Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
prezenta unui tesut excito-conductor anormal intre atrii si ventricule ce este asociat frecvent
cu instalarea tahicardiei supraventriculare. Presupune activarea ventriculilor inainte de
contractia normala (preexcitatie) datorita conducerii unui impuls atrial printr-o cale
extraatrioventriculara, numita cale accesorie, care ocoleste nodulul atrioventricular.
Cauze :
Incidenta in populatia generala este de la 0,1 la 0,3 % . Dintre acesti indivizi doar 30-40%
au manifestarile bolii. Este o afectiune mai des intalnita la persoanele de sex masculin.
Anomalia, complicata de stenoza mitrala, a fost prima descrisa de catre Frank Norman Wilson
in 1915. Wolff, Parkinson si White au descris sindromul in 1930. Articolul original al acestor
3 autori prezenta un bloc al unor fascicule la 11 subiecti tineri si aparent sanatosi din punct de
vedere clinic ce dezvoltau episoade de tahicardie paroxistica.
Copii care dezvolta aritmii prin acest sindrom pot prezenta dispnee sau pot fi letargici si
se pot observa pulsatii rapide ale zonei precordiale. Se poate instala insuficienta cardiaca.
Adolescentii sau persoanele de 20 de ani care experimenteaza aritmie prin acest sindrom
prezinta episoade de palpitatii care incep brusc, frecvent in timpul excercitiilor fizice. Aceste
episoade pot tine citeva secunde sau pot persista citeva ore. Pentru majoritatea persoanelor
frecventa cardiaca rapida prezinta discomfort si stres emotional. Pot aparea sincope.
Persoanele in varsta care prezinta sindromul WPW tind sa produca un tablou clinic mai
bogat, cu mai multe simptome cum ar fi sincopa, dispneea si durerea precordiala.
Distrugerea caii accesorii prin ablatie prin radiofrecventa este o metoda de succes pentru
peste 95% dintre bolnavi. Riscul de deces in timpul operatiei este sub 1 la 1000 de cazuri.
Ablatia prin radiofrecventa este folosita mai ales la persoanele tinere care ar trebui sa faca
tratament cu antiaritmice pentru toata viata.
Tahicardia implica prezenta unor cai de conducere duale intre atrii si ventriculi.
Ereditare
O cale accesorie poate fi congenitala desi manifestarile sale pot aparea peste ani de zile.
Rudele pacientilor cu preexcitatie prezinta o prevalenta crescuta suferand astfel o
importanta crescuta a factorului ereditar in mecanismul de aparitie al sindromului.
Asociate
Pacientii cu anomalia Ebstein pot dezvolta sindromul WPW. Acestia prezinta frecvent
multiple cai accesorii, cele mai multe pe zona dreapta a inimii, pe partea posterioara a
septului sau peretele posterolateral.
Alte afectiuni cardiace asociate sunt: cardiomiopatia hipertrofica, stenoza subaortica
hipertrofica sau hipertrofia asimetrica.
Un studiu efectuat in 2004 de Universitatea din Ottawa in colaborare cu Imperial College din
Londra sustine identificarea unei gene ( PRKAG2 ) a carei mutatie duce la o dereglare a
functiei AMP-kinazei, mutatie considerata a fi responsabila de aparitia sindromului WPW.
Fenotipul uman este reprezentat de preexcitare ventriculara, anormalitati de conducere si
hipertrofie cardiaca.
Studii de laborator:
-hemoleucograma este necesara pentru a exclude conditiile patologice noncardiace
declansatoare de tahicardie
-testele biochimice cuprind nitrogenul ureeic sanguin si creatinina pentru investigarea
functiei renale si bilirubina si nivelul transaminazele pentru functia hepatica
-testele pentru evaluarea functiei tiroidiene
-nivelul sanguin pentru medicamentele antiaritmice in timpul terapiei.
Studii imagistice.
Proceduri efectuate.
Testul la stress poate fi util pentru a reproduce o aritmie paroxistica tranzitorie, pentru a
documenta relatia dintre exercitii si declansarea tahiaritmiei, avaluarea eficacitatea terapiei
si investigarea raspunsurilor. Se va folosi o bicicleta ergometrica sau o scara tripla.
Exista trei terapii majore pentru acest sindrom: terapia farmacologica, ablatia electrica si cea
chirurgicala.
Terapia farmacologica.
Antiaritmicele actioneaza pe nodulul atrioventricular, tesutul miocardic si/sau caile accesorii.
Acestia scad si sensibilitatea la flutter-ul si fibrilatia atriala.
Pentru pacientii care vor termina episodul de tahicardie in fibrilatie atriala si/sau flutter atrial
se va aplica manevra Valsalva, adenozina intravenos, verapamil sau diltiazem intravenos,
procainamida si propranolol. Pacientii instabili hemodinamic sunt indicati pentru
cardioversie electrica sincrona.
Terapia chirurgicala.
Se utilizeaza cu succes ablatia caii accesorii prin electricitate sau radiofrecventa, criotermie,
laser, microunde.
Prognostic.