CAMILAR EUSEBIU (1910-1965)

Eusebiu Camilar s-a născut la 7 octombrie 1910, în comuna Udeşti, judeţul Suceava, într-o familie

de ţărani săraci. După terminarea liceului, s-a înscris la Universitatea din Iaşi. în această perioadă a

început să scrie, a publicat pentru prima oară în 1929, în revista Moldova literară. Primul volum,

intitulat Chemarea cum-penelor, cuprinzind o parte din întîile sale creaţii poetice, apărut în 1937,

consemnează alinierea autorului la nonconformismul de expresie atunci la modă. Prin substanţa

autobiografică exaltă originea umilă şi marchează adeziunea la universul celor mulţi. Scriitorul a

desfăşurat o vastă activitate pe tărîmul prozei, realizînd o serie de lucrări remarcabile, care şi-au cucerit

o largă popularitate. In volumele: Cordun (1942), Prăpădul Solobodei (1943) şi Avizuha (1945) sînt

înfăţişate tragedii ale satului de altădată sub efectul unor mari calamităţi naturale şi sociale. Talentul

viguros al scriitorului a cunoscut deplina lui afirmare în anii noştri. Eusebiu Camilar s-a numărat printre
acei prozatori care au abordat temele actualităţii, dind prin aceasta o contribuţie însemnată noii

orientări a literaturii noastre contemporane. Volumul Negura (1949-1950) este unul dintre primele

romane româneşti despre cel de al doilea război mondial, fiind un moment de răscruce în opera lui

Eusebiu Camilar: Temelia (1951) are meritul de a fi intîiul nostru roman despre transformarea

agriculturii, îndrăgostit de trecutul legendar al poporului, de obiceiurile şi datinile sale, de faptele de

vitejie, Eusebiu Camilar a scris numeroase romane şi povestiri cu un bogat conţinut educativ patriotic.

Valea Hoţilor (1948), Poarta Furtunilor (1955), Pămintul zimbrului (1962), precum şi piesele de teatru

Focurile şi Valea Albă (1957) - scrise în colaborare cu tovarăşa sa de viaţă, Magda Isanos - sînt creaţii

valoroase pentru educarea tinerilor generaţii în spiritul dragostei de patrie. Proza lui Eusebiu Camilar se

caracterizează printr-o împletire originală a observaţiei realiste şi a cunoaşterii oamenilor si locurilor

natale cu proiecţia fantastică, extrasă din tezaurul creaţiei populare, din străvechi credinţe şi tradiţii cu

un puternic colorit naţional. Prin excelenţă povestitor, el a continuat şi îmbogăţit arta noastră narativă,

valorificînd creator inepuizabilele resurse ale limbii literare româneşti în numeroase scrieri, de la

romanul Turmele (1946) la Cartea poreclelor (1957) şi Nopţi udiştene (1960). Eusebiu Camilar a adus o

substanţială contribuţie în domeniul publicisticii, ilustrată prin numeroase reportaje si articole,

consacrate, cu deosebire, transformărilor sociale ce au avut loc în viaţa şi conştiinţa ţărănimii - dovadă a

caldului patriotism, a responsabilităţii civice cu care autorul se integra, prin scrisul şi activitatea sa

obştească în viaţa nouă a societăţii noastre. Eusebiu Camilar e autorul volumului de reportaje Şantierele

lumii (1953) şi a jurnalului de călătorie în împărăţia soarelui (1955). A publicat prelucrări după po-

vestirile din ciclul 1001 de nopţi şi a tipărit numeroase volume de povestiri pentru copii si tineret. A făcut

traduceri din: Eschil, Aristofan, Ovidiu, Puşkin, Gogol, precum şi din bogatul tezaur al literaturilor

arabă, chineză, sanscrită. Pentru meritele sale literare, a fost ales membru corespondent al Academiei
Române şi i s-a decernat de două ori Premiul de stat. Stabilit la Bucureşti în timpul celui de al doilea

război mondial, împreună cu familia, Eusebiu Camilar s-a stins din viaţă la 27 august 1965 şi a fost

înmormîntat la cimitirul Bellu. Eusebiu Camilar a creat o operă cu rădăcini implantante adine în folclor,

în istoria poporului nostru, fruct al dragoster de oameni, operă al cărui conţinut educativ şi patriotic o

propune patrimoniului literaturii noastre.