Hazardurile biologice - Epidemiile

si invaziile de insecte
Unitate de curs: Geografie
 Introducere
Hazardele biologice sunt reprezentate de epidemii
şi de invazii de insecte. Epidemiile sunt caracterizate prin imbolnavirea in
masa ale populatiei, datorita unor agenti patogeni cum sunt viruşii,
rickettsiile,bacteriile, fungii
şi protozoarele. Cele mai grave maladii sunt transmise de agenti purtatori
precum tantarii( malaria, febra galbena),musca tete( boalasomnului), puricii,
paduchii(tifosul exantematic). Epidemiile de mari propor
ţiipoartadenumirea de pandemii au generat milioane de victime, mai ales in
EvulMediu( ciumabubonica, spre ex. , in Europa). În prezent se manifesta
maladia SIDA( Sindromul Imunodeficientei Dobandite), determinata de
virusul HIV, cu transmitere sexuala sau prin transfuzii de sange.
Invaziile de insecte

In special lacuste, produc pagube mari agriculturii, indeosebi in Africa, Asia , estul
Europei si in America de Nord. Ele sunt prolifice, prin numarul mare de larve ce-l
genereaza. O tona de lacuste consuma zilnic hrana a 250 de oameni. Combaterea lor se
poate face prin distrugerea oualor, utilizarea insecticidelor si a unor capcane pentru
distrugerea nimfelor de lacusta.
Pe langa lacuste mai sunt si alti daunatori biologici a caror actiune capata proportii
catastrofale. Periculoasa este si capusa vitelor frecventa in America de Sud, Australia si
Africa de Sud, parazitii orezului (Asia de Sud si Sud-Est), ai bumbacului (America de
Nord, de Sud, Orientul Mijlociu) sau omizile. In iunie 1974 o invazie de omizi, intr-o
regiune a Canadei, a distrus toate ogoarele si culturile de gradina. Convoiul a format un
sir lung de 160 km si lat de 100 km. Graurii fac anual pagube in agricultura din sudul
S.U.A., de cateva milioane de dolari atacand cerealele, legumele, livezile. Aceste pasari
transmit si o grava boala respiratorie.
Epidemiile
Epidemiile provoaca imbolnaviri in masa ale populatiei, din cauza unor agenti patogeni( virusuri, bacterii, protozoare etc). Cele mai grave maladii sunt transmise de
tantari(malaria, febra galbena), musca tete (boala somnului), paduchi( tifosul exantematic).
Epidemiile de mari proportii poarta denumirea de pandemii si au generat milioane de victime, mai ales in Evul Mediu(ciuma bubonica, in Europa).
Epidemiile sunt favorizate de saracie, lipsa de igiena, infestarea apei, aglomerarea gunoaielor menajere, inmultirea sobolanilor. Hazardele naturale, cum sunt inundatiile
sau cutremurele mari, sunt insotite de pericolul declansarii unor epidemii
Epidemiile infectioase apar in urma uraganelor, ciclonilor, tsunami-lor, inundatiilor si cutremurelor si sunt ceva obisnuit in tarile subdezvoltate, in timp ce in tarile
dezvoltate sunt destul de rare.
Masuri referitoare la caile de transmitere: acestea se realizeaza prin actiuni de dezinfectie , dezinsectie sau deratizare, la care se adauga actiuni igienico-sanitare si
gospodaresti in vederea asanarii conditiilor de mediu.
Masurile preventive cuprind vaccinarea si educarea populatiei, izolarea focarelor de declansare a epidemiilor, combaterea agentilor purtatori.
Cele mai cunoscute si raspandite epidemii in istoria Europeana sunt: Variola,
Ciuma, Malaria, Tuberculoza , Holera, SIDA, Febra galbena, Tifusul și
polimeilita.
Ciuma sau pesta
Puţine boli îngrozesc atât de tare prin imaginile morţii oferite de tragedia în care a pierit
jumătate din populaţia Europei în 1348, precum şi multe alte grupuri umane din China şi
India. Boala a urmat căile comerciale şi s-a infiltrat pe câmpurile de luptă, contribuind la
schimbări în structurile de clasă sau politicile globale. Cercetările recente ar putea aduce
noi lămuriri despre această pandemie, suspectându-se faptul că ar fi de fapt vorba despre
un virus hemoragic de tipul ebola şi nu de ciumă bubonică cu formă incipientă de
pneumonie.
Variola
Înainte de colonizarea din Lumea Nouă, Americile găzduiau peste 100 de milioane de oameni. Din
secolul al XV-lea epidemiile au redus acest număr până la 5-10 milioane. Europenii au adus cu
sine o mulţime de boli împotriva cărora nativii nu au avut cum să lupte. De departe pe primul loc
în topul mortalităţii a fost variola, foarte contagioasă şi declanşatoare de febră, dureri şi iritaţii
severe. Deşi a fost creat un vaccin în 1796, epidemia a continuat să se răspândească. Chiar în
1967, virusul variolei a ucis 2 milioane de oameni, dar după aceea Organizaţia Mondială a
Sănătăţii a depus eforturi mari pentru a eradica virusul prin vaccinarea în masă. Şi într-adevăr, în
1977 s-a înregistrat ultimul caz de variolă contractată în mediul natural.
 Holera
a reprezentat până în secolul al XIX-lea un pericol doar în India,
dar odată cu dezvoltarea rutelor comerciale spre China, Japonia,
Africa de Nord, Orientul Mijlociu şi Europa, boala a călătorit şi ea.
Holera este cauzată de o bacterie intestinală numită Vibrio
cholerae şi se răspândeşte îndeosebi prin apa şi hrana contaminate.
De cele mai multe ori sistemul imunitar poate învinge boala, dar
numai dacă pacientul se hidratează foarte bine. Deşi multă vreme
s-a crezut că ştiinta medicală şi îmbunătăţirile sanitare au eliminat-
o, holera a reapărut în 1961 în Indonezia şi încă mai pune în
pericol vieţi.
 Făcut şi ea ravagii de-a lungul istoriei. Textele antice oferă detalii despre

Tuberculoza evoluţia simptomelor, iar dovezi ale bolii s-au depistat inclusiv la mumiile
egiptene. Boala se răspândeşte în aer, afectând în primul rând plămânii,
provocând dureri în piept, scădere în greutate, febră, tuse cu sânge. În Europa,
ciuma albă, cum se mai numea, a fost din secolul al XVII-lea printre cele mai
mortale boli, ucigând unul din 7 pacienţi infectaţi. Nici America colonială nu a
evitat problema. În 1944, medicii au elaborat un antibiotic cu streptomicină şi
progresele ulterioare au temperat fenomenul, dar nu la-u eradicat. Tuberculoza
înca mai ucide în jur de 2 milioane de oameni annual, revenind în forţă în anii
’90 din cauza unor tulpini rezistente, sărăciei globale şi lipsei de prevenţie.
 l t um e s c
M u e!
t ru a t e n ț i
pe n