HAZARDE

BIOLOGICE

OROS ALEXANDRU
 DEFINIȚIE

 Hazardele biologice sunt reprezentate de epidemii si de invaziile de insecte. Tot din

această categorie fac parte și incendiile naturale, provocate de descărcările electrice
din atmosferă sau de autoaprinderea vegetației uscate.

 Acestea din urmă determină distrugeri ale recoltelor, ale suprafețelor împadurite, de
construcții
 CAUZE

 Sărăcie;
 Lipsa de igienă;
 Infestarea apei;
 Aglomerarea gunoaielor menajere;
 Înmultirea șoarecilor si șobolanilor;
 Seceta si invaziile de lăcuste (pot duce la foamete);
 Focurile nesupravegheate sau fulgerele (pot duce la incendii de vegetație).
 EPIDEMIE

 Dacă numărul îmbolnăvirilor creşte într-o regiune peste nivelul aşteptat (endemic), se
vorbeşte despre o epidemie. În cazul în care îmbolnăvirile sunt limitate la nivel local, se
vorbeşte adesea şi despre o erupţie.
 O epidemie ia naştere, de pildă, dacă un anume agent patogen se modifică. Un virus
suferă mutaţii şi devine astfel mai contagios.
 Şi atunci când o maladie nouă îşi face apariţia într-o regiune anume se poate ajunge la o
epidemie, cu condiţia ca acea maladie să fie transmisibilă de la om la om.
 PANDEMIE

 Dacă o boală nu se răspândeşte doar la nivel regional ci ajunge să afecteze ţări şi

continente întregi, atunci experţii vorbesc despre o pandemie.
 Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, pandemiile sunt provocate mai ales de agenţi
patogeni noi sau de noi tipuri de viruşi. Acestea pot fi, de exemplu, zoonoze, adică
maladii transmisibile de la animal la om.
 Atunci când o boală este nouă pentru om, doar foarte puţine persoane sunt imune la ea.
În astfel de cazuri nu există nici vaccin şi urmarea poate fi creşterea galopantă a
numărului de îmbolnăviri.
 FOAMETE

 Foametea este un fenomen în care o mare parte a populației unei regiuni sau unei țări
este atât de prost hranită, încât moartea prin inaniție devine un fenomen obișnuit. În
ciuda resurselor foarte mari economice și tehnologice ale lumii
moderne, foametea mai lovește numeroase regiuni ale planetei, în special țările în
curs de dezvoltare unde domnește sărăcia. Foametea este de asociată în mod natural
cu recoltele proaste din perioadele de secetă, ploi abundente, epidemii, lipsă de
provizii și în mod artificial cu războiul și genocidul.
 PANDEMII DIN ISTORIE

Ciuma bubonica Variola Gripa spaniola HIV/SIDA Coronavirus (COVID-19)

Decese: 200 milioane Decese: 56 milioane Decese: peste 50 Decese: 25-35 milioane Decese: 4 milioane
milioane

1347 - 1351 1520 1918 - 1920 1981 – prezent 2020 – prezent

 GRIPA SPANIOLĂ (1918 – 1920)

 Aşa-numita gripă spaniolă a izbucnit, de fapt, într-o cazarmă din Kansas, în Statele Unite.
În dimineaţa zilei de 4 martie 1918, Albert Gitchell, bucătar de popotă la Camp Funston, s-a
prezentat la infirmierie plângându-se de durere în gât, febră şi dureri de cap. Istoria îl va
consemna pe Gitchell ca fiind pacientul-zero al unei pandemii de o talie aproape fără
precedent în analele umanităţii.
 Cercetătorii în domeniul virusologiei cred că „gripa spaniolă” era, la origine, o gripă aviară.
Suferind o serie de mutaţii, ea ar fi trecut pe neaşteptate bariera biologică de la păsări, la
om. Purtată în jurul lumii de mişcările de trupe din ultimele luni ale Primului Război
Mondial, gripa spaniolă a „măturat” planeta în trei valuri succesive.
 La nivelul anului 1918, populaţia mondială se ridica la aproximativ 1,8 miliarde de
oameni. Între declanşarea sa la începutul lunii martie 1918 şi până la ultimele îmbolnăviri
din martie 1920, gripa spaniolă a infectat 500 de milioane de persoane: aproximativ unul
din fiecare trei locuitori ai planetei s-a îmbolnăvit. Din rândul celor infectaţi, gripa a făcut
undeva între 50 şi 100 de milioane de victime.
 Într-un interval de doar doi ani, între 2,5% şi 5% din populaţia lumii a pierit din pricina
acestei pandemii. În întreaga istorie a omenirii, doar marea ciumă din secolul al XIV-lea
se apropie de proporţiile dezastrului din 1918. Organizaţia Mondială a Sănătăţii îi rezervă
gripei spaniole dramatica distincţie de a fi fost „cea mai devastatoare răbufnire a unei
maladii infecţioase înregistrată vreodată”.
 Unul dintre aspectele cele mai tragice ale acestei molime este faptul că făcea victime cu precădere în grupa de vârstă 20 –
39 de ani: răpunea tineri cu sănătatea robustă, aflaţi în plină putere. Boala îi afecta în mod disproporţionat pe bărbaţii
tineri, femeile fiind foarte expuse doar în cazul în care erau însărcinate – situaţie în care infecţia ducea la avort spontan,
şi adesea, la decesul mamei şi al fătului. Vârful mortalităţii s-a înregistrat la persoanele aflate în jurul vârstei de 28 de
ani. Piereau oamenii cei mai dinamici: soldaţii întorşi de pe front, tinerii taţi, tinerele mame, stâlpii şi speranţa societăţii.

 Apoi mai era şi aspectul neuro-psihologic al maladiei: o depresie profundă îl însoţea, adesea, pe convalescent pe drumul
recuperării. Atunci când pictorul norvegian Edvard Munch a pus pe hârtie rândurile de mai jos, pandemia se sfârşise, iar
el se număra printre… fericiţii supravieţuitori:
 „Într-o seară mă plimbam pe o cărare, cu oraşul într-o parte şi cu fiordul dedesubt. Mă simţeam obosit şi bolnav. M-am
oprit şi am privit în depărtare, peste fiord. Soarele apunea, şi norii se făceau roşii ca sângele. Am simţit un ţipăt trecând
prin natură; mi s-a părut că am şi auzit ţipătul.”
 BIBLIOGRAFIE

 https://www.medic.chat/traieste-sanatos/marile-pandemii-din-istoria-omenirii/
 https://prezi.com/q_kd8yravp9c/hazarde-biologice-epidemiile/?frame=d34785a28373
fbd3e4854deeeee8999af73104e0
 https://www.dw.com/ro/epidemie-sau-pandemie-care-e-diferen%C5%A3a/a-5247849
2
 https://unibuc.ro/epidemiile-in-istorie-cruzimea-gripei-spaniole-1918-1920-vladimir-
cretulescu/