UNIVERSITATEA BABEȘ- BOLYAI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE, ADMINISTRATIVE

ȘI ALE COMUNICĂRII

CLUJ- NAPOCA

MASTER

ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

Disciplina:

SISTEME DE INTEGRITATE PUBLICĂ

ETICA ȘI FENOMENUL DE CORUPȚIE

ÎN ROMÂNIA

Conf. Univ. Dr. Liviu Radu

SUR Marina Lăcrimioara

Master- administrație publică,

anul I, IFR
Etica și fenomenul de corupție în România 2022

ETICA ȘI FENOMENUL DE CORUPȚIE

ÎN ROMÂNIA

Motto

,,Etica ne îndeamnă să facem alegerile corecte

chiar și în situații dificile sau atunci când ne aflăm sub presiune.”

- Christine Lagarde

CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE

Etica- definiție și concept

Etica este definită drept ramură a filosofiei care are ca și domeniu de analiză și studiu
probleme de ordin moral; se încearcă clarificarea noțiunilor de bine și rău și totodată se urmărește
stabilirea unor reguli determinante pentru comportamentul omului în societatea din care acesta face
parte.

În ceea ce privește originea eticii sunt de remarcat ca și izvoare ale acesteia religia și
deopotrivă evoluția naturală, în înteriorul unor grupuri ale societății. Deși există adepți ale
ambelor ,,teorii”, gândirea universal acceptată este că normele de etică nu au un izvor singular,
unic; se evidențiază astfel atât influențe ale religiei și ale politicului cât și teoria evoluționistă
raportat la existența și dezvoltarea normalor de etică, a eticii per se.

Pe parcursul timpului, concomitent și direct proporțional cu dezvoltarea societăților și cu

dezvoltarea industriei se observă un puternic curent de dezumanizare a societăților: omul devine
astfel lipsit de importanță ca și valoare umană iar accentul se pune strict pe existența acestuia ca și
parte dintr-un mecanism care nu era afectat în cazul în care era necesară schimbarea individului cu
un altul; acest fapt este ulterior aspru criticat de personalitățile vremii ce au îmbrățișat ideologiile

2
Etica și fenomenul de corupție în România 2022
teoriilor comportamentaliste care susțineau că există o deosebită legătură între organizație și cei
care o compun și anume: condițiile de muncă ale indivizilor membrii ai organizației în cauză
influențează performanța acestora și totodată rezultatele organizației sunt deopotrivă afectate de
comportamentul celor care activează în cadrul ei.

,,Astfel, pentru o lungă perioadă de timp natura umană a fost considerată singura sau cea mai
importantă responsabilă pentru comportamentele neetice. Cu alte cuvinte corupţia sau alte forme de
încălcare a normelor morale apar atunci când în poziţii oficiale ajung persoane predispuse la fapte
reprobabile.”1

Normele de etică sunt adesea încălcate de către indivizi, orbiți de mirajul foloaselor materiale
și nu numai; omul se denigrează și totodată se degradează țintind constant întru obținerea
beneficiilor materiale, pierzându-și astfel esența și demnitatea.

Corupția există din cele mai vechi timpuri, reprezentând o caracteristică negativă a tuturor
societăților (desigur, proprția fiind una diferită în funcție de statul în cauză și gradul de dezvoltare
economico-social al acestora), iar la nivelul statului românesc aceasta îmbracă forme diversificate
care o dată descoperite sunt aspru sancționate de legea penală română în vigoare.

CONȚINUT

Corupția- conceptul

O problemă acută și omniprezentă în spațiul teritorial al României este reprezentată de

fenomenul corupției; regăsit pe toate palierele societății, macro-fenomenul este așadar greu de
gestionat iar stârpirea acestuia pare, cel puțin, imposibilă.

Forme ale corupţiei

În ceea ce privește formele corupției este esențial de menționat că există mai multe tipuri ale
acesteia precum: corupţia în acord cu legea, corupţia împotriva legii, corupţia individuală, corupţia
ȋn forme extinse, marea corupţie, corupţia sistemică și conceptul de captură a statului.

1
Liviu Radu, Suport de curs- Sisteme de integritate publică, p.11
3
Etica și fenomenul de corupție în România 2022
Dintre tipurile de corupție menționate cea care prezintă un interes mai mare este corupția
împotriva legii. Corupția împotriva legii presupune fapta unui funcționar public aflat în exercitarea
atribuțiilor de serviciu care dorește să favorizeze o persoană în schimbul obținerii unor foloase din
partea acestuia, în mod direct dar și prin intermediul unei persoane interpuse, ori fapta celui care
pretinde foloase în schimbul punerii la dispoziție a influenței reale sau aparente pe care acesta o are
asupra unui funcționar, precum și alte asemenea comportamente.

Corupția și prezența sa în teritoriul carpato-dunăreano-pontic

La nivelul legislației penale în vigoare în România macro-fenomenul corupției este aspru

sancționat; Codul penal român prevede ca și modalitate de sancționare pedeapsa închisorii pentru
toate infracțiunile de corupție reglementate și alături de aceasta operează și dispozițiile privind
instituția confiscării banilor, valorilor sau a altor bunuri, conform dispozițiilor legii penale.

Codul penal român prevede așadar în titlul v , capitolul I infracțiunile de corupție care sunt
următoarele:

- Luarea demită prevazută la Art. 289 CP

- Darea de mită prevăzută la Art. 230 CP
- Traficul de influență prevăzut la Art. 231 CP
- Cumpărarea de influență prevăzută la Art. 232 CP
- Fapte săvârșite de către membrii instanțelor de arbitraj sau în legătură cu aceștia Art. 293
- Fapte săvârșite de către funcționari străini sau în legătură cu aceștia Art. 294

Alături de comportamentele infracționale direct reglementate în codul penal român este

necesar de subliniat existanța nevoii a acestora de a fi corelate cu reglementarea speciala din
domeniu, și anume Legea nr. 78/ 2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de
corupție.

Infractțiunile de corupție au ca și obiect juridic general relațiile sociale privind prestigiul

anumitor instituții de stat, dar totodată și onestitatea funcționarilor publici și a altor persoane care își
desfășoară activitatea în aceste instituții; vizează relațiile care impun ocrotirea obținerii unor foloase
necuvenite în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Așadar, deși la nivel teoretic există o
distincție clară între infracțiunile se serviciu și cele de corupție este lesne de observat că obiectul
ocrotirii penale în cazul infracțiunilor de corupție este reprezentat practic tot de relațiile de serviciu.

4
Etica și fenomenul de corupție în România 2022
Infracțiunile de luare de mită și de dare de mită reprezintă cele mai uzuale și mai des întâlnite
infracțiuni de corupție drin practica judiciară, iar traficul de influență și cumpărarea de influență
sunt și acestea regăsite însă de manieră mai redusă decât primele două.

În ceea ce privește Faptele săvârșite de către membrii instanțelor de arbitraj sau în legătură cu
aceștia Art. 293 și Faptele săvârșite de către funcționari străini sau în legătură cu aceștia Art. 294
necesar este a se menționa că acestea reprezintă infracțiuni cu conținut deschis iar aplicabilitatea lor
este confiționată de coroborarea acestora cu infracțiunile de luare și dare de mită și traficul și
cumpărarea de influență.

Infracțiunea de luare de mită prevăzută la Art. 289 Cod penal reprezintă infracțiunea tip și
este reprezentativă pentru categoria de infracțiuni din care face parte. Situația premisă la această
infracțiune presupune existența în prealabil a unor obligații sau îndatoriri de serviciu, în legătură cu
care se comite fapta. Natura juridică prin care aceste îndatoriri sunt stabilite nu prezintă importanță,
nefiind necesară existența unui contract de muncă.

Infracțiunea se realizează (conform prevederilor codului penal) în trei variante: pretindere,

primire sau acceptarea unei promisiuni sub formă de bani sau sub forma altor foloase obținute în
mod nencuvenit și nejustificat nejustificat în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori
întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea
unui act contrar acestor îndatoriri.

Infracțiunea de dare de mită prevăzută la Art. 290 Cod penal reprezintă infracțiunea
corespondentă infracțiunii de luare de mită; La fel ca și în cazul infracțiunii de luare de mită .
situația premisă la această infracțiune presupune existența în prealabil a unor obligații sau îndatoriri
de serviciu, în legătură cu care se comite fapta. Natura juridică prin care aceste îndatoriri sunt
stabilite nu prezintă importanță, nefiind necesară existența unui contract de muncă.

Infracțiunea de dare de mită se realizează prin promisiunea, oferirea sau darea de bani sau de
alte foloase în mod nencuvenit și nejustificat în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea
ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu
îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

În ceea ce privește subiectul activ al infracțiunilor de corupție -și anume autorul acestor fapte
de corupție- legea penală prevede pentru darea demită posibilitatea comiterii acesteia de către orice
persoană (fără a fi necesară existența unei calități speciale) iar în cazul infracțiunii de luare de mită
existența calității de funcționar public este uan definitorie pentru existența infracțiunii; așadar vor
putea comite infracțiunea de luare de mitaă: parlamentarii, miniștrii, magistrați, demnitarii publici
5
Etica și fenomenul de corupție în România 2022
aleși sau numiți, Președintele României, judecătorii Curții Constituționale, Avocatul Poporului,
funcționarii publici din cadrul Curții de Conturi, Administrația Prezidențială, Consiliul Concurenței,
primarul, viceprimarul, profesorii, medicii, notarii publici, executorii judecătorești, experții
judiciari, precum și alții.

Asemenea comportamente sunt de natură să prejudicieze interesul public și să destabilizeze

societatea; drept urmare a comportamentelor corupte se remarcă o creștere a lipsei de încredere a
individului în organele și instituțiile statului și a reprezentanților acestora.

Lipsa de moralitate și etică de care mai marii statului și societății dau dovadă în exercitarea
acțiunilor lor precum și necinstea care deseori îi caracterizează, nu fac decât să afecteze și mai mult
o societate și așa plin de cusur.

Favorizarea unui individ în detrimentul altuia este imposibil să fie perceput drept un aspect
pozitiv, fiind încălcat principiul fundamental ce stă la baza întregului sistem legislativ românesc și
anume egalitatea în fața legii ,,Nimeni nu e mai presus de lege”.

Lipsa corectitudinii, a moralității și a eticii persoanelor alese de către populație și a căror

remunerații sunt achitate din banii publici nu face nimic mai mult decât să atragă și mai multe
semne de întrebare cu privire la sistemul în cauză și la funcționarii publici respectivi.

Combaterea corupției în România

Desigur, corupția nu reprezintă un fenomen unilateral, în sensul că aceasta nu este realizabilă

dacă nu avem și un befeficiar, beneficiar care dorindu-și realizarea interesului său nu acordă interes
mijloacelor prin care acesta este realizat; se poate spune astfel ca originile corupției sunt bine
înrădăcinate chiar în sânul societății; educația insuficientă sau precară reprezintă un factor important
alături de lipsa integrării în societate. Fiecare individ în parte își urmărește propriul interes și
dorește realizarea acestuia sub orice formă, recurgând la toate mijloacele avute la îndemână
trabsformâand astfel anormalul în normalitate: mita și șpaga ajung să fie astfel o condiție sine qua
non, în interiorul spitalelo, fără de care îngrijirile medicale sunt precare sau lipsesc cu desăvârșire.

6
Etica și fenomenul de corupție în România 2022
CONSIDERAȚII FINALE

BIBLIOGRAFIE

-C.Rotaru, A.-R. Trandafir, V.Cioclei- Drept penal partea specială II, Curs tematic, editura C.H.
Beck, ediția 5

-Ilie Pascu, Petre Buneci, Bogdan Buneci- Drept penal partea specială, volumul II, Infracțiuni de
corupție și de serviciu, editura Hamangiu, 2020

-Sergiu Bogdan, Doris Alina Șerban, George Zlati- Noul Cod Penal, partea specială, perspectiva
clujeană, editura Universul Juridic, București, 2014

-Wikipedia