Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
In zilele noastre practicile medicale cunosc un avans spectaculos, dar cu toate acestea exista
inca afectiuni incurabile. Si de-a lungul istoriei omenirea s-a confruntat constant cu numeroase
epidemii care au facut ravagii in randul populatiei.
1. Poliomielita
Mulți oameni de știință cred că virusul poliomielitei dădea târcoale de mii de ani, însă, în
America începutului de secol XX această boală a creat o epidemie care a cauzat panică în
întreaga țară. Prima apariție s-a înregistrat în 1916, însă vârful epidemiei a fost atins în 1952,
când s-au raportat peste 58 de mii de decese. Boala a afectat mii de oameni de-a lungul
deceniilor, ducând la instaurarea panicii și a situațiilor de carantină prelungite. După 1952,
boala a omorât aproximativ 6000 de oameni și a lăsat mult mai mulți paralizați. Odată
contactat, virusul nu avea leac, însă în 1950 Dr. Jonas Salk a inventat vaccinul împotriva
poliomielitei. Mulțumită acestei invenții și altor vaccinuri eficiente, America nu a mai înregistrat
cazuri de poliomielită din 1979.
2. Epidemia de variolă
Imediat ce Lumea Nouă a fost descoperită de exploratorii europeni, mulți dintre nativii
americani au fost osândiți. Coloniștii europeni au adus cu ei și boli la care ei dobândiseră
imunitate, dar la care nativii americani nu fuseseră niciodată expuși. Fără o imunitate naturală,
acești nativi au fost vulnerabili în fața bolilor străine, în special a variolei. Odată pătrunsă în
rândul populației native, variola s-a răspândit foarte repede pe continent și a contaminat
nenumărate triburi locale. Se estimează că au murit în jur de 90 de milioane de nativi americani
din cauza acestei epidemii. Un vaccin împotriva variolei a fost în 1796, însă și azi mai sunt
izbucniri ale acestui virus.
3. Epidemia de Ciumă Bubonică
Amintită adesea sub numele de „Moartea Neagră”, cea mai mare pandemie de ciumă bubonică
a ucis un număr foarte mare al populației în jurul anului 1300.
Ciuma bubonică începuse să dea târcoale de ceva vreme, însă termenul de „Moartea Neagră”
se referă la o perioadă de timp de patru ani care a omorât aproape două treimi din populația
Europei. Ciuma Bubonică este considerată a fi prima pandemie adevărată care s-a răspândit
rapid și eficient cu ajutorul șobolanilor și a altor rozătoare la început, iar apoi de la om la om.
Ca un lucru interesant trebuie amintit următorul aspect: șobolanii sunt purtători de ciumă
bubonică, însă există un motiv indirect pentru care rozătoarele au ajuns să răspândească atât
de repede această boală. În 1232 Papa a declarat pisicile ca fiind ale lui Satana. În următorii 100
de ani, milioane de pisici au fost strangulate, permițând șobolanilor să se înmulțească
exponențial fără nicio barieră din partea prădătorului lor natural.
Împăratul bizantin Justinian este cel mai bine cunoscut pentru campania sa militară prin care a
încercat să readucă Roma antică la gloria de pe vremuri.
Cu toate acestea, în timpul acestei perioade circula o boală mai mortală ca orice război, care s-a
răspândit în toată regiunea mediteraneană.
Ciuma și-a croit drum din capitala Bizanțului, Constantinopol în anul 540, unde a devastat
complet orașul antic. Conform anumitor rapoarte, când a atins vârful epidemiei, ciuma lui
Justinian omora peste 5000 de persoane pe zi. Aproximativ 200 de ani după această epidemie,
boala a mai avut răbufniri ocazionale prin Europa și Asia, însă nici una nu a mai atins nivelul de
la Constantinopol.
5. Epidemia de febră galbenă
Când: 1793
În vara anului 1793, un vapor cu refugiați din Caraibe ajungea în Philadelphia, unul dintre cele
mai mari și aglomerate porturi din America. Refugiații aduceau cu ei febra galbenă, o potențială
boală letală răspândită de țânțari – lucru imposibil de prevenit având în vedere umiditatea
orașului și lunile călduroase de vară. Mulți localnici au plecat din oraș, însă se estimează că în
acea vară au murit peste 2000 de persoane din cauza febrei galbene.
Febra galbenă există și azi, cauzând un număr de aproximativ 30 de mii de decese anual, în
special în țările subdezvoltate din punct de vedere economic, unde tratamentul nu este de
găsit.
6. Epidemia de Tifos
Unde: Europa.
Tifosul este o boală infecțioasă extrem de contagioasă care se răspândește cel mai ușor și
repede la populația care trăiește în cartiere aglomerate. În anii 1600, tifosul a înconjurat orașele
europene și foarte curând s-a răspândit pe tot continentul, curmând peste 10 milioane de vieți.
A doua epidemie a apărut în timpul primului Război Mondial când România, Polonia și Rusia și-
au văzut soldații decimați de boală. Din nou, răspândirea rapidă a bolii infecțioase poate fi pusă
pe seama condițiilor de viață insalubre din timpul războiului.
7. Holera
Au fost 7 epidemii de holeră încă din secolul al XIX-lea și până azi, deși boala bântuie de mii de
ani.
Holera fusese o boală comună în unele regiuni din India, însă în 1817 comercianții care
călătoreau pe râul Gange au răspândit-o pe tot continentul. Până în 1930 holera a ajuns și în
țările Europei și în America, cauzând mai multe explozii de epidemie. Cea mai severă epidemie
de holeră a apărut în Iraq, unde peste 18 mii de oameni au fost uciși într-o perioadă de 3
săptămâni în anul 1921. Din păcate, izbucniri ale holerei mai apar și azi, iar cifrele arată
aproximativ 3-5 milioane de cazuri anual, cu un raport de 120 de mii de morți.
Când: 1918
Epidemia de gripă care a curmat viețile a zeci de milioane de oameni pe parcursul unui singur
an, a fost una dintre cele mai mari și mortale epidemii înregistrate în istorie.
Gripa Spaniolă a fost împrăștiată în toată lumea de soldații care se întorceau acasă, mulți dintre
ei infectați din timpul războiului.
Această epidemie globală a dus la închiderea afacerilor, a școlilor și a lăsat mii de copii orfani.
Această tulpină specială de gripă este similară cu tulpinile pe care le vedem azi, însă era
caracterizată de acumularea excesivă de lichid în plămâni.