EPIDEMII VIRALE IN

ISTORIA OMENIRII
Badea Antonia Stefania Cristiana
Grupa Bmv A
DESPRE O EPIDEMIE
 Epidemia este extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin
contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o localitate, regiune etc.
 Atunci când o epidemie se extinde pe un teritoriu foarte mare, cuprinzând într-un
timp relativ scurt toată populația dintr-o țară, din mai multe țări sau chiar din
continente întregi, aceasta poartă denumirea de pandemie.
 Pandemia este o epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare, într-o țară, în
mai multe țări sau continente. În decursul istoriei omenirii multe boli infecțioase au
provocat pandemii, unele cu consecințe devastatoare: ciuma, variola, tifosul,
holera, febra galbenă, tuberculoza, gripa, coronavirusul. O boală endemică
răspândită care este stabilă în ceea ce privește câți oameni se îmbolnăvesc de ea nu
este o pandemie. Mai mult, în general, pandemiile de gripă exclud recurențele
gripei sezoniere. De-a lungul istoriei, au existat o serie de pandemii de boli precum
variola și tuberculoză. Una dintre cele mai devastatoare pandemii a fost Moartea
Neagră, care a ucis aproximativ 75-200 milioane de oameni în secolul al XIV-lea.
Actualele pandemii sunt HIV/SIDA și boala coronavirusului 2019 (COVID-19).
Unele dintre cele mai severe pandemii din trecut includ pandemia gripală din 1918
(gripa spaniolă) și pandemia gripei din 2009 (H1N1).
 Anul 2018 nu marchează doar Centenarul Marii Uniri pentru România. La nivel mondial, el
reprezintă și centenarul unui moment critic al istoriei Europei și al lumii– declanșarea așa-
numitei ”gripe spaniole”. Pandemia debutează la finalul Primului Război Mondial, în anul
1918, și se stinge un an mai târziu, în 1919, după ce lasă în urmă efecte dezastruoase: 1
miliard de bolnavi și 30 de milioane de morți (mai mulți decât războiul care tocmai se
încheiase).
 Numele acestei pandemii nu este nicidecum legat de locul său de origine (care pare să fi fost
China) sau de cel unde a făcut cele mai multe victime (deși aici, după unele surse, au fost 8
milioane de victime). Pur și simplu, lumea era încă prinsă în război și, în încercarea de a nu
dezvălui inamicului informații cu privire la amploarea pierderilor de vieți omenești, presa era
cenzurată de guvernele statelor beligerante. Doar în Spania, ziarele nu erau supuse cenzurii,
așa că vorbeau liber despre epidemia care contaminase toată planeta.
 Epidemia a fost provocată de o tulpină foarte virulentă, virusul H1N1. El a făcut toate aceste
ravagii, pentru că reunea două condiții pentru a deveni pandemic: era foarte contagios și
virulent. Totul debuta cu simptomele clasice de gripă (febră mare și slăbirea organismului),
după care apăreau complicațiile, mai ales cele bronhice. Straniu era și faptul că, spre deosebire
de alte tipuri de gripă (care afectează, în special, persoane mai vulnerabile, cele în vârstă și
copiii), aceasta a făcut cele mai multe victime printre persoanele de 20-40 de ani.
 Oamenii se îmbolnăveau de pe stradă, pur și simplu, și apoi mureau rapid. Una dintre
anecdotele vremii spunea că patru femei au jucat împreună bridge și, peste noapte, trei dintre
ele au decedat (Henig). Medicii vremii descriau cum pacienții cu ”forme aparent simple de
gripă dezvoltau cele mai puternice pneumonii de până la acel moment, iar când starea
bolnavului se înrăutățea, acesta, pur și simplu, ducea o luptă teribilă să respire, până se
sufoca” (Grist, 1979).
 Deși virusul H1N1 nu a supraviețuit, autoritățile și sistemele medicale se tem de apariția unei
tulpini similare în virulență, condițiile fiind și acum la fel de favorabile, grație mobilității
crescute a populației.
CARE SUNT PRINCIPALELE LUCRURI PE
CARE TREBUIE SĂ LE ȘTIM DESPRE
AGENTUL PATOGEN?
 Există 4 tipuri de virusuri gripale sezoniere, tipurile A, B, C și D.
Virusurile gripale A și B circulă și produc epidemii sezoniere ale bolii.
 Virusurile gripale A sunt în continuare clasificate în subtipuri, în
funcție de combinațiile hemaglutininei (HA) și neuraminidazei (NA),
proteinele de pe suprafața virusului. În prezent, în circulație la om
sunt subtipul A (H1N1) și A (H3N2). A (H1N1) este, de asemenea, scris
ca A (H1N1) pdm09 deoarece a cauzat pandemia în 2009 și a înlocuit
ulterior virusul gripei sezoniere A (H1N1), care a circulat înainte de
2009. Numai virusurile de tip A sunt cunoscute a provoca pandemii.
 Virusurile gripei B nu sunt clasificate în subtipuri, ci pot fi împărțite
în linii. În prezent, virusurile gripei tip B care circulă aparțin familiei
B / Yamagata sau B / Victoria.
 Virusul gripal C este detectat mai rar și, de obicei, cauzează infecții
ușoare, deci nu prezintă importanță pentru sănătatea publică.
 Virusul gripei D afectează bovinele, în principal.
MALADIA INFECȚIOASĂ PREZINTĂ
URMĂTOARELE CARACTERISTICI:
 este produsă de virusuri, microorganisme vii sau
de toxine ale microorganismelor;
 poate realiza o imunitate specifică de durată
variabilă;
 organismul bolnav sau purtătorii asimptomatici pot
deveni sursa de îmbolnăvire a indivizilor sănătoși;
 este specifică, în sensul în care aceeași maladie
este produsă întotdeauna de același agent cauzal,
deși sub formă clinică se poate prezenta sub
aspecte variate.
DIN PUNCT DE VEDERE EPIDEMIOLOGIC, MALADIA INFECȚIOASĂ
POATE EVOLUA PE MAI MULTE NIVELURI DE EXTINDERE
SPAȚIO-TEMPORALĂ ȘI INCIDENTALĂ:
 evoluția sporadică semnifică apariția cazurilor izolate de îmbolnăvire,
atât în timp, cât și în spațiu;
 evoluția endemică este definită prin apariția cazurilor relativ rare de
infecție, care se mențin numeric constante într-o colectivitate și care
apar cu relativă regularitate, de obicei sezonier, la intervale variabile
de timp. Majoritatea indivizilor populației sunt imunizați și, deci,
indemni față de agentul infecțios;
 evoluția epidemică, caracterizează evoluția rapidă a unei infecții într-
un interval scurt de timp, cu un număr mare de cazuri clinice într-o
colectivitate (cămin, cazarmă, sat, zonă, țară, regiune). Sunt cunoscute
și studiate epidemiile de ciumă, gripă, rujeolă, scarlatină;
 evoluția pandemică este aceea în care maladia infecțioasă se extinde
foarte rapid pe un teritoriu foarte larg (țări, continente), cu un număr
foarte mare de cazuri clinice. Este caracteristică infecției gripale și este
favorizată de mijloacele de deplasare rapidă, la distanțe foarte mari.
 Față de un agent patogen, absent în mod obișnuit dintr-
un areal, populația poate fi foarte susceptibilă. La
primul contact cu populația receptivă, agentul patogen
declanșează o epidemie explozivă, dar odată cu
instalarea stării de imunitate specifică, incidența
maladiei scade.
 Dacă agentul patogen își modifică specificitatea
antigenică, epidemia evoluează și într-o populație
imunizată, deoarece, față de noile variante antigenice,
populația nu posedă anticorpi specifici.
 Epidemiile sunt condiționate de standardul de viață al
comunității. În ultimii 100 de ani, după introducerea
terapiei cu antibiotice (mijlocul anilor ’40), nu s-au
mai înregistrat epidemii bacteriene, dar cele virale au
continuat să se succeadă la intervale de câteva decenii.
EPIDEMII VIRALE
 Epidemiile virale parcurg următoarea dinamică: încep brusc, ating
un maxim la 2-3 săptămâni, durează 5-8 săptămâni și cuprind, de
regulă, grupa de vârstă lipsită de protecție imunitară sau cu
imunitate scăzută. Epidemiile variază ca severitate (virulență), dar
produc, de obicei, mortalitate în rândul vârstnicilor.
 Pandemia este un proces infecțios ce apare într-o regiune
geografică specială, se răspândește pe areale foarte largi și
infectează un procent mare al populației, fiind produsă de o tulpină
a agentului infecțios față de care populația nu are experiență
antigenică.
  Pandemia virală nu apare prin mutație din tulpinile circulante
anterior, ci este produsă de un virus nou, în al cărui genom  s-a
produs o modificare amplă, prin recombinare (la virusurile cu
genom unitar) sau prin reasortare genomică, la cele cu genom
segmentat.
EPIDEMIA DE VARIOLĂ 1870-1874
(300 MILIOANE DE MORŢI)
 Agentul infecțios este un poxvirus. Variola produsă de virusul sălbatic
produce o erupție (rash) sistemică, febrilă, după o perioadă de incubație de
10-14 zile. După incubație, în 1-2 zile se produce erupția tegumentară
sistemică cu distribuție centrifugă: pe mucoasa bucală, față, extremități și mai
puțin pe trunchi. Erupția este maculară, dar evoluează în forma pustulară și
veziculară. Leziunile fac crustă și cad la 14 zile.
 Puține infecții sunt subclinice. Variola majoră are o mortalitate de 30%, iar cea
minoră, de 1%. Mai mult de jumătate dintre supraviețuitori rămân cu cicatrice
pe tegumentul feței. Pandemiile de variolă au făcut de-a lungul timpului circa
300 milioane de victime. Variola este prima viroză controlată prin vaccinare
globală. Primul vaccin pentru imunizarea antivariolică s-a recoltat din
leziunile pustulare de pe ugerul vacii. Proprietățile protectoare ale virusului
cowpox au fost intuite și utilizate de fermierul englez Benjamin Jesty (1774),
dar o adevărată conjurație a tăcerii a atribuit prioritatea vaccinării medicului
veterinar E. Jenner (1796). Inscripția de pe monumentul funerar stă mărturie a
priorității lui Jesty. Variola este singura eradicată, deoarece nu există rezervor
animal natural!
 Pandemiile gripale sunt produse de virusuri care au noi
variante antigenice de hemaglutinină (HA) sau de HA și NA
(neuraminidază). Genomul virusurilor gripale este segmentat
(8 segmente pentru cele de tip A și B, și 7 segmente pentru
cele de tip C). Pandemiile de gripă sunt produse numai de
subtipurile de virus A (pentru că au rezervor animal), al căror
genom se reasortează cu genomul virusurilor infecțioase
pentru păsări. Condiția reasortării genomice este ca cele 2
tulpini virale (umană și aviară) să infecteze simultan aceeași
celulă. Creuzetul reasortării este reprezentat de celulele
tractului respirator al porcului, infectat concomitent de
virusurile umane și aviare.
 Pandemia gripală din 1889-1891 a fost determinată de un
virus asemănător H3. A început în Siberia și Kazahstan și s-a
propagat pe ruta Moscova – Finlanda – Polonia – restul
Europei. În 1890 a ajuns în America de Nord și în Africa (360
000 de victime).  Cele 3 pandemii majore ale sec. XX produse
de virusul gripal de tip A au fost:
 gripa spaniolă (1918), originară din China, adusă de muncitorii chinezi în
Europa, a fost produsă de H1N1, un virus al cărui genom s-a reasortat cu
genomul unui virus aviar. Serviciile de telefonie din Spania au raportat-o în
1918 și de aici i s-a atribuit numele de “gripa spaniolă”. A fost cea mai severă,
cu un mare număr de victime (40-50 milioane, mai ales adulți tineri). Numărul
victimelor a fost mult mai mare, fiindcă multe țări nu au înregistrat victimele
(URSS postrevoluționară). În Africa subsahariană au murit circa 1,5 milioane de
persoane, iar în India a dispărut o generație întreagă.
 gripa asiatică (1957), cauzată de H2N2 a început în Hong Kong și s-a răspândit
în China – SUA – Anglia (14000 de morți). Al doilea val al pandemiei (1958) a
provocat 1,1 milioane de decese. Noul virus H2N2 a rezultat prin reasortare
genomică: a dobândit 3 segmente genomice (PB1, HA, NA) de la virusul gripal
aviar și a păstrat 5 gene de la virusul uman, iar virusul din ’68 a dobândit 2 gene
(PB1 și HA) de la virusul aviar;
 gripa aviară, produsă de un virus patogen aviar (H5N1), care a infectat în
intervalul 1997 – 2007 milioane de păsări domestice, 278 de persoane, dintre
care 168 de decese. Este un exemplu tipic de pandemie provocată de un virus
infecțios pentru păsări, care a trecut la om, dar fiind lipsit de contagiozitate, a
avut o arie limitată de diseminare. Patologia pneumoniei produsă de H5N1 este
un alt exemplu de răspuns imun înnăscut scăpat de sub control, amplificat de
citokinele eliberate de celulele imunitare nespecifice (macrofage și celulele
dendritice).
 Pandemiile de gripă din 1918, 1957, 1968 au fost
produse de virusuri al căror genom a rezultat prin
fenomenul de reasortare.
 La păsări, virusurile se multiplică preferențial în
celulele tractului intestinal, dar și în tractul
respirator, fără semne clinice și sunt eliminate la
titru înalt, prin fecale și prin ciclul fecal-oral,
ajungând la mamifere. Virusurile aviare nu
infectează eficient primatele, datorită, în primul
rând, specificităților de receptor: virusurile gripale
umane se leagă de acidul sialic (AS) legat α2-6 de
galactoză, iar virusul gripal aviar are afinitate
pentru AS legat de galactoză prin legătură α2-3.
Celulele epiteliale ale tractului respirator inferior
uman au receptori de AS legat de galactoză α2-6.
 EPIDEMIA HIV/SIDA, 1981
(25 DE MILIOANE DE MORŢI)
 Sunt cunoscute două variante serologice (subtipuri): HIV-1 și HIV-2,
diferențiate prin gradul de virulență.
 HIV 1 pare să aibă originea în SIV infecțios pentru cimpanzeu (Pan
troglodytes), iar HIV 2 ar proveni din SIV care infectează Cercocebus atys.
Cimpanzeii infectați cu HIV 1 sau cu SIV-cpz nu fac maladie SIDA, deși
omul și cimpanzeul au asemănare a genelor în proporție de 98%. Se crede că
SIV-cpz a infectat cimpanzeul cu circa 10 000 de ani în urmă, timp în care
interacțiunea a evoluat prin selecția unor tulpini virale care nu omoară gazda.
SIV-cpz a trecut la gazda umană, devenind HIV 1, recent, când omul a distrus
jungla africană, mediul de viață al cimpanzeului. Probele de sânge uman
recoltate și înghețate în 1959 și analizate după descoperirea virusului au fost
pozitive pentru Ac anti-HIV. HIV a evoluat din SIV-cpz la începutul anilor
’50, un interval scurt care n-a permis selecția unor tulpini mai puțin patogene.
Virusurile HIV au făcut 25 milioane de victime.
 Transmiterea HIV se realizează prin contact sexual, sânge și derivatele lui,
ace și seringi contaminate, în special la cei care își injectează droguri
intravenos, pe verticală, de la mamă la făt în timpul vieții intrauterine, la
naștere sau după naștere prin secreția lactată. Mai puțin de 20% dintre copiii
născuți de mame HIV pozitive se nasc HIV pozitivi. Anticorpii materni anti-
HIV traversează placenta, iar testul pozitiv la un copil nu indică infecția.
Virusul nu are rezervor natural.
EPIDEMIA EBOLA 2014-2016
 EBOLA– agentul febrei hemoragice are tropism înalt pentru celulele
nespecifice ale sistemului imunitar (monocite, macrofage și celule dendritice)
dar infectează și fibroblastele, hepatocitele, celulele endoteliale.
 Primul succes în izolarea virusului a avut loc la Marburg (1967), ca rezultat a
3 episoade infecțioase simultane la personalul de laborator din Marburg,
Frankfurt și Belgrad, după importul maimuței verzi africane (Cercopithecus
aethiops) din Uganda. Au fost infectate 31 de persoane (7 decese) care au avut
contact direct cu animalele, cu țesuturile infectate sau cu sângele infectat.
Virusul a fost denumit Ebola (râu în Congo – fostă Zair). În Africa de vest
(Zair), ZEBOV (Zaire ebolavirus) infectează maimuțele și omul. Mortalitatea
este de circa 80%. În ‘76 și ’79 au apărut noi epidemii în Sudan, produse de
un virus înrudit, dar distinct: SEBOV (Sudan ebolavirus). SEBOV se
transmite prin contact direct, poate pătrunde prin mucoase sau prin leziunile
tegumentare și este mai puțin virulent, mortalitatea fiind de 60%.
 Maimuțele nu constituie un rezervor de virus, pentru că infecția este letală și,
astfel, virusul nu se poate transmite. Probabil că virusurile Marburg și Ebola
au ca rezervor un rozător sau un liliac și se transmit accidental la om.
POJARUL (RUJEOLA)
 Agentul etiologic este un paramixivirus. În absența vaccinării,
epidemiile sunt frecvente. Infecția produce o imunitate solidă,
dar la copiii cu imunodeficiență celulară, infecția evoluează
persistent. În faza viremiei secundare, virusul pătrunde în
sistemul nervos central și poate determina infecții persistente
ale neuronilor asociate cu maladii neurologice: encefalita post-
infecțioasă acută demielinizantă, asociată cu reacția autoimună
față de mielină, cu corpi de incluzie și rareori, panencefalita
sclerozantă subacută (PESS). Virusul nu are rezervor natural.
 Numărul victimelor, de-a lungul diferitelor pandemii, se
evaluează la 200 milioane. Pentru controlul infecțiilor cu
virusul rujeolei se administrează vaccinul atenuat, pe cale
orală. Vaccinul induce sinteza de anticorpi protectori, din clasa
IgA din secreții (sIgA).
 Tifosul exantematic (1914-1922) are ca agent etiologic bacteria
intracelulară Rickettsia prowazeki, transmisă de păduchele de corp, care a produs în
Europa de Est și în SUA câteva milioane de victime, iar în România, 300 000.
Celulele rickettsiene inoculate prin înțepătura păduchelui se multiplică la
nivelul celulelor endoteliale ale vaselor mici de sânge și produc vasculita. Celulele
își măresc volumul, se necrozează și determină un proces inflamator cu formarea
trombilor și obstrucția circulației sângelui. Maladia a fost eradicată.
 Un rol important în combaterea agenților infecțioși l-au avut și îl au vaccinurile.
Vaccinurile sunt produse biologice care conțin bacterii vii cu virulență atenuată,
bacterii omorâte, toxine modificate (anatoxine), virusuri infecțioase dar cu virulență
atenuată, respectiv virusuri inactivate și care, introduse pe o cale adecvată în
organismul uman sau animal, stimulează reactivitatea imunitară, generând o stare de
protecție temporară față de agentul infecțios din care au fost preparate.
 Preparatul vaccinal trebuie să fie eficient, adică să inducă un răspuns imun
protector, a cărui memorie să se păstreze în timp și, pe de altă parte, să prezinte un
grad înalt de siguranță, adică să nu determine efecte secundare defavorabile.
 Administrarea unui vaccin se face pe baza unei strategii bine definite. Scopul
vaccinării poate fi eradicarea, eliminarea sau limitarea unui proces infecțios.
 Eradicarea semnifică dispariția agentului patogen, consecutiv acțiunii de vaccinare.
 Eliminarea corespunde dispariției manifestărilor patologice, deși agentul patogen se
păstrează în populația umană sau animală.
 Limitarea semnifică posibilitatea controlului unei maladii infecțioase până la un
nivel la care nu mai reprezintă o problemă de sănătate publică.
ISTORICUL PANDEMIILOR
 Vizualizarea următoare prezintă unele dintre cele mai mortale
pandemii din istorie, de la holeră până la evenimentul actual
COVID-19.
 Afecțiunile și bolile au afectat omenirea încă din primele zile.
Cu toate acestea, abia după ce atat comertul cat si
comunitățile agrare s-au dezvoltat, răspândirea acestor boli
infecțioase a crescut dramatic.
 Comerțul larg răspândit a creat noi oportunități pentru
interacțiunile umane și animale care au stimulat astfel de
epidemii. Malaria, tuberculoza, lepra, gripa, variola și altele au
apărut pentru prima dată în perioada dezvoltării comerțului.
 Cu cât oamenii au devenit mai civilizați – cu orașele mai mari,
cu rute comerciale mai exotice și cu un contact crescut cu
diferite populații de oameni, animale și ecosisteme – cu atât
mai probabil vor apărea pandemii.
CELE MAI PERICULOASE 12
VIRUSURI DE PE PAMANT
 Astazi, pentru unele infectii virale sunt disponibile vaccinuri si
medicamente antivirale. Mai mult, inca din anul 1977, o
infectie virala extrem de mortala, variola, a fost total eradicata,
iar de atunci nu a mai aparut niciun caz de boala.
 Cu toate acestea, suntem inca departe de a castiga lupta
impotriva virusurilor. In ultimele decenii, mai multe virusuri
au trecut de la animale la oameni si au determinat focare
considerabile de boala, provocand mii de decese. Tulpina de
virus care a cauzat epidemia de Ebola din 2014-2016 in Africa
de Vest a ucis 90% din persoanele infectate, fiind cel mai letal
membru al familiei de virusuri Ebola. Pe de alta parte, noul
coronavirus SARS-CoV-2, care a provocat pandemia COVID-
19 la nivelul globului, desi are o rata de fatalitate scazuta, inca
reprezinta o amenintare pentru oameni si serviciile medicale. 
Nume Perioada Tip/Gazda Numarul deceselor

Ciuma Antonină 165 – 180 Se crede că este varicelă sau rujeolă 5M

Epidemia Japoneza de variola 735-737 Virusul variolei 1M

Ciuma Iustinian 541-542 Bacterii/ șobolani 30-50M

Moartea neagră (Ciuma bubonica) 1347-1351 Bacterii/ șobolani 200M

Noul focar de variola Incepând cu 1520 Virusul variolei 56M

Marea Ciuma din Londra 1665 Bacterii/ șobolani 1M

Pandema de holera 1817-1923 Vibrionul holeric 1M +

Ciuma italiană 1629-1631 Bacterii/ șobolani 1M

A treia ciumă 1885 Bacterii/ șobolani 12M(China si India)

Febra galbenă La sfârșitul anilor 1800 Virus/tânțari 100.000-150.000 SUA

Se crede că este H2N2 (de origine

Gripa rusească 1889-1890 1M
aviară)

Gripa spaniolă 1918-1919 Virus H1N1-Porci 40M -50M

Gripa Asiatică 1957-1958 Virus H2N2 1.1M

Gripa Hong Kong 1968-1970 Virus H3N2 1M

HIV/SIDA 1981-Prezent Virus/ Cimpanzei 25-35M

Gripa porcina 2009-2010 Virus H1N1/Porci 200.000

SARS 2002-2003 Coronavirus/ Lilieci 770

Ebola 2014-2016 Virus/ Animale salbatice 11 000

COVID-19 2019-prezent Coronavirus/ Posibil pangolinii 6400(15 Martie)

URMATOARELE 12 VIRUSURI SUNT
CONSIDERATE CELE MAI PERICULOASE:
 Virusul Marburg
 Virusul Ebola
 Virusul Rabic
 HIV
 Virusul Variolei
 Hantavirus
 Virusul Gripal
 Virusul Denga
 Rotavirus
 SARS-CoV
 SARS-CoV-2
 MERS-CoV
VIRUSUL MARBURG
 Pentru prima data febra hemoragica Marburg (boala
provocata de virusul Marburg) a fost recunoscuta in
1967 cand in orasul Marburg (de unde si numele
virusului) din Germania a aparut un numar mare de
cazuri la personalul de laborator care a venit in contact
cu maimute verzi africane infectate, aduse recent din
Uganda. Virusul este frecvent in Africa - in Uganda,
Angola, Kenya, Zimbabwe si Africa de Sud. In
Germania, la acel moment, rata de mortalitate a fost de
25%. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii
(OMS), virusul Marburg a provocat epidemii in Congo,
in perioada 1998-2000, si in Angola in 2005, a caror
rata de mortalitate a ajuns la 80%
VIRUSUL RABIC
 Determina rabia sau turbarea, o boala virala a mamiferelor. Rabia a
fost identificata inca din antichitate. Se transmite la oameni prin
muscatura animalelor infectate. Majoritatea cazurilor de rabie la
oameni sunt rezultatul muscaturilor de caini. Liliecii si vulpile pot, de
asemenea, infecta omul. Virusul rabic din saliva animalului patrunde
prin piele sau mucoase si ajunge sa distruga creierul, producand o
meningoencefalita difuza. Perioada de timp pana la aparitia primelor
simptome depinde de distanta pe care o are de parcurs virusul pana la
sistemul nervos central, variind intre o saptamana pana la peste un an,
in medie fiind de 1-3 luni. Odata pacientul infectat, daca tratamentul
(vaccin antirabic si uneori, imunoglobulina rabica) nu se administreaza
suficient de repede, rata de mortalitate este de 100%. In timp ce
vaccinul antirabic pentru animale a fost introdus inca din 1920 in tarile
dezvoltate, ceea ce a determinat ca numarul de cazuri de boala sa
devina extrem de mic, in India si unele parti din Africa, rabia ramane
inca o problema serioasa.
HANTAVIRUS
 Exista mai multe tipuri de hantavirusuri care se
transmit la om de la soareci si provoaca afectarea
severa a plamanilor (sindromul pulmonar cu
hantavirus) si a rinichilor (febra hemoragica cu
sindrom renal). Primele cazuri au aparut in anul 1993
in Statele Unite, pana in prezent fiind diagnosticate
700 de persoane, dintre care 36% au murit, potrivit
Centrului pentru Prevenirea si Controlul Bolilor
(CDC).
VIRUSUL GRIPAL
 OMS estimeaza ca in timpul unui sezon tipic de gripa,
290.000-650.000 de oameni din intreaga lume vor muri din
cauza bolii. Dar, ocazional, cand apare o noua tulpina de virus
gripal, rezulta o pandemie cu o raspandire mai rapida si,
adesea, cu o rata de mortalitate mai mare. Pandemia de gripa
din 1918 - cunoscuta sub denumirea de gripa spaniola - a fost
cea mai severa pandemie din istoria recenta. A fost cauzata de
un tip nou de virus gripal, H1N1, al carui genom avea origine
aviara. Virusul s-a raspandit in toata lumea in perioada 1918-
1919. In Statele Unite, a fost identificat pentru prima data la
personalul militar in primavara anului 1918. Se estimeaza ca
aproximativ 500 de milioane de oameni sau o treime din
populatia lumii de la acel moment au fost infectati cu acest
virus. Numarul deceselor a fost estimat la cel putin 50 de
milioane in intreaga lume.
VIRUSUL DENGA
 Febra Denga este o infectie virala transmisa de tantari
care este frecventa in zonele tropicale calduroase.
Primele cazuri au aparut in anii '50 in Filipine si
Thailanda si boala s-a raspandit in regiunile tropicale
si subtropicale ale globului. Incidenta globala a
crescut dramatic in ultimele decenii. Aproximativ
jumatate din populatia lumii este acum expusa
riscului. Se estimeaza ca aproximativ 100-400 de
milioane de persoane se infecteaza in fiecare an. Nu
exista un tratament specific pentru febra Denga.
Depistarea precoce a progresiei bolii spre forma
severa si accesul la ingrijire medicala adecvata au
scazut rata de mortalitate de la 20% la sub 1%.
ROTAVIRUS
 Rotavirusul este cea mai frecventa cauza a bolii
diareice severe la copiii mici in intreaga lume.
Conform estimarilor OMS, in 2008 aproximativ
450.000 de copii cu varsta mai mica de 5 ani au murit
din cauza infectiei cu rotavirus, care, de altfel, poate fi
prevenita prin vaccinare. Din nefericire, marea
majoritate a acestor copii traiesc in tari cu venituri
mici. OMS recomanda introducerea vaccinarii in
programele nationale de vaccinare. Tarile care au
introdus vaccinurile au raportat un declin considerabil
al cazurilor de deces si de spitalizare.
SARS-COV
 Sindromul respirator acut sever (Severe Acute Respiratory Syndrome, SARS) este
o boala respiratorie virala cauzata de un tip nou de coronavirus, SARS-CoV.
Descoperirea acestui virus a fost rezultatul unui exercitiu colaborativ fara
precedent coordonat de OMS. Virusul a fost identificat pentru prima data la
sfarsitul lunii februarie 2003 in timpul unui focar care a aparut in China si s-a
raspandit in alte 4 tari. SARS-CoV este transmis pe care aeriana prin picaturile
respiratorii, in mod similar cu raceala si gripa, si secundar, prin contactul cu
suprafetele contaminate. SARS a fost prima boala severa, care poate fi transmisa
cu usurinta, care a aparut in secolul 21 si care a demonstrat rolul clar de
raspandire a agentilor infectiosi pe care il joaca zborurile aeriene internationale.
In doar cateva luni, SARS-CoV s-a raspandit in peste 44 de tari din America de
Nord, America de Sud, Europa si Asia inainte ca epidemia sa fie controlata.
Aproximativ 8000 de persoane au facut boala. Majoritatea pacientilor au fost
persoane sanatoase, cu varsta cuprinsa intre 25-70 de ani. Rata de mortalitate a
fost de 3%. Ultimul caz raportat a fost un pacient din China, diagnosticat in
aprilie 2004. Echipele de cercetatori din Hong Kong si Shenzhen au detectat mai
multe coronavirusuri strans inrudite genetic cu SARS-CoV la animale
achizitionate dintr-o piata din sudul Chinei in care se vindeau animale salbatice
pentru consumul uman: la civeta mascata (Paguma larvata) si la alte specii. A fost
o prima indicatie ca virusul SARS-CoV poate exista si in afara speciei umane.
SARS-COV-2
 Este noul coronavirus cu care lumea intreaga se
confrunta in prezent. A fost descoperit pentru prima data
in decembrie 2019, in Wuhan - China. COVID-19, boala
cauzata de SARS-CoV-2, are o rata de mortalitate
estimata de 2,3%. Conform OMS, in ianuarie 2021 erau
confirmate 95.612.832 cazuri de COVID-19, dintre care
2.066.176 au decedat. Riscul de a face o forma severa de
boala este crescut in cazul persoanelor in varsta si care
sufera de alte boli cronice. In decembrie 2020, la un an
de la primul caz de COVID-19, in Uniunea Europeana a
inceput vaccinarea anti COVID-19. Romania utilizeaza
vaccinuri recomandate de Agentia Europeana a
Medicamentului si autorizate de Comisia Europeana.
MERS-COV
 Middle East Respiratory Syndrome (Sindromul
respirator din Orientul Mijlociu) este o infectie
respiratorie virala provocata de un nou coronavirus -
MERS-CoV, care a fost pentru prima data identificat
in Arabia Saudita in anul 2012. Este un virus
zoonotic care este transmis oamenilor de la
dromaderi. A fost identificat in mai multe tari din
Orientul Mijlociu, Africa si Asia de Sud. Apartine
aceleiasi familii de virusuri din care fac parte SARS-
CoV si SARS-CoV-2 si se presupune ca provine de
la lilieci, fiind transmis ulterior camilelor. Are o rata
de mortalitate de 35%, fiind cel mai letal virus din
familia coronavirusurilor.
BIBLIOGRAFIE:
 www.livescience.com 
 www.who.int 
 Carmen Mariana Chifiriuc, Gr. Mihăescu, Veronica Lazăr
– Microbiologie și Virologie medicală, 2011, Ed. Universității din
București.
 Gr. Mihăescu, Carmen Mariana Chifiriuc – Imunologie și
Imunopatologie, 2015, Ed. Medicală București.
 D. Rolleston – The Smallpox Pandemia of 1870-1874- Proceedings of the
Royal Society of Medicine, Section of Epidemiology and State Medicine.
 http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs211/en/
 https://virus.stanford.edu/uda/
 https://www.ele.ro/sanatate/afectiuni/epidemii-in-istoria-omenirii-gripa-
spaniola-2840
 https://www.thesun.co.uk/fabulous/4453381/flu-symptoms-influenza-
treat-avoid-home-uk-deaths/