BOLILE ŞI DĂUNĂTORII ALBINELOR

15. 1. Clasificarea bolilor la albine

Bolile albinelor duc la scurtarea vieţii lor şi scăderea productivităţii.
Maladiile se clasifică în dependenţă: de răspândirea lor (sporadice, enzooti-
ce, epizootice şi panzootice), modul de transmitere (contagioase sau
molipsitoare şi necontagioase sau nemolipsitoare), de perioadele de
evoluţie (supraacute, acute, cronice), de complexul cauzal (primare,
secundare, condiţionate), de extinderea la nivelul individului sau familiei
(locală sau generală), de agentul cauzal (Alexandru V. ş. a., 2005).
Maladiile contagioase sunt provocate de miroorganisme patogene şi de
paraziţi, iar cele necontagioase apar, ca rezultat al insuficienţei condiţiilor de
întreţinere, exploatare şi nutriţie.
Maladiile contagioase (molipsitoare) ale albinelor se grupează în
bacteriene, virotice, micotice şi parazitare, care se împart la rândul său în
infecţioase provocate de microorganisme de origine vegetală (bacterii, viruşi,
ciuperci) şi invazionale provocate de paraziţi din lumea animală (protozoare,
helminţi, acarieni, insecte).
Bacteriile pot provoca la albine loca europeană, loca americană,
septicemia şi paratifoza.
Viruşii declanşează bolile virotice ca: puietul în sac şi boala neagră sau
paralizia albinelor.
Ciupercile sunt agenţii bolilor micotice ca: ascosferoza, aspergiloza şi
melanoza.
Paraziţii induc bolile parazitare: endoparazitozele (nosemoza, amibioza,
acarioza) şi ectoparazitozele (brauloza, varrooza, senotainioza,
triunghiulinoza).
Bolile necontagioase apar la încălcarea condiţiilor de întreţinere, hrănire
şi exploatare a familiilor de albine: puiet răcit, boala de mai, diareea
albinelor, anomalia mătcilor, diferite intoxicaţii, care se grupează în:
intoxicaţii de origine naturală (nectar, polen, mană necalitative) şi intoxicaţii
provocate de substanţe chimice (insecticide, fungicide, erbicide,
medicamente etc.).
O grupă aparte sunt dăunătorii albinelor, care distrug familia, se hrănesc
cu albine, miere, polen, păstură, ceară.
Dăunătorii albinelor se împart în paraziţi şi răpitori, care trăiesc în stup,
parazitează şi care vin (zboară) la stupină ca să se hrănească cu albine sau
miere. Printre acestea pot fi: găselniţa sau molia de ceară, fluturele „Cap
mort”, viespile, lupul albinelor, furnicile, urechelniţele, păsările (prigoria,
ciocănitoarea, piţigoiul), şoarecii, broaştele, şopârlele, păianjenii etc.

15. 2. Bolile contagioase (bacteriene, virotice, micotice şi

parazitare)
15. 2. 1. Bacteriozele
Din această grupă fac parte următoarele maladii infecţioase ca: loca
europeană, loca americană, septicemia şi paratifoza.
Loca europeană este o boală infecţioasă a puietului necăpăcit care
apare primăvara timpuriu şi se menţine până toamna, cât în familie este
puiet.
 Agenţii patogeni sunt: Streptococcus apis, Baccillus alvei, Baccillus
pluton, Baccillus orpheus şi Bacterium eurydice.
Contaminarea se face pe cale bucală, prin consum de hrană infectată,
iar răspândirea bolii prin albine hoaţe, furtişag, trântori, schimb de faguri
infectaţi sau folosirea inventarului apicol nedezinfectat.
Albinele tinere, curăţând celulele se molipsesc, iar prelucrând nectarul şi
depozitându-l în celule infectează hrana. Albinele doici, folosind hrana
infectată, molipsesc larvele.
Simptome. Larvele infectate îşi schimbă poziţia normală şi culoarea,
devin gălbuie, galbene-cafenii şi treptat se brunifică, având un miros acru
când agentul patogen este Streptococcus apis şi miros de putrefacţie când
predomină Bacillus alvei. Conţinutul corpului larvei se descompune şi apare
mirosul caracteristic. Larvele moarte nu aderă de suportul celulelor şi
albinele uşor le aruncă din stup. Larvele moarte care nu sunt îndepărtate, se
usucă şi au forma de solzişori, ce nu aderă de pereţii celulei, puietul este
heterogen.
Tratamentul constă în îndepărtarea din stup a fagurilor atacaţi şi
administrarea siropului medicamentos. Bune rezultate au demonstrat
antibioticele: oxitetraciclina, teramicina, tetraciclina, locamicina, eritromicina,
biomicina ş. a.
Familiile slabe se unesc, urdinişurile se micşorează şi sirop se
administrează seara, când zborul albinelor a încetat.
Pentru tratare se pregăteşte siropul 1:1 (zahăr : apă), oxitetraciclina se
dizolvă în puţină apă şi se adaugă în sirop în doza de 0,5 g la un litru.
Siropul medicamentos se administrează familiilor bolnave câte 100-150
ml la un spaţiu dintre faguri ocupat de albine, în patru reprize peste 3-4 zile.
În timpul culesului nu se recomandă tratarea albinelor cu antibiotice,
fiindcă pot să fie depozitaţi în miere.
Loca americană apare de obicei după culesul de salcâm şi se
îmbolnăveşte puietul căpăcit.
Agentul patogen este microbul sporulat Bacillus larve, care prezintă un
bastonaş cu lungimea de 2-5 microni şi lăţimea de 0,6-0,8 microni. Sporii
acestui microb sunt foarte rezistenţi.
Contaminarea se face pe cale bucală, prin consumul de hrană infectată
adusă de albinele doici. Albinele lucrătoare încearcă să îndepărteze din stup
larvele moarte şi se molipsesc cu spori, care apoi îi răspândesc pe faguri,
miere, polen, pe pereţii şi crăpăturile stupului. Albinele doici odată cu hrana
transmit şi sporii de locă americană.
Răspândirea maladiei se face prin albine hoaţe, furtişag, trântori, schimb
de faguri infectaţi, prin adăpătoare, prin unelte de lucru, prin molia de ceară,
mătci şi roiuri, ceară şi miere.
Simptome. Maladia se recunoaşte clinic după aspectul căpăcelelor de la
puiet care sunt perforate şi concave, larvele atacate aderă de pereţii şi
fundul celulei. Larvele au la început culoare gălbuie, galbenă-brună şi brună,
cu miros specific cleiului de oase. Masa putrefiantă este viscoasă şi filantă,
fapt ce o deosebeşte de loca europeană.
Tratamentul se face prin administrarea siropului medicamentos cu
preparate din grupa sulfamidelor (polisulfamida, sulfatiazolul) sau antibiotice
(oxitetraciclina, eritromicina, teramicina, eritromicina).
Cantităţile necesare de medicament pentru tratarea familiilor: 1 g
substanţă activă, repetată de trei ori la interval de 7 zile – pentru sulfamide
şi de 0,5 g, repetată de trei ori din 7 în 7 zile, pentru antibiotice (Ogradă I.,
1986).
 Soluţia de sirop medicamentos cu unul din preparate se administrează
albinelor câte 100 ml pentru fiecare interval dintre faguri ocupat de albine.
Familiile slabe se lichidează sau se unesc, iar fagurii cu puiet bolnav din
familiile cu populaţie normală se distrug.
Mierea infectată se diluează cu o cantitate egală de apă, după care se
sterilizează prin fierbere până revine la volumul iniţial şi se foloseşte numi în
hrana oamenilor şi nicidecum a albinelor.
Mierea provenită de la familiile de albine bolnave de loca europeană şi
loca americană se interzice a fi comercializată şi exportată.
Septicemia atacă albinele adulte în toate sezoanele active ale anului,
fiind favorizată de condiţiile de întreţinere necorespunzătoare, mai ales în
locuri umede şi umbrite.
Agentul patogen este Bacillus apisepticus care se depistează frecvent în
interiorul stupilor, dar devine virulent numai în cazul când rezistenţa
organismului albinelor scade.
Contaminarea se face prin intermediul aparatului respirator, de unde
agentul patogen pătrunde în hemolimfă.
Simptome. Albinele bolnave prezintă mobilitate redusă, se târăsc în faţa
urdinişului, mor în număr mare, iar cadavrele se descompun foarte repede,
devin fragile, detaşându-se în părţi componente la cea mai mică atingere.
Tratamentul se face prin îmbunătăţirea condiţiilor de întreţinere, înde-
părtarea cauzelor care o produc (umiditatea excesivă, familii slabe,
înlocuirea mătcilor necorespunzătoare).
Se recomandă administrarea siropului medicamentos cu un preparat
(teramicină, oxitetraciclină, eritromicină) 0,25 g/l în doze de 50 ml la un
interval dintre faguri ocupat de albine.
Paratifoza (Salmoneloza) este o boală a albinelor adulte, favorizată în
principal de condiţiile necorespunzătoare de întreţinere.
Agentul patogen este Bacillus paratyphi alvei.
Contaminarea se face pe cale bucală, prin intermediul apei infectate,
albine hoaţe, trântori.
Simptome. Albinele bolnave pierd capacitatea de zbor, se târăsc în faţa
urdinişului, au abdomenul balonat, după care mor. Boala clinic se confundă
cu nosemoza şi acarioza, diagnosticul se stabileşte printr-un examen
microscopic.
Tratamentul se face prin îmbunătăţirea condiţiilor de întreţinere, unirea
familiilor slabe şi prin schimbarea mătcilor.

15. 2. 2. Virozele
Cele mai răspândite maladii din această grupă sunt: puietul în sac şi
boala neagră sau paralizia albinelor.
Puietul în sac este o boală contagioasă a puietului de albine care se
caracterizează prin aceea că larvele după moarte au aspectul caracteristic
unui sac plin cu lichid.
Agentul patogen este un virus filtrabil.
Contaminarea se face pe cale bucală la prelucrarea hranei infectate.
Simptome. Celulele cu puiet bolnav au căpăcelele concave, perforate,
mai închise la culoare, larvele devin galbene, cenuşii sau brune, sunt
întoarse cu partea ventrală în sus, luând aspectul unor saci cu lichid, sunt
lipsite de miros şi nu aderă de pereţii celulei. La uscare se transformă în
crustă.
 Tratamentul se face prin îmbunătăţirea condiţiilor de întreţinere, familiile
salbe se unesc, se administrează tetraciclina, teramicina, sulfatiazolul cu
hrana.
Boala neagră, boala de pădure sau paralizia este o boală a
albinelor adulte.
Agentul patogen este un virus filtrabil.
Simptome. Albinele bolnave pierd capacitatea de zbor, se târăsc în faţa
urdinişului, prezintă abdomenul mărit şi corpul negru strălucitor în urma
căderii învelişului pilos.
Tratamentul se face prin îmbunătăţirea condiţiilor de întreţinere, unirea
familiilor slabe, restrângerea cuibului şi asigurarea uni cules continuu.

15. 2. 3. Micozele
Cele mai răspândite maladii din această grupă sunt: ascosferoza,
aspergiloza şi melanoza.
Ascosferoza sau puietul văros este o micoză care atacă puietul
necăpăcit şi căpăcit. Boala apare în aprilie-mai şi decurge până în august.
Agentul patogen este ciuperca numită Ascosphaera apis.
Contaminarea se face pe cale bucală, prin intermediul albinelor care
îndepărtează larvele bolnave şi transmit astfel boala larvelor sănătoase.
Simptome. Puietul este acoperit cu un miceliu alb, moare şi se usucă, de-
venind asemănător unei pietricele de var, de unde îi vine şi denumirea
populară „puiet văros”.
Tratamentul se face cu utilizarea micocidinului şi codratinului,
preparatelor (produse în Rusia): nistatină, ascoţină, ascostatină şi dicobină.
Se administrează 100-150 g preparat micocidină, prin împrăştiere printre
rame, peste albine. Tratamentul se repetă de 3-5 ori, primele două prelucrări
la interval de 2-4 zile, iar următoarele la interval de 7 zile.
Codratina se administrează cu zahăr pudră în proporţie 25 g la 1 kg de
zahăr. Tratamentul se face prin administrarea 100-120 g preparat diluat în
zahăr pudră printre rame şi peste albine.
Dicobina se realizează în fiole de 1-2 ml. Înainte de prelucrare se
pregăteşte soluţia din 500 ml apă fiartă şi conţinutul unei fiole de 2 ml.
Albinele, fagurii şi pereţii stupului se prelucrează prin pulverizare, la un
fagure revine 2-4 ml soluţie. Peste 7 zile tratamentul se repetă.
Aspergiloza (puietul pietrificat) este o micoză care atacă larvele,
nimfele şi albinele adulte.
Agenţii patogeni sunt ciupercile Aspergillus flavus şi Aspergillus niger.
Contaminarea - se face pe cale digestivă consumând nectar, polen sau
apă infectată. Miceliul nimerind în organism, se înmulţeşte, atacă organele
interne şi provoacă moartea indivizilor.
Simptome. Albinele bolnave sunt agitate, cad de pe faguri, zboară greu,
paralizează şi mor. Larvele atacate se deshidratează, pierd consistenţa şi
culoarea normală.
Tratamentul constă în îndepărtarea fagurilor cu polen atacat şi puiet
bolnav, familia de albine se prelucrează ca şi la ascosferoză cu preparatul
micocidină, iar dacă sunt atacate albinele adulte, familia se arde.
Melanoza atacă aparatul genital al mătcii.
Agentul patogen- este ciuperca Melanosella mors apis.
Contaminarea se face pe cale bucală de la albinele doici prin lăptişor, iar
la albine prin schimb de hrană.
 Simptome. Mătcile bolnave au o mobilitate redusă, încetează depunerea
ouălor, stau mult timp nemişcate, cad de pe faguri, în partea posterioară a
abdomenului au un dop de excremente uscate.
Tratamentul se face prin îmbunătăţirea condiţiilor de întreţinere a
familiilor de albine şi înlocuirea mătcilor.

15. 2. 4. Parazitozele
Bolile parazitare sunt grupate în endoparazitoze (nosemoza, amibioza
acarioza) şi ectoparazitoze (brauloza, varrooza, senotainioza,
triunghiulinoza).
Endoparazitozele: Nosemoza este o maladie a albinelor adulte, care
apare la sfârşitul iernii şi începutul primăverii.
Agentul patogen este protozoarul Nosema apis, care se înmulţeşte în
peretele stomacal în celulele epiteliale, producând toxine, împiedicând
digestia şi asimilarea hranei.
Contaminarea se face pe cale bucală prin consum de hrană şi apă
infectată. Maladia se transmite prin hrana infectată (miere, polen), faguri
contaminaţi, furtişag, trântori şi inventar.
Simptome. Albinele bolnave prezintă diaree, dejecţiile sunt de culoare
brună-deschisă, se târăsc în faţa urdinişului, pierd capacitatea de zbor, au
slăbiciune generală, tremurături, paralizie, abdomenul balonat şi mor în
masă.
Tratamentul se face cu preparatele Fumidil B, Protofil, Nosemat.
Preparatul Fumidil B se livrează în flacoane de 25 g substanţă totală şi 0,5 g
substanţă activă pentru tratarea a 5 familii de albine. Conţinutul unui flacon
se amestecă cu 20 l de sirop de zahăr 1:1 şi se administrează fiecărei familii
de albine câte un litru, de 4 ori la interval de 7 zile. Preparatul Fumidil B se
administrează şi în pastă sau şerbet de zahăr, un flacon la 10 kg pastă, se va
da câte 0,5 kg fiecărei familii de albine de 3 ori la interval de 7 zile.
Protofil se administrează albinelor în sirop în doză de 17 ml la 1 litru de
sirop.
Nosemat se administrează albinelor în şerbet (candi) sau în sirop de
zahăr, câte 0,25 g la o familie cu puterea de 10 faguri ocupaţi cu albine.
Amibioza este o maladie a albinelor adulte.
Agentul patogen este protozoarul Malpighamoeba mellificae, care se
localizează în tuburile lui Malpighi şi în intestinul mijlociu al albinelor.
Contaminarea se face pe cale bucală prin consum de miere şi polen
infectat.
Simptome. Albinele bolnave prezintă abdomenul mărit, diaree,
tremurături ale aripilor, albinele se târăsc, incapabile să zboare şi mor în faţa
urdinişului.
Tratamentul se face asemănător ca la nosemoză.
Acarioza este o maladie a albinelor adulte, trântorilor şi mătcilor.
Agentul patogen este acarianul Acarapis Woodi, care trăieşte, se
înmulţeşte în traheele toracice ale albinelor şi se hrăneşte cu hemolimfa lor
(fig. 105).
Contaminarea se face prin albine bolnave, hoaţe, trântori, mătci şi roiuri
infectate.
Simptome. Albinele bolnave cad în faţa urdinişului, pierd capacitatea de
zbor, au abdomenul umflat, corpul prezintă tremurături, aripile sunt
depărtate asimetric.
Femela Masculul
 Figura 105. Acarianul Acarapis Woodi (partea dorsală şi ventrală)

Tratamentul se face cu folosirea preparatelor: folbex, folbex VA, tedion,

etersulfonat, neoron, preparatul P.K.
Folbexul este folosit sub forma unor fâşii de carton îmbibat cu
medicament. Fâşiile arzând mocnit se introduc în stup între două rame sau în
spaţiu liber, şi se agaţă cu o sârmă, după aceasta stupul şi urdinişul se închid
timp de o oră.
Analogic se folosesc şi etersulfonatul, folbexul VA şi neoronul – de 3 ori la 6
zile.
Ectoparazitozele: Brauloza este o maladie a albinelor adulte şi
mătcilor.
Agentul patogen este acarianul Braula coeca sau păduchele albinelor, de
culoare brună-roşcată, cu trei perechi de picioare, care se dezvoltă pe torace
şi abdomenul albinei.
Contaminarea se face prin albine hoaţe, trântori, mătci, roiuri, schimbul
de faguri cu puiet şi miere dintr-un stup în altul, unificarea familiilor.
Simptome. Paraziţii se observă pe corpul albinelor şi a mătcilor. Albinele
sunt neliniştite, iritate şi au o activitate redusă.
Tratamentul se face cu: fenotiazină, tutun, timol, camforă, folbex,
varroxan, varroabraulin. Înaintea folosirii acestor preparate pe fundul
stupului sub rame se montează colectoare sau se aşterne o coală de hârtie
unsă cu vaselină. După prelucrare coala de hârtie cu acarienii căzuţi se
scoate şi se arde.
Varrooza este o maladie a puietului, albinelor adulte şi trântorilor.
Agentul patogen este acarianul Varroa jacobsoni, de culoare brună, cu 4
perechi de picioare, având lungimea de 1,1 mm şi lăţimea 1,7 mm.
Contaminarea se face prin albine hoaţe, trântori, mătci, roiuri, schimbul
de faguri cu puiet dintr-un stup în altul, unificarea familiilor.
Simptome. Paraziţii se pot observa pe corpul albinelor, trântorilor, pe
puiet la descăpăcirea celulelor. În familiile bolnave se observă moartea
nimfelor, apar albine şi trântori fără aripi, membre, sunt slabe, nedezvoltate,
cad pe fundul stupului şi sunt aruncate afară (fig. 106).

Figura 106. Acarianul Varroa

 Tratamentul se face prin mai multe metode chimice şi biotehnologice
(Şt. Lazăr, O.C. Vornicu, 2007).
Metodele chimice prevăd utilizarea acizilor organici (formic, oxalic,
lactic), timolului, fenotiazinului, tutunului, varroabraulinului, varachetului,
folbexului VA, apistanului, bayvarolului, beevitalului.
Acidul formic este utilizat în concentraţie de 60%, doza fiind de 2 ml la
un fagure, se îmbibă o placă de carton, un burete sau se poate administra cu
un evaporator. Suportul impergnat se aşează pe fundul stupului. Cartonul
îmbibat cu acid se poate amplasa şi deasupra ramelor. Se aplică 3-4
tratamente la interval de 4-7 zile, la o temperatură de 12-250C.
Acidul lactic (soluţia de 12 %) se aplică în formă de aerosol cu ajutorul
unui pulverizator, câte16 ml la un fagure.
Acidul oxalic se utilizează în soluţie cu care se stropesc albinele
(aerosol cu această substanţă).
Acizii organici se pot utiliza ca aerosoli prin vaporizare.
Timolul – doza este de 10-15 g la familie într-un săculeţ de tifon, sau
aşezarea cristalelor deasupra ramelor în capace din material plastic.
Tratamentul se repetă de 2-3 ori la intervale de 8 zile.
Fenotiazina este un medicament în formă de pastilă, se aprinde pe un
suport şi se introduce în stup prin urdiniş, după care stupul se închide pe 30
minute. După 7 zile tratamentul se repetă.
Varroabraulinul este utilizat primăvara şi toamna în 3-5 repetiţii, la
intervale de câte 6-7 zile, doza este de 3-4 g la un interval dintre faguri cu
albine.
Varachetul se utilizează sub formă de fumigaţii a unei benzi de carton
îmbibată cu 2-4 picături de substanţă prin urdiniş sau deasupra ramelor.
Folbexul VA este folosit sub forma unor fâşii de carton îmbibat cu
medicament. Fâşiile arzând mocnit, se introduc în stup între două rame sau
în spaţiu liber, care se agaţă cu o sârmă, după aceasta stupul şi urdinişul se
închid timp de 1 oră. Doza este 2-4 fâşii de 4 ori, primăvara şi toamna.
Bayvoral este un produs al firmei Bayer având ca substanţă activă
flumitrina. Este comercializat sub formă de 4 plastine îmbibate, substanţa
activă trecând spre albine prin contact direct. Aceste benzi se atârnă între
faguri o singură dată pe an, se ţin în stup timp de 5-6 săptămâni. Se poate
folosi tot anul, când nu este cules.
Melisan – plăci pentru tratarea varroozei la albine. Preparatul posedă
acţiune acaricidă puternică asupra acarianului Varroa.
Modul de utilizare: familiile de albine se prelucrează primăvara şi în
perioada de vară-toamnă (după ultima extragere a mierii) prin introducerea
plăcilor în stupi: o placă la 3-5 rame. Înainte de a le folosi, se găureşte un
capăt al plăcii prin care se introduce un obiect metalic sau de lemn fixind-o
în centrul stupului.
Plăcile în stup se împart în funcţie de numărul de rame şi se lasă în stupi
timp de: 25-30 zile (înmulţire progresivă); la înmulţire regresivă – 7-10 zile.
Pachetul se deschide imediat înainte de folosire, se lucrează în mănuşi de
cauciuc.
Beevitalul (Beevital HivaClean) are numai acţiune externă asupra
corpului albinei, conţinând doar ingrediente naturale care nu afectează
calitatea mierii. La administrarea lui în intervalele dintre rame, se formează
picături microscopice lipicioase, care aderă la perişorii albinelor. Acestea, în
continua lor mişcare, vor distribui preparatul în întreaga familie de albine.
 Beevitalul activizează la albine instinctul de igienă, astfel ele încep să
cureţe cu frenezie celulele de larvele moarte. Albinele grav infectate de
Varroa şi cele slăbite sau bolnave părăsesc colonia.
Beevitalul schimbă mirosul mediului albinelor. Acarienii, fiind orbi şi
orientându-se numai prin miros, percep această situaţie ca pe schimbarea
sursei lor de hrană, ceea ce îi dezorientează şi îi face să-şi părăsească
gazdele. Paraziţii cad pe fundul stupului şi mor prin înfometare. Moartea nu
este cauzată de acţiunea vreunui component chimic din medicament.
Rezultatul poate fi observat doar pe fundul stupului şi nu pe faguri. Utilizarea
corectă a preparatului nu influenţează în mod negativ albinele.
Primăvara, când începe culesul de polen, în condiţii de vreme relativ
călduroasă, se face un tratament de control, stropindu-se 15 ml de Beevital
Hiva Clean peste albinele aflate pe fagurii din centrul cuibului (nu se picură,
se stropeşte în jet cât mai subţire prin strângerea sticluţei, pentru că
produsul să pătrundă cât mai adânc în intervalul dintre faguri, atingând cât
mai multe albine).
A doua zi dimineaţa se poate evalua căderea acarienilor. În cazul unei
căderi masive de paraziţi apicultorul trebuie să decidă efectuarea unui
tratament complet care va duce la regenerarea familiei de albine.
În perioada iulie-august, după extracţia mierii, se examinează starea
familiilor de albine. În această perioadă majoritatea acarienilor Varroa se află
în celulele cu puiet. Cel mai simplu mod de examinare este metoda
descăpăcirii unei secţiuni de fagure cu puiet. Un tratament de control poate
fi făcut în orice perioadă a anului chiar şi în ghemul de iernare.
Folosind fundul anti-Varroa sau metoda hârtiei unsă cu margarină se
urmăreşte căderea naturală de paraziţi de pe fundul stupului. Aceasta
reprezintă o informaţie generală asupra nivelului de infectare a familiei de
albine.
Preparatele farmaceutice de uz veterinar înregistrate în Republica
Moldova utilizate în apicultură sunt prezentate în tabelul 32.
Metode biotehnologice de combatere a bolii sunt: folosirea ramei
clăditoare şi distrugerea periodică după căpăcire a puietului de trântor;
formarea roiurilor fără puiet, cu matcă împerecheată sau neîmperecheată,
prin metoda „zbor la matcă”; prelucrarea termică a albinelor la temperatura
de 46-480C.
Senotainioza este o parazitoză a albinelor adulte şi trântorilor.
Agentul patogen este Senotainia tricuspis.
Contaminarea se face prin atacul direct, în timpul zborului sau culesului
a muştei parazitare, care depune pe corpul albinelor un ou din care iese
larva, ce pătrunde în corpul albinei unde se hrăneşte cu hemolimfă şi
ţesuturile moi ale albinei. După moartea albinei larva iese şi se îngroapă în
pământ unde se transformă în nimfă, apoi în individ adult.
Simptome. Albinele atacate pierd capacitatea de zbor, familiile se
depopulează.
Tratamentul se face prin instalarea unor capcane cu apă, petrol sau cu
insecticide pentru combaterea acestei muşte.
Triunghiulinoza este o parazitoză a albinelor adulte.
Agentul patogen sunt larvele insectelor Meloe verigatus şi Meloe
proscarabeus.
Contaminarea se face în timpul culesului, unde larva se prinde de albină
şi pătrunde în corpul albinei unde se hrăneşte cu hemolimfa ei.
 Simptome. Albinele atacate pierd capacitatea de zbor, se târăsc în faţa
urdinişului, sunt neliniştite şi încearcă să îndepărteze parazitul.
Tratamentul se face cu fenotiazină pin metoda descrisă mai sus.

15. 3. Bolile accidentale necontagioase

Bolile necontagioase (nemolipsitoare) pot apărea la încălcarea condiţiilor
de întreţinere şi exploatarea familiilor de albine (puiet răcit, înăbuşirea
albinelor, diareea albinelor, anomalia mătcilor), hrănire – diferite intoxicaţii
(nectar, polen, mană, substanţe chimice etc.).
Puietul răcit apare la încălcarea condiţiilor de întreţinere şi exploatare
a familiilor de albine, efectuarea controlului primăvara pe timp nefavorabil la
temperaturi scăzute şi menţinerea pe mult timp a stupului deschis, la
lărgirea cuibului în familii slabe, numărul albinelor redus când puietul rămâne
neacoperit.

Tabelul 32
Preparatele farmaceutice de uz veterinar înregistrate în Republica Moldova folosite în apicultură*
Prezentar
Nr. Denumire Substanţa Tipul
e Producător
d/o a activă acţiunii
(ambalaj)
1. Apispir Soluţie Fitotehfarm SRL - Biostimulator
2. Bayvarol Plastine „Bayer” Flumetrin Antiparazitar
OOO „Texprom”
3. Pcelodez Soluţie - Dezinfectant
Federaţia Rusă
Zaharoză
Soluţie
Acid citric
(Flacoane Fud Beverage, Antipara
4. Beevital Acid oxalic
a câte 100, Austria zitar
Extract de propolis
500 ml)
Uleiuri citrice
Pulbere în S.C. „Melifera Fosfat de potasiu Stimulator de
5. Melistim pachete a Nord” SRL, Sulfat de magneziu creştere şi
câte 10 g R. Moldova Clorură de cobalt. dezvoltare
S.C. „Melifera
Plastine
6. Melisan Nord” SRL, Fluvalinat Acaricid
din lemn
R. Moldova
S.C. „Melifera
Oxitetraciclină, Antibac
7. Antignileţ Pulbere Nord” SRL,
Saharoza terian
R. Moldova
S.C. „Melifera Metronidazol,
Antibac
8. Nozesan Pulbere Nord” SRL, Oxitetraciclină,
terian
R. Moldova Saharoza
* Anexă la ordinul Direcţiei Medicină Veterinară a Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimen-
tare nr. 63 din 10. 06. 2008
Simptome. Larvele bolnave îşi pierd luciul, culoarea devine cenuşie, nu
se lipesc de pereţii celulei, nu au miros specific şi nu sunt filante.
Tratamentul se face prin îmbunătăţirea condiţiilor de întreţinere şi
exploatare a familiilor de albine, micşorarea cuibului, izolarea termică,
întreţinerea familiilor puternice.
Înăbuşirea albinelor are loc încălcarea regimului de ventilaţie a
familiilor în timpul transportării la pastoral sau polenizare. În timpul
transportării în stupi închişi ermetic albinele se agită şi în familie se ridică
temperatura până la 38-500C ce duce la moartea albinelor şi puietului.
 Simptome. În stare de agitaţie albinele elimină lichidul din guşă, umiditatea
şi temperatura se măreşte, albinele devin negre, ude, lipicioase şi aripile se
lipesc de corp.
Tratamentul se face prin îmbunătăţirea condiţiilor de ventilaţie la
transportare, lărgirea cuibului prin adăugarea fagurilor goi sau a unui corp cu
faguri goi.
Diareea albinelor apare primăvara, în urma consumului ridicat de
hrană (miere, polen) de calitate inferioară sau necalitativă.
Simptome. Apariţia excrementelor de culoare castanie pe faguri şi rame,
cu miros neplăcut.
Tratamentul se face prin îmbunătăţirea condiţiilor de întreţinere,
menţinerea familiilor puternice.
Anomalia mătcilor se evidenţiază prin dimensiunile mici, reduse ale
corpului, cu unul sau mai multe picioare sau aripi nedezvoltate, etc.
Simptome. Mătcile prezintă tulburări, modificări structurale, cad de pe
faguri.
Tratamentul se face prin înlocuirea mătcilor cu altele tinere prolifice şi
voluminoase.

15. 4. Intoxicaţiile (toxicozele)

Intoxicaţia cu polen apare în urma folosirii polenului colectat de la
unele plante otrăvitoare. Dintre plantele care produc aşa polen sunt:
castanul, strigoaia (fig.107), omagul, ceapa, nemţişorul, tutunul, măselăriţa,
laptele cucului ş. a.
Simptome. Albinele au abdomenul umflat, pierd capacitatea de zbor,
mor în stup şi în special albinele doici.
Tratamentul se face prin îmbunătăţirea condiţiilor de întreţinere, albinele
se hrănesc cu sirop de zahăr câte 0,5 l la o familie de 2-3 ori pe săptămână
până la dispariţia maladiei.
Intoxicaţia cu nectar este boala albinelor culegătoare, care recoltează
şi folosesc nectarul de la plantele otrăvitoare ca: laleaua, ceapa, macul,
drobul, laptele cucului, laurul, zârna, măselăriţa (fig. 108) ş. a.
Simptome. La albine apare paralizia aripilor şi picioarelor, pierd
capacitatea de zbor, mor în stup.
Tratamentul se face prin îmbunătăţirea condiţiilor de întreţinere, cuibul
se micşorează, albinele se hrănesc cu sirop de zahăr câte 0,5 l la o familie de
2-3 ori pe săptămână până la dispariţia maladiei sau sunt transportate la un
alt cules.
 Figura 107. Strigoaie Figura
108. Măsălariţa

Intoxicaţia cu mană apare în urma folosirii mierii de mană, apare

deseori primăvara, la sfârşitul iernii.
Simptome. Albinele au abdomenul balonat, intestinul mediu este de
culoare cafenie sau neagră, se rupe uşor. Pe pereţii stupului, faguri se văd
pete de culoare cafenie-închisă cu un miros neplăcut.
Tratamentul se face prin îmbunătăţirea condiţiilor de întreţinere, la
pregătirea familiilor de albine către iernare mierea de mană se înlocuieşte cu
cea florală.
Intoxicaţiile chimice apar în urma folosirii hranei (nectar, polen) recoltate
de la plantele prelucrate cu preparate chimice (insecticide, fungicide, erbicide
etc.).
Specialiştii pe protecţie plantelor sunt obligaţi să prevină pe toţi
apicultorii pe o rază de 5 km despre tratarea chimică a culturilor, denumirea
preparatului şi perioada de activitate a lui.
Simptome. Albinele au o activitate redusă, cad de pe faguri, pe fundul
stupului şi la urdiniş se văd multe albine moarte, puietul atacat îşi schimbă
culoarea, poziţia, se atrofiază şi moare.
Tratamentul se face prin îmbunătăţirea condiţiilor de întreţinere,
transportarea familiilor la un alt cules la o distanţă nu mai mică de 5 km de
loturile care vor fi prelucrate. În cazul când nu e posibil transportarea
familiilor se ia un corp, magazin cu faguri goi, sau faguri goi, se închide
urdinişul, vor fi luate măsuri pentru ventilaţia şi asigurarea cu apă şi hrană
pe perioada de activitate a preparatului cu care s-a prelucrat culturile
nectaro-polenifere.

15.5. Dăunătorii albinelor

Dăunătorii albinelor distrug familia, se hrănesc cu albine, ceară, miere,
polen şi păstură.
Printre dăunătorii albinelor pot fi: insecte, acarieni, rozătoare şi păsări.
Găselniţa sau molia de ceară este un dăunător periculos, ce poate
distruge fagurii de rezervă, cât şi cei din familiile slabe care sunt atacate (fig.
109).
Combaterea se efectuează prin întreţinerea unor familii de albine
puternice, prelucrarea fagurilor de rezervă cu anhidridă sulfuroasă obţinută
prin arderea sulfului şi acidului acetic glacial.
 Figura 109. Găselniţa sau molia de ceară

Fluturele „Cap mort” pătrunde noaptea în stup prin urdiniş, consumă

miere şi agită albinele (fig. 110).

Figura 110. Fluturele „Cap mort”

Combaterea se efectuează prin micşorarea urdinişului în dependenţă de

puterea familiei de albine sau instalarea gratiilor la urdiniş.
Viespile pe timp rece atacă familiile de albine, intră în stup şi consumă
miere, iar puietul său îl hrănesc cu corpurile albinelor şi altor insecte. Pentru
combaterea lor la stupină se atârnă sticle deschise cu sirop.
Lupul albinelor este o viespe care hrăneşte larvele cu cadavre de
albine pe care le înţeapă. La creşterea unei larve vânează 7-8 albine.
Furnicile (formicidae) pătrund în stup prin crăpături, urdiniş, pe la
podişor şi consumă până la 1 kg de miere pe zi (fig. 111 şi 112).

Figura 111. Furnica roşcată Figura 112. Furnica neagră

 Combaterea se efectuează prin ungerea suporturilor cu păcură sau
mutarea stupilor.
Urechelniţele se întâlnesc în stup în materialele izolatoare, în crăpături,
se hrănesc cu miere, păstură, strică şi murdăresc fagurii. O singură
urechelniţă consumă până la 300 mg hrană (fig. 113).

Figura 113. Urechelniţa (Dermaptera)

Păsările care dăunează stupăritului sunt prigoria, ciocănitoarea,
piţigoiul care preferă şi consumă albinele. O prigorie într-o zi poate consuma
circa 60-80 albine (fig. 114).

Figura 114. Prigoria

Şoarecii (muridae) pătrund în stup prin urdiniş toamna şi consumă

miere, păstură şi distrug fagurii (fig. 115).

Figura 115. Şoarece

 Combaterea se efectuează pe cale mecanică şi chimică, la urdiniş se
instalează gratii.
Broaştele şi şopârlele pot provoca pagube prin vânarea albinelor.

Figura 116. Broască Figura 117. Broască Figura 118. Şopârla

de iarbă şi heleştee râioasă (sură şi verde) (Lacertidae)
(Ranidae) (Bufonidae)

Broaştele vânează albinele din iarbă şi pe cele care vin după apă la
heleştee (fig. 116 şi 117). Broaştele care umblă pe sub stup vânează albinele
care se agaţă de iarbă din apropierea stupului. S-a observat că o broască
timp de 15 min. a vânat 37 de albine.
Şopârlele se hrănesc cu insecte. În stomacul unei şopârle au fost găsite
20 de albine (fig. 118).
Păianjenii vânează albinele în plasele lor.

Întrebări de control:
1. Cum se clasifică bolile la albinele melifere?
2. Care sunt bolile bacteriene şi caracteristică lor?
3. Descrieţi bolile virotice.
4. Caracterizaţi bolile micotice.
5. Descrieţi endoparazitozele (agentul patogen, contaminarea, simptomele,
tratarea).
6. Descrieţi ectoparazitozele (agentul patogen, contaminarea, simptomele,
tratarea).
7. Enumăraţi produsele farmaceutice de uz veterinar înregistrate în Republica
Moldova utilizate în apicultură.
8. Caracterizaţi bolile accidentale necontagioase.
9. Care sunt intoxicaţiile (toxicozele) albinelor şi metodele de înlăturare.
10. Care sunt dăunătorii albinelor?