Flutterul atrial

 
Programare

Ce este flutterul atrial?

Flutterul atrial constituie o aritmie atrială care necesită examene medicale și
tratament, cauza fiind lipsa formării impulsurilor în nodul sinusal și formarea
acestora  la nivelul atriilor. Atriile emit impulsuri prea rapid datorită faptului că
semnalul electric la nivelul acestora este circular și nu se mai sincronizează cu
ventriculii. Ca și în cazul fibrilației atriale, contracția coordonată a atriilor nu mai
are loc, inima pierde din capacitate. Ventriculii nu mai sunt antrenați de către
nodul sinusal, pulsul având valori uneori foarte ridicate 140 de bătăi pe minut și
chiar mai mult, alteori foarte mici 50 de bătăi pe minut.
Este flutterul atrial periculos?
Flutterul atrial în sine nu este de obicei amenințător de viață. Contracția
anormală și „fluturarea” (fluttering) prezentă la nivelul atriilor poate determina
stagnarea sângelui la nivelul cavitaților cardiace și predispune la formarea de
cheaguri care pot provoca accident vascular cerebral. De asemenea, un flutter
atrial determină inima să bată rapid perioade lungi de timp, ceea ce obosește
mușchiul inimii și poate determina insuficiența cardiacă.
Ce simte un pacient cu flutter atrial? Care
sunt simptomele flutterului atrial?
Unele persoane nu realizează că au flutter atrial iar bătăile cardiace pot să
rămână  regulate, fiind diagnosticat pe o electrocardiogramă (EKG) de rutină
facută pentru alt motiv. Simptomele flutterului atrial pot include: palpitații (mai
ales cu ritm rapid), scurtarea respirației și fatigabilitate, dificultate în
desfășurarea activităților zilnice, durere sau disconfort la nivelul
pieptului, amețeală.
Care sunt cauzele flutterului atrial?
Există câteva motive comune care predispun anumite persoane să
dezvolte flutter atrial asa cum sunt afecțiunile coronariene (afectarea arterelor
inimii) sau afecțiunile structurale cardiace. Afecțiunile pulmonare
ca bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) sau apneea de
somn, afecțiunile tiroidiene și abuzul de alcool predispun către dezvoltarea
flutterului atrial.
Cum se diagnostichează flutterul atrial?
Flutterul atrial nu este o condiție pe care să v-o puteti autodiagnostica. Dacă
aveți vreuna dintre simptomele descrise (fatigabilitate, ameteală, sufocare la
efort sau palpitații) este bine să consultați un cardiolog fără întârziere.
Pentru stabilirea diagnosticului, de primă intenție vi se va face
un consult cardiologic amănunțit. În vederea evidenţierii cauzelor, medicul
realizează o examinare fizică detaliată şi poartă o conversaţie cu pacientul
privind istoricul medical şi familial şi stilul de viaţă, care pot releva cauza ce
stă la baza acestei aritmii.
Ulterior vi se va recomanda o electrocardiogramă de repaus (EKG) care
înregistrează activitatea electrică a inimii  în momentul respectiv și are un aspect
tipic în cazul pacienților cu flutter atrial.
Poate fi utilă și o ecocardiografie (pentru a exclude anomalii structurale
cardiace) și un test de efort pe covor rulant (care uneori poate declanșa
tulburarea de ritm). Dacă tulburarea de ritm apare la testul de efort și are un
corespondent pe electrocardiogramă aritmia necesită tratament.
Dacă medicul vă indică una dintre aceste investigatii, nu le amânați! Un
diagnostic corect pus la timp poate preveni o aritmie severă și, uneori, vă poate
salva viața!
Un flutter persistent poate fi surprins și diagnosticat pe electrocardiograma (EKG)
de repaus. În cazul celui intermitent, episodul se poate termina în momentul
efectuării electrocardiogramei, care astfel poate fi perfect normală. De aceea,
este necesară monitorizarea ambulatorie (Holter) EKG pe 24 sau 36 sau 72
ore care surprinde pacientul în viața de zi cu zi și nu pe patul de cabinet și ajută
la diagnosticul diferențial între flutterul atrial intermitent și persistent (cu alegerea
astfel a tratamentului optim – antiaritmic de menținere a ritmului sinusal sau de
control al frecvenței cardiace cu rămânerea în flutter atrial).
Pentru pacienții cu episoade rare de palpitații se poate opta
pentru monitorizarea ambulatorie EKG de lunga durată (7-14, 21
zile) sau monitorizarea telemetrică EKG, metode care pot surprinde tulburările
de rim care apar mai rar.
Cum se tratează flutterul atrial?
Există mai multe modalități de tratament pentru flutterul atrial, iar medicul
cardiolog va discuta cu dvs diverse opțiuni și va decide ce tip de tratament este
optim pentru fiecare pacient în parte.
Unul dintre cele mai importante aspecte în tratamentul flutterului atrial este de a
evalua dacă pacientul respectiv are nevoie sau nu de tratament
anticoagulant (de subțiere a sângelui). Alt aspect important este
tratarea/eliminarea cauzei subjacente (pulmonare, tiroidiene, alcool) ce a
determinat flutterul atrial.
Tratamentul medicamentos antiaritmic poate fi folosit, dar, în general, un flutter
atrial este rezistent la medicație. Se pot utiliza betablocante sau blocante de
calciu pentru controlul ritmului.
 
Cardioversia electrică este folosită în încercarea de a restaura ritmul sinusal,
dacă aritmia nu dispare de la sine sau dacă este acompaniată de simptome
deranjante. Aceasta presupune un mic șoc electric la nivelul inimii (cu ajutorul
unor padele aplicate pe piept sub ușoară anestezie), care adesea restaurează
ritmul sinusal normal. Procedura este rapidă și sigură și durează cateva minute,
dar, în cazul flutterului atrial, rata de recurență este foarte ridicată.
Ablația prin cateter este de obicei prima linie de tratament pentru flutterul
atrial și este singurul tratament curativ pentru acesta, mai bun decât
medicamentele sau cardioversia. Ablația prin cateter presupune că se intră cu un
fir de sârmă foarte subțire (cateter) printr-o venă de la mână sau de la picior,
care, antrenată de torentul sangvin, ajunge până în inimă. Electrozii care sunt
pozitionați în vârful acestui cateter măsoară semnalele electrice de la nivelul
inimii și identifică zonele cu probleme. Undele de radiofrecvență transmise prin
aceste catetere sunt utilizate pentru a distruge zonele cu probleme oprind astfel
transmiterea de semnale care determină flutterul la nivelul inimii (acesta se
produce datorită unui circuit electric reintrant la nivelul atriului drept care poate fi
întrerupt ușor prin curenți de radiofrecvență). Acești curenți nu distrug și nu
dăuneaza inimii dar, opresc acea mică parte să transmită impulsuri electrice și
astfel întrerup flutterul atrial. Ablația prin cateter se poate face sub anestezie
locală cu sedare sau sub anestezie generală. Procedura este rapidă și în general
nu necesită spitalizare pacienții revenind acasă în aceeași zi sau în dimineața
următoare. Rata de succes este ridicată peste 90% iar riscurile asociate
procedurii sunt reduse și includ riscul de sângerare la nivelul puncției sau în jurul
inimii și un risc foarte mic de a necesita cardiostimulare permanentă
(pacemaker).
Ablația prin cateter este o procedură nechirurgicală, minim invazivă care
presupune că se intră cu un fir de sârmă foarte subțire (cateter) printr-o venă de
la mână sau de la picior, care, antrenată de torentul sangvin, ajunge până în
inimă. Electrozii care sunt pozitionați în vârful acestui cateter măsoară semnalele
electrice de la nivelul inimii și creează o hartă virtuală 3D a inimii utilizând un
sistem  de mapare asistat de calculator. Utilizând semnalele electrice de la
nivelul inimii se identifică locul (focarul) exact de origine a bătăilor ectopice
urmată de eliberarea unei energii de înaltă frecvență la acest nivel pentru a
elimina bătăile anormale. Undele de radiofrecvență transmise prin aceste
catetere sunt utilizate pentru a distruge zonele cu probleme oprind astfel
transmiterea de semnale care determină extrasistolele ventriculare. Acești
curenți nu dăuneaza inimiii dar opresc acea mică parte să transmită impulsuri
electrice și astfel întrerup  focarul care furnizează extrasistolele ventriculare.
Ablația prin cateter se poate face sub anestezie locală cu sedare sau sub
anestezie generală. Procedura este rapidă și în general nu necesită spitalizare,
pacienții revenind acasă în aceeași zi sau în dimineața următoare. Rata de
succes este ridicată peste 85% iar riscurile asociate procedurii sunt reduse (1-
2%) și includ riscul de sângerare la nivelul puncției sau în jurul inimii și un risc
foarte mic de a necesita cardiostimulare permanentă (pacemaker).
Ce presupune urmărirea unui pacient cu
flutter atrial?
Afecțiunea este o maladie cronică a cărei evoluție este grevată de perioade de
ameliorare și de control al simptomatologiei și de perioade de agravare și, din
acest motiv, este foarte importantă legătura cu medicul cardiolog care va adapta
tratamentul în funcție de cerințele fiecăruia.
Astfel, consultul cardiologic complet (care include electrocardiograma de
repaus și ecocardiografia) trebuie repetat la intervalul de timp setat de medicul
cardiolog (de obicei la 3 luni sau mai des dacă este vorba de o agravare a
aritmiei și a simptomatologiei).
Monitorizarea ambulatorie periodică a electrocardiogramei este necesară
pentru controlul eficient al frecvenței cardiace iar monitorizarea ambulatorie a
tensiunii arteriale este de asemenea recomadabilă dacă sunteți hipertensiv,
pentru a obține un grafic tensional normal.
Testul de efort pe covor rulant se recomandă a fi repetat anual în cazul
flutterului de cauză ischemică, pentru a aprecia necesitatea unei investigații
invazive (coronarografie). De acemenea, consultațiile online și serviciile
de telemedicină sunt foarte utile pentru urmărirea corectă a acestor pacienți.
Ascultați sfaturile pe care le primiți de la cardiologul dvs, nu întrerupeți
tratamentul fără să cereți acordul acestuia. Nu amânați consulturile cardiologice
periodice chiar dacă vă simțiți bine! Medicația cardiovasculară nu este prescrisă
pe viață, dozele de medicament trebuie adaptate în funcție de evoluția fiecăruia
și o evaluare corectă, făcută la timp vă poate salva viața.