Construcţiile agro-zootehnice sunt destinate adăpostirii animalelor,depozitării şi conservării furajelor

precum şi a producţiei animaliere.Construcţiile zootehnice reprezintă o categorie distinctă de construcţii

cu o problematică specifică şi particularităţi proprii ai căror cunoaştere trebuie să-şi găsească locul în
procesul de formare a viitorului inginer zootehnist ca specialist multilateral.

Constructiile agricole au un pronuntat caracter productiv, cu o functionalitate deosebita fata de cladirile

civile sau industriale, determinate de conditiile tehnice si de mediu specifice.In candrul constructiilor
agricole sunt cuprinse totalitatea constructiilor destinate realizarii productiei vegetale sau animale,ca si
celelalte ce deservesc aceste procese tehnologice.

Cazarea si exploatarea taurinelor prezinta cea mai mare complexitate de probleme, avand in vedere
:ponderea insemnata pe care o reprezinta in productia animaliera, volumele mari de furaje produse si
reziduuri ce se manipuleaza zilnic, diferentierea intretinerii pe categorii de varsta si de productie , viata
economica indelungata a animalelor de lapte si de reproductie, precum si dificultatile de adapare a
acestei specii de pasune la conditiile stabulatiei industriale.

Sisteme de intretinere

O coordonata tehnologica importanta, care conditioneaza in cea mai mare masura caracterul si
dimensiunile constructiei este sistemul de intretinere ,in principal putandu-se lua in considerare doua
variante : intretinerea in stabulatie fixa si intretinerea in stabulatie libera.

Stabulatia fixa reprezinta sistemul de intretinere legata a taurinelor in spatii speciale denumite standuri
destinate unui singur animal , aplicabila mai ales la vacile de lapte.

Standul lung adoptat in cazul unei legari lungi care depaseste cu 40-60 cm lungimea animalului culcat
,avand astfel lungimi de 2,40-3,00 m pentru vaci si 2,50-3,30 m pentru taurii adulti. Acest tip de stand
permite ca animalul sa execute mai multe miscari . Acest tip de stand permite animalului sa execute mai
multe miscari ,deci acesta se gaseste intr-o situatie biologic mai apropiata de cea naturala ,avand insa
dezavantajul unor suprafete mari ,cu zone de defecare extinse ,se foloseste in unitati moderne doar ca
stand de fatare in maternitati ,pentru cazarea taurilor de reptoductie sau in clinici veterinare.Pentru a
impiedica intrarea animalelor cu trenul anterior in iesle ,bordura acesteia este inalta cu 40-50 cm, iar
deasupra se prevede un opritor de greaban.La acest tip de stand,consumul zilnic de asternut este ridicat
(6-8 kg/animal adult )evacuarea gunoiului consistent se face de regula, manual, iar urina se filtreaza spre
rigola deschisa din spatele standurilor.

Standul scurt corespunde sistemului de legare ce permite miscari minime ale animalului si se
dimensioneaza in functie de lungimea oblica a trunchiului (1.45-1.65 cm )la vacile din rasele care se cresc
la noi in tara ,la care se mai adauga 5-10 cm reprezentand retragerea minima a legaturii verticale de la
bordura la iesle.Acest tip de stand are avantaje importante in productia industriala intensiva din punctul
de vedere al consumului de asternut paios (1-2 kg animal adult ) ,al suprafetei construite si al evacuarii
gunoiului si dejectiilor (se folosesc solutii moderne de evacuare mecanica sau hidraulica).Pentru a
compensa dezavantajul imobilizarii prelungite a vacilor pentru lapte ,se pot prevedea padocuri
exterioare sau miscarea la pasune pe timp favorabil.
Standul mijlociu este o combinatie intre cele doua solutii precedente , creandu-se un pat egal cu
lungimea animalului culcat.Dat fiind faptul ca solutia necesita 3-5 kg asternut paios/animal adult si ca nu
poate fi evitata murdaria standului,ceea ce necesita o curatire manuala a acestuia,solutia cu stand
mijlociu se adopta numai pe perioada pre si postnatala din maternitati sau clinici veterinare, intrucat
ofera un confort marit fata de standul scurt.

Latimea standurilor rezulta din spatiul necesar animalelor culcate (1,00-1,33 m la vaci pentru lapte,1,60-
2,00 m la tauri adulti,50-90 cm la tineret femel,0,60-1,20 m la tineret mascul)independent de tipul de
lungime a standului.

Organizarea interioara a adaposturilor in sistemul de stabulatie fixa necesita prevederea urmatoarelor

zone:standuri,iesle de furajare ,alei de furajare si alei de serviciu pentru evacuarea gunoiului si circulatiei
a caror amplasare si dimensiuni sunt determinate de solutiile de furajare si evacuare a dejectiilor.Din
punctul de vedere al gruparii acestor zone,planul unui adapost poate prevedea mai multe variante .Cel
mai utilizat adapost este cel cu 2 sau 4 randuri de standuri dispuse longitudinal ,solutia cu un rand de
standuri duce la suprafete mari construite/ animal iar la cea cu mai mult de 4 randuri la standuri ,latimea
constructiei crescand, apar probleme la asigurarea ventilatiei si a iluminarii naturale.

Stabulatia libera reprezinta sistemul de intretinere a animalelor nelegate, adoptandu-se tehnologii de

grup ,adica formarea de grupuri de animale sensibil egale intre ele ca stari fiziologice si randament in
productie, intretinute in spatii denumite boxe.Fata de avantajul diferentierii individuale a furajarii si
ingrijirii animalelor intretinute legat, stabulatia libera ofera acestora miscarea in voie ,in cadrul
adapostului sau intre adapost si padocul alaturat, cu consecinte favorabile asupra fecunditatii vacilor, a
dezvoltarii tineretului de reproductie si chiar asupra productiei de lapte.

In functie de tehnologia adoptata ,stabulatia libera poate fi:

a. In boxe nediferentiate, pe pardoseala continua, solutie care necesita asternut pe intreaga

suprafata si schimbarea frecventa a acestuia si care este indicata pentru tineretul de reproductie
intre 0,5-3,0 luni.
b. In boxe diferentiate in zona de furajare-circulatie si zone de odihna solutie care se poate practica
in adaposturi inchise, cu regim termic de minimum + 3 grade sau in adaposturi deschise, in care
zona de odihna se organizeaza in constructii cu 3 pereti iar furajarea se face in padocuri, sub
protectia unor soproane deschise.Spatiul necesar odihnei se organizeaza cu zona colectiva de
odihna pe asternut permanent sau cu zona de odihna individualizata in custe dispuse pe randuri
paralele cu frontul de furajare.Zona de furajare si circulatie se stabileste prin modul de realizare
a pardoselii si construirea unor iesle fixe.
Aleile de legatura dintre zona de furajare si cea de odihna ,precum si cele de iesire in padocuri
sau la salile de muls au latimea de 1,80-2,00 m asigurand circulatia comoda a animalelor .
Evacuarea dejectiilor la acest sistem de intretinere in stabulatie libera se face la suprafata cu
lame tractate sau purtate , sau prin canale acoperite cu gratare, in functie de modul de
organizare a pardoselii.
Stabulatia in boxe individuale, organizate cu zona de furajare, de evacuare a dejectiilor si de odihna, in
care animalele stau nelegate,se practica la urmatoarele categorii de taurine :vitei de la o zi la 15 zile in
perioada de profilactoriu,vitei de la 15 la 90 zile supusi ingrasarii pentru carne alba, vacile de mare
productivitate, taurii reproducatori.

Sistemul de intretinere conditioneaza organizarea si dimensiunile adapostului, suprafata construita pe

animal ,modelul de realizare a pardoselilor, dotarile tehnologice necesare, dimensiunea si pozitia usilor
etc.

Sisteme de furajare

Taurinele se hranesc , in general, cu furaje grosiere de volum mare, la care se adauga, in functie de
varsta si destinatia animalelor, nutreturi combinate, lapte de vaca artificial, furaje concentrate
insilozate.Furajarea taurinelor se face in jgheaburi numite iesle, a caror forma si dimensiuni depind
de:categoria si varsta animalelor cazate, tipul de stand si sistemul de legare,modul de administrare a
furajelor. Ieslele trebuie astfel concepute sa permita o descarcare usoara a furajelor,sa asigure o
capacitate corespunzatoare preluarii volumului necesar, sa permita consumarea fara efort a furajelor si
fara a fi risipite pe pardoseala. Se folosesc iesle tip cuneta, plate, largi sau inalte, in cazul furajarii cu
tractor cu remorca sau iesle de forme speciale, denumite si iesle mecanice,in cazul furajarii cu
transportoare stationare de furaj.

Solutiile constructive pentru iesle constau in mod obisnuit din elemente prefabricate sau turnate din
beton armat, finisate cu scliviseala de 2 cm grosime, realizata cu cimenturi rezistente la acizi. Pentru a
mari rezistenta la coroziune se recomanda captusirea ieslelor cu placi din gresie ceramica smaltuita sau
tratarea superficiala a tencuielii cu solutie de sticla solubila.

Aleaa de furajare,deservind una sau doua iesle si amplasata in fata acestora, este spatiul special
amenajat pentru circulatia vehiculelor care transporta furajele grosiere. Latimea aleii de furajare este de
2,30-2,40 m pentru remorcile tehnologice sau de uz general si de 1,20-1,70 m pentru motocarele sau
electrocarele uzuale .Mentinerea vehiculelor pe partea carosabila se obtine prin inaltarea bordurii
ieslelor sau prin ghidaje in pardoseala.

Pardoseala se realizeaza astfel incat sa permita o circulatie grea, iar reteaua de drumuri trebuie sa fie
inelara, cu drumuri la ambele capete ale constructiei , deoarece tractorul cu remorca nu poate face
intoarcerea in adapost.

Ieslea mecanica se utilizeaza in complexele industriale de capacitate mare, cand transportul furajelor din
depozit pana la buncarele amplasate la capetele adaposturilor se executa pneumatic sau cu benzi
transportoare, de unde sunt preluate de transportoare cu racleti sau cu melc, care alimenteaza ieslea
dubla.Prin eliminarea aleii de furajare, ieslea mecanica are avantajul unor suprafete contruite mai
reduse, dar necesita utilaje mai pretentioase ca intretinere si oteluri de calitate superioara pentru
transportoare.
Numarul adapatorilor se determina astfel incat sa asigure la discretie apa necesara animalelor, iar
pozitionarea lor trebuie sa permita accesul direct si usor. Adapatorile se amplaseaza langa iesle in cazul
stabulatiei fixe si pe compartimentare sau pe peretele opus ieslei ,in cazul stabulatiei libere.Fixarea
adapatorilor se executa solid, pentru a nu fi dislocate de miscarile animalelor.