Tehnologia cresterii

porcilor
Cresterea porcilor in gospodarii si in crescatoriile
mici si medi
Desi, in general, porcii sunt relativ mai putin
pretentiosi in ceea ce priveste adapostirea, totusi
pentru o crestere si dezvoltare normala ei necesita
un minim de confort.
Adaposturile pentru porcine, de regula, nu sunt prea
complicate, dar ele trebuie sa indeplineasca urmatoarele
conditii:
-sa asigure confortul animalelor (spatiu, curatenie,
caldura, aer curat etc.);
- sa fie construite din materiale specifice zonei, nu prea
scumpe;
- sa aiba un aspect civilizat si o amplasare
corespunzatoare in cadrul gospodariei;
- sa fie usor de curatat si de intretinut.
Un bun gospodar amplaseaza adapostul pentru porci
intr-un colt ceva mai indepartat de casa de locuit,
astfel incat mirosurile neplacute sa nu deranjeze.
Terenul respectiv trebuie sa aiba o panta usoara,
pentru a se asigura scurgerea rapida a apei
provenite din ploi sau din topirea zapezilor, iar
adaposturile nu se amplaseaza in apropierea
fantanilor, pentru a se evita pericolul infiltrarii urinei in
apa potabila.
Orientarea adapostului trebuie sa permita
patrunderea razelor solare in interior pe o perioada
cat mai lunga din an.
Daca ferestrele sunt asezate pe o singura latura,
aceasta sa fie orientata spre sud, iar daca ferestrele
sunt pe ambele laturi, adapostul sa fie orientat cu axa
lunga pe directia nord-sud.
Protejarea adaposturilor fata de vanturile reci se
poate face prin amplasarea lor cu una din laturile mici
pe directia din care bate vantul, iar pe peretele
respectiv nu se fac usi sau ferestre.
Este recomandat ca adapostul sa fie protejat de
perdele de arbori si garduri vii.
De asemenea, adapostul trebuie sa fie prevazut cu
un padoc insorit, dar partial umbrit.
Suprafata construita necesara variaza in functie de
varsta animalelor si de numarul celor pe care le
crestem. In cazul intretinerii individuale, suprafetele
se dubleaza.
Conditii in adaposturile de porci
Temperatura este aceea care influenteaza cel mai
mult productia.
Cand este prea frig sau prea cald, animalele
consuma suplimentar din energia furajelor sau din
energia proprie pentru a-si mentine temperatura in
limite normale.
Temperatura optima pentru porci difera in functie de
varsta si starea fiziologica
Categoria cea mai sensibila este cea a purceilor nou-
nascuti, care, mai ales in perioada rece, necesita o
temperatura in jur de 24 - 28°C.
Acolo unde adapostul nu este incalzit este nevoie ca
purceii sa fie asezati in cosuri sau in ladite speciale,
prevazute cu asternut uscat. Scroafele, vierii si porcii
la ingrasat prefera o temperatura de 16 - 18°C.
Temperatura si umiditatea pot fi mentinute in limite
normale prin construirea unor adaposturi din
materiale izolante, prevazute cu tavane, prin
corelarea volumului adapostului cu numarul
animalelor si aplicarea unor sisteme de aerisire
dirijata, prin utilizarea asternutului din paie etc.
Pentru asigurarea confortului de care au nevoie
porcii, spatiul din adapost trebuie impartit in trei zone:
- zona de odihna, care trebuie sa fie curata si uscata,
prevazuta cu asternut din paie;
-zona de hranire (si de adapare) si
- zona unde animalele pot defeca si urina .
.
Pentru intretinerea porcilor pe pasuni, in paduri, in
preajma stanelor etc., se pot confectiona adaposturi
usoare si ieftine, din lemn, fara pardoseala
Pentru a deveni o afacere rentabilă vechea formă de
creştere a porcinelor din gospodării va trebui
schimbată .
Pentru a asigura o prolificitate de 22-24 purcei
înţărcaţi de la o scroafă pe an şi pentru a putea
creşte un porc la 100 kg în 5-6 luni va trebui trecut la
însămânţare artificială cu spermă de la cei mai buni
vieri, va trebui asigurat un grajd cu un climat bun, cu
boxe uşor lavabile, evacuarea automată a dejecţiei,
unde este necesară furajarea automată cu
alimentatoare fără pierdere şi totodată se va furaja cu
un premix special pentru categoria respectivă.
În mod optim dejecţia provenită din creştere nu este
o povară pentru crescător şi nu trebuie construită o
staţie de epurare, din contră, ea poate să devină o
valoare, distribuind-o în cantităţi bine determinate de
mediu ca îngrăşământ pe pământul propriu.
Pentru a putea exploata grajdurile moderne la maxim
şi pentru asigurarea unui flux continuu, este nevoie
de cel puţin 80-100 scroafe întro fermă.
Rasele din ce în ce mai performante necesită şi
condiţii specifice.
Indiferent de mărimea fermei trebuie asigurate
condiţii optime pentru fiecare animal din care cauză
este nevoie de echipamentele de creştere
profesionale si nu de improvizatii gospodăreşti.
Specializarea crescătorilor ar putea să aducă
diminuarea costurilor, adică crescatorii ar putea sa se
axeze în cazul unui efectiv mai mic numai pe
creşterea purceilor sau a porcilor graşi. Aceşti
crescători ar putea sa se asocieze pentru formarea
unui flux continuu pe baza unor contracte între ei.
Costurile de furajare au o pondere de circa 70% din
totalul costurilor în cazul creşterii porcinelor şi a
păsărilor, fapt care face necesară o analiză atentă a
costurilor de achiziţie, preparea şi distribuirea
furajelor.
Cu cât crescătorul poate realiza aceste procese
individual cu atât mai mult poate reduce costurile. În
cazul achiziţiei acesta înseamnă cultivare proprie, în
cazul preparării FNC propriu iar la furajare sisteme
automatizate.
Baza preparării furajului este moara şi
amestecătorul. În cazul preparării cantităţilor mai
mari (peste 12 t/h) poate fi necesară extinderea
sistemului cu o cântărire automată, dozarea
automată a materiei prime şi descărcarea furajului
finit în buncăre separate.


TEHNOLOGIA DE CREŞTERE A SUITEHNOLOGIA
DE CREŞTERE A SUINELOR ÎN SISTEMUL
INTENSIV-INDUST TEHNOLOGIA DE CREŞTERE A
SUINELOR ÎN SISTEMUL INTENSIV-INDUSTRIAL
RIALNELOR ÎN SISTEMUL INTENSIV-
INDUSTEHNOLOGIA DE CREŞTERE A SUINELOR
ÎN SISTEMUL INTENSIV-INDUSTRIALTRIAL
Fluxul tehnologic în complexele de tip intensiv-industrial
se desfăşoară în cele 4 sectoare componente: montă-
gestaţie, maternitate, creşă şi îngrăşătorie, porcul de
carne trecând succesiv, pe măsura înaintării în vârstă şi
greutate, prin maternitate, creşă şi îngrăşătorie, de
unde este livrat spre beneficiar ( abatoare ).
Scroafele de reproducţie sunt întreţinute în sectorul
montă-gestaţie, de unde cu 2 zile înainte de fătare sunt
mutate în maternitate, aici rămânând pe toată perioada
lactaţiei.
După înţărcarea purceilor, scroafele de reproducţie
pot avea două destinaţii: fie sunt mutate înapoi în
sectorul montă-gestaţie, unde reintră în circuitul
reproductiv, fie sunt transferate în îngrăşătorie unde
sunt recondiţionate, în cazul în care au fost
reformate.
Vierii de reproducţie sunt întreţinuţi doar în sectorul
montă-gestaţie, ei fiind mutaţi în sectorul îngrăşare
după ce au fost reformaţi.
Tehnologia de exploatare în sectorul montă - gestaţie
 Sectorul montă - gestaţie este prima verigă a fluxului
tehnologic din ferma de creştere a suin Sectorul montă -
gestaţie este prima verigă a fluxului tehnologic din ferma de
creştere a suinelor. In acest sector se cazează şi se
exploatează efectivul matcă, scroafele de reproducţie şi vierii,
aici se organizează depistarea scroafelor în călduri, se
efectuează montele, se formează grupele de scroafe gestante
şi sunt întreţinute şi hrănite acestea în timpul gestaţiei, până
la mutarea lor în maternitate, cu 2 zile înainte de fătare.. In
acest sector se cazează şi se în călduri, se efectuează
montele, se formează grupele de scroafe gestante şi sunt
întreţinute şi hrănite acestea în timpul gestaţiei, până la mutarea lor în maternitate, cu 2 zile
înainte de fătare. Tot în sectorul montă - gestaţie se cresc, de la o anumită vârstă, scrofiţele şi vieruşii de
reproducţie, care vor înlocui reforma la animalele de reproducţie din efectivul matcă.
Tot în sectorul montă - gestaţie se cresc, de la o
anumită vârstă, scrofiţele şi vieruşii de
reproducţie, care vor înlocui reforma la
animalele de reproducţie din efectivul matcă.
elor
Tehnologia de exploatare în sectorul maternitate
 Sectorul maternitate constituie a doua verigă a
fluxului tehnologic din fermă, el având ca sarcină
producerea de purcei care, în fermele de producţie
pot fi valorificaţi fie pentru vânzare ca tineret
înţărcat fie pentru creştere şi îngrăşare în vederea
vânzării ca porci de carne.
In acest sector sunt cazate două categorii de animale
( scroafa şi purceii sugari), care au cerinţe diferite
fată de condiţiile de microclimat şi de hrănire, ceea
ce face ca dotarea să fie cea mai complexă şi mai
costisitoare de pe fluxul tehnologic. în maternitate,
scroafa de reproducţie trece prin stări fiziologice
foarte diferite ( ultimele zile ale gestaţiei, fătarea şi
alăptarea ) într-un timp relativ scurt, ceea ce reclamă
o atenţie deosebită în asigurarea unui microclimat
corespunzător ( mai ales temperatura şi umiditatea ).
De asemenea, purceii sugari necesită condiţii
speciale de temperatură şi umiditate în zona
lor de odihnă, deoarece în primele zile de
viaţă ei nu-şi pot regla temperatura
corporală.
Intreţinerea scroafelor în lactaţie şi a purceilor
sugari -
Se face în boxe de fătare, în care se cazează o
scroafă şi lotul său de purcei. Boxa de fătare este
spaţiul în care se cazează scroafa cu 2 - 3 zile înainte
de fătare, unde are loc fătarea, unde se întreţine şi
se exploatează scroafa cu purcei până la înţărcare.
Compartimentul de boxe de fătare constituie unitatea
funcţională în maternitate, mărimea
compartimentului de maternitate condiţionând
întregul flux tehnologic din unitate.
Când se stabileşte numărul de locuri de fătare din maternitate
se iau în considerare: capacitatea de producţie a unităţii,
numărul de scroafe matcă necesar pentru realizarea planului de
producţie şi numărul de ratări pe scroafă şi pe an. De
asemenea, se ţine cont şi de sistemul tehnologic de întreţinere a
scroafelor în lactaţie şi a purceilor sugari.
Astfel, există 2 sisteme:
 (1) întreţinerea scroafelor şi a purceilor sugari până la
înţărcarea purceilor în boxele de fătare, după înţărcare
scroafele fiind mutate înapoi în sectorul montă-gestaţie, iar
purceii în compartimentele pentru tineret înţărcat din sectorul
creşă;
 (2) întreţinerea scroafelor şi a purceilor sugari pe perioada
lactaţiei în boxe de fătare-creştere şi apoi continuarea
întreţinerii purceilor în boxă ( până la intrarea la testare sau
până la vârsta de 105 zile, în cazul porcilor destinaţi îngrăşării
). La înţărcare scroafele sunt mutate în boxele de aşteptare
din sectorul montă-gestaţie.
Boxele de fătare din maternitate au suferit multiple
modificări de-a lungul timpului, pentru creşterea
gradului de confort atât pentru purcei cât şi pentru
scroafă. Dintre acestea, cele mai folosite sunt: boxa de
fătare de tip danez ( cu bec infraroşu ) şi boxa de
fătare cu pardoseală din grătar total şiîncălzire electrică
în zona de odihnă a purceilor.
Boxa de fătare de tip danez avea o suprafaţă mare şi era
împărţită în 4 zone distincte: două zone laterale de
odihnă şi furajare pentru purcei, o zonă centrală pentru
scroafa despărţită de zonele pentru purcei prin bare de
ţeava zincată şi o zonă de furajare, amplasată la spatele
scroafei.
Acest tip de boxă prezenta dezavantajul că furajarea
şi adăparea se puteau face doar manual, scroafa fiind
scoasă pentru furajare şi plimbare de 3-4 ori pe zi,
ceea ce a dus la reducerea productivităţii muncii. De
asemenea, evacuarea dejecţiilor se făcea manual.
Ulterior, boxa de fătare s-a perfecţionat, a dispărut
zona de furajare, hrănitorul şi adăpătoarea scroafei
fiind amplasate la capul scroafei, în zona de odihnă,
furajarea şi adăparea fiind făcute automat ,
adăpătoarea pentru purcei fiind în partea anterioară
a uneia dintre zonele de odihnă.
Becurile infraroşii au puteri de 150 — 175 W şi asigură
încălzirea în zona de odihnă a purceilor, reglarea
temperaturii realizându-se prin înălţimea la care este
amplasat becul. Astfel, la fătare, acesta este amplasat la o
înălţime de 55 de cm. faţă de pardoseală, asigurând o
temperatură de 31 - 32 °C pe o suprafaţă de 0,16 m2 (
40X40 cm ). După fiecare săptămână de viaţă a purceilor,
becul se ridică cu câte 5 cm. ( 60, 65, 70 cm.),
temperatura scăzând cu câte 2 °C ( 30, 28. 26 °C ) în
funcţie de sistemul de exploatare şi de spaţiul de cazare
existent în unitate, rcroafele se introduc în maternitate cu
2 - 3 zile - maximum 7 zile înainte de fătare.
După populare, scroafelor li se face toaleta trenului
posterior şi a ugerului.
La această specie fătarea durează mai mult decât la
altele (2-8 ore ), datorită numărului mare de produşi,
însă aceasta decurge destul de uşor, numărul de
distocii fiind redus datorită conformaţiei favorabile a
bazinului şi a conductului pelvin. Fătările au loc pe
toată durata celor 24 de ore, însă în complexele
industriale cea mai mare parte a acestora se produce
în timpul nopţii, după ce s-a instalat liniştea în
adăpost. Aceasta impune asigurarea în permanenţă a
asistenţei la fătare de către personal calificat.
De la fătare şi până la înţărcare, spaţiul de cazare
pentru purcei este reprezentat de cele două zone
laterale ale boxei de fătare. Aceste zone, prin
îmbunătăţirile aduse de-a lungul timpului ( pat cald,
furajare şi de adăpare ) oferă condiţii de cazare
pentru 11 - 12 purcei până la vârsta de 6 - 7
săptămâni.
După expulzare, fiecărui purcel i se face toaleta
corporală prin ştergere cu tifon curat, i se curăţă
orificiile nazale şi gura de eventualele mucozităţi
pentru a-i uşura respiraţia, se stimulează respiraţia şi
circulaţia prin masaj. Apoi se scurtează ombilicul la 4
-5 cm, bontul fiind badijonat cu o soluţie de tinctură
de iod şi glicerina. După acestea, până la terminarea
în totalitate a fătării, fiecare purcel este aşezat pe
covoraşul de cauciuc sub becul cu infraroşii sau pe
placa încălzită din zona de odihnă a purceilor.
După încheierea fătării, se curăţă cu atenţie locul
unde s-a desfăşurat fătarea, ugerul scroafei se
dezinfectează cu o soluţie de 1 %o permanganat de
potasiu, se storc primele picături de colostru din
sfârcuri şi purceii sunt daţi la supt avându-se grijă ca
toţi purceii să sugă colostrul. Dacă lotul de purcei nu
este omogen ca greutate, câteva zile la rând, până se
formează reflexul condiţional, purceii mai mici sunt
aşezaţi să sugă la sfârcurile pectorale.
După perioada colostrală, purceii supranumerari
precum şi cei orfani sau cei ai scroafelor cu agalaxie,
se repartizează la scroafe doici. Se lasă la o
scroafă 10-12 purcei, iar la o scrofiţă 8-10 purcei.
Pe parcursul primelor 24 de ore de la fătare se urmăreşte
dacă s-a declanşat secreţia laptelui, scroafele cu agalaxie
fiind scoase din compartiment, iar purceii lor redistribuiţi
celorlalte scroafe. Apoi se face tăierea colţilor cu un cleşte
special ( pentru prevenirea rănirii ugerului scroafei), se
face codotomia (între vertebra a 2-a şi a 3-a) la toţi
purceii din fermele de producţie. în fermele de selecţie nu
se face codotomia. Se înregistrează apoi toţi purceii
născuţi vii şi se injectează preparate vitaminizante şi pe
bază de fier, pentru prevenirea apariţie carenţelor
vitaminice şi a anemiei feriprive.
Zilnic boxele de fătare se curăţă numai cu ajutorul
măturii şi razului. în cazul apariţiei diareei la purcei,
podeaua boxei se curăţă foarte bine şi se şterge cu o
cârpă de sac înmuiată într-o soluţie dezinfectantă. De
asemenea se curăţă cu atenţie jgheaburile şi
adăpătorile.
Alimentaţia scroafelor lactante
Trebuie să asigure revenirea la normal a aparatului
genital al scroafei după gestaţie, stimularea ugerului
care să producă treptat o cantitate din ce în ce mai
mare de lapte şi menţinerea scroafei într-o stare de
întreţinere cât mai bună, astfel încât după înţărcarea
purceilor să poată să intre cât mai repede la
reproducţie.
Primele 12 ore de la fătare se recomandă ca scroafa să nu
fie hrănită. Apoi se administrează un barbotaj dintr-un
litru de apă la 12 - 15 °C în care se introduc 0,5 kg tărâţe
de grâu. Dacă totuşi apare constipaţia se fac clisme cu
apă călduţă. în următoarele zile, hrănirea se face cu o
cantitate mai mică de furaj, cu valoare nutritivă redusă,
aceasta crescând treptat, în concordanţă cu numărul de
purcei şi dezvoltarea corporală, astfel încât la sfârşitul
primei săptămâni să se ajungă la o raţie care să asigure o
producţie de lapte normală.
Nivelul de hrănire al scroafelor lactante diferă în
funcţie de vârstă, de numărul de purcei alăptaţi şi de
dezvoltarea corporală. Cantităţile medii zilnice de
hrană sunt de 5 kg pentru scrofiţele primipare şi 5,5
kg pentru scroafele adulte ( peste fătarea a Il-a ).
Necesarul de hrană este de 1,5 - 1,8 kg nutreţuri
combinate pentru întreţinerea funcţiilor vitale ale
scroafei şi circa 0,4 - 0,5 kg. nutreţuri combinate
pentru fiecare purcel alăptat
O scroafă lactantă consumă zilnic circa 25 - 30 1. de
apă, adăparea făcându-se la discreţie sau de 4 - 5 ori
pe zi sau chiar mai des în anotimpul călduros, cu apă
corespunzătoare igienic, incoloră, inodoră şi la o
temperatură de 17 - 18 °C. La consumul biologic se
adaugă un consum tehnologic de circa 100 1. / cap
de scroafă lactantă.
Tehnologia creşterii purceilor sugari
Greutatea purceilor la fătare este cuprinsă între 0,8 şi 2
kg., fiind determinată de rasă, de vârsta scroafei la fătare,
de modul în care scroafa a fost hrănită în timpul gestaţiei
şi de numărul de purcei fătaţi.
Imediat după fătare este foarte important ca purceii să
sugă colostru, care îi apără de infecţii în primele zile de
viaţă, la fătare aceştia neavând imunitate, deoarece
placenta de scroafei nu permite transferul de anticorpi de
la mamă la embrioni. Acest transfer se face numai prin
colostrul pe care-1 consumă purceii în primele ore de
viaţă. Purceii care nu sug colostru de obicei nu
supravieţuiesc.
Purceii mai slab dezvoltaţi sunt aşezaţi să sugă la
sfârcurile pectorale, care dau mai mult lapte.
îngrijitorul trebuie să aibă grijă ca toţi purceii să sugă
colostru şi să-i ajute când aceştia pierd sfârcul,
deoarece dacă pierd supturi suferă atât de foame cât
şi de sete, ei consumând doar lapte în primele zile.
Producţia de lapte a scroafei creşte progresiv de la
fătare, până în a 3-a săptămână, după care începe să
scadă, uşor, treptat până la 6 săptămâni, apoi
scăderea este pronunţată până la finele lactaţiei.
Corelat cu această evoluţie, producţia de lapte a scroafei
asigură întreg necesarul de substanţe nutritive şi energie al
purceilor până la vârsta de 3 săptămâni. După această vârstă,
datorită cerinţelor crescute ale purceilor, este obligatorie
furajarea suplimentară cu alte nutreţuri.
Obişnuirea cu hrana suplimentară trebuie să înceapă
la 7 - 10 zile, folosindu-se grăunţe prăjite ( mai ales
orz ). In primele zile se dau circa 50 g. / purcel. în
unităţile industriale se administrează nutreţul
combinat din reţeta 0 - 1.
Acest furaj conţine 20 - 22 % proteină brută şi 1,1 -
1,3 % lizină, nivelul de celuloză sub 3 %, iar nivelul
energetic este de 3100 - 3200 kcal. energie
metabolizabilă / kg.
Asigurarea apei la adăpătorile pentru purcei se face
începând cu ziua a 6-a - a 7-a. Apa trebuie să fie
potabilă, să îndeplinească condiţiile de igienă, să fie
curată, incoloră, inodoră, să nu conţină cantităţi mari
de săruri minerale şi nici substanţe toxice. Apa se
administrează la temperatura camerei, mai ales în
primele zile, temperatura putând să scadă apoi la 14
- 16 °C. Lipsa apei de băut determină purceii să
consume urina din boxă, cauză frecventă a
numeroase tulburări gastro-intestinale neonatale.
Inţărcarea purceilor
Este acţiunea prin care purcelul sugar este trecut în
totalitate de la hrănirea cu lapte matern la hrănirea
cu furaje concentrate.
Inţărcarea constituie o fază critică în viaţa purcelului,
acesta suferind o serie întreagă de stresuri, care
cumulate determină scăderea sporului mediu zilnic,
stagnări în creştere sau chiar scăderea în greutate şi
prin sensibilitate mărită la boli, în special la cele
gastrointestinale.
Astfel, pe lângă stresul de înţărcare, datorat eliminării laptelui
matern şi despărţirii de scroafă, apar şi stresul de
mutare datorat schimbării adăpostului şi boxei, stresul de
înfrăţire datorat formării unor noi loturi de purcei după sex,
mărime, starea de întreţinere, etc.
Pentru reducerea pe cât posibil a efectelor acestor
stresuri trebuie respectate unele reguli de înţărcare:
purceii trebuiesc obişnuiţi cu furajul concentrat, astfel
încât purcelul să fie independent de scroafă înainte
de înţărcare, restricţionarea hrănirii scroafei în
vederea reducerii secreţiei lactate şi neadăparea
scroafei în ziua înţărcării.
De asemenea, în primele 5 - 7 zile de la intarcare, purceii vor fi
furajaţi cu acelaşi furaj cu care au fost obişnuiţi în perioada de
alăptare, iar la mutarea în creşă, compartimentul trebuie încălzit
aproximativ la aceeaşi temperatură care era în maternitate
înaintea înţărcării şi mutării, popularea făcându-se separat pe
sexe şi dezvoltare corporală, respectându-se pe cât posibil
loturile de purcei ale scroafelor.
De asemenea, cu cât purceii au o masă corporală şi o
vârstă mai mare cu atât trec mai uşor peste criza de
înţărcare.
Inţărcarea se poate realiza prin mai multe metode:
(1) scoaterea în aceeaşi zi a scroafei şi a purceilor din boxa de
fătare şi mutarea scroafelor în boxele scroafelor în aşteptare din
sectorul montă - gestaţie şi a purceilor în compartimentele din
creşă;
(2) scoaterea scroafei din boxa de maternitate şi mutarea în
sectorul montă -gestaţie, purceii rămânând în boxă încă 1 - 3 zile,
după care sunt mutaţi în creşă;
(3) scoaterea scroafei din boxa de maternitate şi mutarea în
sectorul montă -gestaţie, purceii rămânând în boxa de fătare-
creştere până la vârsta de 90 de zile sau 30 kg.
Inţărcarea tradiţională a purceilor se face la vârsta de
8 săptămâni şi la o masă corporală de 15 - 20 kg. Se
foloseşte mai ales în unităţile semiintensive, în
fermele mici şi lipsite de mijloace materiale.
Inţărcarea semiprecoce se face la vârsta de 4 - 5
săptămâni şi la o masă corporală medie de 8 - 9 kg.,
purceii având echipamentul enzimatic suficient de
dezvoltat. Este sistemul de înţărcare cel mai folosit în
fermele de tip intensiv industrial.
Inţărcarea precoce se face la vârsta de 1 - 3 săptămâni.
în funcţie de vârsta la care se face înţărcarea se stabileşte
furajul cu care aceştia vor fi hrăniţi în continuare.
înţărcarea la 1săptămână impune folosirea de nutreţuri
care să substituie integral substanţele nutritive din lapte.
Astfel, hrănirea se face cu nutreţ combinat „Prestarter",
format din furaje cu valoare biologică ridicată, cu
digestibilitate mare şi un conţinut de 24 - 26 % proteină
brută, începând cu a 3 -a săptămână, la început în paralel
cu Prestarter- ul, apoi singur, se trece la hrănirea purceilor
cu nutreţ combinat „Starter", care are 20 - 22 % proteină
brută.
Inţărcarea foarte precoce se face imediat după
perioada colostrală şi maxim la 7 zile de la fătare.
CRESCATORII PE PAT PERMANENT SI IN AER LIBER
Creşterea sensibilităţii faţă de bunăstarea animalelor şi
faţă de tot ceea ce este "natural", alături de
posibilitatea de a întreprinde activitatea de creştere a
animalelor în structuri şi cu dotări care presupun
investiţii minime, a retrezit şi în ţara noastră un
anumit interes pentru crescătoriile în aer liber.
Succesul crescătoriei depinde de disponibilitatea unei
suprafeţe suficiente de teren, cu o bună expunere la
soare şi posibilitate de drenare rapidă a apei, precum
şi de adoptarea unor echipamente în măsură să
asigure atât protecţia animalelor de agenţii
atmosferici, cât şi execuţia cu suficientă facilitate a
diferitelor operaţii de asistenţă şi control.
Procesele de oxidare care au loc la nivelul stratului de
paie asigură în plus disponibilitatea unui aşternut cald
în măsură să ofere condiţii optime chiar şi purceilor
proaspăt înţărcaţi, fără să fie nevoie să se recurgă la
instalaţii de încălzire artificială.
În prezent sunt disponibile soluţii de eficacitate
dovedită pentru sectoarele de gestaţie, fătare,
înţărcare, creştere şi îngrăşare.
Astfel, dacă aceste soluţii presupun pe de o parte un
consum ridicat de paie şi un cost mai ridicat pentru
mâna de lucru, de cealaltă parte permit o reducere
substanţială a costurilor de întreţinere, datorită
necesităţilor termice reduse ale animalelor care,
beneficiind de aşternutul de paie, prezintă o limită
minimă a temperaturii critice mai coborâtă.
Creşterea în aer liber răspunde fenomenului de creştere
a sensibilităţii faţă de bunăstarea animalelor şi faţă de
tot ceea ce este "natural", alături de posibilitatea de a
întreprinde activitatea de creştere a animalelor în
structuri şi cu dotări care presupun investiţii minime.
 Bibliografie : Publicat de FERMATA la 09:08
 Toate drepturile rezervateDigital Prest Media
Studio©2004
 Copyright © Recolta.eu 2013
Un proiect al fundatiei Centrul pentru Management
Agricol