 Gheaţă caldă

Aşa-numita gheaţă caldă, rezultat al unui experiment menit să-i surprindă atât pe cei mari, cât şi
pe cei mici, se poate obţine foarte uşor cu ajutorul unei soluţii de acetat de sodiu. La introducerea
mâinii, spre exemplu, în această soluţie, ea cristalizează rapid, mai întâi în jurul degetelor şi, mai apoi,
în restul volumului, dând impresia că ar îngheţa (vezi Figura 1).

Figura 1

Soluţia de acetat de sodiu necesară acestui experiment poate fi obţinută foarte uşor
amestecâ nd apă (de preferat distilată ), cu oţet alimentar şi bicarbonat de sodiu. Amestecul
rezultat trebuie fiert şi ră cit sub o anumită temperatură , rezultâ nd o soluţie suprasaturată ,
puternic instabilă . Crearea/apariţia unor aşa-numiţi centri de nucleaţie (obiecte solide în jurul
că rora soluţia să cristalizeze), face ca procesul de cristalizare să poată fi iniţiat foarte uşor. Acest
lucru se poate realiza prin mai multe metode: fie prin introducerea mâ inii, fie prin introducerea
unei baghete din sticlă , pe vâ rful că reia să existe mici cristale provenite din aceeaşi soluţie, dar
deja cristalizată , fie prin aplicarea unei unde de şoc (aici lucrurile sunt ceva mai complicate).
Experimentul îi poate surprinde pe elevi din mai multe puncte de vedere. În primul râ nd,
substanţa solidă rezultată nu este „tare” precum gheaţa cu care seamă nă atâ t de mult, ci este
moale precum ză pada. Deşi ar putea crede că mâ na ră mâ ne blocată în această substanţă solidă , ei
vor vedea că nu este deloc aşa. Un alt lucru surprinză tor este acela că substanţa solidă rezultată
nu este deloc rece, aşa cum s-ar fi aşteptat, ci este caldă , putâ nd ajunge pâ nă la aproximativ 50oC .
Deşi simplu, experimentul îi poate ajuta pe elevi să înţeleagă şi să îşi însuşească câ teva
noţiuni fundamentale, printre care:
– solubilitate şi soluţie suprasaturată ;

1
 – că ldura latentă de solidificare / cristalizare (trecerea substanţei din stare lichidă în
stare solidă a avut loc cu degajarea unei cantită ţi de că ldură – reacţie exotermă );
– gradul de dezordine al unui sistem. Fizicienii numesc gradul de dezordine al unui
sistem entropie. O substanţă în stare lichidă este caracterizată de un grad de dezordine
(entropie) mai mare faţă de situaţia în care aceeaşi substanţă se află în stare solidă .
Trecerea dintr-o stare cu grad de dezordine mai mare într-o stare cu grad de
dezordine mai mic s-a fă cut cu degajare de că ldură . Se poate discuta chiar, în termeni
simpli, despre principiul al II-lea al termodinamicii.
Acetatul de sodiu este folosit pentru realizarea unor dispozitive menite să ne încă lzească
mâ inile în timpul iernii.

 Sculptura de gheaţă/sare

Acest experiment este o altă variantă a celui anterior prezentat, experiment ce poate fi
realizat utilizâ nd aceeaşi soluţie suprasaturată de acetat de sodiu. De data aceasta, soluţia se va
pune într-o sticlă , avâ nd în acelaşi timp nevoie de un vas întins pe care să se gă sească câ teva
cristale provenite din aceeaşi soluţie, dar deja cristalizată . Turnâ nd încet soluţia lichidă peste
cristalele din vas, se va observa că lichidul se solidifică imediat ce intră în contact cu acestea,
formâ nd un turn de „gheaţă /sare” cu o formă pe care o putem controla (vezi Figura 2).

Figura 2

2
 Lichide sau solide?

Acest experiment se bazează pe comportamentul surprinză tor al lichidelor non-

newtoniene. Lichidele non-newtoniene sunt lichide cu comportament diferit de cel al altor lichide
(apa, uleiul, alcoolul etc.). Este adevă rat că explicarea acestui comportament necesită noţiuni
mult superioare nivelului gimnazial, dar, cu ajutorul unui limbaj adecvat, elevii pot înţelege
câ teva elemente de bază .
Pentru fabricarea unui astfel de lichid în laborator avem nevoie de apă şi amidon de
porumb, în proporţii adecvate. Odată amestecate, se obţine un lichid vâ scos, a că rui consistenţă
ne aduce aminte de aluatul de clă tite. Lichidul astfel obţinut are în anumite condiţii acelaşi
comportament ca cel al lichidelor obişnuite, iar în altele, un comportament asemă nă tor cu cel al
substanţelor solide. Cu alte cuvinte, legea lui Newton, valabilă în cazul curgerii lichidelor al că ror
nume derivă din această lege – newtoniene – îşi pierde valabilitatea în cazul de faţă . Apar
diferenţe în ceea ce priveşte relaţia dintre vâ scozitatea acestor lichide, viteza lor de deformare şi,
în unele cazuri, timp. Aceste noţiuni pot fi explicate pe înţelesul elevilor cu ajutorul unui limbaj
adecvat şi al exemplelor din lumea înconjură tore.

Figura 3

Comportamentul straniu al acestui lichid poate fi pus în evidenţă , împreună cu elevii, prin
diferite moduri amuzante şi captivante. De exemplu, dacă se pune pe masă o anumită cantitate
din acest lichid şi un elev este îndemnat să o lovească cu palma, câ t mai puternic, el se va aştepta
să îi stropească pe toţi cei aflaţi lâ ngă el. Va avea surpriza să constate un comportament
asemă nă tor cu cel al unei substanţe solide (vezi Figura 3). Pentru a înţelege acest comportament,
se poate face trimitere la cazul în care iarna, împingâ nd ză pada afâ nată cu lopata, o gră madă
mare de ză padă compactată se adună în faţa lopeţii, ceea ce o face din ce în ce mai greu de împins.
Cam acelaşi principiu, simplu vorbind, este valabil şi în cazul de faţă . În momentul impactului, o
coloană solidă se ridică dincolo de zona de impact. Cu alte cuvinte, moleculele de apă se retrag cu
3
o viteză mai mare ca a celor de amidon, lă sâ ndu-le pe cele de amidon în urmă . Acest lucru face ca
lichidul să se comporte la impact ca o substanţă solidă . Mai mult de atâ t, dacă am reuşi să
umplem o piscină cu un astfel de lichid, am putea să alergă m pe suprafaţa lui fă ră nicio problemă
(vezi Figura 3). În caz contrar, dacă am sta pe loc, ne-am scufunda încet. Comportamentul
asemă nă tor cu cel al lichidelor obişnuite poate fi observat şi în momentul în care unul dintre elevi
ar încerca să ţină în mâ nă o cantitate din acest lichid: el ar observa că lichidul i se scurge printre
degete.

 Un ou într-o sticlă

În cadrul acestui experiment, elevii sunt provocaţi să introducă un ou fiert, decojit, într-o
sticlă ce are diametrul orificiului mai mic decâ t diametrul maxim al secţiunii transversale a oului.
Pentru aceasta, vor avea la dispoziţie o sticlă , un ou fiert, decojit, o cutie cu chibrituri şi o bucată
de hâ rtie (vezi Figura 4).

Figura 4

Cu ajutorul unui chibrit se va aprinde bucata de hâ rtie, se va introduce imediat în sticlă ,

după care oul va fi aşezat pe orificiul sticlei. Elevii vor observa că oul va începe să oscileze rapid
pe verticală , după care va fi absorbit în sticlă . Deşi la prima vedere simplu, experimentul îi poate
ajuta pe elevi să înţeleagă o mulţime de noţiuni de fizică fundamentală . Pentru aceasta, se poate
desena pe tablă o schemă a întregului experiment. Mai apoi, vor fi introduse, cu ajutorul unui
limbaj adecvat, noţiuni precum: presiune, forţă (de presiune, gravitaţională etc.), acceleraţie,
principiul fundamental al dinamicii, principiul acţiunii şi reacţiunii etc., fă câ nd mereu apel la

4
exemple din mediul înconjură tor. După aceasta, schema de pe tablă poate fi completată cu forţele
care acţionează asupra oului pentru cazul în care în sticlă nu a fost încă introdusă bucata de
hâ rtie. Se va pune problema scă derii presiunii din interiorul sticlei şi se vor explica oscilaţiile
verticale ale oului pentru cazul în care în sticlă a fost introdusă bucata de hâ rtie aprinsă . Li se va
cere elevilor să propună soluţii pentru scoaterea oului din interiorul sticlei, fă ră a sparge sticla şi
fă ră a distruge oul. Se va pune problema creşterii presiunii în interiorul sticlei şi se va demonstra
faptul că oul poate fi scos dacă suflă m aer într-un mod adecvat, în interiorul sticlei. Se vor explica
procesele ce au loc.

 Punga magică

Pentru realizarea acestui experiment, avem nevoie de o pungă din plastic prevă zută cu un
sistem de închidere, un pahar cu apă , un vas şi câ teva creioane ascuţite. Se va pune problema
dacă punga poate fi stră punsă cu ajutorul creioanelor (vezi Figura 5), fă ră ca apa să curgă din
pungă . Ră spunsul este, evident, unul afirmativ.

Figura 5

Elevilor li se va cere să gă sească explicaţii pentru observaţiile fă cute. Pentru explicarea

experimentului, se va discuta despre noţiunea de polimer şi lanţuri polimerice.

 „Holograma”

5
 Deşi ceea ce se poate observa în acest experiment nu este chiar o hologramă , ci mai
degrabă o iluzie optică , cu siguranţă va fi pe placul tuturor elevilor, familiarizâ ndu-i cu câ teva
noţiuni fundamentale de optică şi geometrie. Pentru realizarea acestui experiment, avem nevoie
de urmă toarele: un trunchi de piramidă patrulateră realizat dintr-un material plastic (carcasa
unui CD, suportul unui ecuson etc.) şi un smartphone cu o aplicaţie special realizată pentru acest
experiment. Rulâ nd aplicaţia cu trunchiul de piramidă poziţionat pe suprafaţa ecranului
telefonului, se poate observa o iluzie optică ce dă impresia unei holograme (Figura 6).

Figura 6

 Electroscopul

https://www.youtube.com/watch?v=ViZNgU-Yt-Y (experimentul nr. 8)

Toate experimentele la care vor participa şi elevii vor fi realizate sub atenta
noastră supraveghere. Limbajul folosit pentru explicarea fenomenelor fizice
observate va fi ales în concordanţă cu vârsta şi cunoştinţele anterioare ale
elevilor.