Bolile produse de prostitele parazite

Protistele sunt organisme microscopice unicelulare, formate din câte o celulă cu nucleu
delimitat de restul celulei printr-un înveliș. Protistele trăiesc in apă, în medii umede și în corpul
unor animale.
Una dintre cele mai periculoase boli produse de prostite parazite este malaria. Este
afecțiunea cea mai răspândită în zonele tropicale și cea mai frecventă boală de import în zonele
non endemice. Unii cercetători cred că își are originea în Africa, cu aproximativ 30 de milioane
de ani în urmă. Primele informații concrete sunt datate de pe vremea lui Hipocrate, în secolul 5
î.Hr., când acesta descrie în detaliu forma clinică și câteva complicații ale bolii. Se crede că
malaria nu ar fi existat în emisfera vestică înainte de descoperirea continentului american de
Columb, și că ea ar fi fost adusă în acest teritoriu de coloniștii spanioli și de sclavii africani.
În jurul anului 1880, la aproximativ 2.000 de ani de la prima descriere a bolii, chirurgul
francez Charles Louis Alphonse Laverau (1845–1922) descrie pentru prima dată în sângele uman
parazitul ce provoacă boala.
Cele mai importante date referitoare la existența unor epidemii de malarie apar în timpul
celor două războaie mondiale. Imediat după Primul Război Mondial a izbucnit în Rusia o
epidemie de malarie, iar un număr important de cazuri s-au înregistrat în Marea Britanie, Franța,
Germania și Italia. Creșterea economică de după primul război a dus la scăderea cazurilor de
malarie din acea perioadă
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, soldații au fost cei care au favorizat
transmiterea speciilor de P. vivax, P. falciparum şi P. malariae în Europa și SUA. Totuși,
intensitatea epidemiilor nu a mai fost atât de mare ca după Primul Război Mondial și acest lucru
se datorează în special chimioprofilaxiei și existenței DDT-ului. După al Doilea Război Mondial
s-au folosit din ce în ce mai frecvent insecticidele și antimalaricele de sinteză, ceea ce a
determinat practic eradicarea malariei din vestul și centrul Europei, SUA, Japonia și din nordul și
centrul Rusiei.
Bolile infecțioase cu origine în zonele tropicale sunt prezente și în România, cu o tendință
de creștere în ultimii ani, din cauza accentuării mobilității populației și neaplicării măsurilor de
profilaxie. În România, malaria era prezentă în urmă cu 50–60 de ani în zonele din sudul țârii și
în zonele mlăștinoase (de exemplu, în 1948 au fost raportate 333.198 de cazuri). Încălzirea
climatică globală poate duce la reacomodarea vectorilor specifici în spațiul nostru geografic,
ceea ce poate crește riscul reapariției acestei boli ca boală autohtonă.
O altă boală în care omul este infectat cu paraziți este și boala somnului. Aceasta boala,
numita si tripanosomiaza africană, e produsă de un parazit Trypanosoma, transmis omului prin
intermediul înțepăturii unei muște, glosina, mai cunoscuta sub numele de musca tete. Boala
somnului se manifesta prin tulburări neurologice si psihice care se agravează progresiv si pot fi
fatale.
 Cauza bolii este parazitul care trăiește si se multiplica in intestinul omului sau animalelor.
Odată ce a ajuns in intestin, se atașează de mucoasa intestinala, căreia îi modifică funcția
normală și intră in competiție pentru nutriții importanți.
Oamenii se infectează prin înghițirea chisturilor de Giardia Lamblia, starea infecțioasă a
parazitului. Printre modalitățile de infectare a omului găsim :

1. introducerea in gură a oricărui obiect ce a venit in contact cu fecalele unei

persoane sau animal cu giardia;
2. consumarea apei (din piscina, lac, râu, iaz sau izvor) contaminate provenite de la
oameni sau animale infectate cu chisturi de giardia sau din canalizare;
3. prin consumarea hranei negătate sau puțin gătite si contaminate cu chisturi de
Giardia Lamblia, inclusiv a fructelor si legumelor spălate cu apă contaminată cu
giardia;
4. atingând si ducând la gura chisturi contactați de la suprafețe contaminate de
scaunul unei persoane infectate (jucării, obiecte sanitare, mese de schimbat
bebeluși, cos de gunoi in care se găsesc scutece murdare).