Tastați ecuația aici .

Moleculele detergenților conțin două părți:

- partea hidrofobă, radicalul hidrocarbonat (R─), nepolar, insolubil în
apă;
- partea hidrofilă, o grupă polară ionică sau neionică, solubilă în apă.

După natura grupelor hidrofile, detergenții se clasifică astfel:

1. detergenți ionici, care pot fi:
 anionici, conțin drept grupă polară un anion ─OSO3- sau ─SO3-;

- săruri de sodiu ale sulfaților acizi de alchil:

CH3─(CH2)n─ CH2─OSO3-Na+
- săruri de sodiu ale acizilor alchil-sulfonici:
CH3─(CH2)n─ CH2─SO3-Na+
- săruri de sodiu ale acizilor alchil-aril-sulfonici:
CH3─(CH2)n─ C6H4─SO3-Na+
  cationici, conțin o grupă cuaternară de amoniu la capătul unei catene
saturate lungi (alchil-amine):
CH3
│
CH3─(CH2)n─ CH2─N─ CH3
│ +Cl-
CH3

2. detergenți neionici, sunt de obicei eteri polietoxilați, conțin grupe etoxi,

─ CH2─ CH2─O─;
R─ O─(CH2─ CH2─O)n─ CH2─ CH2─OH
Detergenții anionici pot fi utilizați în soluție acidă și în apa dură.
Detergenții cationici sunt dezinfectanți foarte eficienți, deoarece coagulează
proteinele din bacterii; intră în componența balsamului pentru rufe.
Detergenții neionici nu formează spumă, deoarece grupele etoxi se fixează la
apă prin legături de hidrogen.
Detergenții neionici (cu catene liniare) și săpunurile sunt biodegradabili,
adică pot fi degradați de enzimele produse de unele microorganisme din natură
și nu poluează mediul înconjurător.