1.

Cancerul de sân

Nu s-au stabilit deocamdată care sunt cauzele certe ale cancerului de sân, dar ultimele cercetări
dezvăluie că mutaţiile din anumite gene, cum ar fi BRCA1 şi BRCA2, provoacă unele tipuri de cancer.
Femeile care moştenesc mutaţia riscă forme cancer timpuriu în viaţă şi la ambii sâni.

Bărbaţii cu BRCA1 au un risc crescut de cancer de prostată, în timp ce BRCA2 creşte probabilitatea de a
face cancer la sân, prostată, pancreas şi în alte părţi. Cancerul de sân este un tip de cancer care se
formează în ţesuturile sânului şi este unul dintre cele mai frecvente cancere la femei.

Riscul de cancer de sân este mai mare dacă femeile au rude apropiate de sânge care au avut această
boală. Majoritatea cancerelor de sân pot fi tratate dacă sunt depistate în stadii timpurii. Pentru acesta,
testele de screening sunt vitale.

2.Hematocromatoza – boala ereditară care afectează mai mult bărbaţii

Mulţi oameni nu au auzit niciodată de ea, dar hemocromatoza este cea mai frecventă boală ereditară
din lumea occidentală. Boala se manifestă prin acumularea excesivă de fier în organism şi este mai
frecvent întâlnită la bărbaţi, deoarece femeile prin menstruaţie, îşi scad natural nivelul de fier din sânge.

Simptomele hematocromatozei sunt:

• dureri ale articulaţiilor (încheieturile mâinilor, ale picioarelor, şolduri, umeri )

• stări accentuate de oboseală şi slăbiciune fizică

• dureri de stomac

• scăderea libidoului, urinare excesivă, impotenţă

• Excesul de fier din organism poate afecta ficatul, rinichii, pancreasul şi tiroida.
Hematocromatoza poate fi detectată cu o simplă analiză de sânge – sideremia.

Tratamentul este simplu şi presupune donarea de sânge pentru a reduce nivelul de fier.

3.Herpes genital si oral

Herpes oral și genital reprezintă infecția cu virusului Herpes Simplex 1 sau 2. Ce este herpes oral și
genital?Virusurile Herpes Simplex fac parte din familia Herpesvirusurilor şi sunt de 2 tipuri: Herpes
Simplex 1 (HSV-1) şi Herpes Simplex 2 (HSV-2). Aceste virusuri infectează omul şi sunt responsabile de
apariţia unor leziuni la nivel oral sau al organelor genitale. Cel mai frecvent HSV-1 produce leziuni orale
iar HSV-2 leziuni genitale. Leziunile sunt reprezentate de vezicule dureroase şi pruriginoase pline cu un
lichid incolor. Aproximativ 80% din infecţiile cu HSV sunt simptomatice, iar virusul odată pătruns în
organism se va cantona în ganglioni nervoşi păstrând capacitatea de reactivare periodică.
Ce trebuie să ştim despre herpes oral și genital? Reactivarea infecţiei poate fi declanşată de febră,
traumatisme, stres, menstruaţie, arsuri solare, condiţii de imunosupresie.
Principalele complicaţii ale infecţiei cu HSV-1 şi 2 sunt:

Encefalita sau keratita herpetică – ce apar la persoanele imuno-compromise

Herpesul neonatal ce apare prin transmiterea în timpul naşterii de la mama cu herpes genital – poate
avea consecinţe neurologice severe, putând cauza chiar decesul nou-născutului

Extinderea virusului în alte organe precum plămâni, sistem digestiv, etc. (la persoanele imuno-
compromise)

Factori de risc pentru infecţia cu Herpes Simplex:

Virusurile Herpes Simplex 1 şi 2 se transmit prin contactul direct cu leziunile active. Aceste virusuri nu se
transmit prin lenjerie, veselă, capac de toaletă datorită fragilităţii virusurilor ce se inactivează fără
substrat biologic (precum pielea).

Importanţa testării genetice în infecţia cu Herpes Simplex .Testarea genetică identifică tipul de virus
Herpes Simplex infectant şi este o testare mult mai sensibilă decât tehnica bazată pe culturi celulare.
Testarea genetică este indicată în special atunci când încărcătura virală este mică (spre exemplu în
encefalitele virale)..

4.Encefalita Encefalita este o

inflamatie acuta a creierului. Cele mai multe cazuri sunt cauzate fie de o infectie virala, fie de faptul ca
sistemul imunitar ataca, in mod eronat, tesutul cerebral.

Ce este encefalita?
Encefalita este o inflamatie acuta (umflare) a creierului, care rezulta, de obicei, fie de pe urma unei
infectii virale, fie pentru ca sistemul imunitar al organismului ataca, in mod gresit, tesutul creierului.
"Acuta" inseamna, in medicina, ca inflamatia vine subit si ca se dezvolta rapid. De obicei, encefalita
necesita ingrijire medicala de urgenta.

Simptomele encefalitei Pacientul,

de obicei, are febra, cefalee (durere de cap) si fotofobie (adica o sensibilitate excesiva la lumina). De
asemenea, este posibil sa apara si o slabiciune generala si convulsii.

Simptomele usoare ale encefalitei:

• febra

• durere de cap

• varsaturi

• gat intepenit

• letargie (epuizare)
Simptome mai putin frecvente

Indivizii cu encefalita pot sa prezinte rigiditate la nivelul gatului (senzatia ca gatul intepeneste), care
poate duce la o diagnosticare gresita, in unele cazuri punandu-se diagnosticul de meningita. Poate sa
apara si o rigiditate a membrelor, pacientul avand miscari lente si o stangacie aparte, este
neindemanatic. Pacientul, totodata, poate fi somnolent, letargic, si poate sa tuseasca.

Cazuri mai grave

In cazurile mai grave, persoana cu encefalita poate sa se confrunte cu dureri de cap foarte severe,
greata, varsaturi, confuzie, dezorientare, pierderi de memorie, tulburari de vorbire, tulburari legate de
auz, halucinatii precum si convulsii si, eventual, intra in coma. In unele cazuri, pacientul poate deveni
agresiv.

Simptomele severe includ:

• febra de peste 39,4 °C;

• confuzie

• somnolenta

• halucinatii

• miscari lente

• coma

• convulsii

• iritabilitae

• sensibilitate la lumina

• stare de inconstienta.

Semne si simptome: encefalita la copii

Initial, encefalita este mai greu de detectat la copiii mici si la bebelusi. Parintii si tutorii ar trebui sa fie
atenti la urmatoarele semne si simptome: varsaturi, fontanela bombata (acea suprafata moale de pe
partea de sus a capului), plansul continuu (mai ales daca copilul nu inceteaza sa planga cand este luat in
brate si alinat) si rigiditatea corpului, dar si lipsa apetitului.

Cauzele encefalitei

Encefalita se poate dezvolta ca rezultat al unei infectii directe la creier, cauzate de un virus, o bacterie
sau o ciuperca microscopica (encefalita infectioasa sau encefalita primara) sau atunci cand sistemul
imunitar raspunde la o infectie anterioara; sistemul imunitar ataca in mod gresit tesutul cerebral
(encefalita secundara sau encefalita post-infectioasa).

Encefalita primara (infectioasa) poate fi impartita in trei mari categorii de virusuri:

1. virusuri comune - inclusiv virusul herpes simplex (HSV) si EBV (virusul Epstein-Barr)

2. virusuri ale copilariei, inclusiv rujeola (pojar) si oreionul.

3. arbovirusuri (cele raspandite de tantari, capuse si de alte insecte), cum ar fi encefalita japoneza,
encefalita determinata de virusul West Nile si encefalita de capuse (tick borne encephalitis).

Encefalita secundara (post-infectioasa) ar putea fi cauzata de o complicatie a unei infectii

virale.Simptomele incep sa apara la cateva zile sau chiar la saptamani bune dupa infectia initiala.
Sistemul imunitar al pacientului trateaza celulele sanatoase ale creierului ca pe o amenintare, ca pe
organisme straine, si le ataca. Inca nu se stie de ce sistemul imunitar are aceasta "defectiune".In peste
50% din cazurile de encefalita, cauza exacta a bolii nu este identificata. Encefalita are o probabilitate mai
mare sa afecteze copiii, varstnicii sau indivizii cu un sistem imunitar slabit, precum si persoanele care
locuiesc in zonele in care tantarii si capusele raspandesc virusuri specifice.

Tratamentul encefalitei Tratamentul pentru

encefalita se axeaza pe atenuarea simptomelor. Exista un numar limitat de agenti antivirali specifici si
testati, care pot ajuta pacientii, dintre care unul este aciclovirul. Rata de succes este limitata in cazul
celor mai multe infectii, cu exceptia cazului in care boala se datoreaza virusului herpes simplex.

Corticosteroizii pot fi administrati pentru a reduce inflamatia creierului, in special in cazurile de

encefalita post-infectioasa (secundara).

Uneori, sunt administrate medicamente din clasa anticonvulsivantelor acelor pacienti care au convulsii.

-0:07

Sedativele pot fi eficiente pentru pacientii cu convulsii, cu stare de agitatie si de iritabilitate. Pentru
pacientii cu simptome mai usoare, cel mai bun tratament este odihna, sa consume multe lichide si sa ia
paracetamol pentru febra si dureri de cap.