CALITATEA APEI RÂURILOR ȘI LACURILOR DIN JUDEŢUL CĂLĂRAŞI

ÎN PERIOADA 2013-2016. STUDIU DE CAZ

Coordonator ştiinţific: Șef lucrări dr. Cecilia NEAGU

Studenți, anul II: Andreea COMAN, Mădălina Nicoleta VELICU

Rezumat
Datorită activităţii umane, apar unele modificări ale compoziţiei apei, efectul principal al poluării cu nitraţi al
apelor fiind reprezentat de diminuarea potabilităţii apei.În acest studiu am luat în dicuţie modul in care nitraţii, amoniul,
ortofosfații cât şi alte cauze pot polua apa, în cazul de faţă cea din râurile și lacurile din judeţul Călăraşi. Pe baza datelor
culese din Rapoartele de mediu ale Agenţiei pentru Protecţia Mediului Călăraşi din ultimii ani, am analizat starea actuală
a apelor care ajung în Braţul Borcea şi apoi în Dunăre, din punct de vedere al poluării cu azot şi fosfor.Pentru a identifica
presiunile asupra calității apelor din județ, indicatorii luati în discuție au fost: nitrați, fosfați, amoniu, consum biochimic
de oxigen din râurile și lacurile județului. Concluzia studiului nostru este că în lacurile din județ există poluare cu azot,
deci și un proces slab de eutrofizare.

Cuvinte cheie: apă, amoniu, nitraţi, ortofosfați, poluare.

INTRODUCERE
Poluarea apelor este un proces de alterare a calităţilor fizice, chimice sau biologice a acestora,
produsă de o activitate umană, în urma căreia apele devin improprii pentru folosinţă. Se poate spune că
o apă poate fi poluată nu numai atunci când ea prezintă modificări vizibile (schimbări de culoare,
irizaţii de produse petroliere, mirosuri neplăcute), ci şi atunci când, deşi aparent bună, conţine, fie şi
într-o cantitate redusă, substanţe toxice.[4]
Atât mediul urban cât si cel rural sunt mari generatori de produse secundare şi deşeuri organice, a
căror gestionare inadecvată poate conduce la importante efecte dăunătoare asupra apei, iar indirect
asupra producţiei agricole. Depozitarea necontrolată a deşeurilor organice din agricultură, precum
gunoiul de grajd, are ca efecte dispersia mirosurilor neplăcute ca urmare a descompunerii necontrolate,
volatilizarea amoniacului (NH3), care conduce la ploi acide, pierderea altor compuşi ai azotului (N)
prin scurgere la suprafaţă, infiltrarea în sol a levigatului și poluarea apelor subterane etc.[3]
Poluarea apelor ca urmare a managementului efluenţilor poate fi cauzată de: utilizarea incorectă a
materialelor fertilizante, atât din punct de vedere cantitativ, cât și din punct de vedere al epocii de
aplicare; procese de levigare și de șiroire la suprafaţă a nutrienţilor; levigarea în straturi profunde ale
solului; depozitarea accidentală a deșeurilor în apropierea cursurilor de apă.
Azotul și fosforul sunt două elemente nitriţionale majore, foarte importante pentru plante și
agricultură, care au un mare potenţial poluator.Ambii nutrienţi pot fi absorbiţi de către plante aflate în
creștere și la fel de bine pot fi antrenaţi în apele de suprafaţă prin procese de șiroire și, de asemenea,
ambii pot fi imobilizaţi în materia organică a solului. Aplicarea efluenţilor de la creșterea animalelor,
cu un conţinut mare de azot disponibil, poate conduce la un risc ridicat de poluare a apei.
Şiroirea apei pe terenurile cultivate, pe care au fost aplicaţi efluenţi de la creşterea animalelor sau
compost, poate contribui la creşterea concentraţiilor în fosfor (P) şi azot (N) în apele de suprafaţă.
Chiar dacă fosforul rezultat din aplicarea dejecţiilor poate să ajungă la adâncimi mari în sol, prima
preocupare este legată de eutrofizarea apelor de suprafaţă. Modul în care se lucrează sau nu solul,
poate, de asemenea, atunci când sunt aplicate dejecţiile de la animale, să influenţeze fenomenul de
şiroire la suprafaţă.[3]
Terenurile pe care se aplică îngrășăminte organice trebuie alese cu grijă, astfel încât să nu se
producă băltiri sau scurgeri în cursurile de apă. Riscul de producere a surgerilor de suprafaţă pe un
teren pe care s-a aplicat un îngrășământ organic variază în funcţie de tipul de îngrășământ, fiind mai
mare în condiţii similare cu cele sub formă lichidă.
 Nitraţii pot genera nitriţi, care în cantităţi mari au efecte nocive asupra sănătăţii umane. De
asemenea, dacă fosfaţii şi nitraţii ajung pe diferite căi în apele stătătoare, contribuie la producerea şi
intensificarea procesului de eutrofizare, care în final determină degradarea acestora şi distrugerea
parţială sau chiar totală a faunei, prin eliminarea oxigenului şi formarea unor compuşi chimici nocivi.
[3]

MATERIAL ŞI METODĂ
În acest studiu am încercat să identificăm, pe baza datelor culese din Rapoartele de mediu ale
Agenţiei pentru Protecţia Mediului Călăraşi din ultimii ani, starea actuală a apelor care ajung în Braţul
Borcea şi apoi în Dunăre, din punct de vedere al poluării cu azot şi fosfor.
Reţeaua hidrografică a județului Călărași se compune din 2 bazine hidrografice, Bazinul
Dunării şi al Argeşului şi dintr-un subbazin, cel al Mostiştei. Centralizat, reţeaua hidrografică la nivelul
judeţului Călăraşi este reprezentată de Fluviul Dunărea (150km), Brațul Borcea (66km), Râul Argeș
(37km) și Râul Dâmbovița (28km).
Lacurile din judeţul Călăraşi sunt în general de natură antropică, reprezentate prin iazuri
răspândite în majoritate pe valea Mostiştei şi afluenţii acestuia pe Rasa, Luica, Zboiul, Berza şi
Pasărea. Dintre lacurile naturale trebuie menţionate în primul rând limanele fluviale situate de-a
lungul Dunării şi anume: Mostiştea, Gălăţui cu Potcoava, amplasate pe cursul inferior al văii Berza.
Lacurile de luncă, mai numeroase altădată sunt reprezentate astăzi doar de Ciocăneşti şi Iezer-Călăraşi
din Lunca Dunării, Mitreni din lunca Argeşului şi Tătarul din Lunca Dâmboviţei.
La poluarea cu nitraţi a apelor, se delimitează patru surse principale de poluare: nitraţi proveniţi
din mineralizarea deşeurilor şi dejecţiilor menajere; nitraţi proveniţi din fermentarea nedirijată sau prost
dirijată a deşeurilor şi apelor uzate provenite din sectorul zootehnic; nitraţi proveniţi din îngrăşăminte
chimice; nitraţi proveniţi din mineralizarea humusului. [6]
Un indicator global al poluării ne arată substanţele nutritive din corpurile de apă. Indicatorul
cuantifică ortofosfaţii solubili şi azotaţii prezenţi în râuri şi este utilizat pentru a evidenţia variaţiile
geografice ale concentraţiilor de nutrienţi şi evoluţia lor în timp.
Consumul biochimic de oxigen este un indice ce reprezintă o măsură a impurificării organice a
apelor reziduale şi este cantitatea de oxigen (mg/masă) necesară pentru oxidarea substanţelor organice
prin intermediul bacteriilor dintr-un litru de apă la 200C, timp de 5 zile (CBO5). [1]

REZULTATE ŞI DISCUŢII
În România, sursa cea mai importantă cantitativ, în descărcarea de nutrienţi în Marea Neagră,
este apa de pe întregul său teritoriu, fiind drenată în Marea Neagră. Aflat în bazinul terminal al Dunării,
judeţul Călăraşi contribuie destul de mult la acest fenomen nedorit. În ceea ce priveşte nitraţii şi fosfaţii
din râuri şi lacuri, conform datelor furnizate de Administraţiile Bazinale Buzău-Ialomiţa şi Argeş-
Vedea, în urma efectuării analizelor în secţiunile de control ale Bazinelor hidrografice Dunăre şi Argeş,
putem observa următoarele concentraţii medii anuale:
Tabel 1 Concentraţiile medii ale azotaţilor (NO3-) şi ortofosfaţilor solubili (PO4 3-) determinate în judeţul Călăraşi în
anul 2016; Sursa: Administraţiile Bazinale de Apă Argeş – Vedea şi Buzău - Ialomiţa
Bazin hidrografic Secţiuni de Concentraţii medii anuale Concentraţii medii anuale
control NO3- (mg NO3-/l) PO43- (mg PO43-/l)
ARGEŞ 6 5.684 1.198
DUNĂRE 7 0.84 0.05
Putem observa din tabelul 1 valorile mult mai mari ale concentraţiilor nitraţilor, comparativ cu
cele ale fosfaţilor, acest lucru datorându-se agriculturii intensive practicate în judeţ.
Evoluţia indicatorilor amoniu şi consum biochimic de oxigen în cursurile de apă, din judeţul
Călăraşi, în perioada 2013-2016, în zona de jurisdicţie a celor două administraţii bazinale de apă este
prezentată în figurile nr 1. şi nr 2.
 Concentrațiile medii admise conform NTPA 001-2005 (Normativ privind stabilirea limitelor de
încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptori naturali) sunt de:
3 mg/l NH4+, respectiv de 25 mg/l CBO5.
7
6 Tabelul 2 Concentraţiile NH4+ (mg/l) şi
CBO5 (mg/l) în cursurile de apă din judeţul
5 Călăraşi în perioada 2013-2016;
4 Concentraţii NH4+ Sursa: Administraţia Bazinală Buzău-Ialomiţa
(mg/l)
3 Concentraţii Concentraţii
Concentraţii CBO5 An NH4+ (mg/l) CBO5 (mg/l)
2 (mg/l)
1 2013 3.8 4.9
0
2014 3.5 4
2013 2014 2015 2016 2017
Figura 1. Evoluţia indicatorilor NH4+ şi CBO5 2015 3.9 5.8
în cursurile de apă din judeţul Călăraşi, în perioada 2013-2016
2016 3.1 5.8
Sursa:Administraţia Bazinală Buzău-Ialomiţa

Administraţia Bazinală Buzău-Ialomiţa monitorizează din punct de vedere chimic principalele

râuri din județ și toate lacurile. Observăm depășiri ale concentrației ionului amoniu, de 30% în anul
2015, respectiv 26,66% în anul 2013 față de valoarea maxim admisă. Concentrația CBO 5 se menține
aproximativ aceeași, cu mici variații, mult sub limita valorii maxim admise.

0.5 Tabelul 3. Concentraţiile NH4+ (mg/l) şi

CBO5 (mg/l) în cursurile de apă din judeţul Călăraşi
0.4 în perioada 2013-2016.
Sursa: Administraţia Bazinală Argeș Vedea
0.3 Concentratii NH4
(mg/l)
0.2 Concentratii Concentratii
+ Concentratii CBO5
An NH4 (mg/l) CBO5 (mg/l)
(mg/l)
0.1
2013 0.24 0.08
02014 0.43 0.2
2015
2013 0.44
2014 2015 0.3
2016 2017
2016 0.41 0.35
Figura 2 Evoluţia indicatorilor NH4+ şi CBO5
în cursurile de apă din judeţul Călăraşi,
în perioada 2013-2016.
Sursa: Administraţia Bazinală Argeș Vedea
Râurile monitorizate de Administraţia Bazinală Argeș Vedea conțin o cantitate mult mai mică
de poluanți (NH4+ și CBO5), care au totuși o evoluție ascendentă. Diferențele dintre determinările celor
două Administrații Bazinale sunt date cu siguranță de cantitatea mult mai mare de poluanți existentă în
lacuri (unde fenomenul de eutrofizare este mult accentuat).
În ceea ce priveşte nitraţii şi fosfaţii din râuri şi lacuri, conform datelor furnizate de
Administraţia Bazinală Buzău-Ialomiţa, în urma efectuării analizelor în secţiunile de control ale
Bazinului hidrografic Dunăre, în cursul anilor 2014, 2015 şi 2016 [5], situaţia este prezentată în
tabelele următoare:

Tabelul nr. 4 Concentrațiile de nitrați în râurile şi

lacurile din bazinul hidrografic Dunăre, aparţinând
judeţului Călăraşi în perioada 2014- 2016.
 2014 2015 2016 Fig nr. 3 Nitraţii din râurile şi lacurile din bazinul
hidrografic Dunăre, aparţinând judeţului Călăraşi,
NO3- NO3- NO3- în perioada 2014 - 2016
mg/l mg/l mg/l Din datele de mai sus putem observa o scădere
Călăraşi 0.55 0.393 0.104
a concentraţiei de nitraţi în perioada 2014-2016, în
Dorobanţu 1.08 0.719 0.402
Fundulea 1.58 1.039 0.670 toate secţiunile. În secţiunea Fundulea, în anul 2014 s-
a înregistrat cea mai ridicată concentraţie de nitraţi,
urmată de o scădere accentuată în ultimii doi ani.

CONCLUZII

Putem concluziona, că deşi se fac eforturi destul de mari în ultimii ani pentru a nu se ajunge la o
poluare datorată azotului si fosforului, cantităţi însemnate de azot, provenite din sectorul agricol îşi
aduc o contribuţie importantă la poluarea pânzei de apă freatice din judeţ, în final ajungând în Dunăre.
Identificarea factorilor poluanţi, interpretarea efectelor acestora nu ar avea nici un impact major la
nivelul mediului fără elaborarea unor soluţii şi măsuri tehnice de combatere a poluării. Este impetuos
necesar să se instituie o reglementare completă pentru controlul poluării apelor în România. Chiar daca
există prevederi în vigoare, în unele situaţii ele nu sunt respectate pe deplin, ajungându-se astfel la
fenomenul nedorit de poluare.
Strategia de bază pentru stoparea poluării sunt acțiunile pentru reducerea cu nitrați a apelor
subterane, obiectivul principal fiind atingerea “stării chimice bune”, reducerea poluării cu substanțe
prioritar periculoase deversate în apele de suprafață şi reducerea poluării cu nutrienți.

BIBLIOGRAFIE

[1] Alexandru Dimache, Mircea Mănescu, Poluarea apelor subterane studii de caz, Editura Orizonturi Universitare
Timişoara
[2] Pricope Ferdinand, Pricope Laura, 2008, Poluarea mediului şi conservarea naturii, Editura Vladimed –Rovimed
[3] Managementul gunoiului de grajd şi al efluenţilor, ca posibile surse de poluare cu nitraţi.Publicaţia tematică
nr.43,an II
[4] Cod de bune practici agricole, vol I, Bucuresti, 2005
[5] www.ecoaquaurziceni.ro/home/article/ro/noutati/monitorizare_apa.html
[6] www.anpm.ro/documents/16755/2306774/Raport+anual+starea+mediului+in+judetul+Calarasi