UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE MECANICA

ETICA SI INTEGRITATE ACADEMICA

Masterand: Ivancea Ion

 Cuprins:

1. Introducere
2. Coruptia . Definitie .Tipuri de coruptie
3.Cauze generatoarea ale coruptiei
4. Combaterea coruptiei
5. Concluzii
6. Referinte
 Introducere

„Nu există moştenire mai preţioasă decât

cinstea.” William Shakespeare

Corupţia constituie unul dintre subiectele principale de discuţie în orice domeniu şi

la orice nivel, reprezentând una dintre cele mai mari provocări ale lumii
contemporane.
Este foarte important de înțeles și mai ales de conștientizat, în același timp, că
fenomenul corupției este unul extrem de extins în țările sărace și mai puțin
dezvoltate, astfel că aceasta ajunge să consume extrem de mult din resursele și
potențialul societăților respective. De asemenea, așa cum atrage atenția și ONU, toți
trebuie să conștientizăm faptul că, fiecare dintre noi plătim costurile corupției atât la
nivelul macro cât și la nivelul micro al societății, prin lipsa îngrijirilor medicale la ce
mai înalt nivel de calitate din spitale, prin lipsa calității serviciilor din sistemul de
educație, prin lipsa calității infrastructurilor de transport.
Hans-Ludwing Zachert ( jurist,fost director al Biroului Federal de Investigatii
Criminale din Germania) spunea despre coruptie ca este asemanatoare ruginii;initial
se manifesta pe ici pe colo ,iar mai apoise extinde pretutindeni.
Nimic nu e mai periculos pentru conştiinţa unui popor decât priveliştea corupţiei
şi a nulităţii recompensate […]. Această privelişte îi ia poporului încrederea în valoarea
muncii şi în siguranţa înaintării prin merit. Dându-le zilnic exemplu că, fără a şti ceva şi
fără a fi muncit, cineva poate ajunge bogat şi om cu vază […] contagiul
intelectual devine din endemic epidemic, trece de la restrânsul grup […] la grupuri
1
din ce în ce mai numeroase decetăţeni.”

1
Mihai Eminescu, Opere, XIII, Editura Academiei RSR, București, 1985, pag.111-120, pag.124.

Motivatie si obiective

Motivatia alegerii acestei teme,o reprezinta dorinta de a intelege si prezenta,intr-un

mod cat mai deslusit, acest fenomen foarte raspandit,in cadrul functionarilor oficiali
sau a reprezentantilor aceleiasi comunitati.
 Este o tema majora,intalnita in aproape orice domeniu,lupta impotriva coruptiei
fiind una care dateaza de cativa ani buni,rezultatele nefiind insa pe masura
asteptarilor,coruptia ramanand o problema a intregii societati
Obiectivele lucrarii sunt:
-intelegerea fenomenului coruptie
-efectele coruptiei
-combaterea coruptiei

1.Coruptia
Definitie
Etimologia cuvântului „corupţie” provine din latinescul „corrumpere,
1
coruptio”, care înseamnă „ a distruge, a nimici, a strica, a vicia”.
Din punct de vedere juridic ,coruptia reprezinta fapta functionarului public care,
direct sau indirect,pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori
accepta promisiunea unor astfel de foloase in legatura cu indeplinirea ,
neindeplini-- rea ori intarzierea indeplinirii unui act ce intra in indatoririle sale de
serviciu sau in legatura cu indeplinirea unui act contrar acestor indatoriri.
Ca si fenomen social coruptia poate fi definita ca fiind incalacarea sistematica a
normelor unei organizatii sau institutii de catre unii membri ai acestora in virtutea
faptului ca detin o anumita autoritate ,utilizeaza resursele organizatiei cu destinatii
diferite de scopurile acesteia.
Din unct de vedere politic , coruptia presupune abuzul functiei politice sau
publice in interes personal .
Din punct de vedere administrativ , coruptia presupune pretinderea de foloase
materiale sau morale in scopul indeplinirii unui act care era stipulat oricum in fisa
de post a persoanei respective .

Tipuri de coruptie.
Conventia penala a Consiliului Europei privind coruptia semnata de Romania
la data de 27 ianuarie 1999 defineste coruptia, in cele doua modaliatati de
savarsire, active si pasiva :
- Coruptia active : “ promisiunea , oferirea sau darea cu intentie, de catre orice
persoana, direct sau indirect a oricarui folos necuvenit, catre un functionar public,
pentru sine ori pentru altul, in vederea indeplinirii abtinerii de la a indeplini un act
in exercitiul functiilor sale”.
- Coruptia pasiva : “ solicitarea ori primirea cu intentie de catre un functionar
public, direct sau indirect, a unui folos necuvenit, pentru sine sau pentru altul, sau
acceptarea unei oferte sau promisiuni a unui astfel de folos, in vederea indeplinirii
sau abtinerii de la a indeplini un act in exercitiul functiilor sale”.
Abordând din perspectiva dreptului penal a fenomenului corupţiei, cât şi
al criminologiei, putem identifica mai multor forme de corupţie:
-corupţia profesională (delictele de serviciu, în legătură cu serviciul);
-corupţia economică (acte, fapte ilicite în legătură cu derularea unor
afaceri, tranzacţii financiare);
-corupţia politică (influenţa politică pentru rezolvarea unor scopuri ilegale),
subvenţionare ilegală, etc.

În literatura străină, sunt identificate mai multe criterii de clasificare a corupţiei:

1) funcţie de iniţiatorul pedepsirii faptei, corupţia se clasifică în: a)corupţie
neagră (când actul ilicit este condamnat de opinia publică cerând
pedepsirea ei);
b) corupţie cenuşie (când numai elitele doresc pedepsirea);
c) corupţie albă (când şi opinia publică şi elitele solicită pedepsirea acesteia).
2) Sub aspectul nivelului la care se poate manifesta fenomenul de corupţie, dată
fiind organizarea administraţiei publice:
a) la nivel central;
b) la nivel teritorial;
c) la nivel local
fiind lesne de înţeles că aceasta de cele mai multe ori se poate manifesta la toate cele
trei nivele.

Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de

corupție menționează trei categorii de infracțiuni, anume infracțiuni de corupție:
luarea și darea de mită, traficul de influență, primirea de foloase necuvenite;
a) infracțiuni asimilate celor de corupție: stabilirea unei valori diminuate a bunurilor
aparținând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administrației
publice locale este acționar, comisă inclusiv în cadrul acțiunii de executare silită,
reorganizare sau lichidare judiciară; acordarea de credite sau de subvenții cu
încălcarea legii sau a normelor de creditare; utilizarea creditelor sau a subvențiilor în
alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate; folosirea unei funcții de
conducere într-un partid, sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice
fără scop patrimonial, pentru a obține foloase necuvenite etc.;
b) infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție: tăinuirea bunurilor
provenite din săvârșirea unei infracțiuni de corupție sau asimilate; spălarea banilor;
abuzul în serviciu; bancruta frauduloasă; evaziunea fiscală; traficul de droguri;
trafic de persoane ș.a.;

Cauzele generatoare ale coruptiei

 Cauzele care generează acest fenomen sunt diferite de la ţară la ţară, de la o
regiune la alta, generând forme specifice de manifestare.
Ele pot fi însă grupate în anumite categorii.
a) Cauze economice
Sărăcia şi imperfecţiunile sistemului economic, lipsa resurselor de subzistenţă,
insuficienţa asigurării pentru indivizi a mijloacelor necesare unui nivel de trai la
care aspiră, determină un comportament coruptibil b) Modalităţi şi defecte comune
împământenite
Această categorie de cauze ţine de structura psihologică a indivizilor, de
mentalităţile şi defectele tradiţionale ale unui popor, căpătate de-a lungul timpului.
c) Mentalităţi şi defecte de educaţie ale indivizilor situaţi la polul activ sau pasiv al
corupţiei
Dorinţa de îmbogăţire fără muncă şi goana după avantaje nemeritate a unor
persoane cu carenţe educaţionale generează, de asemenea, corupţie. Imoralitatea unor
persoane care caută să-şi realizeze anumite interese economice fără o concurenţă
reală (negocierea unor contracte, avizarea unor produse, acordarea unor autorizaţii şi
altele) sau obţinerea altor avantaje de orice fel (accederea în anumite funcţii, protecţie
în situaţia încălcării legii şi altele) combinată cu imoralitatea unor funcţionari dispuşi
să răspundă afirmativ la solicitările persoanelor din prima categorie, face ca
fenomenul corupţiei să fie încă larg răspândit în toate ţările indiferent de nivelul de
dezvoltare pe care se găsesc.
d) Absenţa sau blândeţea unei legislaţii corespunzătoare şi a sancţiunilor
prevăzute pentru actele de corupţie
Măsurile legislative coerente şi ferme au darul de a stopa într-o oarecare
măsură fenomenul corupţiei. Ele trebuie să privească atât încadrarea faptelor de
corupţie, regimul sancţionator, cât şi constituirea cadrului de aplicare a legii.
Efectele corupției
Ele sunt de obicei destul de devastatoare pentru diferitele sectoare ale unei
țări. Pe lângă daunele economice pe care le provoacă, corupția este adesea însoțită
de daune sociale greu de reparat ca o consecință a mecanismelor de apărare pe care
corupții trebuie să le folosească pentru a se proteja.
Corupția poate exista în diferite domenii ale societății, deși este de obicei un termen
strâns legat de economie. Corupții profită de poziția lor pentru a implementa
metode ilicite în beneficiul lor.
Consecințe economice
Scăderea investițiilor
Țările corupte sunt, în general, foarte neatractive pentru ceea ce se numește
investiție totală. Investiția totală include atât investitori străini, cât și investitori
locali. Când o națiune începe să aibă rate ridicate de corupție, numărul persoanelor
care își folosesc banii în țară scade semnificativ.
Motivul pentru care investițiile din sectorul privat scad este, de obicei, ceea ce
împinge fiecare investitor să mituiască diferitele autorități și membri ai guvernului
pentru a-și menține activitatea. Acest lucru vă scade rentabilitatea, ceea ce sperie
orice flux de numerar.

Inegalitatea venitur
Zonele sau țările cu rate ridicate de corupție tind să aibă venituri destul de inegale în
diferite straturi sociale. În mare parte, acest lucru se datorează faptului că persoanelor
din clasa inferioară nu li se plătește de obicei niciun fel de mită, creând un decalaj
mare de venit între cei care șantajează și cei care nu.
În plus, mita face ca bunurile necesare supraviețuirii să fie direcționate către acele
persoane dispuse să plătească mai mult (ilicit) pentru ele. Acest lucru deteriorează
și mai mult clasa inferioară a unei țări.

Creșterea și încetinirea dezvoltării

Ca o consecință directă a lipsei de investiții, noile industrii și companii își pierd
dorința de a se extinde în zone corupte. Acest lucru încetinește sau chiar oprește
cu totul procesul de creștere al unei regiuni.
Lipsa infrastructurii funcționale ca o consecință a corupției afectează și starea de
dezvoltare a unei societăți.

Consecințe politice
Scăderea investițiilor guvernamentale
Autoritățile guvernamentale care practică cele mai multe activități corupte caută
întotdeauna să își maximizeze nivelul de venit. Acest lucru se realizează de obicei
prin deturnarea fondurilor destinate investițiilor publice și prin mită către
companiile și întreprinderile regionale.
Prin faptul că nu permite veniturilor din cheltuielile publice să ajungă în regiunile
necesare ale țării, infrastructura, sănătatea și nivelurile de educație ale acesteia pierd
un nivel ridicat de calitate. În țările cu o rată scăzută a corupției, atât învățământul
public, cât și cel privat tind să aibă o calitate similară.
Cu toate acestea, suma de bani care se reflectă în cheltuielile publice într-o
țară coruptă este de obicei mare, întrucât o mare parte din acești bani sunt
deturnați în buzunarele celor corupți.

Pierderea respectului și a încrederii

În societățile corupte, cetățenii își pierd respectul și încrederea față de autorități și
membrii partidelor politice. Încrederea este cel mai important criteriu pentru cetățeni
atunci când își exprimă votul pentru un candidat politic. Lipsa transparenței
dăunează acestei încrederi și generează nesiguranță în populație.
În plus, știind că autoritățile sunt corupte, pierdeți respectul față de forțele naționale
de protecție, cum ar fi poliția și armata. Acest lucru generează ură în cadrul societății,
care se reflectă în interacțiunile dintre civili și autorități.

Aversiunea politică
Oamenii muncitori și cinstiți disprețuiesc adesea candidați la funcții politice
în localități sau țări corupte.
În aceste societăți, cei care ocupă funcții politice sunt priviți rău și, prin urmare,
oamenii cinstiți nu vor să se implice în acest domeniu. Acest lucru limitează corupții la
poziții politice, care la rândul lor deteriorează nivelul general al societății.

Consecințe sociale
Deteriorarea bunăstării populației
Indiferent dacă este într-un mediu local, regional sau la nivel de țară, prezența
corupției afectează în mod direct bunăstarea cetățenilor. Generează un sentiment
constant de îngrijorare în rândul populației, deoarece corupția face deseori
autoritățile să ignore legile și să acționeze după bunul plac.
Necunoașterea modului în care vor acționa autoritățile sau politicienii înșiși creează
îngrijorare inutilă în rândul populației, deoarece un civil nu știe cât de răniți vor fi din
cauza deciziilor ilicite pe care persoanele responsabile de presupusa securitate a lor
țară sau localitate.

Creșterea accidentelor
În țările cu niveluri ridicate de corupție, este comun să se plătească pentru licențe
fără a trece testele anterioare. Acest lucru este deosebit de frecvent în testele de
conducere a vehiculelor. În țările corupte, persoanele care nu au trecut niciun test
de conducere își pot obține permisul plătind emitentului.
Acest lucru duce la obținerea permiselor de conducere de către un număr mare
de persoane fără cunoștințe de bază despre legile rutiere, ceea ce crește numărul de
accidente pe străzi. În plus, alte tipuri de licențe pot fi „cumpărate” fără a avea
cunoștințe proprii în domeniul conex, ceea ce reduce calitatea generală a acestora.

Prevenirea: mai puține situații prielnice corupției

Prevenirea reprezintă un pilon principal în lupta împotriva corupției. Multe state
membre au creat norme și instituții specifice pentru a preveni corupția și a consolida
integritatea în sectorul public.
O provocare majoră pentru eficacitatea măsurilor de prevenire constă în asigurarea
faptului că au la bază o diagnosticare atentă a riscurilor și a vulnerabilităților.
Măsurile de prevenire trebuie să se axeze pe problemele pe care caută să le
remedieze și să fie utilizate atunci când există o nevoie reală. În caz contrar, ele se
pot transforma într-un simplu exercițiu birocratic. Fără o punere în aplicare și o
monitorizare corespunzătoare, chiar și cea mai complexă strategie de prevenire va
rămâne pur formală și va avea un impact redus asupra incidenței corupției.
O altă provocare este legată de fragmentare. Adesea, măsurile de prevenire nu duc
la rezultate vizibile dacă nu fac parte dintr-o abordare cuprinzătoare. De exemplu,
instruirea cu scop de sensibilizare va avea un efect minor dacă angajații care se
confruntă cu dileme de integritate nu primesc îndrumări și sprijin permanent sau dacă
instruirea nu este însoțită de reforme ale serviciului public care să introducă
recrutarea pe bază de merit sau rotația personalului în cazul posturilor sensibile.

În sfârșit, sunt importante asumarea și responsabilitatea. Măsurile de prevenire pot

să nu producă efectele dorite dacă nu există o direcție clară din partea conducerii și
dacă regulile nu sunt aplicate și pe teren.
O strategie de prevenire eficientă începe cu luarea de măsuri prompte și
proporționale în urma incidentelor, inclusiv de proceduri disciplinare dacă este
cazul, însoțite de comunicare și de gestionarea aparițiilor în mass-media în funcție
de sensibilitatea aspectelor implicate.

Asigurarea unui răspuns eficient la corupție prin intermediul dreptului penal

Consiliul Europei, ONU și UE au instituit standarde internaționale pentru

incriminarea corupției. Multe state membre au introdus reforme legislative
substanțiale ca răspuns la aceste standarde, pentru eficientizarea procedurilor și
consolidarea dispozițiilor anticorupție (acestea includ o mai bună definire a
infracțiunilor, aplicarea unor sancțiuni mai severe în unele cazuri și instaurarea
unor proceduri accelerate).
În ciuda acestor eforturi permanente, unele state membre se confruntă în continuare
cu dificultăți. Prima analiză a punerii în aplicare de către statele membre a
Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC) evidențiază
o serie de provocări.

Concluzii

În România, încă din perioada comunistă, s-a creat o cutumă specifică a spăgii și
mitei, perpetuată prin intermediul pachetului de tigări Kent, a cunostințelor, pilelor și
relațiilor strict necesare rezolvării diverselor probleme, de la încadrarea în serviciu,
obținerea buteliei de aragaz și până la achiziția diferitelor bunuri raționalizate (pâine,
lapte, carne, ulei, etc.) și a celor cu stoc limitat (televizoare color, frigidere, mașini de
spălat, etc.).
În acest fel, în comunism s-a dezvoltat tiparul omului descurcăreț care, prin
diferite rețele de pile, relații, interese și șpăgi, reușea să obțină tot ceea ce dorea, fără
a se supune regulilor puterii politice de la acea vreme.
După 1989, calitatea de om descurcăreț și instinctul de supraviețuire s-au dezvoltat
pe o nouă și veritabilă placă turnantă, astfel încât corupția și formele de manifestare
ale acesteia au cunoscut traiectorii de nebănuit înainte, fiind implicate persoane din
elita societății, sumele vehiculate inițial fiind, în medie, de la câteva sute și mii de
dolari, culminând în timp cu sume de ordinul zecilor de milioane de euro, aferente
unor procente de 5, 10, 20 și chiar 30% din valoarea contractelor încheiate, în
favoarea elitelor societății aflate, în mod efemer, la putere și la conducerea societății
și a comunităților.

În ciuda activităților de prevenire și combatere a actelor de corupție desfășurate de

instituțiile judiciare ale statului, sunt încă mulți oameni care oferă sau, după caz,
acceptă și primesc, cu nonșalanță, mită.
În cele mai multe cazuri, persoanele care sunt implicate în săvârșirea
infracțiunilor de corupție nu cunosc, nu apreciază suficient de corect sau, după caz,
subestimează consecințele actelor de corupție la care participă în calitate de
instigatori, autori, coautori și complici.
Ca urmare, apreciez că din partea instituțiilor judiciare ale statului, precum și în
cadrul tuturor organizațiilor publice și private, se impun a fi luate măsuri active și
continue de educație anticorupție a funcționarilor și angajaților, sens în care un accent
deosebit ar trebui pus și pe prezentarea, analizarea și conștientizarea tuturor
consecințelor pe care le implică asemenea fapte, nu numai în ceea ce privește
societatea, ci mai ales, consecințele din plan personal, familial și profesional, care
sunt extrem de numeroase, față de enumerarea limitativă a acestora în prezenta
comunicare.
Referințe

[1]http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2016/579319/EPRS_ST
[2]http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2009_2014/documents/com/com_com
(2011)0308_/com_com(201 1)0308_ro.pdf
Grupul de state împotriva corupției din cadrul Consiliului Europei
http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/greco/evaluations/index_en.as
Comisia Europeană, Statistici oficiale privind corupția
http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-do/policies/organized-crime-and-
human-
trafficking/corruption/docs/official_corruption_statistics_2011_2013_jan16_en.pdf
Acta Universitara George Bacovia Juridica- Volume 8 Issue2/2019
Convenţia Naţiunilor Unite, art.3 al.1
Emilian Baciu „Corupția românească, un pericol național”, Editura Universitații
din Pitești, 2003