Fig. 1 .

Producţia mondială de petrol la nivelul anului 2005

0.20%
4.50%4.50%
14.70%
China
9.20%
Asia
America Latina
Africa
12.20%
OECD
30.80% Rasaritul Apropiat
Fosta URSS
Europa non-OECD
23.60%

Sursa: Key world energy statistcs, International Energy Agency, 2006

Petrolul, gazele si energia sunt nucleu in jurul caruia se invarte toata societatea,
economia si stilul nostru de viata dar de progresele tehnologice actuale. Cine controleaza
petrolul controleaza lumea. Se pare ca in ritmul actual de consum ar mai fi rezerve de
petrol doar pentru 35~40 de ani. Totodata consumul de petrol si gaze este in crestere
datorita industrializarii Indiei si Asiei, precum si altor tari care si-au ridicat nivelul de trai
(consum) - gen Romania, Bulgaria, Polonia etc. La momentul actual petrolul constituie
resursa energetică de bază în sistemulconsumului energetic mondial, ponderea petrolului
în consumul de energie fiind în mediu de 39%, iar în unele regiuni ajungând şi la 60%.
Rezervele mondiale de petrol sunt evaluate la 360 mld. tone, din care certe 137 miliarde
tone. Repartizarea acestor resurse în diverse zone ale globului este prezentata in figura de
mai sus.

1
 Repartiţia geografică a rezervelor sigure de petrol pe Terră
(milrd. tone) Tabelul 1
Zona geografica 1986 1996 2005 2006 2007
America de Nord 12,6 11,1 7,5 7,8 9,5
America de Sud 8,0 11,2 12,8 14,8 15,9
Europa/Eurasia 9,5 10,2 18,0 19,7 19,4
Orientul Mijlociu 66,4 83,2 91,9 101,2 102,9
Africa 7,2 9,3 14,5 15,5 15,6
Asia 4,9 4,8 5,0 5,4 5,4
UE 1,0 0,9 0,8 0,9 0,9
OCDE 14,8 14,0 10,1 10,04 11,9
OPEC 79,6 99,3 112,1 123,6 127,6
Fosta URSS 7,5 7,7 15,8 17,7 17,4
Total 108,575 129,809 149,671 164,500 168,600
Sursa: BP Statistical Review of World Energy, British Petroleum, 2007-2008.

Rezervele de petrol, cercetate la sfârşitul anilor ’90 ai secolului XX, se evaluau la 270-
300 miliarde tone (apreciind pronosticul la 840 miliarde tone). În ultimul timp, s-a
observat tendinţa de stabilire precisă a rezervelor de petrol dupa cum se vede si in tabelul
de mai sus . Dacă la începutul anilor ’80 ai secolului XX ele se estimau, de exemplu, la
80 miliarde tone, în 2007, deja constituiau 168,6 miliarde tone.
Conform rezultatelor sondajului internaţional al opiniei publice, cel mai mult îi
îngrijorează pe oamenii din lume creşterea preţurilor la petrol. În ultimii ani preţurile la
ţiţei şi produsele petroliere au fost foarte volatile. Traectoria preţului la petrol parcă ar fi
o cardiogramă, care exprimă un nivel uniform al ritmului de dezvoltare a complexului
energetic global.
Fig.2. Cei mai mari producatori de petrol

mil.t
450
400
350
300
250
200
150
100
50
0
ia
na

da
n
sia

e
ta

a
A

ic

ni
Ira

el
eg
SU
i

ex

na
i
ud

Ru

Ch

ita
zu
rv
M
Sa

Ca

Br
ne
No

Ve

ea
ia
ab

ar
Ar

Sursa: Middle East Survey, U.S. Department of Commerce, Bureau of Economic analysis and United Nations Secretariat

2
 Consumul mondial de produse petroliere s-a caracterizat în ultimele decenii
printr-o evoluţie vie si dupa cum se observa Arabia Saudită este cel mai mare producător
de ţiţei din lume, cu aproximativ 400 mln. t pe an, urmată de Rusia cu 370 mln.t. şi SUA
cu 350 mln.t.

Fig. 3. Producţia şi consumul de produse finite pe regiuni

şi ţări
25000

20000

15000

10000

5000

0
America de America Europa de Europa de Orientul Asia si Africa SUA CSI Arabia China
Nord Centrala si Vest Est si Mijlociu Oceania Saudita
Sud Centrala

productia de titei capacitatea de rafinare productia de produse finite consumul de produse finite

Sursa: Oil Market Report, OPEC, 2003

Capacitatea mondială de rafinare este inegal răspândită pe glob, ponderi mari

revenind statelor consumatoare din Europa de Vest, America de Nord şi în ultimul
timp celor din Asia şi Pacific, în special Chinei.
În zona Europei de Vest se evidenţiază Italia cu o capacitate de rafinare de 2,300 miln.
barili/zi, Germania – 2,267 miln. barili/zi, Franţa – 1,904 miln. barili/zi.
Creşteri importante s-au înregistrat în Belgia, Olanda.

Fig. 4. Importul de ţiţei pe regiuni şi ţări

14000
12000
10000
8000
6000
4000
2000
0
America America Europa de Asia si Europa de Orientul Africa SUA Franta Germania Italia Japonia
de Nord Centrala si Vest Oceania Est si Mijlociu
Sud Centrala

import de titei import din OPEC

Sursa: Oil Market Report, OPEC, 2004

Discrepanţa dintre necesar şi producţie proprie (evidentă la majoritatea ţărilor

industrializate, dar şi la multe ţări mici şi mijlocii) este compensată de activitatea de

3
import (fig.4.)
Asia şi Oceania a devenit cea mai mare regiune importatoare de petrol,
evidenţiindu-se Japonia, care importă 3,953 miln. barili/zi, 96% din totalul petrolului
importat fiind din ţările membre OPEC. Europa de Vest şi America de Nord de
asemenea sunt mari importatoare de petrol, în special Germania (2,107 miln. barili/zi
în 2002), Franţa (1,607 miln.), Italia (1,610 miln.) şi SUA.
După cum se vede din figura , în mare majoritate, aceste regiuni şi ţări importă
petrol din ţările membre OPEC. Ponderea ţiţeiului arab în Italia de exemplu, este de
62%, Germania – 18%, Franţa – 40%, iar SUA – 60%.

1. “Nu credem ca exista constrangeri absolute in privinta resurselor. Atingerea

varfurilor maxime de productie are loc pe fondul cererii”.
( Peter Davie- “The Independent” )

In ultimii ani, distanta mare intre cerere si oferta de petrol s-a ingustat foarte mult. Anul
trecut, aceasta aproape ca nu a mai existat. Consecintele ar fi foarte importante in cazul in
care consumul de petrol va depasi productia cu o cantitate foarte mica. Preturile ar putea
sari in aer, urmand sa depaseasca chiar si 100 de dolari pe baril fata de aproximativ 70 in
prezent.

2. “Ce se intampla acum imi aduce aminte de vremurile in care specialistii

avertizau in privinta incalzirii globale si nimeni nu ii asculta. Acum se
intampla exact lucrile de care vorbeam cu ani in urma”.
( Jeremy Leggert – “The Independent” )

In 1999, rezervele petroliere ale Marii Britanii situate in Marea Nordului au ajuns la un
varf maxim de exploatare, dar nimeni nu a recunoscut decat dupa doi ani.
Aspectul asupra caruia se pun toti de acord este ca cererea de petrol este in crestere
constanta. Dezvoltarea rapida a economiilor unor tari precum China sau India precum si
dependenta acuta de petrol a unor state puternice va face obligatorie exploatarea acestei
resurse la un ritm foarte mare.

4
Constatam ca cererea de petrol in ultimii cinci ani a fost mult mai mare decat cea
consemnata a doua jumatate a anilor ’90.
Astazi, planeta are nevoie de aproximativ 85 de milioane de barili zilnic. Aceasta cifra se
va modifica curand, urmand ca in 2030 consumul sa fie de aproximativ 113 milioane de
barili.

Fig.5.Barilului de petrol a atins nivelul record de 100,40 dolari

Sursa: NewsIn

3. “Preţul barului de petrol a crescut, mercuri, la bursa din New York până la
100,40 dolari, depăşind nivelul record de 100,10 dolari/baril înregistrat
marţi. În prima parte a zilei, preţul barilului de petrol cu densitate mică
"light sweet crude", cu livrare în martie, a scăzut cu 68 de cenţi, la 99,33
dolari pe baril.
Petrolul Brent, din Marea Nordului, tranzacţionat pe piaţa londoneză cu
livrare în martie, se ieftinise cu 75 cenţi, la 97,81 dolari/baril, după ce marţi
s-a scumpit până la 98,70 dolari/baril.”
( “The Money Channel” )

Îngrijorarea cu privire la starea economiei Statelor Unite, cel mai mare consumator de
petrol din lume, a urcat preţul petrolului până la un nivel record, dar semnalele privitoare

5
la faptul că Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) va menţine plafonul
producţiei de petrol a organizaţiei sau chiar îl va coborî au urcat şedinţa de tranzacţionare
de pe piaţa new-yorkeză, preţul petrolului până în apropierea nivelului de 100
dolari/baril.

Fig.6. Pretul mare al petrolului duce la schimbari in economie

Sursa:Mediafax

Scumpirea pretului petrolului si, implicit, a carburantilor a determinat deja o serie de

schimbari in economie, in special in sectorul industriei auto si al transporturilor aeriene.
Odata cu acestea si stilul de viata al americanilor se modifica. Pe strazi pot fi vazute mai
putine masini, iar companiile aeriene concediaza oameni si isi retrag din circulatie
aeronavele vechi care consuma mult.
Vanzarile de masini de teren, mari consumatoare de combustibil, au scazut semnificativ,
iar preturile pe piata second-hand au scazut si ele cu peste 17%. Cumparatorii isi
indreapta atentia acum catre modelele compacte. Potrivit unui studiu, 12% dintre
automobilistii din SUA au declarat ca si-au anulat planurile de calatorie, iar 11% au spus
ca au redus distantele pe care doreau sa le parcurga, ca urmare a scumpirii carburantilor.
Efectele cresterii pretului petrolului sunt dezastruoase si pentru economie. Compania care
detine American Airlines a lansat un program de desfiintare a mii de locuri de munca si
retragere din circulatie a aeronavelor vechi. Gigantul auto Ford a anuntat ca nu va reusi sa
treaca pe profit anul viitor, asa cum spera. In plus, anul acesta va fi redusa productia de
automobile.

6
 4. “O criza a petrolului se va declansa cu siguranta in urmatorii trei ani, si va
avea efecte dintre cele mai profunde asupra civilizatiei umane. Epuizarea
petrolului ca resursa, lipsa unei alternative energetice comerciale, vor
antrena civilizatia noastra spre o “epoca de tranzitie” post-petroliera .“
( Jorge Figueiredo-“The Great Phase of Transition: The Post-oil Era”)

Epuizarea petrolului va impune alte forme de energie, care din pacate acum sunt fie in
stadiul cercetarii, fie sunt foarte putin folosite, fie au preturi exorbitante: energia solara,
foto-voltaica, eoliana, energia valurilor, energia hidroelectrica, biogazul, biomasa etc. Ori
se va apela la energia nucleara, mult mai riscanta. Ramane hidrogenul, care ar putea fi
obtinut din apa. Dar tehnologiile sunt, deocamdata, ne-economice.
Epuizarea petrolului va avea ca efect sigur distrugerea agriculturii intensive care sta la
baza alimentatiei globale si va determina o treptata reducere a productivitatii solului si a
profitabilitatii agrare. Pentru refacerea naturala a terenurilor secatuite vor fi necesare
decenii, timp in care foametea va face ravagii. Pe plan demografic vom asista la un
control mult mai ferm al populatiei, dublat de o “dezurbanizare” si o reintoarcere a
omenirii spre mediul rural. Proportia actuala, in care 10% din populatie hraneste celelalte
90%, nu va mai putea fi mentinuta in conditiile “mortii petrolului”. Aceasta va determina
o mare parte din populatie sa lucreze in agricultura, procurandu-si singura hrana.

7
 Fig. 7. Topul rezervelor mondiale de ţiţei, ianuarie 2005

mlrd.barili
800
700
600
500
400
300
200
100
0
ci
u
or
d d SI a fic a
ji lo Su t/ C ric i op
N la
/ Af ac u r
M de tra Es / P E
t ul a n de ia
ir e
n
er
i c
C
e a As
a p
O Am ric u ro
e E
Am
Sursa: Oil & Gas Journal, 12/23/2006

Cea mai mare concentraţie de petrol este în Golful Persic, ceea ce a transformat
această zonă într-o ţintă strategică din partea Majorilor - companiile petroliere
transnaţionale. În general, în Orientul Mijlociu sunt concentrate 63,3% din rezervele
mondiale de petrol. Arabia Saudită deţine cele mai mari rezerve de
petrol – 22,9%,
Iranul se află pe poziţia a doua – 11,4%, urmat de Irak cu 10% din
rezervele mondiale, după cum se observa si in figura de mai sus.

Fig. 8. Dinamica preţului mediu la importul petrolului în ţările OCDE (USD/bbl).

8
 150
140
130
120
110 pretul la titei in dolari
100
90
80
70 pretul la titei corectat cu
60
50 nivelul inflatiei si cursul
40 dolarului
30
20
10
0
70 76 80 86 00 97 00 04 07 08
19 19 19 19 19 19 20 20 20 20

Sursa: Prelucrare după Башмаков И. Цены на нефть: пределы роста и глубины падения.
Astfel, preţurile au crescut în principal, datorită reducerii producţiei OPEC, dar şi
în urma unei anticipări a acţiunilor militare în Irak. La începutul anului 2002 preţul
ţiţeiului a fost de circa 15-16 USD/bbl, oscilând la sfârşitul aceluiaşi an, între 25 şi 30
USD/bbl. În perioada 2001-2007 preţurile la petrol au fost în creştere (de la 24,44
USD/bbl în 2001 până la 54,52 USD/bbl în anul 2005, la 13.07.2006 - a constituit 75,38
USD/bbl, la sfârşitul anului 2007 – a depăşit 110 USD/bbl, în iulie 2008 ajunsese 150
USD/bbl,, iar la sfârşitul lui octombrie 2008 s-a redus până la 60 USD/bbl. În legătură
cu situaţia creată pe piaţa petrolieră mondială, ţările OPEC au hotărât să reducă
volumul producerii şi exportului petrolului cu 5%, totodată, adresându-se către ţările
non-OPEC exportatoare
de petrol să întreprindă aceleaşi măsuri.

Stocurile petroliere ale OCDE (mil. barili)

Tabelul 2
Tara 1991 2000 2005 2006 2007 %modificare %modificare
2000/1991 2007/2000
Canada 114 144 178 181 205 26,3 42,4
Franta 138 170 185 182 180 23,2 5,9
Germania 271 272 283 283 275 0,3 1,1
Italia 164 140 132 133 133 -14,6 -5
Japonia 557 634 612 631 621 13,8 -2,1
M.Britanie 118 100 95 109 98 -15,3 -2
SUA 1581 1468 1698 1720 1662 -7,1 13,2
Alte tari 513 117 104 103 106 -77,2 -9,4
OCDE
In total 3476 3796 4068 4165 4097 9,2 7,9
OCDE
Sursa: Energy Information Administration, International Petroleum Monthly, May 2008.

Exemplu, Arabia Saudită cu o pătrime din rezervele certe de petrol ale lumii, va
rămâne cu siguranţă cel mai mare producător de petrol al lumii şi în viitorul apropiat.
Dezvoltarea ţării ca atare depinde de exportul petrolului. Cu venituri obţinute din petrol,
care reprezintă aproximativ 90–95% din câştigurile exporturilor Arabiei Saudite se
asigură 70-80% din veniturile statului şi aproximativ 40% din PIB. Arabia Saudită este
un furnizor-cheie pentru SUA, Europa şi Japonia; totuşi, în ultimii ani, producţia din
emisfera vestică (Venezuela, Canada şi Mexic) au pus la încercare dominaţia Arabiei

9
Saudite pe piaţa SUA. Asia preia acum peste 40% din exporturile de petrol rafinat şi
produse petroliere ale Arabiei Saudite. SUA este a doua piaţa de desfacere a Arabiei
Saudite, a treia fiind
Europa.

In aceasta lucrare imi propun sa prezint importanta petrolului in lume fiind una dintre
cele mai actuale probleme ale economiei mondiale.
In prima parte voi vorbi despre petrol ca “sursa de energie pe plan
mondial”.Notiuni generale: petrolul – ca sursă energetică , cererea şi oferta mondială de
petrol şi evoluţia preţurilor la produsele petroliere pe plan mondial.
Petrolul este o resursă epuizabilă. Rezervele mondiale de petrol sunt repartizate
foarte neuniform pe glob, majoritatea ţărilor atât dezvoltate, cât şi în dezvoltate fiind
importatoare de ţiţei şi produse petroliere.
Unul din elementele - cheie care este determinat de creşterea economică, dar şi pe
care o poate determina, este petrolul.
La momentul actual petrolul constituie resursa energetică de bază în sistemul
consumului energetic mondial, ponderea petrolului în consumul de energie fiind în mediu
de 39%, iar în unele regiuni ajungând şi la 60%.
În ceea ce privesc rezervele de petrol, este util de distins două mari categorii: este
vorba de rezervele de petrol certe, adică “cantităţile de petrol pe care cercetările
geologice şi tehnice le estimează cu o certitudine rezonabilă că pot fi exploatate în

10
condiţiile tehnologice şi economice a momentului”1 şi rezervele potenţiale, care n-au fost
încă descoperite dar cercetările geologice presupun existenţa lor.
Cea mai mare concentraţie de petrol este în Golful Persic, ceea ce a transformat
această zonă într-o ţintă strategică din partea Majorilor - companiile petroliere
transnaţionale. În general, în Orientul Mijlociu sunt concentrate 63,3% din rezervele
mondiale de petrol. Arabia Saudită deţine cele mai mari rezerve de petrol – 22,9%,
Iranul se află pe poziţia a doua – 11,4%, urmat de Irak cu 10% din rezervele mondiale.
Concentraţia geografică de rezerve de petrol a dus la formarea unor organizaţii
regionale. Cea mai cunoscută în acest domeniu este OPEC, Organizaţia Ţărilor
Exportatoare de Petrol. OPEC produce doar 40% din volumul total mondial de petrol,
deţinând 77% din rezervele mondiale de petrol, spre deosebire de restul regiunilor şi
ţărilor care produc 60%, însă rezervele lor se epuizează repede. Din acest punct de
vedere, ţările OPEC sunt iarăşi într-o postură mai bună decât celelalte ţări, în măsura în
care durata de viaţă a zăcămintelor sale este mult mai mare.
Sarcina OPEC consta în elaborarea unei poziţii unice în scopul limitării influenţei
marilor companii petroliere pe piaţă şi în scopul deţinerii unui anumit control pe piaţă.
Cine deţine controlul, deţine şi puterea financiară. Iar preţurile la petrol sunt supuse unor
fluctuaţii remarcabile în perioadele când pe piaţă se observă o insufucienţă sau un surplus
de produs.
Preţul petrolului, cât şi cel al altor produse şi servicii, reflectă atât costurile
fundamentale de producţie cât şi condiţiile de piaţă la toate stadiile de producţie şi
distribuţie.
Preţurile produselor petroliere reflectă:
• materia primă, ţiţeiul brut
• transportul de pe câmpul de explorare spre rafinării
• procesarea materiei prime în produse rafinate
• transportul de la rafinării spre piaţa de consum
• condiţiile de piaţă la fiecare stadiu de comercializare şi piaţa locală
În mod general, preţul ţiţeiului este stabilit de condiţiile cererii şi ofertei pe
piaţa globală.
Companiile naţionale de petrol sunt concurenţi care acţionează pe piaţa

11
sa naţională. Ele îşi construiesc strategia esenţială în raport cu dimensiunea geografică.
Dezvoltând resursele naturale naţionale, ele îşi măresc avantajul concurenţial pe
segmentele ţintă. Considerând mecanismele variate create de stat ca să le protejeze şi să
ajute la dezvoltarea lor, companiile naţionale beneficiază de avantaj concurenţial de ordin
politic, ceea ce asigură viabilitate strategiilor focusate pe diferenţiere. O astfel de
poziţionare a permis companiilor naţionale să-şi dezvolte capacităţi tehnice şi comerciale
puternice, iar uneori să şi pătrundă în activităţi internaţionale .
La ora actuală se observă o reorientare şi a strategiilor companiilor
internaţionale de acaparare a zăcămintelor prin cumpărarea rezervelor de petrol încă
neextrase. Investiţiile şi diferenţierea tehnologică sunt principalele lor arme în lupta
concurenţială din acest sector, care în ultimul timp redevine deosebit de tentant graţie şi
preţului favorabil tranzacţiilor, aproximativ 37 dolari/baril.
Ţările industrializate sunt cele mai mari consumatori petrolieri, prosperitatea
lor fiind în cea mai mare parte condiţionată pe o utilizare intensivă a ţiţeiului.
Mari consumatori sunt şi marile companii petroliere internaţionale, care cumpără ţiţei
brut pentru rafinare şi revânzare, iar principalii solicitanţi ai brutului sunt traderii. Aceste
societăţi de trading exercită o activitate pur comercială. Aceşti traderi sunt specializaţi
exclusiv în sectorul petrolier sau pot interveni şi pe alte pieţe. Relaţiile lor cu ţările
producătoare sunt fondate pe contracte regulare sau prin acorduri de cumpărare.
Unele state din OPEC preferă să facă apel la aceste societăţi pentru
comercializarea brutului decât să se ocupe ele singure de aceasta. De exemplu,
142 compania iraniană NIOC încredinţează comercializarea în Europa a ţiţeiului său
intermediarilor ca March Rich, Phibro sau Marimpex.
Pe piaţa mondială a petrolului sunt distinse următoarele regiuni: Orientul
Mijlociu, Europa de Vest, Europa Centrală şi de Est/CSI, America de Nord, America
Centrală şi de Sud, Africa şi Asia/Pacific. Unele din aceste regiuni sunt atractive din
punctul de vedere al rezervelor petroliere pe care le deţin, altele din punctul de vedere al
puterii de cumpărare a produselor petroliere sau a necesarului ridicat de combustibil.
Cele mai mari rezerve petroliere se găsesc în Orientul Mijlociu, mai cu seamă
în Arabia Saudită, care deţine aproape 30% din totalul rezervelor mondiale.
Domeniul petrolier rămâne cel mai important în bilanţul energetic mondial.

12
Această supremaţie are motive tehnice: polivalenţa produselor petroliere care pot
satisface toate necesităţile, inclusiv rezervele de electricitate pe de o parte , iar pe de
altă parte flexibilitatea extremă a acestui domeniu capabil să răspundă foarte repede la
o creştere a cererii de energie, chiar dacă capacităţile de producţie au fost ţinute în loc.
Aceasta rezultă că, pe piaţa internaţională, preţurile petrolului brut sunt considerate
preţuri conducătoare la combustibil. Pe măsură ce preţul petrolului atinge niveluri record,
analiştii consideră că numai condiţii speciale ar duce la inversarea tendinţei ascendente,
transmite Reuters.
Scăderea preţului va fi un preoces lent şi dificil. Consumul mondial tot mai
ridicat şi incertitudinile legate de livrările unor mari producători – Irak, Rusia, Venezuela
– au împins preţul la cele mai ridicate valori din ultimile două decenii. Cel mai probabil
efect al continuării trendului sau menţinerea pentru o perioadă mai îndelungată a valorilor
actuale ar fi transformarea dezvoltării economice – care a impulsionat cererea – în
recesiune. Până acum, majorarea preţurilor nu a afectat simţitor economia globală, dar, pe
termen mediu, cererea de petrol va scădea odată cu atingerea pragului la care nu mai este
acceptat pe piaţă, transmite aceeaşi sursă.
Cel mai important rol pe piaţa petrolului şi a produselor petroliere îl joacă
corporaţiile mari petroliere, giganţii şi companiile internaţionale în majoritatea lor din
ţările dezvoltate şi în cele în curs de dezvoltare – companiile parţial de stat. Anume
acestor operatori le revine partea cea mai însemnată din toate operaţiile de exploatare
şi extragere, producţie şi realizarea produselor petroliere.
Tot mai mult pătrund pe arena mondială companii care folosesc strategii de dezvoltare
foarte bine puse la punct şi depun efort în ridicarea calităţii de implementare a
programelor internaţionale de management şi marketing, astfel având şanse reale de a
deveni companii transnaţionale care concurează activ pe piaţa mondială a petrolului.
Instabilitatea pieţei de multe ori influenţează negativ sau pozitiv asupra rezultatelor
activităţii acestor companii şi pentru a se menţine active pe piaţă multe din ele recurg la
fuziuni sau acceptă să fie achiziţionate de altele mai puternice.
In partea a doua a temei alese voi prezenta o analiza a evolutiei comertului
international cu produse petroliere. Locul şi rolul ţărilor OPEC în comerţui mondial cu
petrol; particularitaţi ale principalelor ţări exportatoare de petrol din cadrul OPEC.

13
 Având în vedere faptul că resursele tradiţionale de energie, în speţă, cele de
petrol, se găsesc în regiuni diferite faţă de cele de consum, de organizarea unor fluxuri
comerciale continui va depinde, în final, dezvoltarea economică. Principalele zone, ce
furnizează ţitei, sunt localizate în Orientul Mijlociu, Rusia, America Centrală şi Africa, în
timp ce principalii consumatori se găsesc în America de Nord, Asia–Pacific şi Europa.
Astfel, principalii actori în cadrul fluxurilor cu petrol sunt SUA, Asia–Pacific şi UE, la un
capăt, iar la celălalt capăt se găsesc ţările OPEC şi Rusia.
Conform datelor specialiştilor, în timpul de faţă circa 40-45% din volumul total
mondial revine ţărilor OPEC. O mare parte a capacităţilor industriei prelucrătoare
aparţine ţărilor industrial– dezvoltate (SUA – 21%, Europa de Vest – 20%, Japonia –
6%). În ultimele decenii uzine gigante de prelucrare a ţiţeiului au fost construite în ţările
din Orientul Mijlociu şi Răsăritul Apropiat. Ca rezultat ponderea capacităţilor de
producere a ţărilor în dezvoltare a crescut până la 40%6. În viitor participarea ţărilor
OPEC în fluxurile de petrol după opinia specialiştilor va fi diferită. În cazul unor preţuri
ridicate, participarea OPEC în cadrul fluxurilor internaţionale cu petrol urmează să atingă
nivelul de 65% în anul 2025, iar în cazul înregistrării unor preţuri mici, exporturile din
Golful Persic vor atinge nivelul de 75% din totalul exporturilor.
În ceea ce priveşte importurile SUA, acestea sunt preconizate să creasca de la
4,9 mil.bbl/zi în anul 2001 până la 20,9 mil.bbl/zi în anul 2025. Creşterea va fi mai
abruptă după anul 2010. Ţiţeiurile din ţările OPEC vor constitui până în anul 2019 mai
puţin de 50% din totalul importurilor americane de ţiţei, urmând să depăşească după acest
an pragul de 50%. Astfel, pe întreaga perioadă importurile din OPEC vor creşte de la
46% din totalul importurilor americane până la 54%.
OPEC (Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol) este o organizatie
interguvernamentală permanentă, care coordonează şi uniformizează politicile în
domeniul petrolului ale statelor-membre, în vederea asigurării unor preţuri stabile şi
echitabile pentru producători.
OPEC nu controlează în totalitate piaţa petrolului, statele-membre producând
aproximativ 40% din ţiţeiul mondial şi 14% din gazele naturale. Oricum, exporturile de
petrol ale OPEC reprezintă cam 60% din petrolul comercializat la nivel mondial şi tocmai

14
de aceea OPEC poate avea o influentă puternică asupra pieţei petrolului mai ales atunci
când decide reducerea sau creşterea nivelului producţiei.
În afara OPEC, există numeroşi alţi producători de ţiţei, pe toate continentele
lumii, inclusiv Rusia, SUA, Mexic, Norvegia, Marea Britanie, Brazilia, Columbia, Egipt,
China, India, Vietnam, Malaezia, Oman, Angola, Yemen etc .
Ultima parte a temei alese permite formularea urmatoarelor concluzii in baza
continutului acestui subiect.
Una dintre cele mai actuale probleme ale economiei mondiale contemporane
este problema energetică. Energetica are un rol decesiv în dezvoltarea diferitor sectoare
ale economiei. Posibilităţile în resurse energetice clasice oferite de Terra pentru viitor
sunt limitate. Din nevoile globale de energie actualmente cca 90% sunt acoperite prin
arderea combustibilului fosil, din care petrol –39%, cărbune –27%, gaze naturale –24%.
Cantitatea tot mai mare de energie solicitată de dezvoltarea economică şi socială din
ultimele decenii a dus la o intensificare a exploatării resurselor energetice şi
implicit la creşterea producţiei de combustibil.
În ultima suta de ani petrolul a constituit unul dintre cele mai importante bunuri
comercializate, acest produs fiind crucial în definirea strategiilor nationale pentru
dezvoltare, dar si a politicii mondiale. Ţiţeiul rămîne forţă motrice pentru economiile
industriale, reprezentând fundamentul pentru cele mai mari afaceri internaţionale,
înglobând cele mai mari riscuri, dar si profituri pe masură .
Repartiţia geografică a rezervelor de petrol relevă locul deţinut de ţările din
Orientul Mijlociu (Arabia Saudită, Kuweit, Iran, Emiratele Arabe Unite, Irak), America
de Nord, America Latină cărora le revin peste 80% din rezervele sigure.
Europa, în general săracă în petrol, dispune de zăcăminte submarine în Marea Nordului
(Norvegia, Danemarca, Marea Britanie). România, de asemenea, dispune de zăcăminte
petroliere în diferite zone ale ţării.
Importanţa petrolului pentru economia contemporană nu se rezumă, la faptul că
acesta a devenit principala resursă energetică. El constituie, totodată, materia primă a
unui complex de ramuri industriale – petrochimia – precum şi a altor industrii (mase
plastice, farmaceutică), deţine primul loc între mărfurile ce formează obiectul

15
schimburilor comerciale internaţionale, iar petrolierele au ajuns să reprezinte, în
momentul de faţă 40 la sută din tonajul flotei comerciale mondiale

 Key world energy statistcs, International Energy Agency, 2006

 BP Statistical Review of World Energy, British Petroleum, 2007-2008.
 Middle East Survey, U.S. Department of Commerce, Bureau of
Economic analysis and United Nations Secretariat
 Oil Market Report, OPEC, 2003-2004
 The Independent
 The Money Channel
 Mediafax
 Oil & Gas Journal, 12/23/2006
 Energy Information Administration, International Petroleum Monthly,
May 2008.
 www.businesstime.ro
 www.financiarul.ro
 www.ziare.com

16
17