inmultire familii de albine cu 50%

Astazi va voi prezenta o metoda de inmultire a familiilor de albine cu 50%. Aceasta

sporire a efectivului de albine va preveni roirea si va da si productie de miere pentru
apicultor in anul respectiv.

reguli pentru formarea roiurilor

 roiurile se formeaza cat mai timpuriu
 roiurile se fac din familii sanatoase (nu bolnave)
 se vor folosi matci tinere (atunci cand asa prevede tehnologia)
 se hranesc atunci nu este cules in natura (uneori chiar cand este si cules)
 dupa formare se aseaza pe o alta vatra la cel putin 3 km de vatra initiala (daca se
formeaza pe aceeasi vatra se da mai multa albina pentru ca pierde albina culegatoare)
 se ajuta periodic cu rame cu puiet capacit fara albina din familii puternice

metoda de sporire a efectivului de albine cu 50%

Pentru cresterea efectivului de albine cu 50 % (sa facem din doua familii trei) sunt doua
situatii. Sa presupumen ca avem doua familii, X si Y si facem inca o familie Z

 cand dispunem de matci imperecheate din stupina proprie sau cand

cumparam matci. Aceasta situatie este una mult mai simpla si presupune ridicarea
din cele doua familii de rame cu puiet si albina acoperitoare si formarea de roi artificiali.
In functie de cand se face roiul se pot lua mai multe sau mai putine rame (la inceputul
lunii iunie se pot face roi pe doar 4 rame – doua din familia X si doua din familia Y, in
iulie se formeaza roi pe mai multe rame 6-8). Ramele ridicate din cele doua familii vor
forma familia Z, intr-o alta cutie asezata pe vechea vatra sau pe o alta vatra (acum se
reduce si urdinisul). A doua zi dupa formarea roiului se da matca imperecheata in cusca,
impreuna cu albina insotitoare. Dupa 24 de ore se verifica din nou, se rup botcile si pe
capacel se pune ceara pentru ca albinele sa elibereze singure matca. Roiul format se
ajuta o perioada cu sirop. Poate fi ajutat si cu rame cu puiet capacit fara albina. Pana in
toamna roiul va deveni puternic si va putea trece iarna.

 cand nu dispumen de matci imperecheate. In aceasta situatie vom fi nevoiti sa

facem niste permutari dupa cum urmeaza:

1. Se ia cutia in care formam familia Z si punem din familia Y rama cu matca si o rama cu
miere (central), apoi completam cu rame cu faguri artificiali peste care scuturam toata
albina din familia Y. Familia Z se aseaza in locul familiei Y (familia Z va primi toata
albina culegatoare a familiei Y, albina ce va construi fagurii introdusi si va avea si matca
familiei Y)
2. Cutia familiei Y cu fagurii cu puiet de toate varstele, fara albina, se aseaza in locul
familiei X (aceasta va primii toata albina culegatoare de la familia X si isi va trage botci
pentru a obtine o alta matca)
3. familia X va fi mutata in alt loc in stupina si i se va administra apa in faguri (aceasta
familie va ramane cu matca, puietul si albina tanara din familia X si isi va forma in scurt
timp albina culegatoare)

In speranta ca am fost de folos va dorim spor la treaba.

AutormierePublicat pe18/04/2011Categoriilucrul in stupina


Mesaje postate: 1918

 Warkworth-New Zealand, 45 ani



Re: divizare fara matca sau botca, da rezultate?

« Răspuns #7 : Iunie 07, 2012, 03:55:21 p.m. »

Ioane, de ce nu faci hobbyul in Austria? Mierea este altfel platita.

Hai sa divizam.
Mie imi place sa fac rocada. Iau stupul mama la control. Pun linga el stupul nou. Divizez 60 la
40%, adica scot 40% din stupul mama. Acesti 40% inseamna rame cu mai mult puiet dar si una
cu miere/pastura si binenteles bine populate cu albine. ATENTIE nu scot matca. Ea ramina in
stupul mama. Asez ramele mele in stupul nou in centru si lateralele le umplu cu rame noi. La
mijloc sa fie cea mai frumoasa rama - adica o rama cu larve tinere deic posibil ca de pe acea
rama vei avea regina noua. Pune o pioneza pe rama aceasta. Apoi inchid stupul nou.
La stupul mama sparg cuibul cum scrie la carte. Rame cu miere merg la margine chiar si rame cu
puiet capacit si pun de la margine 2 rame vechi apoi una noua apoi una veche apoi una noua si
apoi tot asa din partea cealalata deci la mijloc voi avea 2 rame noi.
E plin sezon la voi si ai matca acolo deci este o aranjare buna zic eu. Deci asta fiind stupul mama
il inchid sil duc la 3-15m. Fac toate astea in ziua plina cind am multe albine pe teren si nu este
cine sa ma atace pe mine.
Stupul nou il asez exact pe locul stupului mama.
Si rocada este gata. In plin sezon eu nu reduc urdinisurile numai daca divizezi stupul mama in
mai multe stupi....3-5.
Este adevarat ca stupul mama se va depopula putin dar acolo este matca si nu este nici o
problema.
Totodata stupul nou se va umfla de albine si isi va trage botci de salvare.
ar fi bine ca cineva sa verifice stupul nou dupa o saptamina dar nu este obligatoriu. Adica se
umbla finutz la rame....se scoate 2-3 rame de la margine si apoi este loc pt a manevra cu ramele
cu faguri. Se cauta de botci si dupa cum neam dorit lasam numai 2 max 3 botci pe rama cu
pioneza(caci vrem regina de acolo-citeodata poate aceasta rama cu pioneza provine dintrun alt
loc de unde vrem noi de la vecinul sau mai siu eu).Mie imi plac botcile mari cu forma cit mai
perfecta fara surpari. Daca nu facem acest control atunci cine stie de pe care rama va fi regina
adica regina poate va fi dintro larva care era mai batrina decit ideal si matca nu va fi exact ceea
ce neam dorit noi. Daca avem albine multe putem pune o rama noua de la margine linga cea cu
pioneza. Albinele o cladesc pina cind regina eclozeaza si se imperecheaza.
Apoi 3 saptamini pauza. Adica de la divizare 4 saptamini. In aceasta perioada stupul mama isi
revine si nuti mai dai seama ca ar fi fost depopulat putin.
Stupul nou teoretic va avea o regina noua care depune oua si populatia va fi acceptabila, buna.
Daca regina depune oua mai putem sparge cuibul cu o rama. De ce teoretic? Sint si cazuri cind
regina noua nu sa mai intors de la imperecheat sau cine stie ce sa intimplat.
In functie de vreme iarasi poti tine o pauza de o luna. Adica daca este vreme super buna atunci
familiile se dezvolta rapid de tot. Daca sint ploi atunci dezvoltarea merge mai incet.
Pina nu faci o astfel de divizare sau asemanatoare sa nu divizezi in mai multe cutii.
Bafta.

EHNOLOGIA OBTINERII MATCILOR

Pentru a trece dincolo de simpla enumerare a unor tehnologii, vom prezenta un exemplu practic de crestere si imperechere
al matcilor, care poate fi folosit de orice apicultor,fie el amator sau profesionist. Procedeele enumerate au fost folosite de
autorii acestui site in cele doua stupine propii, de 120 si respectiv 150 familii de albine, putand asigura atat nevoile curente
cat si obtinerea catorva sute de matci pentru comercializare. Dat fiind faptul ca tehnologiile se bazeaza pe abordarea
profesionista a domeniului, numarul matcilor imperecheate obtinute poate fi dimensionat dupa dorinta si aspiratiile fiecarui
apicultor, cu mentiunea ca scopul principal este acela de a pune accentul in primul rand pe calitate.

Conditii generale
Stupinele sunt in stationar,amplasate pe mai multe vetre. Pastoralul si cresterea matcilor
fiind doua lucrari care nu se impaca si avand in vedere conditiile locale s-a preferat aceasta
formula. Singurele deplasari sunt cele de la salcam (ocazionale).

Locatia stupinelor este in zona central-subcarpatica a Moldovei si asigura un cules lung si de

intensitate mica (faneata), sursele de polen fiind asigurate constant. Perioada de crestere a
matcilor este cuprinsa intre 15 mai si 30 iulie.

Unelte si utilaje folosite

Stupi orizontali 16 rame ; izolatoare rama cu gratii Hanneman ; diafragme de separare cu
fereastra de 200 cm patrati, acoperita cu gratie Hanneman ; rame de crestere cu hranitor si
un leat ; sablon confectionat botci artificiale 1-5 capete ; dopuri port-botci ; lanteta
transvazare ; nuclee imperechere 2-3 faguri.

Tehnologii folosite
Obtinerea larvelor din familiile vizate ; pregatirea ramei de crestere ; acceptarea si
cresterea partiala in familii cu matca ; finalizarea cresterii in familii orfanizate ; formarea
nucleelor de imperechere, introducerea botcilor si imperecherea ; valorificarea matcilor
imperecheate.

Selectia si pregatirea familiilor

Selectiei ii dam o atentie deosebita. In acest sens familiile de albine donatoare de larve, deci
cele ale caror matci sunt vizate pentru tragerea de urmase, sunt urmarite pe o perioada de
2-3 ani. Grupa de elita este an de an schimbata prin introducerea unor noi familii sau
eliminarea altora. Principalele caractere urmarite sunt cele arhicunoscute de toata lumea, cu
mentiunea ca pe primul loc se afla productia de miere.

Familiile doici sunt alese cu 1 an in urma, dintre cele cu o buna dezvoltare in toamna si
primavara. Ambele grupe sunt ingrijite in mod special, scopul principal fiind acela de a avea
populatii masive de albina in preajma demararii cresterii.

O mentiune pentru familiile doici : practicam metoda familiilor ajutatoare, iernand un roi
stolon langa familia de baza,in ideea obtinerii de familii puternice.

Obtinerea si transvazarea larvelor

Metoda aplicata de noi pentru obtinerea matcilor este transvazarea larvelor in varsta de 1
1/2 zile. Obtinem aceste larve astfel : se ia un fagure cladit(culoarea nu conteaza) si se
separa matca pe o singura fata aplicand o gratie Hanneman. Pentru ca matca sa nu treaca
pe partea cealalta de fagure, deci pentru a limita spatiul de ouat, toate fantele existente
intre rama si fagure se infunda cu staniol(nu poate fi ros).

Dupa 24 de ore avem suprafete de fagure insamantate si scoatem matca.Acest fagure

ramane in mijlocul cuibului inca 3-3 1/2 zile,timp in care materialul de crestere o sa
ajunga in stadiul de larva tanara, numai buna de transvazare.
Rama de crestere arata ca in fig.1, ea fiind dotata cu un hranitor in partea superioara si cu
un singur leat de crestere. Pe leatul de crestere sunt amplasate uniform un numar de 14
botci artificiale, cu ajutorul dopurilor de fixare. Fixarea dopului de leat si a botcilor de dop se
face cu ceara topita.
In ceea ce priveste metoda de transvazare, practicam o transvazare simpla stiind fiind
faptul ca cea dubla nu aduce mari beneficii.

Acceptarea botcilor , cresterea primara

Rama de crestere o introducem intr-o familie gazduita in stup orizontal de 16 rame, conditia
de baza fiind aceea ca familia sa aiba cel putin 6 faguri cu puiet si o matca tanara. Inainte
de introducerea ramei cu botci, restructuram familia doica formand doua entitati despartite
de o diafragma cu fereastra acoperita cu gratie Hanneman (aprox. 200 cm
patrati).Organizarea cuibului este urmatoarea :

Compartimentul de crestere : 1) Fagure cu miere si polen proaspat ; 2) Fagure cu puiet

capacit ; 3) Rama de crestere cu hranitor ; 4) Rama cu puiet capacit gata de eclozionare ;
5) Diafragma despartitoare cu fereastra acoperita;
Compartimentul cu matca : 6) - 16) restul de faguri existenti in stup cu mentiunea ca
imediat dupa diafragma se aseaza puietul si terminam cu fagurii cu miere si pastura.

Astfel restructurata, lasam familia fara sa o deranjam, 24-36 de ore.La primul control
verificam rama de crestere si daca acceptarea merge bine vom avea un numar variabil de
botci acceptate(7-12 buc). Tot la primul control umplem hranitorul de pe rama cu sirop de
zahar, operatiune repetata peste 2 zile. Dupa 7-8 zile de la transvazare scoatem rama de
crestere si o introducem intr-o familie orfanizata. Putem folosi familia doica , cu
matca,pentru o crestere de matci pe tot sezonul, practicand restructurari periodice.
Orfanizarea familiei crescatoare - finalizarea cresterii
Pentru a obtine o familie orfanizata, fara puiet necapacit si care sa asigure o continuare
favorabila a cresterii folosim "metoda Jordan". Aceasta metoda consta in izolarea matcii cu
ajutorul unei gratii Hanneman intr-un compartiment separat al stupului. In compartiment
mutam matca cu fagurele pe care o gasim si adaugam de ambele parti cate un fagure gol.

Pe cei doi faguri goi matca continua sa depuna oua (desi spatiul este limitat) , iar in
compartimentul 2, albinele vor capaci puietul. In concluzie lucrarea de obtinere a familiei
orfanizate , fara puiet capacit trebuie sa demareze cu 9 zile inaintea introducerii ramei de
crestere. Pentru a orfaniza familia ridicam matca impreuna cu cei 3 faguri(fara albina).
Motivul pentru care nu ridicam si albina acoperitoare este acela ca aceasta albina este
tanara, deci apta pentru continuarea cresterii. Dupa un control atent, rama cu rama, pentru
a depista prezenta unor eventuale botci naturale, putem introduce fara grija rama cu botci.

Recoltarea botcilor - imperecherea in nuclee

La 14-15 zile de la depunerea oualelor, recoltam botcile care vor fi introduse in nucleele de
imperechere. Aici matcile vor ecloziona si apoi se vor imperechea. Avand in vedere faptul ca
metoda aplicata de noi este una care asigura un aflux mic(dar constant), de matci pentru
imperechere am preferat sa formam nuclee pe 3 rame. Acestea pot fi intretinute usor si
facand completari periodice cu puiet capacit pot fi folosite tot sezonul.

Nucleele se formeaza ridicand din diferite familii cate doi faguri, unul cu hrana, unul cu puiet
capacit, impreuna cu albina acoperitoare. In nucleu se mai adauga o rama goala(in care
punem si putina apa) si se mai scutura albina tanara de pe o alta. Dupa 24 de ore de la
formarea lor se poate introduce botca.

In aceste nuclee matcile eclozioneaza din botci si se imperecheaza. Pentru a verifica daca
matca este imperecheata, asteptam sa apara primele oua pe fagure. Pentru a simplifica
fluxul de imperechere, matcile care nu depun oua in 15 zile de la eclozionare sunt distruse.
Totusi,daca conditiile meteo au fost proaste si matcile nu au putut iesi pentru imperechere,
distrugerea lor o amanam cu 3-4 zile.

Aprecieri finale
Acesta tehnologie de obtinere a matcilor este sigura si trateaza profesionist problema , fiind
folosita prin anii 80` de unul din marii producatori de matci ai Europei( Piana - Italia).
Modificarile de ordin personal aduse tehnologiei sunt minime si au vizat doar adaptarea la
conditiile locale.
Numarul de matci obtinut poate fi dimensionat dupa nevoile fiecarui apicultor iar pentru
simplificare se pot elimina unele verigi (ex:continuarea si finalizarea cresterii in familia doica
pornitoare).

CRESTEREA MATCILOR FARA TRANSVAZARE

Necesitatea tratarii pe larg a acestui subiect, la nivel de amatori, deriva din complexitatea problematicii aparute odata cu
demararea operatiunilor de crestere. Aceste pagini cuprind informatii cu caracter practic, referitoare la cresterea matcilor
fara transvazare.

Albinele sunt puse in situatia de a creste matci in trei cazuri :

- Roirea naturala. Este unica cale prin care familiile de albine se inmultesc in mod natural.
Acest fapt duce nu numai la o simpla crestere de matci, ci si la o divizare a lor in 2,3,4 noi
familii(roiuri). Se poate ajunge ca prin roirea consecutiva, familia de baza sa dispara. In
urma pregatirii procesului de roire naturala, rezulta un numar variabil de botci (30-50 buc.),
functie de puterea familiei si de apetitul acesteia pentru crestere, botci care sunt pozitionate
pe extremitatile fagurilor.

- Schimbarea linistita a matcii. Sunt o serie de familii de albine la care instinctul de roire
este mult atenuat. Aceste familii se comporta un pic ciudat daca se ia in considerare
comportamentul celorlalte. Puse in situatii favorabile roirii, acestea se vor multumi sa-si
schimbe linistit matca, cele doua matci convietuind chiar impreuna cateodata, insa divizarea
ulterioara(roirea)nu se produce. Pentru schimbarea linistita a matcii, albinele cladesc un
numar mic de botci(3-5 buc.), pe marginile fagurilor.

- Cresteri de salvare. Din diferite cauze accidentale, albinele pot ramane fara matca. Pentru
a creste o noua matca, ele transforma in botci, celule ce contin larve de lucratoare, larvele
primind drept hrana laptisor de matca. Numarul botcilor de salvare este de 20-30 buc.,
aceste botci fiind pozitionate pe suprafata interioara a fagurelui,acolo unde se gasesc si
larvele.

METODE DE CRESTERE FARA TRANSVAZARE

Pentru a nu plictisi cititorii acestor pagini, vom trece la abordarea directa a metodelor de
crestere, urmand sa expunem intreaga problematica legata de obtinerea matcilor, ulterior.
Metodele expuse sunt multe si diverse, iar intrebarea "de ce nu se expune o singura
metoda, care este considerata cea mai buna", apare in mintea oricui. Motivul este foarte
simplu : o singura metoda nu este niciodata potrivita tuturor apicultorilor si mai ales pentru
toate conditiile de intretinere, climatice etc.

Apoi intervine si factorul legat de numarul de matci ce se urmareste a se obtine, de

calificarea apicultorului. In orice caz fiecare apicultor va avea si o versiune proprie a
metodei puse in discutie. Pentru o mai buna intelegere, vom prezenta avantajele si
dezavantajele fiecarei metode in parte, urmand ca dv. sa alegeti.

Metoda "matcilor de salvare"

In Romania (si nu numai), aceasta metoda este mult indragita de apicultorii incepatori.S
implitatea si usurinta cu care se obtin matci, numarul mic de interventii in cuib, fac ca
aceasta sa fie agreata, cu toate ca matcile obtinute au o calitate indoielnica.

Iata pe scurt care sunt pasii de urmat : cand apicultorul doreste sa inmulteasca o familie de
albine, si implicit sa obtina un numar de matci, divizeaza acea familie in doua. O diviziune
ramane cu matca batrana, urmand ca cealalta sa-si creasca matca. Diviziunea fara matca,
asezata intr-o cutie noua, sesizeaza lipsa reginei si incepe sa-si cladeasca botci. Botcile vor
fi construite prin modificarea celulelor cu larve de lucratoare.
Apicultorul nu are de facut decat sa astepte eclozionarea primei matci, care evident o sa-si
ucida suratele. Daca se urmareste si recoltarea unor botci pentru a fi folosite in alte familii,
acestea se vor recolta dupa capacire si vor fi introduse in stupii vizati.

O alta varianta este obtinerea directa a matcilor, fara a diviza familia. In principiu este
vorba numai de suprimarea matcii batrane, lasand restul sa decurga de la sine. Din nou
dupa capacirea botcilor, acestea se vor recolta si folosi unde este nevoie.
Avantaje : metoda este simpla si usoara, si nu cere decat o calificare minima a stuparului.
Dezavantaje : Se obtin matci mici si de o calitate indoielnica.

Motivele care influenteaza slaba calitate a matcilor obtinute sunt :

- albinele iau in crestere larve de varste diferite, iar o selectie ulterioara a botcilor nu poate
fi facuta.
- albinele construiesc botci mici pentru ca nu reusesc sa largeasca cat trebuie celulele de
lucratoare ; in aceste celule s-a mai crescut puiet iar "camasile" generatiilor trecute,
consolideaza prea tare peretii acestor celule.
- recoltarea botcilor este greoaie datorita pozitiei pe fagure si implica riscuri mari vizavi de
distrugerea matcilor ce le gazduiesc.
Aceasta metoda nu este recomandata apicultorilor, decat ocazional, cand acestia sunt lipsiti
de experienta (anul 1,anul 2), urmand ca pe masura ce se se familiarizeaza cu problematica
apicola, sa adopte alte variante de crestere a matcilor.

Metoda "decuparea fagurelui"

Pentru obtinerea de matci mai mari, de calitate, metoda expusa mai sus a fost
perfectionata. Cate din cauzele ce duc la cresterea de matci necorespunzatoare au fost
eliminate, urmeaza sa ne lamurim. Sigur este ca "decuparea fagurelui" are variante care se
aplica atat in Romania cat si in Occident.

- Taietura in arc (varianta occidentala) : A reprezentat mult timp principala metoda

recomandata incepatorilor. Se alege un fagure insamantat, deschis la culoare, in care nu s-a
depus pentru prima oara puiet. Pe acest fagure situatia sta cam asa : in partea superioara
se gaseste coronita de miere, puietul necapacit(de toate varstele) fiind asezat concentric pe
restul suprafetei.

Pe acest fagure se practica o taietura in lungul zonei cu larvele cele mai tinere, tinand
seama ca in mijloc se afla larve mai batrane. Taietura sub forma de arc(vezi fig.1), se face
cu ajutorul unui cutit cu lama subtire si incalzita in apa clocotita. Se are grija ca taietura
efectuata sa nu distruga larvele vizate, iar daca fagurele este insarmat, bucatile taiate se
scot cu mare atentie.

Dupa indepartarea bucatii inferioare, urmeaza rarirea larvelor, in scopul impiedicarii aparitiei
botcilor lipite. Rarirea se face cu ajutorul unei spatule de lemn(betigas), urmarind ca larvele
ramase de pe o parte sau alta a fagurelui, sa fie fata in fata, daca este posibil. Cand spunem
ca rarim larvele, ne referim bineinteles la celulele de pe conturul "taieturii in arc", albinele
preferand sa construiasca acolo botcile.

Avand fagurele astfel pregatit, trebuie sa ne ocupam si de familia de albine. Aceasta se va

restructura inlaturand toti fagurii care contin puiet necapacit, pentru a obliga albinele sa ia
in crestere larvele din fagurele introdus. Fagurii scosi se vor da altor familii de albine, insa
fara albina de acoperire. Cu matca batrana se poate forma un roi, sau putem sa o omoram.
Astfel pregatite albinele, vor lua in crestere larvele de pe conturul taieturii, construind un
numar mare de botci.

- Decuparea fagurelui (varianta romaneasca) : Stim deja ca taierea fagurelui are ca

principal scop selectarea larvelor tinere si facilitarea construirii botcilor de catre albine. In
varianta folosita la noi, aceasta taiere are un alt scop si anume acela de a inchide lantul de
crestere. Astfel albinele doici se vor regasi in numar mai mare in preajma larvelor de luat in
crestere.

Dupa incetarea culesului la salcam procedam astfel : In mijlocul cuibului familiei de albine,
introducem un fagure gol in care nu s-a mai crescut puiet si care este stropit cu sirop de
zahar. Dupa 4-5 zile, daca avem noroc,matca o sa umple fagurele cu oua. Pentru siguranta
putem introduce fagurele si matca intr-un izolator cu gratie Hanneman, pentru a o obliga sa
oua numai acolo. In tot acest timp(4-5 zile), hranim stimulent albinele cu sirop sau serbet
de zahar. La expirarea perioadei, scoatem fagurele insamantat si il ducem in cabana, dupa
ce in prealabil l-am scuturat de albina de acoperire. Aici,cu ajutorul unui cutit cu lama
subtire(cater), incalzit in apa clocotita, decupam jumatatea inferioara.

Pe jumatatea superioara, alegem 15 celule cu oua pe o fata si 15 pe cealalta, avand grija ca

aceste celule sa nu se afle dispuse simetric fata de vecina corespunzatoare fetei celelalte.
Cu acelasi cutit, radem toate celelalte celule in afara de cele 30 alese pentru crestere.
O precizare : pentru a trece dincolo de expunerea literara a metodei, trebuie mentionat ca
ordinea fireasca si practica a etapelor este aceea in care prima oara se face restructurarea si
orfanizarea si apoi pregatirea fagurelui.

Din familia de baza ridicam matca, formam un roi, daca vrem sa o pastram, sau o omoram.
Apoi vom lua fiecare fagure in parte si scuturat de albine il vom cerceta vizual. In principiu
este vorba despre inlaturarea tuturor fagurilor care contin puiet necapacit sau oua. In stup
vor ramane numai fagurii cu puiet capacit, miere sau pastura. Fagurii cu puiet necapacit sau
oua se vor da altor familii de albine. Este foarte important ca in familia crescatoare sa nu
ramana nici o celula cu ou sau larva.

O alta precizare : pentru a mari sansele ca ouale sa fie luate in crestere, mai exista si
varianta ridicarii tuturor fagurilor ce contin puiet, familia de albine ramanand numai pe
fagurii de hrana, care se vor putea controla mai usor.

Astfel pregatita familia de albine, orfanizata si fara oua sau larve(sau numai cu puiet
capacit), primeste in mijlocul cuibului fagurele cu cele 30 de oua. Dupa 10-11 zile, timp in
care familia nu va fi deranjata decat pentru 1-2 controale a acceptarii, vom avea botci
capacite gata de recoltare, pentru a fi introduse in nucleele de imperechere.
- Avantaje : folosind aceasta metoda relativ simpla, calitatea matcilor se imbunatateste
considerabil (mai ales in varianta romaneasca).
- Dezavantaje : metoda nu elimina toate inconvenientele si limitarile legate de crestere.

MATCI FARA TRANSVAZARE

(part. 2)

Alte metode de crestere a matcilor fara transvazare , in stupina proprie , ce pot fi folosite de micul apicultor , sunt :

Metoda fasiilor de fagure, celulelor taiate sau stantate

Imbunatatirea metodelor de crestere a matcilor, presupune si practicarea de noi procedee,
mai complexe si performante. In aceasta categorie se incadreaza si metoda fasiilor de
fagure sau diferitele ei variante. Fagurele in care nu s-a mai crescut puiet si insamantat de
matca captiva intre cele doua gratii Hanneman, se aseaza pe o suprafata plana. Cu ajutorul
unui cater incalzit se taie fasii de fagure, care trebuie sa cuprinda larve tinere, cu varsta
cunoscuta. Procedeul presupune si folosirea ramei de crestere,care este de fapt o rama
normala, prevazuta cu sipci(2 buc.), de lungimea luminii interioare a fagurelui. Pe acestea
se vor fixa fasiile de fagure cu larvele selectate in vederea cresterii.

Fixarea se face prin lipirea in 3-4 puncte cu ceara topita, sau cu ajutorul unor bride de
sarma. Pe toata lungimea fasiei de fagure, de pe fiecare leat, se raresc larvele astfel ca in
final larvele ramase sa aiba o distanta de 1-2 cm intre ele. Aceste fasii se mai pot fragmenta
in 2-3 buc.,urmand ca fiecare fasie sa fie prinsa separat pe leat, operatie urmata de aceeasi
rarire a larvelor. In final rama de crestere,cu cele doua leaturi pe care au fost fixate fasiile
de faguri cu larve rarite, se introduce in familia doica, dupa o orfanizare prealabila a
acesteia. Metoda este cunoscuta sub denumirea de"metoda Alley". O alta varianta este
aceea in care nu se folosesc fasii de fagure, ci doar celule taiate cu un cater sau cu o stanta.
La taierea sau stantarea celulelor cu larve se urmareste decuparea unei singure celule, asfel
incat aceasta sa contina si cate un sfert din celulele vecine.

Pentru stantare K.Weiss recomanda stanta elvetiana,aceasta fiind un tub de tabla despicat
in doua, cele doua jumatati fiind prinse cu un elastic si avand la un capat marginea foarte
bine ascutita. Decupand o celula, stanta strapunge fagurele, partea opusa care cuprinde
celula simetrica fiind apoi modelata ca baza pentru suport. Celulele stantate se vor prinde
pe cele doua sipci ale ramei de crestere, la 2 cm una de alta cu ajutorul unor tablite sau
dopuri despicate. Rama cu cele 20-30 de celule se introduce intr-o familie doica, orfanizata
de 2-6 ore si fara puiet.

- Avantaje : albinele iau in crestere un procent mai mare de larve, calitatea matcilor fiind
mai buna.
- Dezavantaje : metoda necesita o manopera mare, iar matcile nu ajung la greutatea celor
obtinute prin transvazare.

Metoda Erlnagen : cresterea din ou cu cuiburi de celule

Aceasta metoda poarta denumirea de Erlangen si are la baza cresterea din ou. Etapele care
trebuie urmate sunt :

Obtinerea materialului de pornire se face introducand un fagure in care nu s-a mai crescut
puiet, intr-un izolator cu gratie Hanneman, impreuna cu matca din care vrem sa tragem
descendenti. Dupa 2 zile ridicam fagurele cu oua si eliberam matca. Din acest fagure se taie
cu un cater incalzit fasii orizontale care sa cuprinda pe latime 2 celule intregi si de lungimea
fagurelui. Aceste fasii se sectioneaza in bucati de 5-6 celule intregi.

Dupa ce am obtinut aceste cuiburi de celule, urmeaza sa le prelucram pentru a le putea fixa
pe leatul de crestere. In acest scop partea opusa se modeleaza intre degete pentru a forma
un dinte. Cu o scobitoare se distrug apoi toate ouale, in afara de unul, urmand sa executam
operatiunea pentru fiecare cuib in parte.

Fixam fiecare cuib,care practic contine un ou, cu ajutorul dopurilor. Aceste dopuri vor fi
despicate si prevazute cu un elastic pentru a putea fi unite cele doua parti. Se ia un dop, si
intre cele doua parti se v-a introduce dintele cuibului, dupa care aplicam elasticul de fixare.
Dopurile ce contin cuiburile se lipesc pe leat cu ceara la 2 cm unul de altul(masurat de la
centru la centru).

De avut in vedere : oul de 1 1/2 zi rezista in afara coloniei 2 ore, deci pregatirea cuiburilor
nu trebuie sa depaseasca aceast interval de timp ; se vor prefera oua mai batrane 2-2 1/2
zile daca dorim sa depasim aceste 2 ore ; celulele cuibului se pot scurta la jumatate.

Rama cu cuiburile ce contin fiecare cate un ou se introduce in mijlocul unei familii orfanizate
de 2-6 ore, al carui puiet necapacit a fost ridicat(inclusiv ouale). Conform tehnologiei nu
este recomandata acceptarea si cresterea in colonie cu matca, nici chiar in varianta separarii
prin diafragma cu gratie.

- Avantaje : metoda poate fi o alternativa la transvazare, calitatea matcilor fiind buna.

- Dezavantaje : matcile sunt putin mai mici decat cele obtinute prin transvazarea larvelor.

Metoda Miller
Alegem din stupina o familie cu performante mari, a carei matca ne-a multumit. Din aceasta
familie scoatem toate ramele cu puiet si le distribuim in mai multi stupi, avand grija sa nu
ridicam si matca odata cu ramele. In familia astfel restructurata, lasam toate ramele cu
hrana, doua rame cu puiet gata de eclozionare, albinele acoperitoare si matca.

Pregatim o rama de crestere astfel: pe o rama goala (fara fagure) lipim de speteaza
superioara 5 bucati de fagure artificial, triunghiulare cu baza de 5 cm. In stup asezam
ramele dupa schema : de o parte si de alta a cuibului, faguri cu miere si polen, in centru,
fagure cu puiet capacit, rama de crestere, fagure cu puiet capacit.

Daca hranim stimulent cu 300 ml sirop pe zi, albinele vor incepe sa cladeasca fagurele din
rama de crestere, iar matca depune oua. Cand cantitatea de oua este suficienta, ridicam
aceasta rama si o introducem intr-o familie orfanizata complet (ridicand puietul si matca).
Toti fagurii din familia orfanizata vor fi scuturati de albine si controlati, pentru a nu ramane
nici o celula cu puiet.

In acest timp, familia crescatoare, hranita suplimentar, trage botci pe fagurele cu oua, care
botci pot fi recoltate dupa 9 zile de la introducerea fagurelui. Cele doua familii, furnizoare de
material de crestere si doica pot fi folosite pentru producerea mai multor serii de botci prin
adaugarea de albina tanara si hranind suplimentar.

- Avantaje : metoda este la indemana oricarui apicultor, fiind si o metoda sigura.

- Dezavantaje : aceleasi ca si la celelalte metode ce nu folosesc transvazarea.

Matci de schimbare linistita

Cu toate ca practic nu reprezinta o metoda in care apicultorul intervine decisiv (se limiteaza
numai la recoltarea botcilor) trebuie neaparat mentionata.

Familiile care isi schimba linistit matca, construiesc cateva botci de calitate, care botci pot fi
recoltate, introduse intr-un nucleu de 2-3 faguri fara puiet, iar dupa imperecherea matcii
nucleul se uneste cu familia a carei matca vrem sa o schimbam (dupa orfanizarea
prealabila).

- Avantaje : se obtin matci de calitate, cu un instinct minim de roire.

- Dezavantaje : numarul mic de botci si implicit de familii care au acest instinct.

Bibliografie : Literatura apicola diversa ; Cresterea matcilor , F.Ruttner , Apimondia , ed.1980

ATENTIONARE ! Articolul nu reprezinta decat opinia personala a autorului si nu are pretentia ca poate lamuri in totalitate,
problematica expusa

PASTRAREA SI IERNAREA MATCILOR DE REZERVA

In practica curenta apicultorii se intalnesc cu urmatoarea situatie : dupa ce au produs un numar anume de matci
imperecheate, trebuie sa gaseasca metode pentru a le stoca pentru o perioada determinata. Solutionarea acestor probleme
necesita aplicarea unor metode practice si sigure, care sa permita supravietuirea cat mai indelungata a matcilor in afara
familiilor. La fel si in cazul iernarii matcilor de rezerva intervine aceeasi situatie. Inainte de a incepe sa expunem metodele
pe care le aveti la dispozitie o sa ne permitem un sfat : atat apicultorii cu experienta cat si cei incepatori trebuie sa
abordeze si aceasta problematica....pentru ca la urma urmei nu "lansam rachete", ci doar facem un pas spre a pune
apicultura pe un fagas profesionist.

Iernarea matcilor de rezerva

Necesarul de matci de rezerva intr-o stupina bine administrata este de 10-15% din numarul
de familii. O sa avem nevoie de aceste matci pentru a le inlocui pe cele care au pierit din
anumite motive sau pentru a forma in primavara familii temporare.

Iernarea in nuclee adapostite langa familia de baza

Aceasta metoda este poate cea mai facila si mai larg folosita de catre apicultorii
 amatori.Iernarea se poate face atat intr-un stup orizontal cat si intr-un corp Dadant,
ambele sisteme fiind la fel de bune. In luna septembrie, sau chiar de la inceputul lui
octombrie daca conditiile ne permit, langa o familie de baza se aseaza un nucleu din 3-4
rame cu matca pe care dorim sa o iernam. Nucleul gazda contine o cantitate de 400-500 g
albina si 5-6 kg miere de calitate. Familia de baza este despartita de nucleu printr-o
diafragma etansa (fig.1), iar la sosirea vremii nefavorabile se vor impacheta cu materiale
izolatoare. Pe tot parcursul iernii apicultorul trebuie sa faca 2-3 controale auditive, pentru a
vedea cum se comporta albinele.

Pentru aceasta metoda simpla mai exista si varianta gazduirii nucleului cu matca de rezerva
intre doua familii de baza. Aceasta varianta (fig.2), se preteaza pentru stupul orizontal,
acolo unde spatiul mare permite gazduirea celor trei entitati. Conditiile de iernare a
nucleului sunt mult imbunatatite, procentul de matci pierdute scazand simtitor.
In principiu la cele doua metode pierderea de matci nu depaseste 10-20 %, putand scade
pana la 5 % in anii cu ierni mai blande.

Iernarea matcilor in stupi compartimentati

Aceasta metoda se practica in stupinele amatorilor cand se doreste iernarea unui numar mai
mare de matci,fiind o metoda buna si sigura. Se pot folosi drept adapost stupi orizontali,
corpuri Dadant sau chiar magazine. Corpul respectiv se compartimenteaza cu diafragme
etanse in mai multe "camere". Intr-un stup orizontal se pot gazdui 5nuclee pe 3 rame,
iar intr-un corp Dadant 3 nuclee pe 3 rame. Fiecare compartiment contine 0,4-0,6 kg
de albina si 4-6 kg de miere de calitate. Nucleele le organizam perechi, in scopul mentinerii
caldurii. Un impachetaj corect al stupului este de dorit, la fel si controalele din timpul iernii.
Primavara, matcile de rezerva se folosesc acolo unde avem nevoie.

Aceasta metoda de iernare are si o alta varianta care consta in inlocuirea diafragmelor de
etansare normale cu diafragme prevazute cu mici fereste (200-300 cm patrati) acoperite de
plasa.Plasa de sarma trebuie sa aiba ochiurile mici ,pentru a impedica albinele si matcile sa
treaca dintr-un compartiment in altul. Avantajul metodei este acela ca se micsoreaza
cantitatea de albina la 0,2-0,3 kg (1-2 faguri) si de hrana la 2-3 kg pe compartiment. De
multe ori insa (nu e obligatoriu), procentul de matci care pier este mai mare (25 %)
indeosebi la nucleii marginasi.

Aprecieri personale - Realizatorii acestui site au folosit aceste metode de iernare, inclusiv
variantele lor, in stupinele proprii si rezultatele au fost multumitoare. Totusi diferentele de la
un an la altul a procentului de marci pierdute au fost mari (5-25 %), fapt pentru care
trebuie sa mentionam ca succesul lucrarii depinde atat de conditiile meteo specifice iernii,
cat si de atentia cu care tratam problematica.

Iernarea matcilor in afara familiilor

In cele ce urmeaza vom expune o metoda de iernare a matcilor in afara familiilor, metoda
elaborata si experimentata de N. Foti, inca din 1952. Ca experienta personala trebuie sa va
spunem ca si noi am incercat metoda, insa rezultatele au fost nesatisfacatoare. Probabil ca
aceste rezultate au fost determinate de unele greseli pe care le-am facut pe parcursul
lucrarilor. Una dintre greseli a fost ca am administrat mierea netratata cu un produs anti-
nosema, in speta Fumidil B.

Ceea ce trebuie sa retinem este faptul ca in toata literatura de specialitate aparuta din
anul `52 pana in prezent,metoda este descrisa ca una valabila si sigura.
Aceasta tehnologie poate fi folosita atat vara, cand dorim sa depozitam fara cheltuieli
substantiale un numar mai mare de matci imperecheate (pentru vanzare sau nevoi proprii),
cat si iarna cand vrem sa iernam matci de rezerva.
In principiu metoda consta in introducerea matcii intr-o mica cusca impreuna cu un numar
de 40-50 de albine si hrana necesara. Din cand in cand, albinele insotitoare se schimba si se
fac completari cu hrana. Pentru reusita lucrarii avem nevoie de urmatoarele materiale :

Custi tip Foti : Cusca este construita din material plastic (polistiren - soc) si are forma
dreptunghiulara(vezi fig.4), cu dimensiunile interioare 70/50/45 mm. Corpul custii se
inchide cu un capac glisant, in interior se monteaza un faguras de 60/50 mm. Cusca mai
este prevazuta cu un hranitor montat in peretele superior, transferul de hrana fiind facut
printr-un orificiu de 2 mm.

Dulap depozitat custi : Pentru o mai buna protejare termica si fonica a matcilor si albinelor,
custile sunt tinute in dulapuri simple. Un dulap pentru 20 de matci, necesar pentru iernarea
matcilor la nivel de amator se confectioneaza din scandura de brad (20 mm grosime). Acest
dulap are dimensiunile interioare de 330/250/250 mm fiind prevazut in interior cu sipci de
sprijin.

Colivii de matca : Aceste colivii se folosesc pentru pastrarea provizorie a matcilor cand se
face schimbul de albine. In loc de colivii se pot folosi cu succes si cutii goale de chibrituri.

Faguri pentru echiparea custilor : Se folosesc faguri vechi in care s-au crescut min. 3
generatii de puiet, cu sarmele scoase si taiati la dimensiunea custilor.

Hrana si albine insotitoare : Ca hrana se foloseste mierea de salcam fluida , fara cristale, in
cantitate de 200 g/matca (pentru intreaga perioada). Albinele de schimb, cate 25-30 g(250-
300 albine)/matca , in perfecta stare de sanatate, cantitate necesara pentru intreaga iarna.

Cum procedam : Perioada propice pentru trecerea matcilor din nuclee este intre 10-15
octombrie. Nu este un termen batut in cuie, lucrarea putand fi facuta si in septembrie sau
noiembrie. Inainte se deparaziteaza fagurii facand fumigatii cu acid acetic industrial(3-5
zile), se aerisesc si se dimensioneaza.Custile se spala cu apa si detergent, se clatesc si se
usuca. Montam fagurasii dezinfectati cu ajutorul cerii lichide, in acest fel cusca fiind apta sa-
si primeasca oaspetii.

Popularea custilor se face in aer liber (daca avem un numar mic de matci). Ridicam matca si
o asezam provizoriu in colivie, prin prindere directa sau cu ajutorul unui tub de sticla.
Fagurele de pe care am ridicat matca, se aseaza in pozitie verticala si prelevam direct cu
cusca de iernare un numar de 40-50 de albine. Dupa ce indepartam albinele agatate pe
exterior ,introducem matca , umplem hranitoarele cu miere(20 g) si transferam custile in
dulap.

Saptamanal controlam modul de iernare operatiune ce consta in verificarea starii matcii,a

albinelor insotitoare, a hranei etc. Schimbul de albine insotitoare se face la 3-4 saptamani in
perioada octombrie ianuarie si la 2-3 saptamani in februarie martie. Cateva reguli care
trebuie respectate obligatoriu :
1)Inlocuirea albinei insotitoare uzate, se face numai cu albine provenite din familii puternice
astfel avand garantia ca acestea vor supravetui si vor avea grija de matca.
2)Daca matcile provin din nuclee slabe, se folosesc inca de la prima populare albine
provenite din familii puternice.
3)Temperatura in spatiile unde iernam matcile sa nu scada sub 16 grade C, stiind ca o
temperatura optima este cuprinsa intre 20 - 23 grade C.
4)Cand facem schimbul de albine insotitoare,fiecare matca se va introduce in cusca ei.Daca
nu respectam aceasta regula ,naclairea matcii este obligatorie.
5)Mierea folosita trebuie sa fie de salcam , fara cristale si obligatoriu tratata cu 1 la mie
Fumidil B.

Chiar daca la iernare am obtinut rezultate slabe( repet, doar fiinca nu am respectat
tehnologia), lucrurile s-au schimbat cand am folosit aceasta metoda pentru a pastra matci in
perioada de vara. Astfel, cu o cheltuiala minima,depozitam 100-150 de matci de vanzare
(pentru 30-60 de zile),pana in momentul cand gasim cumparatori pentru ele. Cand spunem
30-60 de zile asta nu inseamna ca o matca este tinuta in cusca toata aceasta perioada. De
obicei durata stocarii unei matci care a ouat in nucleu nu depaseste 15 zile.
In concluzie recomandam aceasta metoda, iar pentru detalii mai recomandam si consultarea
"Manualului apicultorului", ed.4, 1979, acolo unde o sa gasiti tehnologia mai amplu
descrisa.

Pastrarea matcilor in perioada de vara

Pe langa metoda stocarii matcilor in afara familiilor, din anul 2001 am mai experimentat o
alta metoda care a dat rezultate favorabile. Este o metoda usoara si sigura care o sa va
ofere mari satisfactii.

Se ia un corp de Dadant si se imparte in 3 compartimente. Fiecare compartiment este

prevazut cu un urdinis, cel din mijloc pe peretele frontal, iar cele doua marginase pe
peretii laterali. Deasemeni, fiecare compartiment este prevazut cu podisor propriu, avand
grija ca podisoarele si diafragmele sa asigure o etanseizare perfecta (foarte important).
Pentru fiecare sectiune se asigura si un hranitor cu capacitatea de 1,5 l sirop.

Nucleele sunt organizate pe trei rame si contin un fagure cu albina si puiet, un fagure cu
miere si un fagure gol, respectiv matca. Dupa o anumita perioada, cand matcile incep sa
oua si puietul sa eclozioneze, cele trei podisoare se pot inlocui cu gratii Hanneman. Daca
apare un cules, peste corpul de baza se aseaza un magazin, unde albinele din nuclee
(circuland liber prin gratiile Hanneman), depun mierea. Cand folosim o matca, unificam
nucleul orfan cu cel alaturat, operatiune pe care o repetam si la extragerea matcii 2.
Trebuie sa mentionam ca in lipsa unui cules albinele din fiecare nucleu trebuie hranite cu
sirop de zahar. Dupa cum am mai spus, metoda este sigura si nu trebuie sa va temeti ca o
sa dati rateuri daca o sa respectati tehnologia descrisa.

Conluzii finale
Aceste metode sunt descrise, mai bine sau nu, in toata literatura de specialitate de la noi.
Desigur ca mai sunt si multe altele, important insa este sa le si aplicati....si sa nu ramaneti
la stadiul de "cititor".

CRESTEREA MATCILOR CU METODA MILLER

Micul apicultor se loveste de o problema majora inca din anul doi de activitate.Aceasta problema este reprezentata de
procurarea matcilor necesare inmultirilor curente din stupina.Problema este multiplicata si de lipsa de experienta pe care o
resimte fiecare incepator.In aceste conditii asigurarea cu matci crescute in stupina proprie devine o prioritate.

In paginile acestui site am expus mai multe metode de crestere,unele mai simple,altele mai
complicate.Pentru a veni in ajutorul apicultorului incepator o sa aprofundam o metoda (deja
expusa),carepoate reprezenta un punct de plecare.Aceasta metoda simpla este metoda
Miller si poate asigura tot necesarul de matci intr-o stupina de pana in 50 de familii de
albine.Bineinteles numarul matcilor obtinute poate fi mult mai mare insa se presupune ca
odata cu cresterea numerica a stupinei trebuie abordate alte cai. Alegem din stupina o
familie cu performante mari,a carei matca ne-a multumit.La inceput,pentru apicultorul cu un
numar mic de stupi,operatiunea nu poate da mari batai de cap.Din aceasta familie vom
trage noi matci. Pregatim familia in felul urmator : scoatem toate ramele cu puiet si le
distribuim in mai multi stupi , avand grija sa nu ridicam si matca odata cu ramele.Trebuie sa
avem mare grija ca albinele sa nu fie intrate in frigurile roitului si sa aiba deja trase botci
naturale. In familia astfel restructurata ,lasam toate ramele cu hrana , doua rame cu puiet
gata de eclozionare, albinele acoperitoare si matca.

Pregatim rama de crestere,fig. 1, astfel : pe o rama goala (fara fagure) lipim de speteaza
superioara 4-5 bucati de fagure artificial,triunghiulare cu baza de 5-6 cm.Lipirea fagurasilor
artificiali o facem cu ceara topita ,in asa fel incat sa nu se desprinda de stinghia superioara.
Pregatim stupul ca in fig. 2, asezand ramele dupa schema : de o parte si de alta a
cuibului , faguri cu miere si polen ,in centru , fagure cu puiet capacit , rama de crestere
, fagure cu puiet capacit .Daca consideram ca albina acoperitoare nu este indeajuns putem
sa mai restrangem cuibul,scotand una dintre ramele cu hrana.In principiu fagurii ramasi
trebuie sa fie acoperiti din abundenta cu albina.

Daca hranim stimulent cu 300-400 ml sirop pe zi,albinele vor incepe sa cladeasca fagurasii
din rama de crestere.Datorita conditiilor create in cuib,adica miere si polen din
abundenta,populatie numeroasa si compacta pe faguri,matca sesizeaza deficitul de puiet si
insamanteaza rapid fagurasii nou crescuti.Acest lucru se intampla in 3-5 zile de la
introducerea ramei.

Cand cantitatea de oua este suficienta,ridicam aceasta rama si o introducem intr-o familie
orfanizata complet.Aceasta familie are ca principal scop sa ia in crestere un numar cat mai
mare de oua.Orfanizarea o facem astfel : identificam matca si impreuna cu cu fagurii cu
puiet (capacit sau nu), o mutam intr-un alt corp. Toti fagurii ramasi in familia crescatoare
vor fi scuturati de albine si controlati,pentru a nu ramane nici o celula cu puiet.

Dupa formarea familiei crescatoare si introducerea ramei cu fagurasii insamantati, albinele

ramase fara matca vor lua in crestere ouale existente. Hranite suplimentar daca nu exista
un cules de intretinere,vor trage mai multe botci pefiecare faguras din rama cu oua,fig
3.Botcile pot fi recoltate dupa 9 zile de la introducerea fagurelui,avand grija ca intre
depunerea oului si recoltare,sa nu treaca mai mult de 14 zile. Cele doua familii,furnizoare de
material de crestere si doica pot fi folosite pentru producerea mai multor serii de botci prin
adaugarea de albina tanara si hranind suplimentar.

Botcile recoltate inainte de eclozionarea matcilor se folosesc direct in familii,cand vrem sa

schimbam matca,in roiurile nou formate sau mai bine le vom transfera in nuclee ,unde dupa
eclozionare, matcile se pot imperechea.

Dupa cum vedeti,cu aceasta metoda se obtin matci destul de usor,fara a fi nevoie ca
apicultorul sa aiba un bagaj consistent de experienta. Calitativ matcile obtinute prin metoda
Miller sunt bune,fara a depasi prin performanta insa pe cele obtinute prin tranzvazare
simpla sau dubla. Satisfactia de a produce aceste matci cu forte proprii,inca din anul doi de
apicultura este insa asa mare,incat micile diferente nici nu mai sunt bagate in seama.