câteva ore,
 durere în gât la nivelul nazofaringelui,
 cefalee,
 durere la nivel cervical,
 edem la nivelul glandelor limfatice,
 mialgii (dureri musculare),
 disfagie (dificultăţi la înghiţire),
 diaree,
 inapetenţă,
 hipersalivaţie şi
 vărsături mai frecvent la copii mici. (1)

Perioada de incubaţie este de 3 până la 12 zile. Viremia poate apărea distribuită în două

vârfuri evolutive: prima dată este minoră şi apare la apriximativ 3 zile de la expunerea
primară şi coincide cu debutul simptomatologiei. Particulele virale migrează la nivelul celui
de-al doilea situs de replicare (membrane mucoase, noduli limfatici, tract respirator şi
eventual cord, sitem nervos central, pancreas, ficat sau splină). În cazul în care sitemul
imun al gazdei este suficient de bine dezvoltat va apărea o infecţie cu evoluţie subclinică. Al
doivea vârf al viremiei apare între zilele 3 şi 7 de la infecţie. (2)

Mici ulceraţii pot fi individualizate la nivelul polului posterior al gâtului. Acestea apar
începând cu ziua a doua de evoluţie a infecţiei. Acestea sunt alb-gri şi înconjurate de un
halou roşu, hiperemic şi sunt în număr de două până la 14. Dimensiunile sunt variabile în
funcţie de etapa evolutivă: iniţial sunt mici cu dimensiuni între 1 şi 2 milimetri, ajungând
ulterior până la 3-5 milimetri. Împreună cu haloul hiperemic din jur acestea pot măsura până
la 10 mlimetri. Ulceraţiile se vindecă în aproximativ 7 zile. (1), (2)

O serie de simptome ar trebui să ridice un semnal de alarmă asupra gravităţii infecţiei: febră
persistentă peste 41°C, hiperemie la nivelul gâtului ce persită mai mult de 5 zile, simptome
ale deshidratării (uscăciunea mucoaselor, xeroftalmie, fatigabilitate, volum urinar scăzut şi
urină închisă la culoare, enoftalmie). (1)

Deşi herpangina este o patologie cu evoluţie autolimitată, în anumite cazuri rare aceasta
poate evolua cu complicaţii de tipul meningitei aseptice sau alte manifestări determinate
de afectarea sistemului nervos central. Există o posibilă asociere între herpangina pe
durata sarcinii şi o greutate mai mică la naştere, naştere prematură sau o vârstă
gestaţională mică. (3)
Diagnostic
Diagnosticul poate fi pus clinic pe aspectul tipic al ulceraţiilor de la nivelul nazofaringelui
acompaniate de un tablou clinic înalt sugestiv. În cele mai multe cazuri, modalităţi speciale
de diagnostic nu sunt necesare.

Diagnosticul diferenţial trebuie efectuat în primul rând între posibilii agenţi etiopatogenici.
Altfel, diagnosticul diferenţial al anginei herpetiforme cuprinde:
 faringita bacteriană,
 simptomatologia de debut a infecţiei HIV,
 boala mână-picior-gură,
 faringita virală,
 mononucleoza infecţioasă,
 infecţia cu virusul herpetic. (3)

Tratament
Principalul scop terapeutin constă în limitarea şi reducerea simptomatologiei, mai ales a
durerii. Planul terapeutic este foarte variabil în funcţie de multiplii factori precum vârsta,
simptomatologia predominantă, toleranţa la diversele variante medicamentoase. Datorită
etiopatologiei virale, tratamentul cu antibiotice nu este recomandat.

Antiinflamatoare de tipul ibuprofenului sau acetaminofenului sunt recomandate pentru a

scădea disconfortul şi febra. Aspirina nu este indicată în tratamentul infecţiilor virale la copii
şi adolescenți din cauza riscului mare de a dezvolta sindrom Reye (patologie ameninţătoare
de viaţă care poate conduce la inflamaţia ficatului şi a creierului cu un prognostic rezervat).
(1)

Anestezicele locale precum lidocaina pot fi utilizate pentru a reduce durerea de la nivelul

gâtului care, de cele mai multe ori, poate fi foarte supărătoare şi poate împiedica o
alimentaţie corectă.

Creşterea aportului de fluide este important pentru a prevenii deshidratarea potenţată de

febră.

Cel mai bun mod de a preveni herpangina este igiena foarte bună, spălatul pe mâini este un
gest esenţial. Copiii cu herpangină ar trebui să fie scoşi din colectivitate până la remiterea
simptomatologiei datorită contagiozităţii foarte mare. (1)
Bibliografie
1. Herpangina, Medically reviewed by Steven Kim, MD on January 4, 2016 — Written by
Ann Pietrangelo, https://www.healthline.com/health/herpangina
2. Herpangina, C. Elizabeth Trefts MD, in Pediatric Clinical Advisor (Second Edition),
2007, https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/B9780323035064101506
3. Herpangina, Sandra G Gompf, MD, https://emedicine.medscape.com/article/218502-
overview