CURS 4

FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE
FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE
TAXONOMIE

• Bacili Gram negativi care fermentează glucoza

• Unitate taxonomică mare, include 51 genuri și 238 specii
• 25 genuri sunt implicate în patologia umană (>95% din infecții)
FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE
CLASIFICARE DUPĂ GRADUL DE PATOGENITATE
• BACTERII PATOGENE:
▸ Salmonella: S. Typhi, (febra tifoidă), S. Paratyphi (febră
enterică, S. Typhimurium (toxiinfecții alimentare)
▸ Shigella (dizenteria bacilară): S. dysenteriae, S. flexneri, S.
boydii, S. sonnei
▸ Yersinia: Y. pestis (ciuma, pesta), Y.pseudotuberculosis, Y.
enterocolitica (septicemii, enterite)
▸ E. coli comensale, devin patogene prin achiziția de factori de
virulență (fagi, plasmide, insule de patogenitate): tulpini
EIEC, EPEC, ETEC, EHEC, EAggEC (enterite)
• BACTERII CONDIȚIONAT PATOGENE: infecții ale tractului urinar
(ITU), septicemie, pneumonie, meningită etc.
▸ E. coli, Klebsiella, Enterobacter, Proteus etc.
FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE
IMPLICAREA ÎN INFECȚIILE UMANE

• Patologia digestivă (25% din infecții): Salmonella, Shigella, E. coli

• Patologia urinară (70 - 80% din infecții): E. coli, Klebsiella spp.,
Enterobacter spp, Proteus spp.
• Infecții sistemice – septicemie (>65% din infecții): Escherichia
coli, Klebsiella pneumoniae
• Patologia respiratorie:
▸ Pneumonia comunitară: Klebsiella pneumoniae
▸ Pneumonia nosocomială / ATI: Serratia, Klebsiella
pneumoniae MDR
• Meningo-encefalite: E. coli, Klebsiella
• Patologie post-traumatică, musculo-scheletală: Klebsiella
pneumoniae, Serratia marcescens
FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE
CARACTERE GENERALE
Habitat
• Germeni ubicuitari - sol, apă, plante, intestinul omului și animalelor
• Majoritatea (Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Proteus mirabilis etc.) fac
parte din flora normală a organismului
• Unele specii (Salmonella Typhi) - habitat exclusiv uman

Transmiterea bolii
• De la animal (cele mai multe spp Salmonella, Yersinia)
• De la purtător uman (Salmonella Typhi, Shigella spp)
• Endogenă în condiții specifice de gazdă (E. coli)
Rezistență
• Rezistente în mediul extern: 5-6 luni în apele poluate cu materii fecale, la
temperatura camerei în medii umede, în alimente, în soluţii perfuzabile
• Distruse de căldură (în 30' la 55-60˚C și f. rapid la fierbere), antiseptice și
dezinfectante uzuale
FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE
CARACTERE GENERALE
Morfologie
• Bacili Gram negativi, dimensiuni
(0,3-1µm x 1-6 μm). Capetele mai
intens colorate - „colorație bipolară”
• Capsulă:
▸ Capsulați: Klebsiella, Yersinia. Cu
S. Typhi din hemocultură, col Gram
material capsular: tulpini de E. coli
(antigen K), Salmonella (antigen
Vi)
▸ Necapsulați: restul
• Nu formează spori
• Pili: comuni (codificați cromozomial) și
sexuali (conjugativi - codificați de
plasmide) Cult. Klebsiella, col. Anthony pentru capsulă
FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE
CARACTERE GENERALE
Mobilitate
• Mobilitate:
▸ Imobili: Klebsiella, Yersinia, Shigella Tuft of
Δ

▸ Mobili (cu cili peritrichi): E.coli,

Proteus, Salmonella
FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE
CARACTERE GENERALE - CARACTERE BIOCHIMICE

• Aerobi, facultativ anaerobi

Încadrarea în familia Enterobacteriaceae:

• Fermentează glucoza
• Reduc nitrații la nitriți
• Catalază pozitivi
• Citocrom oxidază negativi. Testul permite diferențierea
enterobacteriilor de alți bacili gram-negativi
FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE
CARACTERE GENERALE - CARACTERE BIOCHIMICE
• Fermentarea lactozei (diferențierea pe medii selective
lactozate - Mac Conkey):
▸ lactozo-pozitivi (E. coli, Klebsiella, Enterobacter,
Citrobacter, Serratia etc.) - colonii roșii
▸ lactozo-negativi (Salmonella, Shigella, Yersinia, Proteus) -
colonii transparente
FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE
CARACTERE GENERALE - CARACTERE DE CULTURĂ
• Nepretențioase nutritiv.
• Se dezvoltă ușor pe mediile uzuale (bulion, geloză, geloză-
sânge) sau pe mediile selectiv-diferențiale lactozate (Mac
Conkey, ADCL, XLD, Istrati-Meitert). Selectivitatea mediilor dată
de săruri biliare, la care patogenii sunt rezistenți
• Pe medii solide se dezvoltă sub formă de colonii S sau R. Uneori
colonii mucoase de tip M (Klebsiella, unele tulpini de E. coli)
• Genul Proteus prezintă fenomenul de invazie pe medii
neselective solide (geloză, geloză-sânge)
• Coloniile de Yersinia se dezvoltă mai lent, fiind mici după 18 ore
de incubare.
FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE
CARACTERE GENERALE - CARACTERE DE CULTURĂ

E. coli pe geloză-sânge K. pneumoniae pe geloză-sânge

Proteus fenomenul liniei de demarcaţie a lui Dienes

Proteus mirabilis pe geloză-sânge
FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE
CARACTERE GENERALE - STRUCTURA PERETELUI
FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE
CARACTERE GENERALE - STRUCTURA PERETELUI
• Clasificarea antigenică a enterobacteriilor se bazează pe:
▸ Antigenul somatic O (polizaharidul O) face parte din structura LPS din peretele celular. Sunt
antigene cu specificitate de grup. Aglutinează granular (grunji mici, care nu dispar la
agitare). Antigen termostabil.
▸ Antigenele flagelare H, la bacteriile mobile, sunt de natură proteică și pot prezenta variații
de fază: fază specifică (H1) și nespecifică (H2). Antigene cu specificitate de tip. Formează
aglutinate floconoase, care dispar la agitare. Termolabil. Serotipurile: atg O + atg H.
▸ Antigenul capsular K este de natură polizaharidică sau proteică și este prezent numai la
unele enterobacterii (Klebsiella,E. coli). La Salmonella Typhi și altele se numește AgVi.
Termolabil.
• Exista genuri ce poseda ag. comune cu alte specii : E. coli K1 antigen prezent la Neisseria
meningitidis si Haemophilus influenzae. K. pneumoniae reacționează încrucișat cu S. pneumoniae
FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE
CARACTERE GENERALE - VIRULENȚĂ

• Endotoxina sau lipopolizaharidul (LPZ) se eliberează în

mediu numai după distrugerea celulei. Efectele acesteia
sunt identice la toate bacteriile gram-negative:
▸ dozele mici produc reacții generale, care pot creste
rezistenţa antiinfecțioasă;
▸ dozele mari produc efecte nocive organismului - cu șoc
endotoxic, hipotensiune, CID.
• Capsula, polizaharidică - asigură rezistenţa la fagocitoză.
FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE
CARACTERE GENERALE - VIRULENȚĂ
• Sinteza de exotoxine:
▸ Enterotoxine termolabile (LT-I, LT-II) la E. coli și uneori la Klebsiella,
Salmonella.
▸ Enterotoxine termostabile (STa, STb) la E. coli și la Yersinia
enterocolitica. Responsabile de apariţia scaunelor diareice.
▸ Shiga toxină (Stx1, Stx2) la Shigella dysenteriae și unele tulpini E.
coli enterotoxigen (ETEC). Efect neurotoxic, enterotoxic şi citotoxic
• Fimbriile sunt factori de pătrundere şi aderenţă
• Supravieţuirea şi multiplicarea intracelulară - protejează bacteria faţă
de numeroase antibiotice şi faţă de răspunsul imun al gazdei, permite
diseminarea în organism: Salmonella, Shigella, E. coli enteroinvaziv și
Yersinia sunt germeni cu habitat facultativ intracelular.
FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE
CARACTERE GENERALE - VIRULENȚĂ

• Rezistenţa la puterea bactericidă a serului, la

microorganisme virulente capabile să producă infecţii
sistemice. Caracteristică mediată de prezenţa capsulei, dar
există şi alţi factori mai puţin cunoscuţi care împiedică
legarea componentelor complementului de bacterie şi
implicit clearence-ul bacterian mediat de acesta.
• Rezistenţa la antibiotice - apare în special prin transfer
plasmidic. S-a descris astfel transferul de plasmide între
specii, genuri şi familii diferite.
FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE
CARACTERE GENERALE - VIRULENȚĂ

• Variația antigenică - exprimarea

sau nu a structurii ag.
• Sistem secretor III: efector comun
pentru eliberarea factorilor de
virulență atunci când bacteria vine
în contact cu celula eukariotă. Ca
o „seringă moleculară”, formată
din aprox 20 proteine (Yersinia,
Salmonella, Shigella, E.coli
enteropatogen, Pseudomonas)
• Sechestrarea factorilor de creștere
– producere de chelatori de Fe
(enterobactin)
GENUL ESCHERICHIA
GENERALITĂȚI

• Date recente de taxonomie moleculară au pledat pentru

încadrarea speciilor Escherichia și Shigella într-un singur
gen
• Genul Escherichia este genul tip al familiei
Enterobacteriaceae. Denumirea genului a fost dată după
numele cercetătorului Th. Escherich, care a izolat specia tip
a genului: E. coli, considerată a fi bacteria cel mai frecvent
implicată în patologia infecţioasă modernă. Celelalte specii,
E. hermanii, E. fergusonii, E. vulneris au fost semnalate doar
ocazional în diferite infecţii
E. COLI

ESCHERICHIA COLI - HABITAT

▸ Colibacilii sunt răspândiţi în mediul înconjurător, odată cu

conţinutul intestinal al omului şi al animalelor.
▸ Numărul acestor germeni pe unitatea de volum - în apă şi
alimente - reprezintă indicele de coliformi, care este un
criteriu de apreciere a gradului de poluare a apei, mediului
şi alimentelor, cu materii fecale. În standardele de stat sunt
prevăzute valorile indicelui de coliformi, care permit ca o
sursă de apă să fie considerată potabilă, sau un aliment bun
pentru consum.
E. COLI

ESCHERICHIA COLI - HABITAT

▸ E. coli face parte din flora normală a intestinului la om şi animale.

Formează aproximativ 80% flora aeroba rezidentă a colonului,
având rol important în sinteza unor vitamine din grupul B şi K şi
contribuie la menţinerea unui echilibru al biocenozei.
▸ Nou-născutul va fi însămânţat în timpul naşterii, prin contact cu
flora perineală maternă. E. coli se regăseşte de asemenea în
flora cavităţii bucale, de aici decurgând rapida colonizare a
tubului digestiv. Această colonizare este proporţională cu durata
actului naşterii, mai precis cu durata de timp care decurge dintre
ruptura membranelor şi naştere, fiind un proces inevitabil în
condiţii naturale.
▸ Contaminarea iniţială este determinată nu numai de contactul cu
mama, ci şi cu personalul medical.
E. COLI

ESCHERICHIA COLI - MORFOLOGIE, CARACTERE DE CULTURA

▸ Bacili Gram-negativi, scurţi, cu capetele rotunjite, nesporulaţi,

necapsulaţi (rareori unele tulpini pot avea o pseudocapsulă), în general
mobili (cu cili peritrichi).

▸ Germeni aerobi, facultativ anaerobi, nepretenţioşi nutritiv. Se dezvoltă

atât pe mediile uzuale, cât şi pe mediile selective lactozate, pe care
formează colonii lactozopozitive. Coloniile sunt de tip S, iar tulpinile
pseudocapsulate formează colonii cu aspect mucos.

▸ Prezintă caracterele biochimice comune enterobacteriilor (fermentează

glucoza, reduc nitraţii la nitriţi, sunt catalazo-pozitivi şi oxidazo-negativi).
Fermentează lactoza.

▸ Din 100 de tulpini de E. coli, 95 fermentează lactoza.

▸ Caracterele biochimice se cercetează pe setul de teste biochimice care
permit identificarea genului.
E. COLI
ESCHERICHIA COLI- FACTORI DE VIRULENTA

• Secretă diverse substanţe biologic active, de tipul:

▸ lipopolizaharidul sau endotoxina, comun tuturor
membrilor familiei, participă la distrugerile tisulare, fiind
responsabil de creşterea sintezei de TNF macrofagic,
aflat la originea şocului septic; joacă rol în lupta contra
mecanismelor de apărare nespecifice
▸ capsula (antigenul K1) este de natură polizaharidică, are
rol antifagocitar, realizând un veritabil camuflaj
imunologic al bacteriei, deoarece posedă determinanţi
antigenici care se regăsesc la suprafaţa celulelor
eucariote.
E. COLI
ESCHERICHIA COLI - STRUCTURA ANTIGENICA

▸ Structura antigenică la E. coli este complexă, fiind descrise

numeroase antigene O, H, şi K.

▸ Pe baza antigenelor O, bacilii sunt împărţiţi în grupe

serologice, iar pe baza antigenelor H, grupele sunt
împărţite în tipuri serologice. Sunt identificate 165 de grupe
antigenice O de E. coli, 103 antigene K şi 54 antigene H.
E. COLI
ESCHERICHIA COLI - PATOGENIE, SEMNIFICAȚIE CLINICĂ

▸Sunt germeni condiţionat patogeni, fiind cele mai frecvent

izolate bacterii. În anumite condiţii, mai ales când scade
rezistenţa locală sau generală a organismului, sau dacă ajung
în zone normal sterile, produc infecţii cu localizare şi
gravitate diferită grupate în:
a) infecţii enterale
b) infecţii extraenterale

▸Potenţialul patogen al colibacililor este foarte variat. E. coli

este patogen prin multiplicare şi toxinogeneză (enterotoxină
termostabilă, enterotoxină termolabilă)
E. COLI
ESCHERICHIA COLI - PATOGENIE, SEMNIFICAȚIE CLINICĂ

• germeni comensali, saprofiti: locuitori normali ai intestinului

uman, ileon terminal, colon
• bacterii conditionat patogene: infectii extraintestinale
(peritonite, colecistite, infectii ale plagilor, endometrite,
pneumonii),
• bacterii cu potential patogen:
▸ Patotipuri enterice (BDA)
▸ Patotipuri urinare (ITU)
▸ Patotipuri extraintestinale (meningite, septicemii)
E. COLI
ESCHERICHIA COLI - PATOGENIE, SEMNIFICAȚIE CLINICĂ

• Infecţiile enterale sunt produse de 6 patotipuri diareigene

de E. coli:

1. Enterotoxigen (ETEC)
2. Enteroinvaziv (EIEC)
3. Enteropatogen (EPEC)
4. Enterohemoragic (EHEC)
5. Enteroagregativ (EAggEC)
6. Difuz aderent (DAEC)
E. COLI
ESCHERICHIA COLI - PATOGENIE, SEMNIFICAȚIE CLINICĂ

1. E. coli enterotoxigen (ETEC) - secretă enterotoxine

termolabile sau termostabile codificate plasmidic. O
tulpină ETEC produce una sau ambele toxine. Pe lângă
toxinogeneză, intervine şi capacitatea de a coloniza
intestinul subţire prin pilii de aderenţă. ETEC produce
forme uşoare de enterită, sau un sindrom diareic
holeriform.
2. E. coli enteroinvaziv (EIEC) - penetrează, ca şi shigellele,
enterocitele colonului în care se multiplică şi pe care le
distrug, determinând un sindrom diareic dizenteriform,
cu scaune mucopurulente sau sangvinolente. Capacitatea
enteroinvazivă este codificată plasmidic.
E. COLI
ESCHERICHIA COLI - PATOGENIE, SEMNIFICAȚIE CLINICĂ
3. E. coli enteropatogen (EPEC) - este principalul agent etiologic al
sindromului diareic la copii mici, la care determină o imunizare
precoce. De aceea, îmbolnăvirile prin EPEC la vârste mai mari de 2
ani sunt rar semnalate. Factorii de patogenitate sunt pilii de aderenţă,
codificaţi plasmidic şi o toxină Shiga-like produsă prin conversie
lizogenă. Aceasta determină distrugerea enterocitelor de la nivelul
intestinului subţire - morfologic „atașare/ștergere” a microvililior
4. E. coli enterohemoragic (EHEC) - produce două toxine Shiga-like,
denumite verotoxine, deoarece produc efect citopatic pe linia
celulară Vero. Iniţial apare o diaree apoasă, care în câteva zile devine
hemoragică, iar mucoasa rectului şi a colonului sigmoidian devine
friabilă şi sângerează. Febra este mică sau absentă. Frecvent colita
hemoragică se complică cu un sindrom hemolitic uremic (anemie
hemolitică microangiopatică, trombocitopenie, insuficienţă renală
acută). Aproximativ jumătate din EHEC aparţin serotipului O157:H7.
E. COLI
ESCHERICHIA COLI - PATOGENIE, SEMNIFICAȚIE CLINICĂ

5. E.coli enteroagregativ (EAggEC) manifestă

particularitatea de a se lega ,, agregativ” de enterocite.
6. E.coli difuz aderent (DAEC) are rol diareigen controversat,
întrucât singurul factor de virulenţă cunoscut la acest
patotip este aderarea difuză de celulele HeLA şi celulele
epiteliale intestinale din culturi. Aderenţa difuză şi invazia
celulară ar sta la originea sindromului diareic produs de
acest patotip.
E. COLI
ESCHERICHIA COLI - PATOGENIE, SEMNIFICAȚIE CLINICĂ
E. COLI
ESCHERICHIA COLI- PATOGENIE, SEMNIFICAȚIE CLINICĂ

▸ Dozele infectante ale patotipurilor diareigene de E. coli

sunt de ordinul 108 germeni ingeraţi. Se realizează numai
prin consumul unor alimente în care E. coli s-a multiplicat
(toxiinfecţii alimentare), sau prin consum de apă cu
contaminare fecală intensă (infecţii hidrice). Rezervorul de
infecţie al tulpinilor de EIEC, ETEC, EPEC este uman, iar al
celor EHEC este bovin, iar doza infectanta este mult mai
mica, 103 germeni.
E. COLI
ESCHERICHIA COLI - INFECȚII EXTRAENTERALE

Infecţii ale tractului urinar (ITU)

• E. coli este de departe cel mai frecvent agent etiologic al
ITU (peste 80%).
• Cel mai frecvent se izolează serogrupurile: O1, O2, O4, O6,
O7, O16, O18 şi O75. Antigenele ”O” cresc persistenţa
bacteriilor în tractul urinar.
• Dintre antigenele capsulare, în infecţiile urinare sunt
prevalente următoarele: K1, K2, K5, K13, şi K51. Se pare că
serotipurile nefritogene produc mai mult antigen K, fapt ce
imprimă infecţiei o severitate mai mare.
E. COLI
ESCHERICHIA COLI - INFECȚII EXTRAENTERALE

Infecţii ale tractului urinar (ITU)

• Condiţia gazdei este factorul primordial ce contribuie la instalarea ITU.
• Diabetul, uropatiile obstructive, refluxul vezico-ureteral, sarcina, cresc
receptivitatea gazdei.
• Sursa infecţiei este cel mai frecvent cea enterală (în infecţiile ascendente), fapt
favorizat de anatomia tractului genital feminin (uretra scurtă), precum şi de
prezenţa raporturilor sexuale.
• Tulpinile care stau la originea infecţiilor urinare înalte posedă structuri fibrilare
care permit ataşarea bacteriei la nivelul celulelor tractului urinar (aceste tulpini
se pot vizualiza prin imunofluorescenţă). Calea descendentă este mai rară şi se
datorează unor diseminări septice secundare.
• O altă posibilitate de contaminare frecvent întâlnită în mediul spitalicesc, este
cea iatrogenă (prin intermediul unor sonde, catetere, etc.). De obicei germenii
de spital achiziţionaţi pe această cale, sunt deosebit de rezistenţi la agenţii
antimicrobieni.
E. COLI
ESCHERICHIA COLI - INFECȚII EXTRAENTERALE

▸Septicemii - E. coli este bacilul gram-negativ cel mai frecvent izolat

din septicemii. Diseminarea hematogenă se produce de obicei de la
un focar infecţios urinar sau gastrointestinal.
▸Meningite neonatale – 75% din tulpinile de E. coli izolate posedă
antigenul capsular K1.
▸Infecţii biliare
▸Infecţii respiratorii
▸Infecţii O.R.L
▸Infecţii ale plăgilor şi arsurilor
▸Infecţii genitale
▸Infecţii asociate asistentei medicale (urinare, ale plăgilor
chirurgicale, sepsis).
E. COLI
ESCHERICHIA COLI - TRATAMENT, PROFILAXIE

• Tratamentul se face în funcţie de rezultatul antibiogramei şi de localizarea agentului

patogen. În acest sens deosebim:
▸ un fenotip sensibil (sălbatic), caracterizat printr-o relativă sensibilitate la beta-
lactamine (aprox. 2/3 din tulpini)
▸ un fenotip producător de penicilinază, caracterizat prin rezistenţă la amino şi
carboxipeniciline
▸ un fenotip producător de cefalosporinază, presupune rezistenţa la asociaţia
amoxicilină/clavulanat, precum şi la cefalosporinele de gen. I si II
▸ asocierea ultimelor două fenotipuri presupune doar sensibilitatea la cefalosporinele
III
▸ fenotipul producător de β-lactamaze cu spectru extins (BLSE) este întâlnit printre
tulpinile de spital şi presupune rezistenţa inclusiv la cefalosporinele III, cu o relativă
sensibilitate la fluoroquinolone.
• Infecţiile diareice determinate de E. coli necesită reechilibrare hidro-electrolitică şi de
regim alimentar. Tratamentul antibiotic nu este în general necesar, datorită riscului
dezvoltării sindromului hemolitic uremic la cei cu scaune hemoragice determinate de
EHEC, după administrarea de antibiotice. Profilaxia este nespecifică.
ALTE SPECII DE ESCHERICHIA

▸ E. hermannii, denumit în trecut E. coli atipic sau enteric de

grup II, este un microorganism producător de pigment
galben, izolat din lichidul cefalorahidian, plăgi, sau sânge,
precum şi din alimente de tipul laptelui nepasteurizat, sau a
cărnii de vită. Semnificaţia sa clinică nu este pe deplin
stabilită.
▸ E. vulneris, este cea mai nouă specie a genului, izolată din
plăgi umane infectate. Jumătate din specii sunt
producătoare de pigment galben.
GENUL KLEBSIELLA

GENUL KLEBSIELLA

▸Din cele 10 specii ale genului, 4 sunt importante în

patologia umană: K. pneumoniae, K. oxytoca, K. ozenae și K.
rhinoscleromatis.

Habitat:
▸Sunt germeni condiţionat patogeni, componenţi ai florei
intestinale la om şi animale, iar în număr redus se găsesc şi la
nivelul mucoasei tractului respirator. Se mai pot izola din apă,
sol, plante.
GENUL KLEBSIELLA
MORFOLOGIE, CARACTERE CULTURALE

▸ bacili Gram-negativi, scurţi, cu capetele

rotunjite, imobili, nesporulaţi, capsulaţi,
dispuşi în diplo în sensul lungimii (mai
rar izolaţi sau în lanţuri scurte cu 2-3
bacili înconjuraţi de o capsulă comună).
▸ germeni aerobi, facultativ anaerobi,
nepretenţioşi nutritiv. În mediile lichide
(bulion) produc o turbiditate intensă şi
formează la suprafaţa mediului un văl
vâscos ce cade la fundul tubului.
▸ pe medii solide formează colonii mari,
mucoase, confluente.
GENUL KLEBSIELLA
MORFOLOGIE, CARACTERE CULTURALE

• pe mediile selective lactozate coloniile sunt iniţial

lactozo-pozitive, iar după 24 de ore devin
"lactozonegative" datorită fenomenului de
”cameleonaj” prin alcalinizarea mediului.
• pe mediul TSI
▸ sunt glucoză-pozitivi şi uneori produc gaz din
ferementarea glucozei
▸ sunt lactoză-pozitivi,nu produc hidrogen sulfurat;
• pe mediul MIU
▸ sunt imobili,
▸ indol-negativi şi
▸ urează-pozitivi;
• Pot creşte pe medii având citratul drept unică sursă
de carbon
GENUL KLEBSIELLA
STRUCTURA ANTIGENICĂ

▸ Structura antigenică cuprinde antigene somatice O şi

antigene capsulare K. În funcţie de antigenele K au fost
descrise peste 80 de serotipuri. Tulpinile patogene aparţin
de regulă tipurilor 1, 2 şi 3.
GENUL KLEBSIELLA
SEMNIFICAȚIE CLINICĂ ȘI PATOGENITATE

• sunt germeni condiţionat patogeni.

• patogenitatea lor este dată de prezenţa capsulei (care asigură
rezistenţa la fagocitoză), a endotoxinei şi a unei enterotoxine
termostabile evidenţiate la unele tulpini izolate din scaunul
copiilor cu enterită.
• K. pneumoniae este specia cel mai frecvent izolată din cadrul
genului, fiind deseori cauza unor infecții nosocomiale la gazda
imunocompromisă şi la vârstele extreme. S-au descris infecţii de
tract respirator inferior, de plagă chirurgicală, de tract urinar, sau
chiar bacteriemii. Au fost raportate izbucniri epidemice de infectii
asociate asistentei medicale cu tulpini rezistente la numeroase
antibiotice, mai ales în secţiile de nou-născuţi. Mecanismul de
rezistenţă a fost cel al transferului de plasmide de rezistenţă.
GENUL KLEBSIELLA
SEMNIFICAŢIE CLINICĂ ŞI PATOGENITATE

• K. oxytoca diferă de specia anterioară doar prin producţia de indol şi

este implicată în infecţii similare.
• Speciile K. rhinoscleromatis şi K .ozenae sunt patogene numai pentru
om, la care produc infecţii respiratorii cronice.
▸ K. rhinosleromatis este asociată cu rinoscleromul - o afecţiune
specifică, caracterizată printr-o rinită cronică hipertrofică cu leziuni
granulomatoase.
▸ K. ozenae este asociată ozenei - o afecţiune inflamatorie cronică cu
supuraţii mucoase şi fetide, însoţită de atrofia mucoasei nazale, ce
poate duce la pierderea simţului olfactiv.
• Ambele infecţii sunt mai frecvente în zonele tropicale, cele două specii
fiind excepţional de rar întâlnite în patologia ORL din ţara noastră.
Ultimele două sunt considerate tulpini inactive biochimic ale K.
pneumoniae
GENUL KLEBSIELLA
TRATAMENT, PROFILAXIE

▸În ceea ce priveşte rezistenţa la chimioterapicele

antiinfecţioase, au fost descrise următoarele fenotipuri de
rezistenţă:
▸ Fenotipul sălbatic este caracterizat printr-un nivel scăzut de
rezistenţă la amino şi carboxipeniciline, (activitate restaurată
prin inhibitorii de beta-lactamază), cloramfenicol,
tetraciclină, cotrimoxazol. Tulpinile de spital sunt în general
multirezistente la antibiotice.
GENUL KLEBSIELLA
TRATAMENT, PROFILAXIE

▸Mecanismele dobândirii acestei rezistenţe pot fi multiple:

➢Fenotipul producător de beta-lactamază, caracterizat prin:
rezistenţă crescută la amino-, carboxi- şi ureidopeniciline
(inclusiv la asocierea cu inhibitorii de beta-lactamază),
cefalosporinele I si II.
➢Fenotipul producător de β-lactamaze cu spectru extins (BLSE) a
fost pentru prima dată descris în 1985 în mediul spitalicesc şi se
caracterizează printr-un nivel crescut de rezistenţă la: amino-,
carboxi-, ureidopeniciline, cefalosporine I, II, cu o sensibilitate
diminuată la cefalosporinele III şi aztreonam şi conservarea
sensibilităţii la cefoxitin.
➢ Fenotipirile producatoare de carbapenemaze, in crestere
rapida in ultimii ani Răspunsul imun umoral este slab.
GENUL PROTEUS

GENUL PROTEUS

▸Împreună cu Providencia şi Morganella, genul Proteus

alcătuieşte o grupare caracterizată prin capacitatea de a a
degrada oxidativ aminoacizii
▸Prezenţa fenilalanindezaminazei este caracteristică şi are un
rol cert în identificarea preliminară
▸Taxonomic, genul Proteus cuprinde 8 specii, dintre care
doar 3 prezintă importanţă medicală: P. vulgaris, P. mirabilis,
P. penneri.
GENUL PROTEUS
HABITAT

▸Germenii din genul Proteus sunt foarte răspândiţi în natură,

mai ales acolo unde există materii organice în descompunere
(gunoaie, sol, ape reziduale, carne alterată), deoarece
participă la procesele de putrefacţie.

▸La om şi animale bacilul Proteus face parte din flora normală

a tubului digestiv.
GENUL PROTEUS
MORFOLOGIE, CARACTERE CULTURALE
▸ Bacili Gram-negativi scurţi, cu capetele
rotunjite, cu polimorfism accentuat, foarte
mobili (au cili peritrichi), nesporulaţi,
necapsulaţi.
▸ Germeni aerobi, facultativ anaerobi
nepretenţioşi (cresc uşor pe mediile de
cultură). Pe bulion tulbură uniform mediul,
formează o peliculă la suprafaţă şi degajă un
miros de putrefacţie
▸ Pe geloză şi geloză-sânge creşte chiar şi pe
porţiunile neînsămânţate, sub forma unor
văluri concentrice ce invadează toată suprafaţa
mediului de cultură (fenomenul de invazie). Pe
geloză înclinată apare fenomenul de căţărare
(însămânţarea se face la baza eprubetei, iar
cultura invadează suprafaţa mediului).
GENUL PROTEUS
MORFOLOGIE, CARACTERE CULTURALE

▸ Tulpinile diferite însămânţate pe acelaşi mediu

nu se amestecă; la locul de întâlnire a valurilor
de expansiune apare o linie de demarcaţie de
2-3 mm (fenomenul liniei de demarcaţie a lui
Dienes). Dacă tulpinile aparţin aceluiaşi serotip,
valurile de invazie se suprapun. Fenomenul
liniei de demarcaţie se utilizează în scop
epidemiologic pentru stabilirea sursei de
infecţie şi a legăturii cazurilor.
▸ Fenomenul de invazie poate fi inhibat prin
incorporarea în mediul de cultură a unor
substanţe (coloranţi, tiosulfat de sodiu, bilă,
săruri biliare). Pe aceste medii proteusul
formează colonii rotunde cu centrul negricios
datorat producerii de H2S.
GENUL PROTEUS
CARACTERE BIOCHIMICE

▸ Pe mediile selective lactozate se dezvoltă

sub forma unor colonii lactozo-negative
de culoarea mediului, cu centrul negru.
▸ Prezintă caractere biochimice comune ale
enterobacteriilor. Acestea definesc genul
şi diferenţiază speciile de Proteus între
ele.
▸ Sunt germeni lactozo-negativi, produc
hidrogen sulfurat (H2S), urează şi secretă
fenilalanindezaminază (FAD). Elaborează
enzime cu caracter proteolitic (participă
la procesul de putrefacţie)
▸ indol- (P. mirabilis), indol + (P. vulgaris)
GENUL PROTEUS
STRUCTURA ANTIGENICĂ

▸ Determinante pentru Proteus sunt antigenele somatice O şi

antigenele flagelare H. Din punct de vedere antigenic
bacilul Proteus se împarte în serotipuri definite prin 35 de
AgO şi 31 AgH.
▸ Unele serotipuri de Proteus OX2, OX19, OXK prezintă
înrudiri antigenice cu ricketsiile. Ele pot fi utilizate pentru
serodiagnosticul ricketsiozelor (tifosul exantematic, febra
tsutsughamushi) prin reacţia de aglutinare Weil-Felix.
GENUL PROTEUS
PATOGENIE, SEMNIFICAȚIE CLINICĂ

▸ Sunt germeni condiţionat patogeni. Caracterele de patogenitate se manifestă

prin multiplicare şi secreţia de endotoxină.

▸ Speciile genului Proteus care se întâlnesc în patologia umană sunt P. mirabilis,

P. vulgaris şi P. penneri. Infecţiile urinare sunt cele mai frecvente afecţiuni
determinate de aceşti germeni. Majoritatea sunt produse de specia P. mirabilis
(pe locul 2 după E.coli) şi mai rar de P. vulgaris. Deoarece produce o mare
cantitate de urează ce descompune ureea în CO2 şi NH3, pH-ul urinar creşte,
iar posibilitatea formării calculilor urinari coraliformi este mare. Creşterea pH-
ului urinar este de asemenea, toxică pentru uroepiteliu (efect necrozant).

▸ Germenii din genul Proteus se pot izola şi din infecţii O.R.L, infecţii respiratorii,
infecţii ale plăgilor şi arsurilor, septicemii şi meningite la nou-născuţi şi sugari,
mai rar din infecţii digestive.

▸ Este unul dintre cei mai importanţi germeni de spital producând infecţii
asociate asistentei medicale, greu de tratat datorită multirezistenţei la
antibiotice.
GENUL PROTEUS
TRATAMENT, PROFILAXIE

▸Deoarece numeroase tulpini prezintă multirezistenţă la

antibiotice şi mai ales cele izolate din infecţiile nosocomiale,
tratamentul ţintit este rareori posibil în absenţa
antibiogramei.
▸Se folosesc asocieri cotrimoxazol, gentamicina, kanamicina
▸Răspunsul imun umoral este slab, iar profilaxia nespecifică.