UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU BUCURE TI

MASTER ADMINISTRAIE PUBLIC I DEZVOLTARE COMUNITAR

ANUL I, GRUPA 2

Corupia ca fenomen social: abordare

sociologic

SOB ANA-MARIA

2013

Fenomenul de corupie din perspectiv normativ i sociologic

Dispariia comunismului n rile est-europene, ntre care i Romnia, a fost nsoit

de dezintegrarea vechilor structuri politice, economice, juridice i administrative, dominate
de centralism, birocraie, conformism i imobilism. Treptat au nceput s foe create premisele
pentru trecerea la societatea civil i statul de drept, la economia de pia liber i
concurenial i la orientarea aciunilor i comportamentelor sociale i individuale pe bay de
raionalitate, eficien i profit. Din nefericire, procesuk de tranziie de la o societate la alta
nu s-a desfaurat lin i uniform, ci contradictoriu i conflictual, ntruct continu s se
menin o serie de structuri, instituii i mentaliti birocratice, precum i unele norme i
reguli sociale i juridice depite sau perimate, ceea ce se concretizeaz n starea de anomie,
de lips de eficien i funcionalitate a unor prescripii normative i care perturb
desfurarea normal a relaiilor dintre indivizi, grupuri sau instituii.
Din acest motiv, societatea romneasc cunoate, n prezent, o recrudescen a
delictelor i crimelor comise prin violen i agresivitate contra persoanei i patrimoniului,
precum i o multiplicare, fr precedent, a actelor de corupie care, dincolo de nclcarea
normelor i valorilor legitime i de prejudiciile morale i materiale pe care le-au produs, au
efecte negative asupra structurii i stabilitii grupurilor i instituiilor sociale, perturbnd
considerabil ordinea social i normativ a ansamblului social.
Dintre toate fenomenele antisociale, cel de corupie a devenit o form cvasigeneralizat de delicven n majoritatea sectoarelor i ramurilor vieii sociale, politice,
economice i administrative. Afectnd grav structurile i instituiile publice i private,
constrngere sau antaj a unor ageni economici, funcionari, grupuri i indivizi, corupia a
fost perceput de ctre majoritatea segmentelor populaiei ca un fenomen extrem de grav i
periculos, care a subminat structurile de autoritate i de putere i a depit normele i
principiile de dreptate i justiie social ce trebuia s caracterizeze noua societate, mrind
astfel costurile sociale i economice ale reformei, concretizate n deprecierea continu a
nivelului de trai al majoritii indivizilor.
Corupia nu a fost un fenomen nou aprut, el a existat i n vechiul regim, ceea ce sa impus identificarea diferitelor forme de continuitate i discontinuitate ce l caracteriza.
Elementele de continuitate au vizat meninerea, n continuare, a unor disfuncii instituionale
i politice preluate din vechiul sistem, precum i a unor factori de risc ce au potenat sau a
multiplicat actele de corupie n diferite sfere ale vieii economice, n domeniul comerului i
prestrilor de servicii, n sfera instituiilor financiar-bancare, n domeniul administraiei
locale, gospodririi comunale, lucrrilor publice, urbanismului i amenajrii teritoriale.
Corupia tinde s devin un fenomen organizat, specializat i profesionalizat,
aprnd sub forma unor reele formale i informale de organizaii i indivizi, care prin diferite
mijloace ajung s corup factorii de decizie pn la cele mai nalte nivele ale politicului,
legislativului, justiiei i administraiei.
2

Agravat de lipsa de coeren legislativ i de multiplicarea dificultilor inerente

trecerii la economia de piat, corupia nu a fost i nu este in continuare un fenomen singular,
separat sau izolat de celelalte forme de devian i delicven ce s-au manifestat n aceea
perioad de tranziie, fiind n corelaie cu o serie de mecanisme destructive i de derellare
politic, normativ, economic i moral, aprnd ca unul dintre fectele secundare perverse
ale modalitii inadecvate de realizare a reformei de ctre actuala putere i dovedind o sfidare
la adresa ntregii societi.
Elaborarea unui program eficient de diminuare a coruptiei n perioada de tranziie pe
care statul romn a parcurs-o trebuia fundamentat, prioritar, pe identificarea, explicarea i
nlturarea treptt a cauzelor generale i particulare, sociale i individuale, obiective i
subiective, care a generat sau a favorizat acte de corupie i comportamente coruptive, ca i
prin diminuarea factorilor de risc ce au subliniat asemnea acte n diferite sectoare sociale,
economice, politice, administrative. Avnd n vedere amploarea i complexitatea fenomenului
de corupie n societatea romneasc a fost necesar analiza diferitelor criterii de estimare i
evaluare a acestui fenomen din perspectiv juridic, criminologic i sociologic, n vederea
surprinderii i identificrii formelor i dimensiunilor reale de manifestare a a corupiei la
diferitele nivele (macrosicoale, microsociale i individuale).

Corupia din perspectiv sociologic

Incluznd o discrepan semnificativ ntre modelele (valorile, normele, practicile,

regulile) sociale i culturale existente n orice societate i ateptrile legitime ale invizilor,
organizaiilor i grupurilor sociale, corupia reprezint un fenomen social (dar i antisocial),
fiind expresia unor manifestri de dereglare economic, normativ i moral, a scderii
sentimentului solidaritii sociale i a slbirii mecanismelor de control social. Amploarea,
dimensiunea i formele fenomenului de corupie cunosc ritmuri i tendine diferite de la o
sicetate la alta, iar evaluarea intensitii i gravitii fenomenului depinde, n mare msur, de
fora i persistena unor tradiii i practici sociale i culturale, de modelul etic i normativ
existent, de moravurile i mentalitile dominante, de gradul de receptare, acceptare i
respectare a normelor de baz ale societii respective.
Dup prerea multor sociologi, corupia reprezint un fenomen care, prin amploarea,
intensitatea i formele de manifestare, msoar adevrat stare de legalitate, moralitate i
normalitate, a unei societi. Datorit consecinelor negative i distructive produse asupra
structurii i stabilitii grupurilor i organizaiilor sociale i efectelor demoralizatoare la
nivelul indivizilor, corupia definete, pn la un anumit punct, stare de dezechilibru normativ
i moral a acelor societi aflate n criz sau n tranziie, ntruct ea perturb grav desfurarea
relaiilor sociale la nivel instituional i interpersonal, determinnd scderea prestigiului i
autoritii unor instituii publice i private, precum i a unor instane specializate de control i
3

prevenire social, datorit implicrii n diferite afaceri a unor persoane cu funcii de decizie
din domeniul ploiticului, legislativului, executivului, justiiei i administraiei.
Din punct de vedere sociologic, fenomenul de corupie include ansamblul de activiti
imorale, ilicite i ilegale realizate de diverse grupuri i organizaii (publice i private) i de
diveri indivizi cu funcii de conducere sau care exercit un rol public, n scopul obinerii
unor avantaje materiale sau morale sau a unui status social superior, prin utilizarea unor
forme de constrngere, antaj, nelciune, mituire, cumprare, intimidare etc. Corupia nu
nseamn doar darea i luarea de mit sau traficul de influen, ci ea nglobeaz acea reea
(formal i informal) de indivizi, grupuri i organizaii ntre care exist relaii de
complicitate, tinuire i acoperire reciproc n scopul satisfacerii unor interese materiale i
morale, pucblice i private.
Referindu-se la corupia din societatea romneasc, reputatul sociolog D.Cressey, a
identificat o serie de organizatii criminale, formale i informale, alctuite din profesioniti
ai crimei i corupiei. Organizaiile informale (neoficiale) reprezint modele stabile de
interaciune bazat pe asemnarea de interese, scopuri i atitudini ale membrilor ce o
compun. n aceste organizaii modelele de interaciune au devenit att de obinuite nct
fiecare membru ndeplinete un numr de roluri , are o serie de drepturi i obligaii reciproce,
dar nu realizeaz c structura organizaiei servete unor scopuri colective, asemenea
organizaiilor formale. Ca exemple de organizaii informale pot fi enumerate: grupurile de
vagabonzi, bandele de delincveni tineri, asociaiile de ceretori etc. n schimb, structura
organiyaiilor formale este bine definit i raional, avnd o serie de caracteristici, cum ar fi:
specializarea profesional, interdependena dintre membrii organizaiei, funcionarea pe baza
unor reguli, norme, practici, nelegeri i coduri i finalitatea, n sensul c ntreaga activitate
este destinat realizrii unor scopuri anunate n prealabil 1. Dac structura unei organizaii
criminale informale ar fi acceptat raionalitatea, ca element esenial pentru crearea unei
diviziuni i specializri infracionale (ceea ce n dreptul penal se numete conspiraie
criminal continu), ea ar fi devenit o organizaie oficial. Totui, arat D. Cressey, ntre cele
dou tipuri de organizaii criminale nu exist o delimitare absolut i precis, ntruct nu toate
organizaiile oficiale sunt ntemeiate pe o structur ierarhic de autoritate i putere. n schimb,
gradul de raionalitate al unei organizaii criminale influeneaz natura i gravitatea delictelor
comise. Noiunile de grup, band, sindicate, carteluri, confederaii etc., care au
drept obiectiv crima i corupia desemneaz organizaii criminale. Dup opinia lui D.
Cressey, exist mai multe tiprui sau variante de organizaii criminale. n centrul acestora se
afl o organizaie comunitar (denumit Cosa Nostra, Sindicatul, Fria, Familia
etc.) care reprezint, n acelai timp, o alian ilegal, de afaceri monopoliste i o alian
ilegal, neoficial, a unor organisme de conducere.
n concluzie, apreciaz D. Cressey, dintre organizaiile criminale cele mai raionale i
necinstite sunt acelea n care exist cel puin patru funcii: a) o funcie care sa fie ocupat
permanent sau temporar de persoane a cror datorie este s apere organizaia fa de lege,
prin mituire, corupie sau cumprare ori orice alt cale ilegal de influenare a funcionarilor
1

Donald R. Cressez, Criminal Organization, Heinemann Educational Books ,London ,

1972.

publici (coruptor); b) o funcie permanent sau temporar ocupat de persoane a cror

ndatorire este s se lase astfel influenate (corupt); c) o funcie, permanent sau temporar
deinut de persoane a cror obligaie este s menin integritatea organizaiei, prin facilitarea
autorizat a pedepsirii acelor membrii care nu se conformeaz legilor organizaiei i a
acelor persoane care mpiedic sau ncerc s demate activitatea organizaiei (executor);
d) o funcie, temporar sau permanent deinut de persoane care planific, organizeaz i
supravegheaz desfurarea activitilor ilicite ale organizaiei (planificator).
Dup opinia unor specialiti, un element important ce trebuie avut n vedere n
evaluarea fenomenului de corupie este percepia social i reacia opiniei publice, fa de
definirea diferitelor acte i comportamente considerate ca acte de corupie, ntruct o aciune
eficient mpotriva corupiei nu este posibil dac exist diferene sensibile ntre definiia
legal (juridic) a corupiei i cea a opiniei publice. Din acest punct de vedere, de multe ori,
opinia public pare s fie mai bine orientat n ceea ce privete definirea amplorii i
intensitii corupiei dect instituiile abilitate n combaterea i umrirea actelor de corupie.
n acelai timp, ntruct formele de manifestare ale corupiei sunt extrem de diverse,
diversitate ce influeneaz intensitatea percepiei publice fa de acest fenomen, formele de
rspuns i contrarspuns fa de diversele comportamente coruptive se regsesc, uneori, n
activitatea de incriminare sau, dimpotriv, de dezincriminare a unor acte i fapte considerate
la un moment dat, drept comportamente coruptive.
ntemeindu-se pe relaii de complicitate, fenomenul corupiei include, aadar,
ansamblul de activiti, acte, fapte i aciuni comise de indivizi, grupuri i organizaii, ntre
care exist legturi i avantaje reciproce ce graviteaz n jurul celor doi poli (coruptorcorupt) i care pot mbrca diverse forme:

Corupie economic, n care sunt incluse aciunileilicite i ilegale comise de diveri

ageni economici (regii autonome, societi comerciale, societi cu capital mixt) sau
de persoane particulare, concretizate sub forma unor delicte, cum ar fi, de pild,
gestiunea frauduloas, nelciunea i abuzul de putere, excrocheria, frauda, bancruta
frauduloas etc;

Corupia profesional, incluznd actele i faptele imorale i ilegale comise de

funcionarii publici sau ali salariai n legtur cu ndeplinirea condiionat i
preferenial a atribuiilor lor de serviciu, prin nclcarea normelor de deontologie
profesional (luare i dare de mit, trafic de influen, abuz de putere, abuz de serviciu
etc.);

Corupia politic, carei nclude acele comportamente care deviaz (moral i legal) de
la ndatoririle oficiale ale unui rol public (politic) sau care transgreseaz normele
privind interdicia exercitrii anumitor forme i tipuri de influen (material sau
moral) n scopuri personale. In cadrul coruptiei politice pot fi incluse, de plida,
activitatile de finantare (directa sau indirecta) a campaniilor electorale sau a unor
partide si grupari politice, subventionarea unor grupari si partide politice clientelare,
manipularea consilierilor si functionarilor politici sau administrativi, politizarea
5

functiilor administrative si promovarea pe baza de criterii politice si de partid a

anumitor functionari etc.
Tendintele de crestere a actelor si faptelor de coruptie , in ultima vreme, in societatea
romaneasca, reprezinta un fenomen real ale carui efecte nu pot fi ignorate de sociologi si nici
de institutiile specializate in domeniul aplicarii legilor si apararii legalitatii si ordinii de drept.
In momentul de fata se pun o serie de intrebari, se avanseaza ipoteze, se cauta solutii si
masuri si se incearca, pe cat posibil, concentrarea eforturilor in directia identificarii cauzelor
si conditiilor care determina sau favorizeaza amplificarea coruptiei in diferite sectoare de
activitate economica, sociala, politica si administrativa.
Fenomenul coruptiei reprezinta expresia concreta a unui ansamblu de acte si fapte
ilicite, ilegale si imorale, care contrasteaza puternic cu normele sociale si juridice existente si
acceptate in societate, fiind determinat de un complex de cauze si conditii de natura sociala,
economica, politica, morala si culturala. Desi aceste cauze au fost partial evidentiate si
explicate de sociologi, pana acum nu exista o teorie generala privind fenomenul coruptiei
care sa fie unanim acceptata si care sa ofere repere explicative si predictive comune
cercetatorilor din domeniul stiintelor juridice, sociologiei si politologiei.
Fiind rezultanta unei interactiuni multiple de cauze si conditii, fenomenul de coruptie
din societatea romaneasca se caracterizeaza nu numai printr-o mare diversitate de forme de
manifestare, ci si printr-o anumita coloratura specifica, care fac si mai dificila explicatia
diferitelor acte sau fapte de coruptie care se comit in sectoarele si domeniile de activitate
economica, sociala si politica. Pentru acest motiv, schemele si explicatiile etiologice
vehiculate in alte contexte sociale se dovedesc neviabile, neputand oferi repere precise pentru
caracterizarea diferitelor manifestari de coruptie care se produc in societatea noastra. In
consecnta, abordarea fenomenului de coruptie se face de pe pozitii teoretice diferite,
urmarindu-se, indeaproape, punctul de vedere, ipoteza sau teoria adoptata de juristi sau
sociologi, fiecare dintre acestea deschizand o anumita perspectiva de lucru care influenteaza,
in mod particular, programele de preventie si combatere a coruptiei. Astfel, dupa cum se stie,
interventia in combaterea coruptiei nu are, de cele mai multe ori, decat o expresie juridica,
concretizata in sanctiunea penala care apare posterioara momentului comiterii delictului ca
atare. In acest sens, sanctiunea juridica (penala) este de natura terapeutica si nu preventiva,
motiv pentru care perspectivei juridice i lipseste acel demers previzional capabil sa faca
eficace actiunea de preventie.
O problema metodologica cu care se confrunta cercetarea stiintifica a fenomenului de
coruptie in Romania in perioada de tranzitie priveste optiunea pentru studiile de caz sau cea
pentru analizele statistice, optiune care genereaza o serie de disjunctii in conceperea modului
cel mai eficient de abordare a diferitelor manifestari si acte de coruptie. Prima modalitate
pare preferata de sociologi, cea de a doua de catre juristi, ceea ce impune combinarea
diferitelor modele si instrumente de cercetare in vederea identificarii acelor factori sociali,
economici, politici si culturali care au o relevanta deosebita in caracterizarea fenomenului de
coruptie. In consecinta, explicatiile si paradigmele teoretice si metodologice in domeniul
concret al delictelor comise prin frauda si coruptie sunt de o mare diversitate, orice analiza
6

implicand stabilirea unor relatii multiple intre fenomenul coruptiei (privi ca variabila
dependenta sau efect) si o serie diversificata de fapte, fenomene, procese, situatii sau
actiuni care se manifesta la nivel macrosocial si individual (privite ca variabile
independente, cauze sau conditii). Stabilind o combinatie complexa a tipurilor de
legaturi de dependenta, care unesc delictul de coruptie cu diferite situatii, fapte si fenomene
care-l preced, sociologii trebuie sa acorde o atentie primordiala acelor factori ce sunt uniti
printr-o relatie cat mai stransa si cat mai generala cu fapta comisa, fara a ignora, insa,
dependentele directe, partiale sau intermediare. In acest sens, asa cum rezulta din analizele
statistice si din studiile de caz intreprinse de colectivul de sociologia deviantei si delicventei
din Institutul de Sociologie, in primetrul antecedntelor comise prin frauda si coruptie pot
aparea si actiona o serie de factori intermediari cu caracter mai putin general care, fara a avea
o relatie directa cu fapta comisa, reprezinta un gen de cauze ale cauzei principale, devenind
conditii favorizante ale acesteia.
Alteori, identificarea si explicarea manifestarilor de coruptie din societatea
romaneasca apare viciata de semnificatiile care sunt acordate insasi notiunii de coruptie, in
masura in care aceasta notiune este investita cu evaluari care sunt tributare unor clisee,
prejudecati si stereotipuri deja depasite. Din acest punct de vedere, valorizarea morala a
coruptiei, ca reprezentand o actiune ilicta, imorala si incorecta sau caracterizarea individului
corupator sau corupt ca fiind imoral, vicios, pus pe imbogatire, furnizeaza in
continuare explicatii vagi si neconcluzive care, in loc sa introduca cauze determinat, nu fac
altceva decat sa produca principii nedeterminate. Aceste explicatii, vehiculate si mediatizate,
de cele mai multe ori, prin diferitele mijloace de informare, nu sunt capabile sa opereze
disjunctia intre o categorie morala si una juridica, facand apel la un principiu universal de
moralitate pe care il ofera ca explicatie si pe care, din nefericire, opinia publica il accepta.
Notiunea de coruptie este ea insasi o categorie juridica si sociologica, care apare asociata cu o
multitudine de conditii socio-economice, politice si culturale si cu legea (legislatia) ca atare,
aceasta din urma putand desemna care acte si fapte produse in societate pot fi sau nu
considerate drept manifestari de coruptie.
Complexitatea cauzalitatii in domeniul delictelor comis prin coruptie nu permite,
astefl, identificarea unei anumite trasaturi sau a unei anumite propietati sau caracteristici
concrete, valabile pentru toate categoriile de fapte ce presupun complicitatea, frauda si
coruptia. De aceea, interpretarea cauzalitatii in acest domeniu trebuie orientata, prioritar, pe
evidentierea cauzelor si conditiilor generale si particulare, principale si secundare, directe si
indirecte, prin stabilirea liniei legice de aparitie si dezvoltare a diferitelor evenimente si
procese cu rol determinant in producerea faptelor care impiedica desfasurarea adecvata a
relatiilor dintre sfera publica si sfera privata. Din acest punct de vedere, statistica situatiei si
dinamicii actelor de coruptie, studiul cazuistic si tipologiile diferitelor forme si maniestari de
coruptie in principalele sectoare de activitate ofera multiple posibilitati metodologice de
depistare a legaturilor cauzale si a raporturilor de dependenta stabilite intre fenmenul de
coruptie si pluralitatea antecedentelor sale. In acelasi timp, stabilirea interdependentelor
existente intre diferitii factori care genereaza acte de coruptie nu trebuie sa se rezume doar la
descifrarea legaturilor cu caracter statistic, iar corelatiile surprinse trebuie circumscrise unui
7

model explicativ cu caracter general. Daca, asa cum subliniaza mai multi autori, niciuna
dintre observatiile statistice derivate din date cantitative nu ofera raspunsuri la probleme
etiologice, in viitor, analiza etiologica a actelor de coruptie din societatea romaneasca
implica integrarea coerenta a unor perspective multiple de abordare (juridice, sociologice
etc), capabile sa evidentieze serii cat mai ample de legaturi, corelatii si dependente intre
diferite fapte sau fenomene macrosociale si individuale care genereaza sau conditioneaza
fenomenul de coruptie.

Bibliografie:

Dr. Dan Banciu, Dr. Sorin M. Radulescu, Coruptia si crima organizata in Romania
evaluari sociologice, Editura Continent XXI, Bucuresti, 1994.