MOLDOVAN Bianca,

Seria C, Gr.24

REFERAT MICROBIOLOGIE CLINICA

GENUL ESCHERICHIA

Genul Escherichia reuneşte specii prezente în intestinul uman evidenţiate pentru

prima dată în 1885 de germanul Theodor Escherich în onoarea căruia s-a dat
numele genului.
Genul Escherichia grupează 5 specii:
- E. coli cu 2 biovaruri: normal şi inactiv;
- E. blattae;
- E. fergusonii;
- E. hermanii;
- E. vulneris.

CARACTERE GENERALE

Habitat

Habitatul natural al E. coli este tractul gastrointestinal al animalelor cu sânge cald şi

al oamenilor. În intestinul omului E. coli reprezintă flora dominantă a intestinului gros
având un rol important în menţinerea unei fiziologii normale a acestuia şi în sinteza
unor proteine din grupul B şi K.
Eliminat în mediul extern cu materiile fecale contaminează apa, solul, alimentele etc.
Prezenţa constantă a tulpinilor de E.coli în intestinul uman şi animal şi în materiile
fecale au făcut din această bacterie indicatorul de poluare fecală a mediului, în
special a apei.

Caractere morfotinctoriale

Escherichia coli este un bacil Gram negativ care prezintă uneori forme filamentoase.
Majoritatea speciilor prezintă cili peritrichi şi sunt necapsulate. Există însă tulpini
de Escherichia coli imobile, unele prezentând capsulă.

Caractere de cultură

E.coli este un germen bine adaptat mediului său deviaţă. Nu este pretenţios. Creşte
pe medii simple în care glucoza este singurul constituent organic. Este un germen
aerob, facultativ anaerob care poate avea deopotrivă metabolism fermentativ sau
respirator. Pe medii solide creşte sub formă de colonii de tip „S” iar în mediul lichid
determină tulburare uniformă şi inel aderent pe peretele tubului.
Caractere biochimice şi de metabolism

E. coli fermentează glucoza şi alţi carbohidraţi cu producere de acid şi gaz.

Majoritatea tulpinilor sunt oxidază negative, sunt capabile să reducă nitriţii în nitraţi.
Nu produc urează, nu descompun proteinele cu formare de H 2S, nu folosesc citratul
ca unică sursă de carbon. Descompun lactoza cu eliberare de acid, descompun
proteinele cu formare de indol, dau reacţia roşumetil pozitivă.
Unele tulpini, de obicei cele implicate în infecţii urinare, determină hemoliză beta pe
geloza sânge. Tulpinile de Escherichia coli care posedă plasmidul „col” eliberează
colicine, substanţe toxice pentru alte tulpini
bacteriene.

Rezistenţa faţă de agenţii fizici, chimici şi biologici

Este o bacterie rezistentă în mediul extern. Este distrusă de antisepticele şi

dezinfectantele uzuale precum şi de coloranţi ca verde de malachit, cristal violet.
Are o capacitate deosebită de adaptare la modificările de mediu cum ar fi prezenţa
unor minerale, modificări de pH, temperatură, osmolaritate.Poate sesiza prezenţa
sau absenţa unor substanţe chimice sau gaze în mediul său de viaţă şi, cu ajutorul
cililor, se poate apropia sau îndepărta de acestea.Poate de asemenea să devină
imobilă şi să producă fimbrii de adeziune care să-i permită aderarea de substratul
specific.
Ca răspuns la modificările de temperatură sau osmolaritate îşi modifică dimensiunea
porilor prin modificări ale porinelor constituente ale membranei externe. Astfel îşi
poate mări dimensiunea porilor pentru a acumula moleculele mari de nutrienţi sau
pentru a elimina substanţele inhibitoare.
Posedă un mecanism complex de reglare a metabolismului celulei bacteriene care îi
permite să-şi asigure o viaţă uşoară: sintetizează doar acele enzime necesare
utilizării compuşilor din mediu. Va opri sinteza enzimelor necesare obţinerii unor
metaboliţi atunci când aceştia sunt prezenţi în mediu de unde îi poate folosi ca
atare.
Este un microorganism care dezvoltă rezistenţă faţă de substanţele antibacteriene
prin elaborarea de enzime care hidrolizează betalactaminele (penicilinaze,
cefalosporinaze) sau prin mutaţii care afectează porinele
devenind astfel rezistente faţă de aminozide.

PATOGENIE. BOALA LA OM

Enterobacteriile din Genul Escherichia sunt, în marea majoritate, saprofite sau

condiţionat patogene. Cu toate acestea există patotipuri (fenotipuri patogene) de
Escherichia coli implicate în patologia umană:
- patotipuri diareigene
- patotipuri uropatogene
- alte patotipuri

Membrii acestui gen pot determina infecţii intestinale şi extraintestinale.

Infecţii intestinale

Infecţiile intestinale, sau enterocolitele infecţioase, sunt determinate de cele cinci

patotipuri diareigene recunoscute, fiecare având subgrupe serologice şi
determinând manifestări clinice distincte:
- ETEC (enterotoxigenic Escherichia coli);
- EPEC (enteropathogenic Escherichia coli);
- EHEC (enterohaemorrhagic Escherichia coli);
- EIEC (enteroinvasive Escherichia coli);
- EAggEC (enteroaggregative Escherichia coli).
Tulpinile ETEC afectează toate categoriile de vârstă deşi reprezintă etiologia majoră
a diareei copiilor şi turiştilor în ţările cu sanitaţie deficitară, numită şi „diareea
turiştilor”.
Sursa de infecţie este reprezentată de om şi animal iar cale de transmitere o
reprezintă alimentele şi apa contaminate. Odată pătrunsă pe cale orală, ETEC
colonizează intestinul subţire şi elaborează o serie de enterotoxine care determină
creşterea secreţiei de apă şi electroliţi în lumenul intestinal (toxina TL) şi inhibarea
absorbţiei de lichid intestinal (toxinaTS).
După o incubaţie de 24-72 de ore se instalează simptomele: diaree apoasă fără
febră, colici abdominale, greţuri, vărsături. Tulpinile ETEC aparţin serogrupelor O 6,
8, 15, 20, 25, 63, 78, 80, 85, 115, 128, 139.
Tulpinile EPEC induc o diaree apoasă asemănătoare cu cea din infecţiile cu ETEC
afectând cu precădere copiii.
EPEC nu produce enterotoxine TL sau TS ci doar cantităţi mici de toxină Shiga-like
cu efect enterotoxic şi citotoxic.
Prin intermediul adezinelor Bfp se leagă de epiteliul intestinal la nivelul colonului
determinând distrugerea microvilozităţilor cu răspuns inflamator, fără semne de
invazie. Ca urmare se instalează malabsorbţia, diareea apoasă, persistentă
acompaniată de febră şi vărsături.
Tulpinile EPEC apar_in serogrupelor O 26, 55, 86, 111, 119, 125, 126, 127, 128,
142.
Tulpinile EAggEC au capacitatea de a adera agregativ de celulele mucoasei
intestinale cauzând diaree fără fenomene invazive sau inflamatorii. Este patogenă
prin fimbrii de adeziune, enterotoxina agregativă codificată plasmidic şi prin
hemolizina asemănătoare celei sintetizate de tulpinile uropatogene. Tulpinile de
Escherichia coli enteroagregative sunt asociate cu diareea apoasă,
persistentă instalată la copii mici.
Tulpinile EIEC aderă la celulele epiteliale alecolonului cu ajutorul unor adezine non-
fimbriale. Sunt patogene prin invazivitate: penetrează şi se multiplică în
interiorul enterocitului pe care îl distrug. Nu produc enterotoxină. Sunt apropiate din
punct de vedere biochimic şi antigenic de Shigella. Afectează adulţii şi copiii care vor
prezenta colici abdominale, febră, scaune diareice mucosanguinolente
asemănătoare celor din dizenterie. Tulpinile EIEC aparţin serogrupelor O 28, 112,
124, 136, 143, 144, 147, 152.
Tulpinile EHEC sunt reprezentate în principal de serotipul O157H7, ca şi de tulpini
aparţinând serotipurilor O26 şi O111. Aceste tulpini au fost recent recunoscute ca
agenţi etiologici ai sindromului hemolitic şi uremic asociat consumului de alimente
contaminate.
Prin intermediul intiminei aderă de celulele epiteliului colonului. Aceste tulpini sunt
moderat invazive patogenitatea lor fiind datorată în principal producerii unei toxine
„Shigalike” numită şi vero-toxină a cărei sinteză este stimulată de
deficienţa de fier. Toxina este responsabilă de răspunsul inflamator local intens
produs de tulpinile EHEC şi de anemia hemolitică, trombocitopenia şi insuficienţa
renală acută determinate de lezarea endoteliului capilarelor.
Scaunele diareice cu puţin lichid, mult sânge şi mucus conţinând polimorfonucleare
sunt însoţite de febră, greţuri, vărsături şi colici abdominale.

Infecţii extraintestinale

- infecţii urinare

Tulpinile uropatogene de Escherichia coli (UPEC) sunt responsabile de 90% din

infecţiile tractului urinar. Sunt afectate cu precădere femeile tinere, active sexual,
colonizate iniţial în intestin cu tulpini UPEC. Tulpinile uropatogene aparţin
serotipurilor O 1,2,4,6,7,16,18,75 si serotipurilor K 1,2,3,12,13 care posedă adezine
ce permit aderarea de epiteliul urinar.

- infecţii intra-abdominale

Escherichia coli este responsabilă de supuraţii peritoneale, biliare, apendiculare,

genitale. Tulpinile respective au proprietăţi antifagocitare, au acţiune citotoxică
asupra polinuclearelor, posedă sisteme de captare a fierului.

- bacteriemie

Este cauzată de tulpini de Escherichia coli cu mare capacitate invazivă. Aceste

tulpini posedă siderofori, citotoxine, capsulă şi lipopolizaharide care asigură protecţia
faţă de acţiunea bactericidă a serului.

- şoc endotoxinic

Apare în urma distrugerii masive de celule de Escherichia coli eliberându-se brusc o

cantitate mare de endotoxină ceea ce determină sindromul de răspuns inflamator
sistemic provocat de eliberarea masivă de interleukină-1 şi factor de necroză tisulară
(TNF). Pacientul prezintă febră, hemoragii, colaps circulator.

- meningita neonatală

Este cauzată de tulpini de Escherichia coli care sintetizează antigenul capsular K-1,
tulpini care din nasofaringe sau din tractul intestinal ajung în torentul sanguin şi
pe această cale la meninge.

- infecţii nosocomiale

Apar datorită răspândirii infecţiei de către personalul

medical sau prin instrumentarul medical la pacienţi care
prezintă factori predispozanţi: diabet, traumatisme, boli pulmonare cronice etc.

DIAGNOSTIC DE LABORATOR

Diagnosticul de laborator este bacteriologic şi se bazează pe identificarea tulpinilor

de Escherichia coli în variate produse patologice: sânge, urină, materii fecale, bilă,
puroi, exsudate, lichid cefalo-rahidian, alimente, vărsături, probe de organe recoltate
de la cadavru.
Diagnosticul de laborator presupune cultivarea pe medii pentru enterobacterii.
Identificarea pe baza caracterelor biochimice se completează cu serotipia pentru
tulpinile EPEC şi EHEC.
În ser, lichid cefalo-rahidian sau urină poate fi identificat antigenul K-1 prin reacţii de
latexaglutinare realizându-se astfel un diagnostic rapid mai ales la nounăscut
sau sugar.
Există însă posibilitatea unor reacţii încrucişate cu antigenul de grup B al
meningococului.
Se pot evidenţia de asemenea adezinele datorită capacităţii lor de a aglutina
hematiile umane sau animale.
Efectul citotoxic al verotoxinei produse de E. Coli O 157:H7 se studiază pe culturi
monostrat Vero, verotoxina ducând, după intrarea ei în celule, la rotunjirea şi
separarea celulelor între ele.
Procedeele ELISA se pot folosi pentru detectarea unei proteine de pe membrana
exterioară a celulelor EIEC (antigen marker pentru virulenţă), dar şi la evidenţierea
altor serotipuri de E. coli prin detectarea antigenelor specifice de grup, de tip şi a
exotoxinelor.
Materiile fecale mai pot fi examinate şi prin imunofluorescenţă.
Prin reacţii de hibridizare şi PCR se pot identifica diferite tulpini de E. coli.

EPIDEMIOLOGIE. PREVENIRE. CONTROL

Sursa de infecţie este omul şi animalul, suportul material al transmiterii fiind

reprezentat de apă, alimente, mână, obiectele de spital, jucării, muşte etc. Poarta de
intrare este variată: tract digestiv, respirator, urinar, genital etc. determinând şi tipul
de infecţie care se instalează.
Profilaxia infecţiilor cu Escherichia coli presupune respectarea igienei colective,
personale, alimentare.

TRATAMENT

Tratamentul infecţiilor cu Escherichia coli se face în raport cu localizarea infecţiilor şi

în conformitate cu rezultatele antibiogramei.