G R I PA

S PA N I O L A
BECHERESCU ANA MARIA
• Gripa spaniolă este un tip de gripă care
a apărut în timpul Primului Război Mondial , fiind, se pare, similară cu gripa
aviară de astăzi. 
• S a răspândit în multe țări odată cu întoarcerea soldaților de pe
front, afectând în principal tinerii și având o rată de
mortalitate ridicată. Virusul a făcut între 50
de milioane și 100 milioane de victime între 1918 și 1919.
• Se crede că a fost una dintre cele mai letale pandemii, după Moartea neagră,
din istoria umanității.
Multe dintre victime au fost persoane tinere și sănătoase, gripa spaniolă fiind total dife
rită de celelalte pandemii care
au afectat copii, bătrâni și persoane cu sănătatea deja slăbită.
Patografia este ştiinţa ce se ocupă cu identificarea
maladiilor în trecutul omenirii, atunci când descrierile
contemporanilor erau lipsite de un vocabular de
specialitate. Combinarea cunoştinţelor de istorie şi biologie
nu poate să ducă decât la rezultate fascinante. Gripa
spaniolă are ceva fascinant, ceva ce atrage munca
specialiştilor. Se pare că pericolul mare atrage ca un miraj.
Gloria descoperirii învinge chiar şi dorinţa de
supravieţuire.
Gripa spaniolă ascunde ceva în manifestările clinice şi în
efecte. Parcă totuşi n-ar fi o manifestare a virusului
cunoscut de tip A. Rămâne ciudată preferinţa mortală
pentru oamenii în putere şi pentru soldaţi. Oare nu cumva
un asasin lipsit de scrupule şi de dorinţa afirmării a ucis în
linişte cât a putut? Metodele de investigare erau puţine şi
operaţiunile militare în plină desfăşurare erau mai
importante decât o banală problemă medicală.
•I s-a spus gripa spaniolă şi aşa a rămas în istorie. Spania
a fost găsită vinovată fiindcă acolo s-ar fi semnalat
primele cazuri. A fost o mişcare a aparatului
propagandistic al Antantei pentru a ascunde problemele
ivite în tranşeele apărate de propriile armate. Ascunderea
adevărului rămâne o armă puternică în vremuri de
restrişte. Virusul gripal a rămas vinovat şi medicii au
început lupta prin măsuri de declarare obligatorie a
îmbolnăvirilor şi de izolare a focarelor, metode ce s-au
dovedit destul de eficiente în cazul ciumei până la găsirea
unui remediu. Alte pandemii au lovit din 1918, dar n-a
mai fost atinsă virulenţa iniţială. 
 • Boala începea gradat, ca o gripă, cu cefalee, stare generală alterată, febră, frisoane moderate, tuse
uscată şi apoi productivă, dureri musculare, dureri toracice sub formă de junghiuri. Dacă se
analizează tratatele de medicină, există o maladie ce preferă concentrările umane de tip cazarmă şi
cele de pe front erau mai mult decât ideale. Tranşeele înguste, umede şi murdare reprezentau focare
perfecte pentru agenţii patogeni. Deplasarea bolnavilor spre spatele liniilor de luptă sau spre
spitalele mari a favorizat contactul cu restul trupelor şi cu civilii francezi. Incubaţia putea să dureze
de la şapte zile la trei săptămâni, ceea ce permitea unei persoane aparent sănătoase să se deplaseze
dincolo de graniţele unei ţări. Nu existau metode de detectare a bolnavilor şi nici un tratament
eficace.

SIMTOME
 •Chiar dacă Primul Război Mondial nu a fost cauza directă a gripei,
mișcările masive de trupe au ajutat la extinderea bolii. Cercetătorii
cred că sistemul imunitar al soldaților era slăbit datorită tensiunii
luptelor, atacurilor chimice, mărind astfel probabilitatea de a se
contracta boala.
•Numărul mare de călători soldați și modernizarea sistemului de
transport a făcut posibil propagarea pandemiei într-un evantai mare
R A S PA N D I R E de comunități. Cauza bolii nefiind încă cunoscută, mijloacele de
A tratament au fost reduse, de cele mai multe ori tradiționale: chinină,
aspirină, ceaiuri, tonice cardiace (camfor) etc.
•În 1977-1978 a avut loc o pandemie relativ ușoară, denumită
„gripă rusească”. Virusul gripei H1N1, care a produs această
pandemie, produsese deja o epidemie în 1950. De aceea, au suferit
în primul rând persoanele născute după 1950.
 Rata mortalității pandemiei din 1918-
1919 nu este cunoscută cu precizie, dar se estimează că aproximativ 20-50%
din populația de pe Terra din acel moment
a suferit de această boală, letalitatea fiind între 2,5-5%, cu variații de la
o țară la alta. Gripa a putut ucide 25 milioane în primele 25
de săptămâni; în comparație, SIDA a ucis 25 de milioane în primii 25 de ani.

PIERDERI
În India au murit 17 milioane de persoane, aproximativ 5%
din populația din acea epocă, atingând o rată a mortalității de
20% în unele zone. În armata indiană, cel puțin 22% dintre soldații care s-
au îmbolnăvit au murit. În Statele Unite, aproape 28%
din populație a suferit gripa și 500-675 de mii au murit. În Marea
Britanie au murit 200.000; în Franța peste 400.000. În Alaska și Africa de
Sud au murit comunități întregi. În Australia au murit 10.000
de persoane și în insulele Fiji au murit 14%
din populație în doar două săptămâni, iar Samoa Occidentală 22%.
CUNOASTEREA VIRUSULUI
De exemplu, recruţii americani erau
atinşi în proporţie de până la 40%.
Copiii atinşi de pneumonie din oraşul
elveţian Basel erau afectaţi între 30 şi
 60%. Specialiştii i-au dat numele
actual abia în 1963. Aşa a intrat pe
scena istoriei Mycoplasma
pneumoniae. Tratamentele cu
Vinovatul de masacrul de la sfârşitul
tetraciclină şi eritromicină au limitat
primei conflagraţii mondiale a fost
hecatombele umane, dar
descoperit abia în 1944 şi s-a
micoplasmele lovesc acolo unde
constatat că se ascundea după
sistemul sanitar prezintă fisuri din
semnele produse de pneumococi.
motive economice, sociale sau
Plămânii erau atacaţi în ambele
politice. Lecţia despre forţa agenţilor
cazuri, dar noul agent patogen lăsa
patogeni oferită de Primul Război
grave urme vizibile cu ajutorul
Mondial ar trebui să fie vie pentru
razelor X. Nu era ceva rar.
toţi conducătorii statelor
Dimpotrivă. Discret, ataca în masă.
contemporane. Problema
micoplasmelor rămâne una de
actualitate fiindcă sunt peste tot.
Atacă masiv puii de găină din
crescătorii sau sunt în interiorul
corpului uman. Pot fi ţinute sub
control de sistemul imunitar sau pot
ajunge patogene. 
HTTPS://YOUTU.BE/16NPBMIO HTTPS://YOUTU.BE/7DBUYYY HTTPS://YOUTU.BE/XPKB1RL
AOE AZBY LKL4