Ce este Gripa Spaniola?

Gripa spaniolă este un tip de gripă care a apărut după Primul Război Mondial, fiind, se pare,
aceeași boală cu gripa aviară de astăzi. A ajuns în multe țări o dată cu întoarcerea soldaților de
pe front, afectând în principal tinerii și având o rată de mortalitate ridicată care a omorât între 50
și 100 milioane de persoane din toată lumea, între 1918 și 1919. Se crede că a fost una dintre
cele mai letale pandemii, după „Moartea neagră”, din istoria umanității. Multe dintre victime au
fost persoane tinere și sănătoase, gripa spaniolă fiind total diferită de celelalte pandemii care au
afectat copii, bătrâni și persoane cu sănătatea deja slăbită.(Asasinul ascuns din 1918, Spanish
Lady, Febra de 3 zile, Bronsita Purulenta, ).

Unde a fost descoperita?

Boala a fost observată prima dată în Fort Riley, Kansas, Statele Unite la 11 martie 1918. Aliații
din Primul război mondial au numit-o gripă spaniolă, pentru că a primit mai multă atenție în
ziarele spaniole decât în restul Europei. Spania nu a fost implicată în conflict, iar presa nu era
cenzurată ca în restul Europei.
Istoria
Rata mortalității pandemiei din 1918-1919 nu se cunoaște, dar se estimează între 2,5-5% din
populația de pe Terra din acel moment și că 20% au suferit boala. Gripa a putut ucide 25
milioane în primele 25 de săptămâni; în comparație, SIDA a ucis 25 de milioane în primii 25 de
ani.
În India au murit 17 milioane de persoane, aproximativ 5% din populația din acea epoca,
atingând o rată a mortalității de 20% în unele zone. În armata indiană, cel puțin 22% dintre
soldații care s-au îmbolnăvit au murit. În Statele Unite, aproape 28% din populație a suferit gripa
și 500-675 mii au murit. În Marea Britanie au murit 200.000; Franța peste 400.000.
În Alaska și Africa de Sud, au murit comunități întregi. În Australia au murit 10.000 de persoane și
în insulele Fiji au murit 14% din populatie în doar doua săptămâni, iar Samoa Occidentală 22%.
Spania a fost una dintre țările cele mai afectate, cu 8 milioane de infectați și aproximativ 300.000
morti.
În Mexic, regiunea cea mai afectată a fost statul Nuevo Leon, în care, de la 1 octombrie până la
15 decembrie au murit 5.015 persoane, populatia statului era de 336.000 locuitori.

Spital improvizat în Kansas.

Chiar dacă Primul razboi mondial nu a cauzat gripa, totusi mișcările masive de trupe au ajutat la
extinderea lui. Cercetătorii cred că sistemele imunitare ale soldaților au fost debilitate datorită
tensiunii luptelor, atacurilor chimice, mărind probabilitatea de a se contagia boala.
Cantiatea de călatori soldați și modernizarea sistemului de transport a facut posibil propagarea
pandemiei într-un evantai mare de comunități. Medicamentele pe care le-au adoptat bolnavii erau
casnice, ceai de mușețel, etc. În 1977-1978 a avut loc o pandemie relativ ușoară, denumită „gripă
rusească”. Virusul gripei H1N1, care a produs această pandemie, produsese deja o epidemie
în 1950. De aceea, au suferit în primul rând persoanele născute după 1950. I s-a spus gripa
spaniola si asa a ramas in istorie.Spania a fost gasita vinovata fiindca acolo s-ar fi semnalat
primele cazuri.
Simptome:
.Boala începea gradat, ca o gripă, cu cefalee, stare generală alterată, febră, frisoane
moderate, tuse uscată şi apoi productivă, dureri musculare, dureri toracice sub formă
de junghiur culoarea pielii victimelor căpăta o ciudată culoare albăstrie. Câteodată,
neobişnuita culoare albastră a pielii devenea atât de pronunţată, încât medicilor le
era imposibil să determine culoarea iniţială a pielii pacientului. Gripa provoca accese
de tuse atât de puternice, încât unii pacienţi sufereau rupturi ale muşchilor
abdominali. La fiecare tuşitură, o spumă roşiatică din sânge şi salivă ţâşnea pur şi
simplu din gura şi nasul celor infestaţi. Spre final, pacienţii începeau să sângereze şi din
urechi, vomitau tot mai frecvent, iar în unele cazuri se instala şi incontinenţa urinară.
Al doilea val al pandemiei a fost atât de sever, încât majoritatea victimelor mureau la câteva ore
după ce prezentau primele simptome.

Cei care aveau organisme mai puternice rezistau o zi, maximum două.
Disperaţi, milioane de oameni au încercat remedii naturiste de prevenire a virozelor, precum
consumul sporit de ceapă, purtatul non-stop al unui cartof curăţat de coajă în buzunar sau
ataşarea de gât a unul săculeţ cu o bucată de camfor.

Foarte sensibile la gripă s-au dovedit a fi şi persoanele suferinde de diabet, astm sau afecţiuni
cardiace, pneumonie, infecţii ale sinusurilor şi urechii sau bronşită.

Autorităţile din cadrul multor comunităţi au impus carantina generalizată, au ordonat tuturor
cetăţenilor să poarte măşti de tifon şi au închis spaţiile publice precum unităţile de învăţământ,
bibliotecile, teatrele şi stadioanele. Oamenii au fost instruiţi să nu-şi mai strângă mânile ca formă
de salut, să stea pe cât posibil în propriile locuinţe, să se evite unii pe alţii.
La fiecare colţ de stradă erau amplasate afişe mari care-i îndemnau pe oameni să nu mai scuipe
pe străzi, un obicei frecvent în acele vremuri, chiar şi în cele mai civilizate ţări.

A rămas celebru episodul în care pandemia a lovit New York-ul, iar tinerii din organizaţiile de
cercetaşi aveau datoria să identifice cetăţenii care scuipau pe străzile metropolei, şi să le
înmâneze un card de avertisment, avizat de municipalitate

Pentru a fi sigur ca omul sanatos a fost temeinic expus la afectiunea

pacientului, trebuia ca bolnavul sa expire puternic, iar voluntarul
sanatos sa traga expiratia direct in plamani. La sfarsit, pacientul
trebuia sa tuseasca de cinci ori in obrazul voluntarului.