Corupția

Corupția este un abuz, activ sau pasiv, al funcționarilor publici (fie numiți fie aleși), în scopul obținerii
de avantaje financiare private sau de alte beneficii. Corupția reprezintă folosirea abuzivă a puterii
publice, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup. Ca act antisocial, corupția este
foarte frecvent întâlnită în societate și este deosebit de gravă deoarece favorizează interesele unor
particulari, mai ales în aria economică, afectând interesele colective prin: însușirea, deturnarea și
folosirea resurselor publice în interes personal, ocuparea unor funcții publice prin relații
preferențiale, încheierea unor tranzacții prin eludarea normelor morale și legale.

Corupția vizează un ansamblu de activități imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de indivizi cu
funcții de conducere sau care exercită un rol public, ci și de diverse grupuri și organizații, publice sau
private, în scopul obținerii unor avantaje materiale sau morale sau unui statut social superior prin
utilizarea unor forme de constrângere, șantaj, înșelăciune, mituire, cumpărare, intimidare.

Printre cauzele care favorizează apariția corupției se regăsesc și: slăbirea autorității statului datorită
ineficienței instituțiilor acestuia, degradarea nivelului de trai al indivizilor, lipsa unor valori sociale
însoțită de alterarea respectării principiilor morale, lipsa unei reforme la nivelul instituțional și
legislativ care să fie în concordanță cu condițiile socio-economice.

Metode de corupție::

- Furt;
- - mită;
- - fraudă;
- - deturnare de fonduri;
- spălare de bani;
- șantaj;
- fraudă electorală;
- nepotism;
- favoritism;
- clientelism;
- trafic de influență;
- conflict de interese;
- abuz în serviciu;
- evaziune fiscală;
- paradis fiscal.
Metode de combatere a corupției:
- Libertatea presei;
- - libertatea de exprimare;
- - consolidarea statului de drept;
- - independență judiciară;
- - protejarea avertizorilor de integritate;
- - principiul subsidiarității;
- - reducerea birocrației;
- - transparență politică;
- - comerț electronic;
- - e-guvernare;
- - privatizare;
 - - societate civilă.
- Corupția în România

- Corupția în România (din latinăcorruptio, „putreziciune”) este un fenomen, perceput ca fiind

generalizat care cuprinde toate structurile și nivelurile societății românești.
- Cultura corupției are o tradiție îndelungată în societatea din România și chiar dacă este cel
mai adesea privită cu respingere, este totuși folosită ca o strategie de rezolvare a
problemelor sau ca o metodă de realizare pe plan profesional sau financiar.
- Acest lucru este cauzat de tradiție și favorizat de factori precum sărăcia, legislație instabilă,
neaplicarea legii, mentalitatea de îmbogățire a elitei politice și economice.
- Una din instituțiile generatoare de corupție este Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților, ai cărei foști vicepreședinți și președinți au fost condamnați sau sunt urmăriți
pentru fapte de corupție.
- Curtea Supremă de Justiție a arătat în anul 2016 că numirea persoanelor în diferite funcții
publice de către politicieni în schimbul plății unor sume de bani reprezintă un fenomen de o
gravitate extremă pentru societatea românească, având în vedere că este de natură să ducă
la perpetuarea și multiplicarea corupției. „Funcționarii numiți în acest mod sunt stimulați să
săvârșească, la rândul lor, infracțiuni pentru a recupera sumele avansate, cu consecința
fraudării exponențiale a resurselor care ar trebui să contribuie la dezvoltarea societății”.
- În anul 2006, prin hotărâre CSAT, corupția a fost tratată ca o amenințare la adresa siguranței
naționale.
- În anul 2014, George Cristian Maior, fostul șef al SRI, a apreciat corupția ca pe o amenințare
la adresa securității naționale, o chestiune gravă, care dacă nu este combătută, creează mari
probleme unui stat modern care vrea să asigure securitate și prosperitate cetățenilor săi.

Istoria corupției în spațiul românesc

Lupta împotriva corupţiei la români are o istorie veche de peste 400 de ani. Dacă astăzi există un
organism special care-i pedepseşte pe corupţi, în trecut situaţia era cu totul alta. Pentru orice
încercare de a lua mită, un funcţionar sau un domnitor îşi putea pierde viaţa.

Corupţia este un fenomen a cărui istorie începe odată cu formarea primelor societăţi umane. Făcând
un arc peste timp, s-ar părea că ea a apărut în Ţările Române odată cu instaurarea domniilor
fanariote. Vorbim despre acei domnitori aleşi de Imperiul Otoman din cartierul Fanar al
Constantinopolului care cumpărau pe bani grei, oferiţi drept şpagă sultanilor, scaunul de domnie în
Moldova sau Ţara Românească.

Totuşi, iniţiatorul primelor legi împotriva fenomenului corupţiei din Ţările Române ar fi fost Matei
Basarab (1580 – 1654). În anul 1632, el emite o Pravilă ( n. red. precursoarea legii în formă actuală )
în care specifică foarte clar că luarea de mită sau orice altă formă de corupţie era aspru pedepsită.

Şi nu este vorba despre reţinere sau arestare aşa cum se întâmplă astăzi. Modul în care corupţii
răspundeau pentru faptele pe care le-au comis în urmă cu mai bine de patru sute de ani era de-a
dreptul uluitor.
Fără să aibă un sistem al pedepselor bine stabilit, totul depindea de învoiala domnitorului sau a
judecătorului care, de cele mai multe ori, avea un rol decorativ. Dacă furia domnitorului faţă de
corupt era mare sau dacă fapta era destul de gravă, pedepsitul putea fi schingiuit sau bătut până îşi
dădea obştescul sfârşit.

Cei mai corupţi domnitor din istorie

În cazul domnitorilor corupţi de cele mai multe ori se aplica pedeapsa cu moartea. I s-a întâmplat
domnitorului fanariot al Ţării Româneşti, Constantin Hangerli. În scurta sa domnie în fruntea
principatului românesc (1797 – 1799) el a reuşit performanţa de a fi considerat cel mai corupt
domnitor din istoria întregilor Ţări Române.

El a reuşit să inventeze un sistem propriu de colectare a dărilor şi birurilor, banii ajungând în propriile
sale buzunare. Evident toate sumele erau colectate de la ţăranii şi boierii Ţării Româneşti care,
văzând cum se petrec lucrurile, au somat Înalta Poartă. Furia sultanului a fost atât de mare încât
acesta a ordonat ca domnitorul Hangerli să fie omorât prin decapitare.

Aceeaşi soartă pare să fi avut-o un alt domn al Ţării Româneşti, Ioan Vodă Caragea. La fel de corupt
ca şi Constantin Hangerli, Vodă Caragea s-a remarcat, din păcate prin sens negativ, prin inventarea
sistemului de plată a funcţiilor. Orice persoană cu stare care dorea să deţină o funcţie la curtea sa
trebuia să ofere domnitorului bani grei. Mai mult, el a impus noi biruri şi taxe în mod abuziv. Modul
corupt în care domnitorul a condus Ţara Românească a dat naştere şi expresiei „se fură ca-n vremea
lui Caragea”.