Petrolul

BECHERESCU ANA
MARIA
CLASA A X A A
• Petrolul, sau țițeiul, împreună cu cărbunii și gazele naturale fac parte din
zăcămintele de origine biogenă care se găsesc în scoarța pământului. 
• Petrolul, care este un amestec de hidrocarburi lichide în care sunt dizolvate mici
cantități de hidrocarburi solide și gazoase, este un amestec de substanțe lipofile.
• Țițeiul în stare brută (nerafinat) conține peste 17 000 de substanțe organice
complexe, motiv pentru care este materia primă cea mai importantă pentru 
industria chimică (vopsele, medicamente, materiale plastice etc.) și
producerea carburanților. 
• Ca o curiozitate, se poate menționa că unele varietăți de țiței devin fosforescente
în prezența luminii ultraviolete.
• Petrolul a fost descoperit în urmă cu câteva mii de ani. Având densitatea mai redusă
decât a apei sărate, s-a găsit în zone cu straturi sedimentare calcaroase, argiloase, sau
nisipoase de la suprafață, (în Germania, de exemplu, în jurul Hanovrei și Braunschweig).
•  În cazul în care straturile impermeabile de argilă sunt deasupra, nepermițând ieșirea la
suprafață a petrolului, acesta se va găsi în straturile profunde de unde va fi extras prin
sonde petroliere.
Straturile de petrol situate la suprafață prin oxidare se transformă în asfalt acesta fiind
deja descoperit în Orient în urmă cu cca. 12 000 de ani în Mesopotamia antică.

• Oamenii au învățat să folosească asfaltul, prin amestecare cu nisip și alte materiale ce

etanșează pereții corăbiilor.
• Țițeiul era cunoscut pe teritoriul României încă din secolul I î.Hr., de când datează
obiectele descoperite în cadrul cetății dacice de la Poiana (Nicorești, Galați): podoabe
din smoală întărită și acoperită cu un strat subțire de argint.[1] De altfel, prima rafinărie
de petrol din lume a fost construită în România, în 1856,[2] la periferia orașului Ploiești,
(în partea de sud-est, în drum spre localitatea Râfov, la nord de calea ferată Ploiești -
Buzău), de către Marin Mehedințeanu, arendașul unor întinse zăcăminte de țiței pe moșia
Păcureți, Prahova. Instalațiile rafinăriei erau destul de primitive, toate utilajele fiind
formate din vase cilindrice din fier sau fontă, încălzite direct cu foc de lemne. Aceste
utilaje au fost comandate în Germania firmei Moltrecht ce construia cazane pentru
fabricarea uleiurilor din șisturi bituminoase, iar în decembrie 1856 începe construcția
„fabricii de gaz” din Ploiești, pe numele lui Marin Mehedințeanu (decedat în 1861)
Prețul petrolului scade rapid prin creșterea
numărului de rafinării, petrolul lampant devine o
resursă tot mai importantă în iluminat, înlocuind
treptat lumânările.
Exploatarea masivă a petrolului începe în 
secolul XIX pe motivul răspândirii folosirii
petrolului în iluminat, care dădea o lumină mai
bună producând fum mai puțin în comparație cu
lămpile cu ulei de balenă, sau lumânările de
ceară.