Sunteți pe pagina 1din 404

Calitatea produselor în evoluţia ecosistemelor antropizate pe exemplul produselor electronice

Cuprins

Introducere

1

Capitolul 1 – De la ecosistemele naturale la ecosistemele antropizate

11

1.1. Ecosistemul natural

11

1.2. Specificul speciei umane şi antropizarea naturii

18

1.3. Ecologia în contextul antropizării

22

1.4. Ecosistemul antropizat şi evoluţia sa

27

Capitolul 2 – Evoluţia ecosistemelor antropizate

43

2.1. Crizele dezvoltării

43

2.2. Demersuri în înţelegerea evoluţiei ecosistemelor antropizate - noi concepţii privind dezvoltarea

54

2.3. Evoluţia ecosistemelor antropizate şi dezvoltarea durabilă

58

2.4. Dimensiuni şi principii ale dezvoltării durabile în contextul evoluţiei ecosistemelor antropizate

70

Capitolul 3 – Produsul contemporan

83

3.1. Trebuinţele şi necesităţile umane

83

3.2. Raportul dintre trebuinţe şi necesităţi

în determinarea produsului

91

3.3. Valori în determinarea produsului

99

3.4. Produsul purtător de cultură

113

3.5. Funcţiile produsului

117

3.6. Conceptul modern referitor la produs

120

I

Capitolul 4 – Evoluţia conceptelor privind calitatea

125

4.1. Scurt istoric privind calitatea

125

4.2. Semnificaţia conceptelor de bază

128

4.3. Calitatea: caracter şi ipostaze

131

4.4. Relaţiile şi funcţiile calităţii

133

4.5. Către o definiţie modernă a calităţii

136

4.6. Evoluţia strategiei privind abordarea calităţii

139

4.7. Standardizarea şi calitatea produselor

148

4.8. Standardele sistemului de asigurare a calităţii

160

Capitolul 5 – Tehnici actuale de evaluare a calităţii

163

5.1. Cadrul conceptual al calimetriei

163

5.2. Evaluarea calităţii produselor prin indicatori sintetici

166

5.3. Evaluarea nivelului calitativ al producţiei

169

5.4. Evaluarea comportării în utilizare a produselor

175

Capitolul 6 Sistemul traiectorial al produsului

183

6.1. Produsul între necesitate şi responsabilitate în dezvoltarea socială

183

6.2. Integrarea corectă a produsului în relaţia om-natură

186

6.3. Dimensiunea ecosanogenetică a calităţii

192

6.4. Modelul Cercetării Dezvoltării de Produs (CDP)

195

6.5. Traiectoria produsului în viziunea CDP

204

Capitolul 7 – Modelul general al calităţii în cadrul sistemului traiectorial

213

7.1. Metoda modelării cibernetice

213

7.2. Considerente metodologice privind modelul calităţii produselor

215

II

7.3. Modelul matematic al calităţii produselor pe o secvenţă a traiectoriei

221

7.4. Modelul general al calităţii produselor pe întreaga traiectorie

225

Capitolul 8 Metodologie de evaluare a calităţii produselor în cadrul sistemului traiectorial

229

8.1. Structurarea şi destructurarea produsului pe traiectorie

229

8.2. Definirea parametrilor pentru caracterizarea calităţii produselor pe traiectorie

237

8.3. Evaluarea calităţii produselor pe traiectorie

243

Capitolul 9 – Aplicarea metodologiei de evaluare a calităţii pe traiectorie pentru unele produse electronice

247

9.1. Clasificarea produselor electronice

247

9.2. Echipamentele audio

250

9.3. Echipamentele radio

255

9.4. Echipamente video

256

9.5. Echipamente birotice şi de telecomunicaţii

262

9.6. Echipamente informatice

270

9.7. Aplicarea metodologiei de evaluare a calităţii pe traiectorie pentru imprimantele color laser

282

9.7.1. Prezentarea imprimantelor cu tehnologie laser

282

9.7.2. Aplicarea metodologiei de evaluare a calităţii produselor pe traiectorie în cazul imprimantelor color laser

288

9.7.3. Analiza comparativă a calităţii imprimantelor color laser pe baza indicatorului global calculat prin metodologia de evaluare a calităţii pe traiectorie

310

III

9.8. Aplicarea metodologiei de evaluare a calităţii pe traiectorie pentru receptoarele de televiziune color

313

9.8.1. Prezentarea receptoarelor de televiziune color

313

9.8.2. Aplicarea metodologiei de evaluare a calităţii produselor pe traiectorie în cazul receptoarelor de televiziune color

319

9.8.3. Analiza comparativă a calităţii receptoarelor de televiziune color pe baza indicatorului global calculat prin metodologia de evaluare a calităţii pe traiectorie

340

Concluzii

343

Bibliografie

349

Anexa

359

IV

The Product's Quality in the Evolution of the Anthropized Ecosystems on the Example of the Electronic Products

Table of Contents

Introduction

1

Chapter 1 – Between the natural ecosystems and the anthropized systems

11

1.1. The natural ecosystem

11

1.2. The characteristics of the human race and the anthropization of the nature

18

1.3. The ecology in the context of the anthropization

22

1.4. The anthropized ecosystem and its evolution

27

Chapter 2 – The evolution of the anthropized ecosystems

43

2.1. The crises of the development

43

2.2. Approaches to understanding the evolution of the anthropized ecosystems – new concepts concerning the development

54

2.3. The evolution of the anthropized ecosystems and the sustainable development

58

2.4. New dimensions and principles of the sustainable development in the context of the evolution of the anthropized ecosystems

70

Chapter 3 – The contemporary product

83

3.1. The human needs and necessities

83

3.2. The connection between the human needs and necessities in the determination of the product

91

V

3.3.

Values in the determination of the product

99

3.4. The culture carrying product

113

3.5. The product’s functions

117

3.6. The modern concept about the product

120

Chapter 4 – The evolution of the concepts concerning the quality 125

4.1. Short history concerning the quality

125

4.2. The significance of the basic concepts

128

4.3. The quality: character and hypostasis

131

4.4. The relations and the functions of the quality

133

4.5. Towards a modern definition of the quality

136

4.6. The evolution of the strategy concerning the approach on the quality

139

4.7. The standardization and the quality providing system

148

4.8. The standards of the quality providing system

160

Chapter 5 – Contemporary techniques in evaluating the quality

163

5.1. The conceptual frame of the quality measurement discipline

163

5.2. The evaluation of the products’ quality through synthetic indicators

166

5.3. The evaluation of the production’s quality level

169

5.4. The evaluation of the behavior in the utilization of the products

175

Chapter 6 The trajectorial systems of the product

183

6.1. The product between necessity and responsibility within the social development

183

6.2. The correct integration of the product within the relation man-nature

186

VI

6.3.

The ecosanogenetic dimension of the quality

192

6.4. The model of the product development research (CDP)

195

6.5. The trajectory of the product from the perspective of the product development research

204

Chapter 7 – The general model of the quality within the frame of the trajectorial system

213

7.1. The cybernetic modeling method

213

7.2. Methodological considerations concerning the products’ quality model

215

7.3. The mathematical model of the products’ quality in a sequence of the trajectory

221

7.4. The general model of the products’ quality on the entire trajectory

225

Chapter 8 Evaluation methodology of the products’ quality within the frame of the trajectorial system

229

8.1. The structuring and the destructuring of the product on the trajectory

229

8.2. The definition of the parameters to characterize the products’ quality on the trajectory

237

8.3. The evaluation of the products’ quality on a trajectory

243

Chapter 9 – The application of the quality evaluation

methodology on a trajectory for the electronic products

247

9.1. The classification of the electronic products

247

9.2. The audio equipment

250

9.3. The radio equipment

255

9.4. The video equipment

256

9.5. Office and telecommunication equipment

262

9.6. Information technology equipment

270

VII

9.7. The application of the quality evaluation methodology on a trajectory for the color laser printers

282

9.7.1. The presentation of the laser printers

282

9.7.2. The application of the products’ quality evaluation methodology on a trajectory in the case of the color laser printers

288

9.7.3. The comparative analysis of the quality of

the color laser printers based on the global indicator calculated through the quality evaluation methodology on a trajectory

310

9.8. The application of the quality evaluation methodology on a trajectory for the color TVs

313

9.8.1. The presentation of the color TVs

313

9.8.2. The application of the products’ quality evaluation methodology on a trajectory in the case on the color TVs

319

9.8.3. The comparative analysis of the color TVs quality based on the global indicator calculated through the evaluation methodology on a trajectory

340

Conclusions

343

Bibliography

349

Annex

359

VIII

Lista figurilor

Figura

1

Clasificarea sistemelor

pagina

13

Figura

2

Structura sistemică a Terrei

pagina

17

Figura

3

Relaţiile ecologiei cu celelalte ştiinţe

pagina

24

Figura

4

Ierarhia sistemelor ecologice

pagina

25

Figura

5

Pattern-ul nevoilor umane

pagina

29

Figura

6

Pattern-ul organizării spaţiului

pagina

32

Figura

7

Pattern-ul activităţilor umane

pagina

33

Figura

8

Interacţiunea ierarhiilor sistemelor biologice şi ecologice

pagina

35

Figura

9

Dinamica utilizării surselor de energie în societatea industrială

pagina

52

Figura

10

Corectarea avuţiei naţionale cu elementele ce caracteri- zează scăderea resurselor şi degradarea mediului

pagina

69

Figura

11

Sistemul de trebuinţe

pagina

85

Figura

12

Sistemul de necesităţi

pagina

90

Figura

13

Modelul piramidă a lui Maslow

pagina

93

Figura

14

Produsul şi sistemul om-natură-societate

pagina

123

Figura

15

Evoluţia strategiei privind abordarea calităţii

pagina

140

Figura

16

Predicţiile bazate pe procese stabile şi instabile

pagina

144

Figura

17

Funcţia de pierderi Taguchi

pagina

145

Figura

18

Implicarea departamentelor în managementul calităţii totale

pagina

147

Figura

19

Bucla calităţii

pagina

157

Figura

20

Structura relaţională a standardelor din seria ISO 9000

pagina

161

Figura

21

Graficul funcţiilor R(t) şi F(t)

pagina

176

Figura

22

Reprezentarea grafică a intensităţii de defectare

pagina

177

Figura

23

Traiectoria Cercetării Dezvoltării de Produs

pagina

205

IX

Figura

24

Resurse necesare activităţilor diferitelor faze

pagina

206

Figura

25

Elementele acţiunii pe traiectoria produsului

pagina

211

Figura

26

Cuplarea secvenţelor pe traiectorie

pagina

217

Figura

27

Schema logică a programului de calcul al indicatorilor globali de calitate

pagina

245

Figura

28

Clasificarea amplificatoarelor de audiofrecvenţă

pagina

251

Figura

29

Clasificarea discofoanelor

pagina

251

Figura

30

Clasificarea aparatelor pentru înregistrarea şi redarea magnetică a sunetului

pagina

254

Figura

31

Clasificarea radioreceptoarelor

pagina

255

Figura

32

Clasificarea camerelor video

pagina

257

Figura

33

Clasificarea casetoscoapelor

pagina

258

Figura

34

Clasificarea videoproiectoarelor

pagina

259

Figura

35

Clasificarea receptoarelor de televiziune

pagina

260

Figura

36

Clasificarea copiatoarelor

pagina

263

Figura

37

Clasificarea telefoanelor

pagina

264

Figura

38

Clasificarea roboţilor telefonici

pagina

265

Figura

39

Clasificarea aparatelor telefax

pagina

266

Figura

40

Clasificarea dictafoanelor

pagina

270

Figura

41

Clasificarea calculatoarelor

pagina

271

Figura

42

Clasificarea calculatoarelor personale

pagina

274

Figura

43

Clasificarea imprimantelor

pagina

276

Figura

44

Clasificarea scanerelor

pagina

280

Figura

45

Principiul constructiv al imprimantei laser

pagina

284

Figura

46

Sistemul optico-mecanic de ghidare a razei laser

pagina

285

Figura

47

Procedee de imprimare color pentru imprimantele cu laser

pagina

287

Figura

48

Schema bloc a receptorului de televiziune color

pagina

313

Figura

49

Impulsul de sincronizare linii

pagina

315

X

Lista tabelelor

Tabelul

1

Sistemele ecologice

pagina

34

Tabelul

2

Modelul de dezvoltare actuală şi cel de dezvoltare durabilă

pagina

59

Tabelul

3

Estimarea pierderilor anuale din producţia mondială de cereale determinate de practicarea agriculturii intensive şi de alte cauze asociate

pagina

62

Tabelul

4

Dinamica populaţiei în 12 regiuni geografice

pagina

63

Tabelul

5

Obiectivele dezvoltării în viziune ecologică şi economică

pagina

65

Tabelul

6

Studiu de caz pentru Mexic, estimări pentru anul 1985

pagina

70

Tabelul

7

Ponderile globale ale secvenţelor traiectoriale

pagina

289

Tabelul

8

Valorile minime şi maxime ale parametrilor corespunzători secvenţei întâi a traiectoriei produsului

pagina

296

Tabelul

9

Valorile minime şi maxime ale parametrilor corespunzători secvenţei a doua a traiectoriei produsului

pagina

296

Tabelul

10

Valorile minime şi maxime ale parametrilor corespunzători secvenţei a treia a traiectoriei produsului

pagina

297

Tabelul

11

Valorile minime şi maxime ale parametrilor corespunzători secvenţei a patra a traiectoriei produsului

pagina

297

XI

Tabelul

12

Valorile minime şi maxime ale parametrilor corespunzători secvenţei a cincea a traiectoriei produsului

pagina

297

Tabelul

13

Valorile minime şi maxime ale parametrilor corespunzători secvenţei a şasea a traiectoriei produsului

pagina

298

Tabelul

14

Valorile minime şi maxime ale parametrilor corespunzători secvenţei a şaptea a traiectoriei produsului

pagina

298

Tabelul

15

Valorile minime şi maxime ale parametrilor corespunzători secvenţei a opta a traiectoriei produsului

pagina

299

Tabelul

16

Valorile ponderilor parametrilor corespunzători secvenţei întâi

pagina

299

Tabelul

17

Valorile ponderilor parametrilor corespunzători secvenţei a doua

pagina

300

Tabelul

18

Valorile ponderilor parametrilor corespunzători secvenţei a treia

pagina

300

Tabelul

19

Valorile ponderilor parametrilor corespunzători secvenţei a patra

pagina

300

Tabelul

20

Valorile ponderilor parametrilor corespunzători secvenţei a cincea

pagina

301

Tabelul

21

Valorile ponderilor parametrilor corespunzători secvenţei a şasea

pagina

301

Tabelul

22

Valorile ponderilor parametrilor corespunzători secvenţei a şaptea

pagina

301

Tabelul

23

Valorile ponderilor parametrilor corespunzători secvenţei a opta

pagina

302

Tabelul

24

Imprimantele laser color supuse evaluării

pagina

302

XII

Tabelul

25

Parametrii specifici imprimantei Brother HL-

pagina

304

 

2400CN

Tabelul

26

Parametrii specifici imprimantei Canon CLBP-

pagina

304

 

460PS

Tabelul

27

Parametrii specifici imprimantei HP Color LaserJet

pagina

305

 

4500N

Tabelul

28

Parametrii specifici imprimantei Konica KL 3015 Color Laser Vision

pagina

305

Tabelul

29

Parametrii specifici imprimantei Lexmark Optra Color SC1275n

pagina

306

Tabelul

30

Parametrii specifici imprimantei Minolta Color PagePro PS plus

pagina

307

Tabelul

31

Parametrii specifici imprimantei OKI OKIPAGE

pagina

307

Tabelul

32

Parametrii specifici imprimantei Tally T8104

pagina

308

Tabelul

33

Parametrii specifici imprimantei Tektronix Phaser

pagina

309

 

740N

Tabelul

34

Parametrii specifici imprimantei Xerox DocuPrint

pagina

309

 

NC60

Tabelul

35

Indicele global de calitate K pentru imprimantele laser color supuse evaluării

pagina

311

Tabelul

36

Ponderile globale ale secvenţelor traiectoriale

pagina

320

Tabelul

37

Valorile minime şi maxime ale parametrilor corespunzători secvenţei întâia a traiectoriei produsului

pagina

328

Tabelul

38

Valorile minime şi maxime ale parametrilor corespunzători secvenţei a doua a traiectoriei produsului

pagina

328

XIII

Tabelul

39

Valorile minime şi maxime ale parametrilor corespunzători secvenţei a treia a traiectoriei produsului

pagina

328

Tabelul

40

Valorile minime şi maxime ale parametrilor corespunzători secvenţei a patra a traiectoriei produsului

pagina

329

Tabelul

41

Valorile minime şi maxime ale parametrilor corespunzători secvenţei a cincea a traiectoriei produsului

pagina

329

Tabelul

42

Valorile minime şi maxime ale parametrilor corespunzători secvenţei a şasea a traiectoriei produsului

pagina

329

Tabelul

43

Valorile minime şi maxime ale parametrilor corespunzători secvenţei a şaptea a traiectoriei produsului

pagina

330

Tabelul

44

Valorile minime şi maxime ale parametrilor corespunzători secvenţei a opta a traiectoriei produsului

pagina

330

Tabelul

45

Valorile ponderilor parametrilor corespunzători secvenţei întâi

pagina

331

Tabelul

46

Valorile ponderilor parametrilor corespunzători secvenţei a doua

pagina

331

Tabelul

47

Valorile ponderilor parametrilor corespunzători secvenţei a treia

pagina

332

Tabelul

48

Valorile ponderilor parametrilor corespunzători secvenţei a patra

pagina

332

Tabelul

49

Valorile ponderilor parametrilor corespunzători secvenţei a cincea

pagina

332

XIV

Tabelul

50

Valorile ponderilor parametrilor corespunzători secvenţei a şasea

pagina

332

Tabelul

51

Valorile ponderilor parametrilor corespunzători secvenţei a şaptea

pagina

333

Tabelul

52

Valorile ponderilor parametrilor corespunzători secvenţei a opta

pagina

333

Tabelul

53

Receptoarele de televiziune color supuse evaluării

pagina

334

Tabelul

54

Parametrii specifici receptorului Hitachi 27CX29B

pagina

335

Tabelul

55

Parametrii specifici receptorului JVC l’Art AV-

pagina

336

 

27F802

Tabelul

56

Parametrii specifici receptorului Panasonic CT-

pagina

336

 

27SF36

Tabelul

57

Parametrii specifici receptorului Philips 27PT91S

pagina

337

Tabelul

58

Parametrii specifici receptorului Proton MM-

pagina

338

 

2701VT

Tabelul

59

Parametrii specifici receptorului Sony KV-27S42

pagina

338

Tabelul

60

Parametrii specifici receptorului Toshiba 27A50-in. Color TV

pagina

339

Tabelul

61

Parametrii specifici receptorului Zenith inteq

pagina

340

 

IQB27B44W

Tabelul

62

Indicele global de calitate K pentru receptoarele de televiziune color supuse evaluării

pagina

341

XV

Anexa

1

Lista anexelor

Program pentru calculul indicatorilor de calitate conform modelului general al calităţii în perspectiva dezvoltării durabile

XVI

pagina

355

Introducere

La începutul celui de-al treilea mileniu, omenirea descoperă că au fost făcute greşeli fundamentale în aprecierea sensului şi căilor de dezvoltare ale societăţii omeneşti. Astfel, marele economist american de origine română N. Georgescu- Roegen, care a studiat acţiunea legii entropiei în procesul economic [37], a demonstrat că societatea omenească, în economia clasică, a fost abordată ca un sistem mecanicist şi nu ca un sistem biologic, economiştii neluând în calcul resursele naturale în schema procesului economic. O altă corecţie adusă economiei neo-clasice are ca autor pe economistul american Kenneth Boulding care, în eseul său Economia viitoare a navei spaţiale Pământ, compară poziţia omului în societatea modernă cu cea a unui astronaut îmbarcat pe o navă spaţială, dispunând de un mediu de supravieţuire puternic limitat din toate punctele de vedere [6]. În inconştienţa sa, omul modern a rămas însă la imaginea idilică a colonistului în faţa căruia se deschide teritoriul virgin al Far West-ului. Această confuzie, care persistă şi astăzi, generează fenomene nocive, cum ar fi:

- sistemele de menţinere a vieţii pe „nava spaţială Pământ” funcţionează tot mai greu, perturbând tot mai mult activităţile umane pe care le condiţionează; - concurenţa între membrii puternici şi cei slabi ai echipajului creşte continuu în privinţa asigurării serviciilor de menţinere a vieţii, iar unii sunt lipsiţi de posibilitatea de satisfacere a nevoilor fundamentale. Este contestată legitimitatea structurilor de guvernare şi creşte potenţialul de violenţă. Criza actuală este generată de faptul că se continuă jefuirea planetei, fapt care conduce la o diminuare accentuată a resurselor naturale.

1

J. J. Servan Schreiber [79] avertizează asupra pericolului epuizării metalelor rare, care practic condiţionează cele mai importante ramuri ale tehnologiei de vârf, cum ar fi aliajele pentru navele cosmice, telecomunicaţiile, materialele compozite. În acest sens, deja a apărut prima problemă: criza de paladiu. Revenind la eseul lui Boulding [6], pe „nava spaţială Pământ” s-a declanşat, în mod natural, lupta pentru conducerea echipajului, pe care o vedem cu pregnanţă, sub forma globalizării. După aprecierea secretarului general al Clubului de la Roma, Bertrand Schneider, „globalizarea presupune existenţa unei interdependenţe atât de strânse între statele naţionale, încât nimeni nu mai poate şti cu precizie câtă libertate de mişcare mai au în realitate guvernele naţionale" [77]. Realizarea unui echilibru între calitatea mediului şi creşterea economică reprezintă o prioritate mondială care nu mai poate fi rezolvată zonal şi fragmentar. Esenţa crizei actuale o reprezintă dezechilibrul tot mai accentuat între nevoile, aspiraţiile unei populaţii în creştere accelerată şi limitele impuse de resursele naturale. Astfel, la cumpăna dintre milenii, omenirea se află în faţa unei crize majore: este criza modelului socio-cultural de dezvoltare elaborat încă din secolele XVII-XVIII, model care a generat epoca modernă, a concurat la obţinerea unor mari realizări ale omenirii, cel puţin ale civilizaţiei occidentale, dar care şi-a epuizat capacităţile şi valenţele sale. Sintetic, acest model ar putea fi caracterizat prin unele trăsături, dintre care menţionăm [43]:

- scientismul, adică considerarea ştiinţei ca element central, de bază, al creaţiei umane şi al acţiunii civilizatoare a omului; - fragmentarismul, care a făcut ca elementele componente ale culturii să fie privite separat, arta distinct de ştiinţă, morala distinct de artă şi ştiinţă, tehnologia ca un bun în sine etc., iar în cadrul ştiinţei să predomine viziunea fragmentarist-disciplinară, ştiinţă lângă ştiinţă;

2

- ideologia progresului, conform căreia progresul este o lege a omenirii, o cerinţă inevitabilă ce face ca omenirea să parcurgă necesar un drum de la bine spre mai bine; - axarea pe rezultatele directe imediate, ca urmare a scopurilor fragmentare, fapt care a generat direct criza scopurilor; - mozaicul cultural, care oglindeşte o ruptură între dimensiunile culturii, astfel ajungându-se a se vorbi despre cultura umanistă şi cultura ştiinţifică, despre cultura generală şi cultura de specialitate etc.; - o gândire materialistă, în sensul valorificării prioritare a bunurilor materiale faţă de viaţa spirituală, ceea ce, la rândul său, a dus la o depreciere a valorilor şi la o criză de valori etc. Această criză a apărut, după cum arată şi A.Toffler [88], [89], din evoluţia firească a societăţii umane de-a lungul veacurilor, mutaţiile petrecându-se în sfera culturală, a producţiei de bunuri materiale, socială, tehnologică etc. Astfel, societatea „primului val” [90] era axată pe producţia agricolă şi avea ca formă de organizare socială clanul. Pe măsură ce trece vremea, se observă în plan social o fărâmiţare şi o alienare. În societatea celui „de-al doilea val” [90], pe măsură ce se dezvoltă tehnologia, masificarea producţiei şi a consumului devine fenomen specific al epocii, iar familia, ca formă organizatorică, se restrânge la soţ, soţie şi copii. În sfârşit, în societatea celui „de-al treilea val” [90], cea informatizată, se produce o pronunţată diversificare a producţiei şi consumului, iar pe plan social apare familia mono-parentală. În cadrul acestui tip de societate, evoluţia tehnologiei, apariţia şi transformarea computerului într-un echipament banal, dezvoltarea comunicaţiilor, a mijloacelor de informare în masă au condus la o circulaţie foarte rapidă a informaţiilor, dar şi la dispersarea acestora, prin accesul tuturor la datele ştiinţifice, economice, artistice etc. Legat de aceasta, futurologul american, deja menţionat, defineşte cunoaşterea „drept cea mai subtilă şi eficientă formă de putere” [91].

3

Întrucât această criză este produsă de schimbarea rolului cunoaşterii şi a felului în care aceasta este folosită, se cuvine să amintim că, în lucrarea sa Istoria culturii şi a civilizaţiilor [26], Ovidiu Drâmba definea cultura „drept ansamblul activităţilor spirituale şi intelectuale”. Ştiinţa, alături de artă, religie etc., este afectată de trecerea de la un „val” la următorul, deci trebuie studiată relaţia cultură-civilizaţie-dezvoltare. În acest moment, pe nava spaţială Pământ coexistă toate cele trei tipuri de societăţi menţionate. Fiecare dintre ele adoptă strategii de dezvoltare diferite, specifice nivelului de dezvoltare propriu. Această diversitate nu este de natură să favorizeze adoptarea unui model unitar şi a unei strategii globale de dezvoltare a căror esenţă să fie trecerea de la producţia industrială de masă, poluantă şi energofagă, la o producţie de înaltă tehnologie, nepoluantă şi de serie mică. Deocamdată, numai în cadrul societăţilor „celui de-al treilea val” s-au creat premise ce pot să asigure succesul adoptării unui model de dezvoltare durabilă. Acest termen este folosit de Comisia Internaţională asupra Mediului şi Dezvoltării [8], [61], fiind definit ca un proces capabil să satisfacă nevoile generaţiei prezente, fără a compromite existenţa şi nevoile generaţiilor viitoare. Dezvoltarea durabilă şi, implicit, dezvoltarea societăţilor din cel de-al treilea val sunt împiedicate de coexistenţa în lume a acestor state alături de cele ce se află încă în primul sau al doilea val, cele din urmă constituind, între altele, o ameninţare ecologică globală. Cu titlu de exemplu, vom aminti aici eforturile făcute de ţările avansate pentru închiderea centralelor atomice de la Kozlodui şi Cernobâl, pentru protejarea stratului de ozon. Trecerea către al treilea val este posibilă numai prin cultură, prin dezvoltarea ştiinţelor, prin asimilarea cât mai rapidă şi mai completă a rezultatelor cercetării ştiinţifice. Principalele direcţii de acţiune [45] ce ar putea fi luate în considerare sunt:

- redefinirea conceptului de cunoaştere, prin elaborarea sa în virtutea

4

scopului, care este satisfacerea necesităţilor umane şi nu doar a mijlocului, adică producerea de cunoaştere;

- considerarea valorilor unitare ale culturii şi ale procesului cunoaşterii;

- redefinirea formelor cunoaşterii;

- reconsiderarea locului cunoaşterii ştiinţifice în ansamblul cunoaşterii;

- clarificarea relaţiei dintre cunoaştere şi credinţă;

- asumarea valenţelor, dar şi a limitelor cunoaşterii ştiinţifice;

- adoptarea noilor modele culturale ale ştiinţei, respectiv părăsirea

fragmentarismului, unificarea ştiinţelor, înţelegerea rolului conştiinţei în procesul cunoaşterii ştiinţifice;

- redefinirea relaţiei dintre cunoaştere şi acţiunea umană;

- redimensionarea relaţiilor dintre tehnologie şi cunoaştere, artă şi

cunoaştere, morală şi cunoaştere. Noi principii sunt necesare a fi dezbătute pentru a vedea cum acestea ar

putea fi realizate de către specialişti din diverse domenii ale cunoaşterii şi acţiunii, precum [15]:

- a acţiona numai după ce cunoaştem;

- a cerceta cât mai serios domeniul în care acţionăm;

- a acţiona după ce am evaluat rezultatele pozitive şi negative ale

intervenţiei noastre;

- a acţiona local, dar a cerceta şi gândi global etc. Un câmp larg de acţiune care se deschide în faţa cunoaşterii, a aplicării tuturor cuceririlor sale în sferele practice ale activităţii umane, îl constituie îmbogăţirea şi perfecţionarea conceptului de calitate şi aplicarea unor noi principii şi metode de evaluare a calităţii produselor şi serviciilor. Produsele şi serviciile trebuie să îndeplinească trei condiţii esenţiale pentru a fi vândute [20]. Acestea sunt: calitatea, preţul şi condiţiile de livrare. Clienţii doresc produse şi servicii de o anumită calitate, livrate sau disponibile în anumite condiţii, la un preţ care să reflecte valoarea acestora în bani. O companie va reuşi să supravieţuiască doar dacă poate oferi în mod constant

5

produse şi servicii care vin în întâmpinarea nevoilor şi aşteptărilor clienţilor [51]. În timp ce preţul se determină în funcţie de costuri, de marja de profit şi de forţa pieţei iar condiţiile de livrare de eficienţa companiei, calitatea este determinată de modul în care produsele sau serviciile satisfac nevoile utilizatorilor în tot timpul existenţei lor, nu numai după procesul vânzării. Impactul preţului şi al condiţiilor de livrare asupra clienţilor este temporar, în timp ce efectul calităţii se menţine mult timp după ce satisfacţiile sau decepţiile pricinuite de preţ şi livrare s-au estompat. În acest context, este deosebit de importantă definirea unui sistem coerent de evaluare a calităţii produselor. Acest sistem trebuie să permită evaluarea calităţii pe baza unor reguli şi principii cât mai generale, aplicabile individual, pentru o anumită categorie de produse. În acest sens, lucrarea încearcă să surprindă produsul în evoluţia sa de la idee până la dezmembrarea şi reintegrarea sa în natură şi să evalueze dinamic impactul produsului asupra mediului natural, a mediului antropic, a omului şi societăţii umane. Pe baza acestei analize se propune un instrument matematic integrat în cadrul unei metodologii de evaluare a calităţii în perspectiva dezvoltării durabile. Pornind de la formalismul matematic dezvoltat în cadrul lucrării, s-a realizat un produs informatic de calcul al indicatorului global de calitate, stabilit pe baza unui sistem ponderat de parametri pentru evaluarea calităţii. Lucrarea de faţă reprezintă o încercare de elaborare sistematică şi integrată a unei metodologii de evaluare a calităţii pe întreaga traiectorie a produsului, în perspectiva dezvoltării durabile, utilizându-se elemente de noutate, cum ar fi: formalismul matematic original, modelul general de evaluare a calităţii produselor pe întreaga traiectorie, modul de construire a sistemului ponderat de parametri pentru evaluarea calităţii. Această metodologie este perfectibilă şi prezintă o mare disponibilitate pentru dezvoltări ulterioare. În primele două capitole este prezentat cadrul teoretic conceptual în care va fi realizat studiul. Este făcută o expunere sintetică a evoluţiei ecosistemelor

6

în cadrul procesului de antropizare şi sunt evidenţiate premisele şi demersurile care au contribuit la apariţia şi cristalizarea conceptului de dezvoltare durabilă în strânsă legătură cu evoluţia ecosistemelor antropizate. În contextul diversificării şi globalizării acţiunii umane, dezvoltarea durabilă propune, prin dimensiunile şi principiile sale, noi căi de dezvoltare a ecosistemelor antropizate, ale căror principale tendinţe sunt prezentate în această parte. În continuare, în cadrul capitolului 3, este abordată problematica produsului contemporan, punându-se accent pe aspectele inedite pe care integrarea produsului în sistemul om-natură-societate le poate adăuga concepţiei clasice despre produs. Capitolele 4 şi 5 sunt consacrate prezentării evoluţiei conceptelor privind calitatea produselor şi a tehnicilor de evaluare a calităţii. Plecând de la starea prezentă a problematicii calităţii produselor şi de la progresele realizate de ştiinţele moderne, inclusiv merceologia, în sensul creşterii inter-disciplinarităţii ştiinţifice şi tehnologice în procesul de abordare a cercetării actuale, s-a creat contextul în vederea formulării, în continuare, a obiectivelor specifice ale lucrării. În cadrul capitolelor 6 şi 7 este prezentat modelul general al calităţii produselor în cadrul sistemului traiectorial. Pornind de la Modelul Cercetării Dezvoltării de Produs (CDP), model lansat şi dezvoltat de către Grupul Interdisciplinar de Studii şi Consulting de pe lângă Academia de Studii Economice şi Asociaţia Română de Marketing, sub coordonarea profesorului universitar Beniamin Cotigaru, se tratează într-o manieră originală sistemul traiectorial al produsului, accentuându-se asupra caracterului invariant şi general al traiectoriei în raport cu produsul şi se propune un model perfecţionat de calitate în cadrul sistemului traiectorial, care urmăreşte includerea în analiza calităţii a tuturor secvenţelor evoluţiei produsului pe traiectorie realizând astfel premisele unei abordări sinergetice a calităţii.

7

O astfel de abordare va conduce la o reorientare a cercetării ştiinţifice în

sensul armonizării raportului om-natură-societate şi va constitui unul din criteriile de bază în procesele de retehnologizare şi de reorientare economică.

În cadrul capitolului 8 este dezvoltată metodologia de evaluare a calităţii

produselor pornind de la modelul general al calităţii în cadrul sistemului traiectorial. Sunt enumerate etapele de structurare şi destructurare ale produsului pe parcursul întregii traiectorii şi este prezentat modul de definire a parametrilor pentru caracterizarea calităţii în cadrul fiecărei secvenţe traiectoriale. În continuare este prezentată aplicaţia informatică originală care calculează indicatorul global de calitate pe traiectorie pe baza parametrilor ce caracterizează calitatea în cadrul secvenţelor traiectoriale. Capitolul 9 este dedicat aplicării metodologiei de evaluare a calităţii pe traiectorie pentru unele produse electronice. Prima secţiune a acestui capitol prezintă o caracterizare din punct de vedere merceologic a principalelor tipuri de echipamente electronice. Următoarele două secţiuni ale capitolului 9 sunt dedicate aplicării metodologiei de evaluare a calităţii pe două categorii de produse electronice reprezentative: imprimantele color laser şi receptoarele de televiziune color. În cadrul analizei comparative a calităţii produselor pe baza indicatorului global de calitate calculat s-a evidenţiat importanţa tehnologiilor referitoare la post- utilizarea şi reintegrarea produselor, cât şi faptul că includerea în analiza calităţii a unui sistem de valori care ia în mod real şi deplin în consideraţie necesităţile umane, sociale şi ecologice în toate secvenţele evoluţiei produsului pe traiectorie creează premisele unei abordări sinergetice a calităţii, a realizării unui model perfecţionat de calitate în perspectiva dezvoltării durabile şi a creşterii interesului producătorilor pentru rezolvarea acestor probleme. Lucrarea conţine 49 de figuri, 62 tabele şi 124 de referinţe bibliografice. Figurile şi tabelele sunt numerotate în ordinea apariţiei în text, iar referinţele bibliografice sunt menţionate, în text, între paranteze. Ecuaţiile sunt numerotate în interiorul fiecărui capitol cu un indicativ format din numărul capitolului şi

8

numărul de ordine al ecuaţiei în cadrul capitolului, despărţite printr-un punct şi între paranteze. Această lucrare, care prezintă rezultatele cercetărilor desfăşurate între anii 1994-2002, nu ar fi putut să existe sau nu ar fi putut să aibă acest conţinut fără contribuţia esenţială a unor cercetători şi instituţii ştiinţifice. Este o datorie şi, în acelaşi timp, o onoare pentru mine să fac explicită această contribuţie. În primul rând, aş vrea să mulţumesc şi să exprim întreaga mea recunoştinţă colectivului Catedrei de Merceologie şi Managementul Calităţii din cadrul Facultăţii de Comerţ a Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Modul în care, pe tot parcursul activităţii de cercetare şi elaborare a lucrării, am fost îndrumat, sprijinit şi susţinut de către membrii Catedrei a fost pentru mine suportul solid care m-a ajutat permanent să progresez în demersul, uneori dificil, către cristalizarea ideilor, principiilor şi structurii acestei lucrări. Domnul Profesor Doctor Viorel Petrescu a avut o contribuţie esenţiala în elaborarea lucrării. Cu profesionalismul care îl caracterizează, Domnia Sa şi-a asumat responsabilitatea conducerii lucrării; îndrumările, sugestiile şi acţiunile cu caracter de îndreptar mi-au fost de un real folos în timpul elaborării acesteia, ajutându-mă să cristalizez unele concepte noi ce vizează problematica largă şi puţin omogenă a numeroaselor întrebări pe care le ridică calitatea. Profesorul Doctor Alexandru Redeş, neaşteptat dispărut dintre noi, a fost iniţiatorul acestei lucrări şi a condus elaborarea acesteia până la dureroasa sa dispariţie. Spirit profund umanist şi total dedicat promovării ştiinţei merceologice (a fost unul din principalii iniţiatori ai înfiinţării Asociaţiei Naţionale de Merceologie din România), a înţeles şi a susţinut ideea potrivit căreia interdisciplinaritatea este absolut necesară în abordarea problemelor complexe pe care le ridică dezvoltarea economică şi socială actuală. Domnul Profesor Beniamin Cotigaru este unul dintre cei fără de care această lucrare nu ar fi existat. În cadrul colaborării noastre, a fost acela care, cu o insistenţă demnă de toată lauda, m-a îndemnat continuu să „sparg bariere". Pe de altă parte, Domnia Sa, un spirit permanent neliniştit, în căutarea

9

adevărului care are ca suport o viziune mai amplă, globală şi integralistă, este autorul concepţiei unitare de modelare a ecosistemului antropizat (mediul şi omul împreună), Cercetarea-Dezvoltarea de Produs (CDP), ale cărei idei principale au fost reluate şi dezvoltate în această lucrare. Domnul Profesor Doctor Oscar Hoffman mi-a desluşit legătura strânsă care trebuie să existe între ştiinţele umaniste şi ştiinţele exacte, modul în care toate ramurile ştiinţei se întrepătrund într-o viziune modernă pentru elaborarea soluţiilor necesare rezolvării complexelor probleme ale dezvoltării umane. Domnul doctor în fizică Florin Căldăraru mi-a oferit o serie întreagă de sugestii privind modul de abordare a problemelor ecosistemului antropizat şi de aplicare a modelului de evaluare a calităţii pentru produsele luate în consideraţie. Domnul cercetător ştiinţific principal, economist Constantin Goliat este, alături de domnul profesor Viorel Petrescu şi de domnul profesor Beniamin Cotigaru, a treia persoană fără de care această lucrare nu ar fi putut să existe. El mi-a oferit nu numai întregul suport moral necesar în momentele dificile, care au fost destule, ci şi toată experienţa şi cunoştinţele sale de cercetător, specialist în economie. Nu pot să trec peste gândurile de îndatoritoare recunoştinţă faţă de mama şi fiica mea care m-au susţinut moral şi mi-au asigurat acea atmosferă echilibrată şi de bună dispoziţie care m-a ajutat să trec uşor peste momentele de neîmplinire şi peste oboseala nopţilor pierdute, scutindu-mă, în acelaşi timp, de o serie de obligaţii ce mi-ar fi revenit de drept. Tuturor acestora le mulţumesc acum şi îi asigur de întreaga mea recunoştinţă. Le mulţumesc, de asemenea, tuturor colegilor din Camera de Comerţ şi Industrie a României, Banca Raiffeisen, Centrul de Studii şi Consulting pentru CDP, Academia de Studii Economice care, fără a avea o contribuţie directă şi voită la realizarea acestei lucrări, mi-au dat sugestii care mi-au fost de ajutor.

10

Capitolul 1 – De la ecosistemele naturale la ecosistemele antropizate

1.1. Ecosistemul natural

Sistemele vii sunt organizate pe trei nivele de complexitate: organismele individuale, populaţiile, formate din organisme din aceeaşi specie, şi comunităţile, formate din populaţii de specii diferite. Formulat încă din 1877 de K. Mobius, termenul de biocenoză a căpătat calităţile unui concept ecologic de profunzime abia în ultimele decenii. O definiţie care aparţine lui E. P. Odum, (1971) spune că biocenoza este un ansamblu de populaţii ce trăiesc pe un teritoriu sau un habitat fizic determinat cu caracteristici în plus faţă de cele ale componenţilor săi individuali şi populaţionali”. Complementar acestei definiţii este biotopul constituit din totalitatea factorilor fizico-chimici (energie, relief, topoclimat etc.) care influenţează evoluţia organismelor vii. Noţiunea de ecosistem a fost introdusă de Tansley în 1935, pentru a evidenţia unitatea ecologică dintre biotop şi biocenoză. În acest context, ecosistemul este definit ca fiind totalitatea comunităţilor de populaţii împreună cu biotopul asociat. În realitate, o asemenea definire este extrem de simplistă, deoarece, la nivelul complexei ţesături biologice care se numeşte biocenoză este necesară o inventariere a tuturor componentelor ei specifice [3]. Inventarul trebuie să cuprindă teoretic toate speciile prezente, inclusiv microorganisme, plante, animale, demers deloc uşor, a cărui realizare se confruntă cu dificultăţi mari. Ecosistemele au fost clasificate în ecosisteme naturale, în care intervenţia omului este nesemnificativă (pădurea tropicală, deşerturile, taigaua, zonele muntoase înalte etc.), şi ecosisteme antropizate, în care activitatea umană a

11

modificat puternic componentele şi procesele naturale (zonele situate în jurul aşezărilor umane). Structura ecosistemului, ca unitate ecologică funcţională elementară, reflectă, în distribuţia spaţială a elementelor sale, un anumit conţinut funcţional ce rezultă din interacţiunea diferitelor specii ale biocenozei cu factorii abiotici (sol, relief, topoclimat etc.). La rândul ei, esenţa funcţionării ţine de antrenarea energiei solare şi a substanţelor nutritive minerale (de natură abiotică) în circuitul biologic şi transformarea lor în substanţă organică necesară alcătuirii sistemelor vii. Aceste dimensiuni dau ecosistemului calitatea de unitate producătoare de substanţă organică necesară biocenozei. Atingerea unui asemenea scop se materializează, în cadrul oricărui ecosistem, prin trei funcţii fundamentale:

- funcţia energetică, prin care se realizează fixarea energiei solare de către

plantele autotrofe în transferul şi distribuţia acesteia de la o categorie de

organisme (producători, consumatori şi reducători sau descompunători) la alta;

- funcţia de transfer a substanţelor nutritive (anorganice şi organice) atât

între componentele biocenozei, cât şi între acestea şi biotop;

- funcţia de autoreglare, prin care se realizează stabilitatea ecosistemului

pe seama menţinerii unei anumite proporţii între speciile ce alcătuiesc biocenoza. Sistemul este o structură complexă formată din structuri elementare de tip inerţial, legate între ele prin câmpuri de forţe a căror acţiune se exercită până la

o suprafaţă închisă, descriptibilă din punct de vedere geometric, care constituie frontiera sistemului [5]. Sistemul este caracterizat de:

- mărimile fizice inerţiale, care descriu structurile elementare de tip inerţial şi sunt funcţii punctuale de spaţiu şi timp;

- forţele interne, care descriu relaţiile dintre structurile elementare;

- nivelul de complexitate, care este în legătură cu tipurile de forţe ce se exercită în interiorul sistemului;

- funcţia de stare, care descrie structura complexă a sistemului;

- frontiera, reprezentând suprafaţa închisă care conţine structura

12

complexă şi în interiorul căreia potenţialele interne şi funcţiile de stare sunt funcţii finite şi continui de mărimile inerţiale. Tendinţa sistemelor este aceea de a menţine neschimbată funcţia de stare caracteristică unui anumit nivel de complexitate [33]. Starea în care sistemul menţine neschimbată funcţia de stare a structurii complexe se numeşte stare de echilibru. La apariţia, pe frontiera sistemului, a unor perturbaţii ale forţelor (potenţialelor) interne, datorate unor cauze externe, sistemul este scos din starea de echilibru. Dacă evoluţia în timp a sistemului are loc în sensul revenirii la starea de echilibru din care a fost scos (perturbaţiile regresează), atunci starea de echilibru este stabilă. Dacă dimpotrivă, evoluţia în timp are loc în sensul în care sistemul se îndreaptă către o stare de echilibru caracterizată de o nouă funcţie de stare, atunci starea de echilibru din care a fost scos sistemul este instabilă.

SISTEM IZOLAT
SISTEM
IZOLAT
SISTEM ÎNCHIS
SISTEM
ÎNCHIS
SISTEM DESCHIS
SISTEM
DESCHIS

Figura 1- Clasificarea sistemelor Sursa: Bertalanffy L. - General Systems Theory, Foundations Development and Applications, Editura George Brasilier, New York, 1968

După cum se prezintă în figura 1, în funcţie de tipul fluxurilor ce traversează frontiera, sistemele se împart în trei clase:

- sistem izolat, care nu are schimburi cu exteriorul, fiind valabile legile de conservare pentru energie şi mărimile inerţiale (masa, sarcină electrică etc.);

- sistem închis, care schimbă cu exteriorul numai energie, fiind valabile

doar legile de conservare pentru mărimile inerţiale, legea de conservare a energiei fiind înlocuită cu o ecuaţie de bilanţ;

- sistem deschis, care schimbă cu exteriorul energie şi substanţă, legile de

13

conservare pentru energie şi mărimile inerţiale fiind înlocuite cu ecuaţii de bilanţ. Un sistem izolat este format din sisteme închise, iar un sistem închis este format din sisteme deschise. Un loc aparte în clasa sistemelor deschise îl ocupă sistemele disipative. Dacă un sistem fizic deschis posedă proprietăţile de autocontrol şi de auto- organizare, atunci el este un sistem disipativ. Prin autocontrol se înţelege acea proprietate a unui sistem fizic deschis prin care acesta modifică, cu mijloace proprii, valorile condiţionărilor externe de pe frontiera lui. Dacă modificarea este în sensul scăderii acestor valori, spunem că sistemul are instalate reacţii negative, iar dacă modificarea are loc în sensul creşterii respectivelor valori, atunci sistemul are instalate reacţii pozitive. Prin autoorganizare se înţelege acea proprietate a unui sistem fizic deschis prin care acesta îşi poate modifica structura complexă cu mijloace proprii. O primă încercare de prezentare globală a structurii Terrei în perspectivă sistemică a fost realizată