UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

KINETOTERAPIA ÎN TAHICARDIA ATRIALĂ

-REFERAT-

Dinu Florin

Master anul I
 KINETOTERAPIA ÎN TAHICARDIA ATRIALĂ

Definiție: Tahicardia atrială este o tulburare de ritm supraventriculară care nu

necesită participarea joncţiunii atrioventriculare, a unei căi accesorii sau a ţesutului
ventricular la iniţierea şi menţinerea acesteia.

Din punctul de vedere al incidenței sale, aceasta reprezintă 5-15% dintre

tahicardiile supraventriculare şi are o oarecare asociere cu sarcina, chiar dacă poate apare
la orice vârstă. Electrocardiografic este o tahicardie cu complex QRS fin (în absenţa unor
aberanţe de conducere de tip bloc de ram), cu un ritm atrial de obicei regulat şi o frecvenţă
atrială care poate varia între 100-250 ms (figura. 1).Deşi ritmul ventricular este frecvent
regulat, acesta poate fi şi neregulat dacă transmiterea prin nodul atrioventricular este de
2:1, 3:1 şi cu perioade de tip Wenckebach. Morfologia undei P de pe electrocardiograma
de suprafaţă poate aduce indicii asupra originii şi mecanismului. În cazul unei tahicardii
atriale focale, morfologia undei P şi axa acesteia depind de situsul focarului care o
generează. Dacă tahicardia atrială are ca mecanism macroreintrarea atunci morfologia şi
axa undei P depinde de paternul de activare.

Figura 1 Tahicardie atrială ce apare după primele 2 complexe care sunt în ritm sinusal
(http://www.ritmocardio.ro/our-services/tahicardia-atriala-2/)
 Cauze: Mecanismele fiziopatologice implicate, în general în apariția aritmiilor și în
mod particular în cazul tahicardiilor atriale sunt: automatismul crescut, activitatea de
trigger şi reintrarea Acestea se pot diferenţia în funcţie de modul de debut şi de terminare a
tahicardiei atriale, de răspunsul la medicaţie şi stimularea atrială.

Tahicardia atrială prin automatism crescut:

 Apare atât pe cord normal cât şi patologic.

 Este de regulă nesusţinută, faţă de tahicardia atrială prin reintrare care este
continuă, repetitivă sau susţinută.
 Se caracterizează printr-un proces de creştere şi respectiv de scădere graduală a
frecvenţei la debutul şi la sfârşitul tahicardiei atriale (fenomenul de încălzire şi
răcire).
 Este rar iniţiată sau terminată de un singur stimul sau de stimularea atrială rapidă,
dar poate fi brusc întreruptă prin “overdrive” atrial (stimulare rapidă cu o frecvenţă
mai mare decât cea a tahicardiei atriale);

Activarea atrială determinată de ”triggeri”:

Are la bază postdepolarizările întârziate, oscilaţii de mică amplitudine de la sfârşitul
potenţialului de acţiune, determinate de potenţialul de acţiune precedent prin influxul de
ioni de calciu în miocard. Caracteristicile mecanismului de activare prin „triggeri” sunt:

 Tahicardia poate fi iniţiată, accelerată şi terminată de stimularea atrială rapidă;

 Poate fi sensibilă la manevrele fiziologice sau farmacologice precum adenozină,
verapamil şi betablocante.

Tahicardia atrială prin reintrare:

 Poate avea un circuit de tip macro sau microreintrare;
 Tipic este paroxistică;
 Apare şi se termină brusc;
 Nu se termină prin manevre vagale de tip masaj de sinus caortidian sau adenozină;
 Este indusă şi terminată de extrastimuli în timpul studiului electrofiziologic;
 Este oprită prin cardioversie electrică.
 Din punct de vedere electrocardiografic:
Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu tahicardia sinusală, fibrilaţia atrială,
flutterul atrial, tahicardiile prin reintrare dependente de joncţiunea atrioventriculară
(tahicardia intranodală şi prin cale accesorie).Se va analiza prezenţa undelor P şi relaţia lor
cu complexul QRS:
1. Un interval RP scurt (şi deci PR lung) se întâlneşte în tahicardiile intranodale,
atrioventriculare prin cale accesorie şi atrială şi necesită manevre diagnostice
adiţionale precum masajul de sinus carotidian, Valsalva sau injectarea de
adenozină;
2. Un interval RP lung (şi deci PR scurt) se întâlneşte în tahicardia intranodală
atipică (de tip fast-slow), tahicardia joncţională permanentă reciprocă determinată de o cale
accesorie cu conducere retrogradă lentă, tahicardia sinusală, tahicardia prin reintrare
sinoatrială, tahicardia joncţională accelerată.

Simptomatologia în tahicardia atrială este dată de:

 Palpitaţii cu debut brusc, chiar dacă pe electrocardiogramă (sau înregistrarea holter)
se poate vedea fenomenul de încălzire (creştere treptată a frecvenţei), înalt sugestiv
de tahicardia atrială;
 Dispnee, greaţă, vertij (la frecvenţe mari, prin hipotensiune arterială), fatigabilitate,
rar presincopă sau presiune toracică.

Din punct de vedere clinic în tahicardia atrială:

 Pulsul este rapid şi cel mai frecvent regulat, dar poate fi şi neregulat (conducerea
atrioventriculară variabilă sau tahicardia atrială multifocală);
 Tensiunea arterială poate fi scăzută la pacienţii cu vertij, fatigabilitate sau
presincopă;

Din punct de vedere paraclinic:

 Se vor exclude principalele cauze de tahicardie sinusală: hipertiroidism, anemie,
deshidratare, infecţie, hipoxemie, tulburari metabolice;
 Se va doza digoxinemia, mai ales dacă TA este cu bloc atrioventricular;
 Radiografia toracicăva evidenţia prezenţa unei cardiomegalii induse de
tahicardie sau a unei malformaţii cardiace congenitale complexe;
  Testul de efort va induce TA dacă mecanismul subiacent este automatismul crescut
sau activarea prin „triggeri”;
 Monitorizarea holter permite analiza modului de debut şiterminarea tahicardiei
atriale, corelarea cu simptomele pacientului şi evidenţiază blocul atrioventricular;
 Mcocardiografia exclude prezenţa unei cardiopatii structurale, a unei patologii
pericardice, cuantifică mărimea atriului stâng, presiunea pulmonară şi funcţia
ventriculului stâng.

Profilaxia și kinetoprofilaxia în bolile cardiovasculare urmărește:

 Controlul greutăţii printr-o alimentaţie echilibrată;
 Activitatea fizică. Practicarea de activități fizice moderate, minim 30 de minute pe
zi, zilnic;
 Renunţarea la fumat. La un an de la renunțarea la tutun, riscul apariției unei boli de
inimă este redus la jumătate. În medie, oamenii care renunţă fumat îşi prelungesc
speranţa de viaţă cu 4 ani.
 Evitarea consumului de alcool. Medici afirmă că 18% dintre persoanele ce fac abuz
de alcool decedează din cauza unei boli cardiovasculare.
 Controlul medical sistematic. Persoanelor cu vîrsta de peste 40 de ani li se
recomandă vizitarea medicului cardiolog de cel puțin o dată pe an.

Kinetoterapia în tahicardia atrială:

Vasile Marcu propune un plan de kinetoterapie pentru pacienții cu tahicardie atrială, având
ca obiective:
 Reducerea incidenței tulburărilor ventriculare de ritm în cursul unui efort fizic;
creșterea capacității de efort fără simptome;
 Ameliorarea ischemiei miocardice de efort.

Programul de recuperare cuprinde trei faze, astfel:

Faza I de recuperare durează 8–10 săptămâni, interval după care, dacă evoluția este
favorabilă, bolnavul își poate relua activitatea profesională. Aceasta este perioada cea mai
importantă în recuperarea fizică, deoarece urmărește să redea bolnavului capacitatea sa
fizică maximă în raport cu starea funcțională a inimi.
În această fază:
 bolnavul iși va relua treptat activitățiile de autoîngrijire, ortostatismul, mersul, cât
și urcatul și coborâtul scărilor;
 se realizează mobilizări pasive la patul bolnavului, după care se trece la cele
active, pe grupe musculare.
Faza a II-a de recuperare
 mijloace: exerciții izometrice, exerciții de rezistență care angajează grupe
musculare mari, alergarea pe loc, urcat pe scăriță, bicicleta ergometrică sau de
exterior; jocuri recreative, exerciții analitice libere,plimbări, activități zilnice
curente.
Faza a III-a de recuperare
 mijloacele: exerciții active, elemente din jocuri sportive fără caracter competițional.

Indicații metodice – se recomandă

 Menținerea corpului hidratat;
 Monitorizarea ritmului cardiac;
 Urmărirea simptomelor: durere în piept, palpitații, etc.;
 Urmărirea ritmului respirator;

Indicații generale pentru pacienții cu tahicardie atrială:

 30 de minute de activitate cardio moderată cinci zile pe săptămână sau 20 de

minute de activitate intensă 3 zile pe săptămână și de două ori pe săptămână
exerciții de forță;
 Mersul sau mersul pe bicicletă sunt moduri foarte bune ca pacienții să acopere
necesarul de activitate fizică zilnică;
 Exerciții de intensitate moderată;
 Forța poate fii menținută sau chiar imbunătățită folosind greutăți mai ușoare sau
chiar exerciții care se folosesc doar de greutatea propriului corp;
 BIBLIOGRAFIE

1. Bușneag C. (2006),Recuperarea în afecțiunile cardiovasculare, București: Editura

Fundației România de mâine.
2. Enescu D. (2014), Importanța programelor de recuperare kinetica în patologia
cardiovasculară, Craiova: Editura Universitaria.
3. Zdrenghea D., Branea I.(1995), Recuperarea bolnavilor cardiovasculari, Bucurețti
Editura Clusium.

Surse online:

1. http://www.ritmocardio.ro/our-services/tahicardia-atriala-2/
2. http://www.umfiasi.ro/Rezidenti/suporturidecurs/Facultatea%20de%20Medicina/C
hirugie%20Cardiaca/Tulburarile%20de%20ritm%20atrial%20Prof.%20Dr.%20Gri
gore%20Tinica,%20Dr.%20Floria%20Mariana-signed.pdf