06.12.

2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni

 
 
Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
 
Corupţia costă. Costul corupţiei îl plăteşte fiecare dintre noi.
 
Din ultimul sondaj asupra corupţiei în România realizat de Banca Mondială a rezultat că 11% din veniturile familiilor cu un nivel de trai scăzut şi 5%
din veniturile familiilor cu un nivel mediu de trai sunt costuri directe pentru corupţie. Aceste costuri se concretizează în “atenţii”, “şpăgi”, “cadouri”. Practic,
dintr­un venit de 3 000 000 lei pe lună dumneavoastră plătiţi pentru corupţie 330 000 lei.
Din taxele şi impozitele ce vă sunt reţinute din salarii şi alte venituri, dumneavoastră ca cetăţeni, finanţaţi cea mai mare parte a serviciilor publice
(Ex: servicii medicale, admininstrative etc). Din cauza corupţiei sunteţi deseori obligaţi să plătiţi din nou un serviciu deja achitat. Conform aceluiaşi sondaj
al Băncii Mondiale, un procent de 38,5% din populaţia cu venituri mici şi medii, deşi plăteşte asigurări sociale, nu solicită asistenţă medicală atunci când are
nevoie pentru că este în imposibilitatea de a achita plăţile „neoficiale” adiacente.
La  un  nivel  superior  corupţia  determină  o  alocare  a  resurselor  după  interese  private  în  defavoarea  interesului  dumneavoastră  general,  ceea  ce  are
drept consecinţă servicii publice de proastă calitate şi ineficiente care ne afecteză pe toţi printr'o investiţie mai mare de timp şi bani.
Corupţia  are  efecte  de  tip  domino,  deoarece  se  multiplică  pe  masură  ce  se  desfăsoară,  generând  un  efect  de  cerc  vicios,  în  sensul  că  mai  multă
corupţie antrenează şi mai multă corupţie, astfel încât orice încercare de a antrena o mişcare în sens contrar devine extrem de anevoioasă. Din acest motiv,
este nevoie de eforturi majore din partea întregii societăţi, şi mai ales necesită acţiuni preventive, mai degrabă decât curative.
Scopul  acestui  ghid  oferit  de  Transparency  International  România  (Asociaţia  Româna  pentru  Transparenţă)  este  să  popularizeze  şi  să  încurajeze
folosirea activă de către dumneavoastră, cetăţenii, a instrumentelor şi a mijloacelor legitime de contracarare a coruptiei la nivel instituţional.
Există legislaţie, există instrumente şi există mijloace care vă stau la dispoziţie pentru a lupta împotriva corupţiei. Acest ghid vi le face cunoscute.
Deşi  obligaţia  de  bună  guvernare  se  află  în  'curtea'  statului,  interesul  unei  bune  guvernări  se  va  afla  întotdeauna  în  'terenul'  dumneavoatră  ca  şi
cetăţeni.
O  reacţie  eficientă  împotriva  corupţiei  presupune  atît  o  implicare  în  activitatea  de  educaţie  şi  prevenire,  cât  mai  ales  implicarea  în  combaterea  şi
sancţionarea ei.
Considerăm că prevenirea faptelor de coruptie şi educaţia în spiritul unei atitudini publice anticorupţie se realizează prin:
Consultarea  declaraţiilor  de  avere  ale  demnitarilor,  funcţionarilor  publici  şi  ale  magistratilor,  a  declaratiilor  de  interese  şi  de  incompatibilitate  ale
acestora, a băncilor de date existente, utilizarea legii accesului la informatii de interes public;
Promovarea de iniţiative legislative adecvate şi adaptate acelor sectoare care s­au dovedit generatoare de corupţie;
Presiune asupra organismelor anticorupţie de la nivel institutional şi monitorizarea performanţelor acestora;
Reducerea  toleranţei  faţă  de  mica  corupţie,  percepută  de  opinia  publică  drept  o  dovadă  de  bună  creştere  şi  recunoştinţă  faţă  de  funcţionarul  care
îndeplineşte un act conform atribuţiilor sale;
Mediatizarea cazurilor de corupţie şi după caz a sancţiunilor aplicate.
Dacă  în  ceea  ce  priveşte  activitatea  de  prevenire  a  corupţiei  şi  educaţie  un  rol  important  au  societatea  civilă  şi  mass  media  în  ceea  ce  priveşte
combaterea şi sancţionarea faptelor de coruptie este de datoria dumneavoastră, ca cetăţeni, să sprijiniţi organele cu atribuţii în acest domeniu prin:
Implicarea activă în procesul de descoperire a faptelor de corupţie facilitând astfel cercetarea şi judecarea acestora;
Comunicarea organelor de urmărire penală, cu promptitudine, a oricăror indicii referitoare la fapte de corupţie;
Sesizarea  organelor  competente  pentru  efectuarea  urmăririi  penale  în  cazul  faptelor  de  corupţie  prin  depunerea  de  plângeri  penale  sau  denunţuri
astfel încât celor vinovaţi să li se aplice sancţiunile prevăzute de lege.
Legea  este  de  partea  dumneavoastră.  Informaţiile  referitoare  la  faptele  de  corupţie  sunt  şi  rămân  publice  neputând  fi  acoperite  de  “umbrela”
secretului de serviciu.
Mai  mult,  în  calitate  de  martor  identitatea  dumneavoastră  poate  fi  protejată  de  către  organele  de  urmărire  penală  în  cazul  în  care  planează  vreun
pericol asupra dumneavoastră sau a celor apropiaţi.
Lucrurile  nu  se  pot  îmbunătăţi  până  când  dumneavoastră,  cetăţenii,  nu  vă  veţi  implica  activ  în  exercitarea  constantă  şi  chiar  agresivă  a  drepturilor
cetăţeneşti ca răspuns la abuzurile de care vă loviţi în diverse instituţii.
Doar o astfel de atitudine poate creea premisele unei reduceri a corupţiei şi poate contribui la îmbunătăţirea funcţionării serviciilor publice.
 
3. CE ESTE ŞI CE NU ESTE CORUPŢIE
3.1 Ce este coruptia?
Definiţie:
Corupţia,  în  sens  larg,  reprezintă  folosirea  abuzivă  a  puterii  încredinţate,  fie  în  sectorul  public  fie  în  cel  privat,  în  scopul  satisfacerii  unor  interese
personale sau de grup.
Orice act al unei instituţii sau autorităţi care are drept consecinţă provocarea unei daune interesului public, în scopul de a promova un interes/profit
personal sau de grup poate fi calificat drept 'corupt'.
Nu este însă obligatoriu să exite un prejudiciu (concret sau material) al interesului public pentru a putea identifica o faptă de corupţie.
Exemplu:
Să  presupunem  că  o  primărie  organizează  coform  procedurilor  de  achiziţii  publice  o  licitaţie  de  lucrări  pentru  asfaltarea  unei  străzi.  Compania  X
participantă la licitaţie oferă o sumă de bani, unuia/unora dintre membrii comisiei de evaluare, sumă care este acceptată. Dacă după deschiderea ofertelor:
          ­ oferta companiei X este inferioară ca şi raport calitate/preţ altei oferte şi totuşi primeşte lucrarea suntem în prezenţa unui fapt de corupţie
          ­ oferta companiei X este cea mai bună sub aspect calitate preţ şi primeşte lucrarea suntem tot în prezenţa unui fapt de corupţie
sau
Vi se solicită o sumă de bani de către un funcţionar pentru eliberarea unei adverinţe/certificat pe care era obligat de atribuţiile funcţiei sale să v­o
elibereze. Şi aceasta este o faptă de corupţie.
Rezumând  putem  spune  că  ne  aflăm  în  faţa  unui  fapt  de  corupţie  atâta  timp  cât  un  funcţionar  sau  oficial  (ales  sau  numit),  profitând  de  poziţia  sa,
obţine alte beneficii personale în afara celor la care este îndreptăţit prin lege(salariu).
Acestă  definire  largă  a  corupţiei  este  reflectată  în  legislaţia  românească  în  sens  restrâns,  prin  definirea  anumitor  infracţiuni  distincte  care  se
încadrează în termenul generic de corupţie, precum: darea şi luarea de mită, traficul de influenţă, primirea de foloase necuvenite etc.
 
3.2 Ce nu este corupţia
Deşi exită anumite fapte care vă pot produce uneori prejudicii importante făcute de funcţionari sau oficiali ai diverselor instituţii publice în cadrul sau
prin depaşirea atribuţiilor lor de serviciu, ele nu pot şi nu trebuie catalogate drept “corupţie”, dacă intenţia funţionarului nu a fost de a obţine un avantaj sau
profit pentru el sau pentru altul.
Exemple  de  astfel  de  fapte  prin  care  se  încalcă  legile  ori  drepturile  dumneavoastră  sunt:  abuzul  administrativ,  eroarea,  depăşirea  competenţei,
neglijenţa.
 
Exemple:
­ Refuzul unui funcţionar de a vă elibra o autorizaţie de construcţie în situaţia în care aţi îndeplinit cerinţele legale şi aţi depus documentaţia completă
este un abuz şi nu o faptă de corupţie.
­ Reţinerea unei persoane de către poliţie peste termenul de 24 ore sau menţinerea în stare de arest după expirarea mandatului au natura de abuzuri
şi nu de fapte de corupţie.
­  Dacă  pe  extrasul  de  carte  funciară  obţinut  de  la  judecătorie  în  vederea  vânzării  unui  teren  sau  clădiri  apar  alte  dimensiuni  decât  cele  reale  ale
suprafeţei sau apar alte vecinătăţi suntem în prezenţa unei erori şi nu a unui fapt de corupţie.
­ Dacă un funcţionar al Registrului Comerţului ale cărei atribuţii sunt de a primi şi înregistra în Registru anumite menţiuni ale unui agent economic,
califică natura juridică a respectivelor menţiuni şi decide asupra înregistrării suntem în situaţia unei depaşiri de competenţă şi nu a unui fapt de corupţie.
­ Dacă funcţionara de la registratura unei instituţii vă primeşte petiţia sau cererea dar uită să vă dea număr de înregistrare suntem în situaţia unei
neglijenţe şi nu a unui fapt de corupţie.
Pentru repararea prejudiilor cauzate de astfel de fapte calea care trebuie urmată este fie cea a reclamaţiei/contestaţiei administrative iar în caz de
nesoluţionare favorabilă calea instanţei de judecată în cadrul unui proces în contencios adminstrativ fie direct calea instanţei civile.
Faptele  de  natura  celor  mai  sus  menţionate  reprezintă  în  acelaşi  timp  şi  o  proastă  administrare.  Printr­o  decizie  a  Parlamentului  European,
referitoare  la  procedura  Mediatorului  European  (în  sistemul  instituţional  românesc  echivalentul  Madiatorului  European  este  Avocatul  Poporului)  au  fost
evideţiate şapte cauze posibile ale unei proaste administrări:
lipsa  de  transparenţă,  întârziere  nejustificată,  discriminare,  abuz  (în  serviciu),  nerespectarea  procedurilor  ,  eroarea  legala/judiciară,  neglijenţa  în
serviciu (proastă funcţionare ori incompetenţă),
Astfel  de  fapte  nu  sunt  corupţie  şi  în  general  un  act  de  proastă  administrare  nu  trebuie  considerat  drept  corupţie.  Este  important  însă  de  reţinut  că
astfel de acte pot fi generate sau pot genera fapte de corupţie, dacă în spatele unei aparente “proaste administrări” se află un mobil (sume de bani, foloase,
influenţă etc).
 

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 1/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
3.3 Cadrul legislativ
În contextul interesului din ce în ce mai mare acordat chestiunilor relative la corupţie pe plan mondial şi datorită preocupării autorităţilor române de
îndeplinire  a  criteriilor  de  aderare  în  perspectiva  largirii  Uniunii  Europene  prin  admiterea  de  noi  membri,  legislaţia  naţională  privind  corupţia  a  fost
seminificativ modificată şi completată în ultimii ani.
În  ciuda  problemelor  şi  deficienţelor  de  aplicare  a  legilor  există  un  cadru  relativ  funcţional  care  permite  în  mod  specific  sesizarea,  urmărirea  şi
sancţionarea faptelor de corupţie.
 
Legislaţia relavantă în ceea ce priveşte faptele de corupţie e cuprinsă în următoarele reglementări :
 
Legea 140/1996 Codul Penal al României, cu completarile ulteriopare, Art. 254 – 258
Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi ţn mediul de afaceri,
prevenirea şi sancţionarea corupţiei modificată şi completată de OUG 40/2003
Legea 503/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 43/2002, privind Parchetul National Anticorupţie
Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţia de interes public
Legea 682/2002 privind protecţia martorului.
 
Pe site­ul Asociaţiei Române pentru Transparenţă la adresa: www.transparency.org.ro
puteţi  găsi  o  prezentare  detaliată  a  legislaţiei  anticorupţie.  Sunt  prezentate  pe  de­o  parte  normele  generale  interne  şi  convenţiile  internaţionale  în
care este abordată chestiunea corupţiei iar pe de altă parte legile de funcţionare ale instituţiilor cu atribuţii de control          (PNA) şi legile speciale ale unor
autorităţi publice.
 
3.4 Tipuri de fapte definite ca infracţuni de corupţie
În cadrul acestui subcapitol sunt prezentate prin exemple câteva dintre faptele definite de lege fapte de corupţie.
 
3.4.1 Luarea/darea de mită (Codul Penal, art. 254 şi 255):
Luarea  de  mită  (art.254  Cod  Penal)  este  fapta  funcţionarului  care  pretinde  ori  primeşte  bani  sau  alte  foloase  care  nu  i  se  cuvin  ori  acceptă
promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de
serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Darea  de  mită  (art.255  Cod  Penal)  este  aceeaşi  faptă  privită  în  oglindă  şi  este  reprezentată  de  promisiunea,  oferirea  sau  darea  de  bani  ori  alte
foloase unui funcţionar de către o persoană pentru satisfacerea nelegală a unui interes.
Aceasta sunt unele dintre cele mai “populare” forme de corupţie existente în societate. În cadrul acestor infracţiuni sunt oferiţi şi primiţi bani, obiecte
sau alte “stimulente” pentru realizarea, urgentarea sau simplificarea unor acte, proceduri etc
 
Exemple:
Cetăţeanul  care  la  intrarea  ţară,  înmânează  funcţionarului  vamal  paşaportul  cu  20$  în  el  pentru  a  se  asigura  că  acesta  va  sări  peste  eventuala
verificare a bagajelor săvârşeşte o faptă de corupţie prin dare de mită.
Dacă funcţionarul vamal acceptă respectiva bancnotă se realizează o faptă de corupţie prin luare de mită.
Acelaşi tip de corupţie se realizează şi în cazul în care agentul de circulaţie nu încheie proces verbal pentru sancţionarea unui şofer contravenient şi
acceptă de la acesta o sumă de bani.
 
3.4.2 Primirea de foloase necuvenite (Codul Penal, art. 256):
Primirea de foloase necuvenite este definită drept primirea de cãtre un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori alte foloase, dupã ce a îndeplinit un
act, în virtutea funcşiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia.
Aceasta  este  infracţiunea  prin  care  se  sancţioneză  aşa  numitele  “atenţii”:  cadouri,  sacoşe  cu  diverse  produse,  plicuri  cu  bani  strecurate  printre  foi
etc.
Dacă un funcţionar constată îndeplinirea condiţiilor legale şi acordă corect un aviz de mediu pentru o construcţie acceptând apoi o sumă de bani sau
un cadou drept “ mulţumire”, el se face vinovat de corupţie prin primirea de foloase necuvenite.
 
3.4.3. Traficul de influenţã ­ (Codul Penal, art. 257 şi Legea 161/2003, art. 6¹):
Aceasta este infracţiunea prin care se pretind bani sau alte foloase de la o persoană fizică sau juridică de către o altă persoană care are influenţă sau
lasă să se creadă că are influenţã asupra unui funcţionar pentru a­l determina sã facã ori sã nu facã un act ce intrã în atribuţiile sale de serviciu.
Infracţiunea  de  trafic  de  influenţă  există  chiar  daca  persoana  în  cauza  nu  are  în  realitate  influenţa  pe  care  o  pretinde.  Infracţiunea  se  socoteşte
savarşită  în  momentul  în  care  persoana  care  pretinde  că  are  sau  chiar  are  influenţî  primeşte  sau  pretinde  bani,  influenţă  sau  alte  foloase,  sau  acceptă
promisiuni, daruri în scopul declarat de a determina un anume comportament profesional din partea funcţionarului.
 
Exemplu:
Fapta  unui  avocat  care  pretinde  de  la  clientul  său  o  sumă  de  bani  sugerând  că  o  va  da  judecătorului  sau  după  caz  procurorului  pentru  a  le  cîştiga
bunăvoinţa  este  o  faptă  de  corupţie  prin  trafic  de  influenţă.  Nu  are  nici  o  importanţă  dacă  aceşti  bani  vor  fi  daţi  mai  departe  sau  vor  fi  păstraţi  de
respectivul avocat.
Legislaţia prevede că banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul infracţiunilor menţionate în acest capitol se confiscă, iar dacă acestea
nu se găsesc, făptuitorul (în cazul în care este condamnat) este obligat la plata echivalentului lor în bani.
 
3.4.4 Infracţiuni asimilate celor de corupţie:
Legea  78/2000  pentru  prevenirea,  descoperirea  şi  sancţionarea  faptelor  de  corupţie,  a  introdus  sancţionarea  unor  fapte  din  sfera  economică,  fapte
anterior neincriminate şi care se constituiau în portiţe de generare a corupţiei:
Sunt astfel sancţionate:
a) stabilirea, cu intenţie, a unei valori diminuate a bunurilor aparţinând statului în cadrul procedurilor de privatizare;
b) acordarea de credite sau de subvenţii cu încălcarea legii;
c) utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate;
d) influenţarea operaţiunilor economice ale unui agent economic de către cel ce are sarcina de a­l supraveghea, de a­l controla sau de a­l lichida;
e) efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu functţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori
încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuşiei sau însărcinării sale;
f)  folosirea,  în  orice  mod,  direct  sau  indirect,  de  informaţii  ce  nu  sunt  destinate  publicităţii  ori  permiterea  accesului  unor  persoane  neautorizate  la
aceste informatii.
Art. 33 din Legea 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate precizează un principiu important conform căruia nu pot fi clasificate ca secrete
de serviciu acele informatii destinate să:
asigure informarea cetăţenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea şi acoperirea: eludării legii, obstrucţionarea
justiţia
Practic, dacă veţi hotărî să sesizaţi săvârşirea unei fapte de corupţie şi veţi dori să adunaţi probe, informaţiile în legatură cu acea faptă nu vor putea
fi ascunse sub umbrela de “documente secrete”, pentru că în această situaţie, chiar şi documentele clasificate devin de interes public.
 
3.4.5 Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale comunităţilor europene, în legătură cu infracţiunile de corupţie:
Legea 78/2000 a introdus de asemenea serie de prevederi relative la fondurile Uniunii Europene.
Astfel sunt sancţionate special ca fapte de corupţie, falsul şi uzul de fals prin care se obţin pe nedrept fonduri europene precum şi fraudarea acestor
fonduri chiar în cazul în care ele au fost obţinute în mod legal. Dată fiind importanţa acestor fonduri pentru economia naţională şi necesitatea unei bune şi
corecte absorbţii a lor este sancţionată şi fraudarea din culpă (greşeală, neatenţie) a acestor fonduri.
 
3.4.6   Alte categorii de situaţii care pot genera de corupţie
Conflictul de interese:
Rolul  reglementării  conflictului  de  interese  este  de  a  preveni  situaţiile  în  care  funcţionari  publici  sau  demnitari  ar  fi  înclinaţi  în  mod  natural  să
slujească  în  primul  rând  sau  predominant  interesul  personal,  datorită  existenîei  unei  împrejurări  care  le­ar  aduce  acestora,  rudelor,  prietenilor  sau
asociatilor lor un anumit avantaj. Aceste situaţii includ şi împrejurările în care existenţa unor obligaţii ale funcţionarilor sau demnitarilor faţă de orice terţ ar
putea afecta imparţialitatea deciziilor sale. Aşadar, importanţa lor este data de faptul că simpla lor existenţă prezintă un potenţial pericol de corupţie.
Conform  art.  70  din  Legea  161/2003,  "prin  conflict  de  interese  se  înţelege  situaţia  în  care  persoana  ce  exercită  o  demnitate  publică  sau  o  funcţie
publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi
altor acte normative."

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 2/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
În cadrul legii sunt definite situaţiile în care membrii guvernului, aleşii locali sau funcţionarii publici se află în conflict de interese.
Sunt  introduse  anumite  interdicţii  şi  incompatibilităţi  instituite  pentru  a  se  evita  sau  a  se  reduce  riscul  de  conflict  de  interese  între  atribuţiile  unei
persoane. Desigur, incompatibilităţile şi interdicţiile nu pot acoperi toate situaţiile posibile.
 
Important!
Interdicţiile şi incompatibilităţile sunt expres prevăzute de lege şi trebuie să fie interpretate foarte strict. Doar acele situaţii specifice şi nu altele sunt
interdicţii, respectiv incompatibilităţi. Conflictul de interese poate să apară şi în formă „personală”, în sensul că un funcţionar poate avea competenţa legală
de a realiza un anumit act dar datorită unei situaţii/circumstanţe personale nu poate fi obiectiv. În această situaţie, el trebuie să invoce conflictul de interese
şi să se abţină/retragă de la realizarea respectivului act.
 
Exemplu:
Dacă  fiul  primarului  localităţii  X  este  acţionarul  principal  al  unei  firme  de  construcţii,  primarul  se  va  afla  în  conflict  de  interese  în  cazul  în  care
respectivei  firme  primăria  îi  va  acorda  un  contract  pentru  o  anumită  lucrare.  Un  astfel  de  contract  de  execuţie  este  expres  interzis  de  lege.  Avem  deci
interdicţia  pentru  un  ales  local,  soţ/soţie  şi  rude  până  la  gradul  al  II­lea  care  au  poziţii  cu  autoritate  de  decizie  într­o  societatea  comercială  de  a  încheia
contracte cu autoritatea publică din care face parte alesul local.
Când  însă  un  membru  al  unei  comisii  de  evaluare  dintr­o  unitatea  a  administraţiei  publice  are  o  legătură  de  natură  patrimonială  cu  una  dintre
persoanele ofertante în cadrul unei licitaţii (este furnizor sau client pentru o firmă a sa sau este firma la care a contractat construirea propriei sale case etc)
ne aflăm în situaţia unui conflict de interese personal.
Mecanisme de plângere judiciară împotriva corupţiei
Instituţii cu competenţă directă şi modul de sesizare
 
4.1.1 Inspectoratul General al Poliţiei ­ Direcţia Poliţiei Economico­Financiare
Atribuţii:
Verifică  şi  completează  informaţiile  pe  care  le  deţin  în  urma  plângerilor,  denunţurilor  sau  sesizărilor  din  oficiu,  în  vederea  constituirii  probelor
dosarului de urmărire penală;
Organizează acţiuni de flagrant împreună cu procurorul pentru a prinde persoanele care comit fapte de corupţie;
Efectuează acte de cercetare penală: audiază părţile vătămate, învinuiţii şi martorii, adună probe;
Adoptă măsuri procedurale: dispun, dacă e cazul, măsuri de privare de libertate (reţinerea, care nu poate depaşi 24 de ore) sau înaintează instanţei
cerere de arestare preventivă.
 
Mod de sesizare:
Plângerea penală:
Poate fi făcută numai de către victima unei infracţiuni de corupţie care a suferit un prejudiciu;
Conţine  numele,  prenumele,  calitatea  şi  domiciliul  victimei,  descrierea  faptei  care  formează  obiectul  plângerii,  indicarea  făptuitorului,  dacă  este
cunoscut, şi a mijloacelor de probă;
Poate fi făcută atât în scris, cât şi oral (situaţie în care plângerea se consemnează într­un proces verbal de către organul care o primeşte);
Poate fi făcută personal sau prin mandatar cu procură notarială ataşată plângerii;
Trebuie semnată de persoana care depune plângerea;
Nu  sunteţi  obligaţi  de  lege  să  depuneţi  plângere  penală  dacă  sunteţi  victima  unui  fapt  de  corupţie,  însă  în  lipsa  plângerii  dreptul  dumneavoastră  nu
poate fi realizat şi nici prejudiciul recuperat.
 
Denunţul:
Poate fi făcut de către orice persoană fizică sau juridică care are cunoştinţă despre săvârşirea unei fapte de corupţie şi care nu este implicată în nici
un fel;
Conţine  numele,  prenumele,  calitatea  şi  domiciliul  victimei,  descrierea  faptei  care  formează  obiectul  denunţului,  indicarea  făptuitorului,  dacă  este
cunoscut şi a mijloacelor de probă;
Poate fi făcut atât în scris cât şi oral (situaţie în care se consemnează într­un proces verbal de catre organul care o primeşte);
Poate fi făcut personal sau prin mandatar cu procura notarială ataşată plângerii;
Nu  este  obligatoriu  decât  pentru  persoanele  cu  atribuţii  de  control  care  trebuie  să  înştiinţeze  organul  de  umărire  penală  de  săvârşirea  faptei  de
corupţie;
Nu trebuie sa fie semnat de denunţător;
Făptuitorul nu se pedepseşte dacă se autodenuntă mai înainte ca organele de urmărire penală să fi fost sesizate sau să fi aflat de săvârşirea faptei
respective.
 
Atenţie!!!
Sesizările anonime sunt luate în considerare ( dacă prezintă indicii clare ce pot face obiectul autosesizării organelor de urmărire penală).
Sesizările pot fi făcute până la un anumit termen stabilit de lege. Sesizările depuse după termen nu mai sunt luate în considerare.
Toate elementele sesizării, arătate mai sus, sunt obligatorii pentru a fi luată în considerare.
Organele sesizate sunt obligate sa cerceteze fapta de corupţie semnalată şi să­l informeze pe petent despre rezultatul cercetării.
 
Informaţii utile:
Inspectoratul General al Poliţiei, str. Stefan cel Mare, nr. 13­15, sector 2, Bucureşti, tel: 021/208.25.25. In teritoriu vă puteţi adresa Inspectoratelor
Judeţene de Poliţie.
Parchetul Naţional Anticorupţie şi Secţiile teritoriale ale PNA
 
Atentie!!!
Parchetele  menţionate  mai  sus  (care  formează  Ministerul  Public)  reprezintă  singurele  instituţii  care  decid  daca  plângerea  va  fi  trimisă  instanţei  de
judecată pentru soluţionare.
Nu vă puteţi adresa direct instanţelor de judecată pentru reclamarea faptelor de corupţie.
Instrumentele de sesizare prezentate la finalul acestei secţiuni sunt aplicabile tuturor parchetelor din cadrul Ministerului Public.
Rezoluţiile de începere / neîncepere a urmăririi penale şi de scoatere de sub urmărire penală se motivează de către procurori. Copia după ordonanţa
sau rezoluţia prin care procurorul dispune încetarea urmăririi penale se comunică persoanei care a făcut sesizarea, învinuitului sau inculpatului şi, după caz,
altor persoane interesate.
În cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanţei ori, după caz, al rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau
de  încetare  a  urmăririi  penale,  plângerea  se  face  în  termen  de  20  de  zile  de  la  comunicarea  copiei  de  pe  ordonanţă  sau  rezoluţie,  persoanelor  interesate,
potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 şi art. 249 alin. 2.
Rezoluţiile sau ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor de neîncepere a urmăririi penale, de clasare,
de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale, se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.
 
 Parchetul Naţional Anticorupţie
 Atribuţii:
Supraveghează şi controlează activitatea de cercetare penală a Poliţiei;
Poate  dispune  reţinerea,  obligarea  de  a  nu  parăsi  localitatea,  obligarea  de  a  nu  părăsi  ţara  sau  poate  propune  judecătorului  arestarea  preventivă  a
făptuitorului;
Poate  dispune  încetarea  sau  scoaterea  de  sub  urmărire  penală  ori  sesizează,  prin  rechizitoriu,  instanţele  judecătoreşti  pentru  judecarea  cauzelor
penale.
 
Competenţe: Faptele de corupţie care:
Au produs un prejudiciu mai mare de 100.000 EURO;
Au produs o perturbare deosebit de gravă a activităţii unei autorităţi publice, instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice;
Suma de bani sau a bunul folosit pentru săvârşirea faptei de corupţie depăşeşte 5.000 EURO;
Sunt comise fie de către deputaţi, senatori, membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat şi asimilaţii acestora, judecătorii Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale, preşedintele Consiliului Legislativ şi locţiitorul acestuia, Avocatul Poporului şi adjuncţii săi, consilierii
prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, consilierii de stat ai primului­ministru, membrii, procurorii şi controlorii financiari ai
Curţii  de  Conturi  şi  ai  camerelor  judeţene  de  conturi,  guvernatorul  şi  viceguvernatorul  Băncii  Naţionale  a  României,  preşedintele  şi  vicepreşedintele
Consiliului Concurenţei, ceilalţi magistraţi, ofiţeri, amirali, generali şi mareşali, ofiţeri de poliţie şi ofiţeri din sistemul administraţiei penitenciare, preşedinţii
consiliilor  judeţene,  primarul  general  al  municipiului  Bucureşti,  primarii  sectoarelor  municipiului  Bucureşti,  primarii  municipiilor  şi  ai  oraşelor,  prefecţii,

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 3/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, precum şi persoanele care exercită atribuţii de control ale acestora, notarii publici, avocaţii,
comisarii Gărzii Financiare, persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes naţional, al companiilor
şi  societăţilor  naţionale,  al  băncilor  şi  societăţilor  comerciale  la  care  statul  este  acţionar  majoritar,  al  instituţiilor  publice  care  au  atribuţii  în  procesul  de
privatizare  şi  al  unităţilor  centrale  financiar­bancare,  persoanele  prevăzute  la  art.  81  din  Legea  nr.  78/2000,  cu  modificările  şi  completările  ulterioare,  şi
vameşii.
 
Date contact: Str. Sirbei Vodă nr 79­81, Sector 1, Bucureşti, telefon 021/312.51.48, www.pna.ro
Program audienţe:     Luni­vineri orele 10.00­15.00
 
4.1.2.2 Parchetele Anticorupţie de pe lângă Curţile de Apel
Atribuţii:
Supraveghează şi controlează activitatea de cercetare penală a Poliţiei;
Poate  dispune  reţinerea,  obligarea  de  a  nu  părăsi  localitatea,  obligarea  de  a  nu  părăsi  ţara  sau  propune  judecătorului  arestarea  preventivă  a
făptuitorului;
Poate  dispune  încetarea  sau  scoaterea  de  sub  urmărire  penală  ori  sesizează,  prin  rechizitoriu,  instanţele  judecătoreşti  pentru  judecarea  cauzelor
penale.
 
Competenţe: Faptele de corupţie care:
Au produs un prejudiciu de pina 100.000 EURO.
Suma de bani sau bunul folosit pentru săvârşirea faptei de corupţie nu depăşeşte 5.000 EURO.
Sunt  comise  fie  de  lichidatori  judiciari,  comisari  ai  Gărzii  Financiare,  subinspectori,  inspectori  principali,  agenţi  de  poliţie,  personal  vamal,
judecătorii, procurorii şi controlorii financiari ai camerelor judeţene de conturi, executori judecătoreşti, consilierii judeţeni şi locali, primarii şi viceprimarii
oraşelor, persoanele cu functii de conducere şi control în cadrul autorităţilor publice locale.
Date de contact conform anexei 6
 
Atentie!!!
Condiţiile mai sus menţionate NU trebuie îndeplinite cumulativ.
 
Exemplu:
Dacă suma de bani folosită pentru săvârşirea faptei de corupţie este mai mare de 100.000 euro, fapta va fi anchetată de PNA (naţional) indiferent de
valoarea prejudiciului sau de callitatea făptuitorului.
 
Instrumente de sesizare .
Plângerea penală:
Poate fi facuta numai de catre victima unei infractiuni de coruptie care a suferit un prejudiciu;
Contine numele, prenumele, calitatea si domiciliul petitionarului, descrierea faptei care formeaza obiectul plangerii, indicarea faptuitorului daca este
cunoscut si a mijloacelor de proba;
Poate fi facuta atat in scris cat si oral, (situaţie în care se consemneaza intr­un proces verbal de catre organul care o primeste);
Poate fi facuta personal sau prin mandatar cu procura notariala atasata plangerii;
De asemenea sesizarea nu este obligatorie, dar dacă sunteţi victima unui act de corupţie este în interesul dumneavoastră să o faceţi.
 
Denunţ
Poate fi făcut de către orice persoană fizică sau juridică care are cunoştinţă despre săvârşirea unei fapte de corupţie şi care nu este implicată în nici
un fel;
Conţine  numele,  prenumele,  calitatea  şi  domiciliul  denunţătorului,  descrierea  faptei  care  formeaza  obiectul  denunţului,  indicarea  făptuitorului  dacă
este cunoscut şi a mijloacelor de probă;
Poate fi făcut atât în scris cât şi oral (situaţie în care se consemnează într­un proces verbal de către organul care o primeşte);
Poate fi făcut personal sau prin mandatar cu procură notarială ataşată plângerii;
Denunţul este obligatoriu pentru persoanele cu atribuţii de conducere şi/sau de control.
Nu trebuie să fie semnat de denunţător. (Denunţurile anonime sunt luate în considerare fiind considerate sesizari din oficiu.)
Făptuitorul nu se pedepseşte dacă se autodenunţă mai înainte ca organele de urmărire penală să fi fost sesizate.
 
Atenţie!!!
Aceste parchete soluţionează doar sesizările care ţin de competenţa lor.
Celelate sesizări sunt trimise la organele competente.
Sesizările anonime nu sunt luate în considerare.
Sesizările pot fi făcute într­un anumit termen stabilit de lege.
Organele  de  urmărire  penală  sunt  obligate  să  comunice  petentului  modul  de  soluţionare  a  sesizării  formulate  (fie  că  este  o  decizie  de  clasare,
scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale, fie că este o decizie de promovare a unei acţiuni penale).
 
Sesizarea din oficiu
Organele  de  urmărire  penală  constată  săvârşirea  unei  fapte  de  corupţie  fără  a  exista  o  plângere  sau  un  denunţ  din  partea  unei  persoane  fizice  sau
juridice.
Constatarea se poate face în mod direct sau cu ajutorul mijloacelor de informare în masă.
 
Atenţie!!!
Orice persoană care au luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni (implicit a unei fapte de corupţie) în unitatea in care isi desfasoara activitatea
sau  în  legătură  cu  serviciul,  este  obligată  să  sesizeze  de  îndată  pe  procuror  sau  organul  de  cercetare  penală,  să  ia  măsuri  pentru  conservarea  dovezilor
infracţiunii: corpurile delicte şi orice alte mijloace de probă.
 
Informaţii utile:
Pentru faptele de corupţie de competenţa PNA teritoriale vă puteţi adresa Parchetelor PNA de pe lângă Curţile de Apel.
Pentru celelalte fapte de corupţie vă puteţi adresa Parchetelor de pe lângă Tribunale.
 
4.1.3 Autorităţi judecătoreşti
          Tribunale, Curţi de Apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
 
Atribuţii:
Judecă faptele de corupţie de competenţa lor, dupa ce le­au fost transmise dosarele penale de către Parchete spre soluţionare;
Dispun condamnarea inculpaţilor şi stabilesc pedeapsa cu închisoarea care li se va aplica sau pronunta achitarea;
Soluţiile pronunţate de către Tribunale pot fi atacate cu apel în faţa Curţilor de Apel şi apoi cu recurs în faţa Înaltei Curîi de Casaţie şi Justiţie.
 
Atenţie!!!
Nu vă puteţi adresa direct instanţelor de judecată pentru reclamarea faptelor de corupţie.
 
4.2 Soluţionarea sesizărilor de către instituţiile cu competenţă directă
Acte premergatoare urmaririi penale
Constă în: verificarea şi completarea informaţiilor pe care organele de urmărire penală le deţin în urma plângerilor, denunîurilor sau sesizărilor din
oficiu, în vederea constituirii probelor dosarului de urmărire penala;
Scopul lor este de stabili dacă există indicii temeinice şi concrete pentru începerea urmăririi penale în privinţa unei fapte de corupţie sesizate;
După efectuarea lor, organele de cercetare penală fac propuneri de începere a urmăririi penale sau, după caz, de neîncepere a urmăririi penale.
 
Atenţie!!!
În  cazul  faptelor  de  corupţie,  actele  premergătoare  pot  fi  efectuate  cu  autorizarea  procurorului  şi  de  către  persoane  sub  o  alta  identitate  decât  cea
reală. Acestea poartă numele de investigatori sub acoperire.
 
Urmărirea penală:

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 4/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
Are  ca  obiect:  strângerea  probelor  necesare  pentru  dovedirea  infracţiunilor  de  corupţie,  identificarea  făptuitorilor  şi  stabilirea  răspunderii  acestora
pentru a constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată a făptuitorului.
Pornind de la principiul că cel ce acuză este obligat să probeze, sunt considerate mijloace de probă în susţinerea acuzaţiei de corupţie:
Declaraţiile părţii vătămate,
Declaraţiile părtii civile,
Declaraţiile martorilor,
Declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului,
Confruntarea,
Înscrisurile,
Interceptarile si inregistrarile audio­video.
 
Atenţie!!!
Legea  asigură  protecţia  martorilor,  a  membrilor  familiei  acestora  ori  a  persoanelor  apropiate  acestora,  a  căror  viaţă,  integritate  corporală  sau
libertate este ameninţată ca urmare a informaţiilor şi datelor furnizate sau a declaraţiilor sale.
Martorul beneficiază atât de măsuri de protecţie cât şi de măsuri de asistenţă:
Măsuri de protecţie: Măsuri de asistenţă
­ protecţia datelor de identitate a martorului protejat; ­ reinsertia in alt mediu social;
­ protecţia declaraţiei acestuia;  
ascultarea  de  către  organele  judiciare  sub  o  alta  identitate  decât  cea ­ recalificarea profesioanala;
reală sau prin modalităţi specifice de distorsionare a imaginii si a vocii;  
protecţia martorului aflat în stare de reţinere, arestare preventivă sau în ­  schimbarea  sau  asigurarea  locului
executarea unei pedepse privative de libertate, în colaborare cu organele de muncă;
care administrează locurile de deţinere;  
­ măsuri  sporite  de  siguranţă  la  domiciliu,  protejarea  deplasărilor  la  şi ­  asigurarea  unui  venit  până  la
de la organele judiciare; găsirea unui alt loc de muncă;
­ schimbarea domiciliului;
­ schimbarea identităţii;
­ schimbarea infăţişării.
Solicitaţi organelor de urmărire penală să vă asigure măsurile de protecţie şi asistenţă prevăzute de lege în favoarea dumneavoastră, în masura în
care le consideraţi necesare.
 
Atentie!!!
Interceptările  şi  înregistrările  pe  bandă  magnetică  ori  pe  orice  alt  tip  de  suport  ale  unor  convorbiri  sau  comunicări  se  vor  efectua  cu  autorizarea
motivată  a  instanţei,  la  cererea  procurorului,  dacă  sunt  date  sau  indicii  temeinice  privind  pregătirea  sau  săvârşirea  unei  infracţiuni  de  corupţie,  iar
interceptarea şi înregistrarea se impun pentru aflarea adevărului.
Aceleaşi dispoziţii se aplică şi în cazul înregistrărilor de imagini
Mjloacele  materiale  de  probă  (obiecte  care  conţin  sau  poartă  o  urmă  a  faptei  săvârşite,  care  au  fost  folosite  sau  au  fost  destinate  să  servească  la
săvârşirea infracţiunii sau reprezintă un produs al infracţiunii);
Percheziţiile,
Ridicarea de obiecte şi înscrisuri.;
Constatarea tehnico­ştiinţifică;
Expertizele.
 
Atenţie!!!
Mijloacele de probă obţinute în mod ilegal (de exemplu, fără autorizarea motivată a instanţei sau prin promisiuni, ameninţări sau violenţe) nu pot fi
folosite în procesul penal.
Excepţie:
Instanţa  acceptă  ca  şi  probe  înregistrările  audio/video  ale  propriilor  dumneavoastră  convorbiri  cu  persoana  implicată  în  săvârşirea  unei  fapte  de
corupţie.
 
Mijloace suplimentare de probă.
Informaţiille  de  interes  public  deţinute  de  diferite  autorităţi  publice  referitoare  la  activitatea  acestora  pot  constitui  mijloace  de  probă  suplimentare
utile în susţinerea unei acuzaţii de corupţie – Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.
 
Mod de obţinere: solicitarea in scris cuprinde următoarele elemente:
autoritatea sau instituţia publică la care se adresează cererea;
informaţia solicitată, astfel încât să permită autorităţii sau instituţiei publice identificarea informaţiei de interes public;
numele, prenumele şi semnătura solicitantului, precum şi adresa la care solicită primirea răspunsului.
 
Atenţie!!!
Răspunsul pozitiv al autorităţii trebuie comunicat solicitantului într­un termen de 10 până la 30 de zile de la înregistrarea solicitării.
Răspunsul negativ al autorităţii se motivează şi se comunică în termen de 5 zile de la primirea petiţiei.
 
Judecarea faptelor de corupţie
Instanţa de judecată
Analizează  probele  admise  (prezentate  atât  de  procuror  cât  şi  de  avocaţii                apărării)  în  vederea  stabilirii  vinovăţiei  făptuitorului  şi  dispune
completarea probatoriului dacă consideră că este necesar;
Hotărăşte  asupra  vinovăţiei  celui  acuzat  de  fapta  de  corupţie  şi  dispune  condamnarea  sau  achitarea  acestuia,  pronunţându­se  şi  asupra  modului  de
reparare a prejudiciului suferit de către victima actului de coruptie;
Se pronunţă asupra privării de libertate a inculpatului: arestare preventivă, obligaţia de a nu părăsi localitatea sau ţara etc;
Hotărârea Tribunalului poate fi atacată cu apel în faţa Curtţii de Apel şi apoi cu recurs în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
 
Atentie!!!
Repararea prejudiciului trebuie cerută în mod expres în instanţă prin constituire departe civilă.
 
Sancţiuni
Pedepsele aplicabile celor care sunt găsiţi vinovaţi de săvârşirea unor fapte de corupţie sunt: închisoarea, interzicerea unor drepturi (dreptul a ocupa
funcţia de stat în care a fost săvârşită fapta, dreptul de a alege sau a fi ales în autorităţi publice sau funcţii elective publice)
 
Atenţie!!!
Bunurile folosite în fapta de corupţie se confiscă şi se restituie celui căruia îi aparţin.
Excepţie:
Mituitorului care se autodenunţă pentru fapta de corupţie nu i se restituie bunurile confiscate dacă a obţinut deja avantaje de pe urma acelei fapte.
 
5. INSTITUŢII CU COMPETENŢĂ INDIRECTĂ
Institutiile enumerate mai jos nu au atribuţii de sancţionare efectivă a faptelor de corupţie.
Pentru  eficienţa  demersului  dumneavoastră  este  recomandabil  să  vă  adresaţi  instituţiilor  cu  competenţe  directe  (Ministerul  de  Interne,  Ministerul
Public, Ministerul Justiţiei), dacă consideraţi că vă aflaţi în faţa unui caz clar de corupţie.
Instituţiile  cu  competenţe  indirecte  analizează  faptele  care  constituie  încalcări  ale  drepturilor  dumneavoastră,  abuzuri,  încalcări  ale  legilor  sau
procedurilor administrative, fapte cu potenţial de corupţie ridicat.
 
Autoritatea Naţională de Control
ANC este organ de specialitate al administraţiei publice în subordinea Guvernului.
 
Atribuţii:
Are rolul de a aplica strategia şi programul Guvernului în domeniul autorităţilor de control;
Poate  aplica  sancţiuni  administrative  personalului  din  subordine  care  se  face  vinovat  de  fapte  de  coruptie,  fiind  obligată,  totodată,  sa  sesizeze

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 5/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
organele de urmărire penală.
asigura coordonarea activităţii corpurilor de control din cadrul ministerelor şi autorităţilor publice centrale
efectuează  controlul  administrativ  intern  privind  verificarea  respectării  prevederilor  legale  în  ministere,  instituţii  publice  centrale  şi  locale  şi  alte
organe de specialitate
controleză modul în care autorităţile administraţiei publice centrale şi locale duc la îndeplinire activităţile de implementare a acquisului comunitar şi
derulează programele finanţate din fonduri ale Uniunii Europene.
 
Informaţii utile:
Adresa: Str. Vasile Conta, nr. 16, sector 2, Bucureşti. Tel: 021/408.75.05 Program audienţe: Luni­vineri 17.00­19.00 cu programare
 
5.1.1 Departamentul de Inspecţie a Primului Ministru şi urmărire a utilizării transparente a fondurilor comunitare
În  conformitate  cu  prevederile  art.  2  alin.  (1)  lit.  a)  din  Ordonanţa  de  Urgenţă  a  Guvernului  nr.  11  din  23.03.2004  publicată  în  M.Of.  nr.  266  din
25.03.2004, Corpul de Control al Guvernului se desfiinţează iar personalul se preia în subordinea Cancelarului Primului­Ministru.
Personalul Corpului de Control al Guvernului, preluat de Cancelaria Primului­Ministru, a fost transferat în subordinea Ministrului delegat pentru corpul
implementării programelor cu finanţare internaţională şi urmărirea aplicării acquisului comunitar. Noul departament se numeşte
 
Atribuţii:
verificarea sesizărilor cu privire la conflictul de interese, potrivit prevederilor titlului IV al cărţii I din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru
asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările
ulterioare;
asigurarea coordonării luptei antifrauda şi de protejare efectivă şi echivalentă a intereselor financiare ale Uniunii Europene în România, în calitate de
punct unic de contact cu Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF);
verificarea sesizărilor primite de Primul­Ministru;
îndeplinirea oricăror alte atribuţii stabilite prin acte normative sau prin decizii ale Primului­Ministru.
 
Informaţii utile:
Pentru a sesiza Departamentul de Inspecţie a Primului Ministru:
Adresa: Palatul Victoria, str.Piaţa Victoria nr.1, sector 1, Bucureşti
Adresa Internet: http://www.pm­control.ro/cerere.asp
Tel: 021/222.36.73; e­mail: info@pm­cancelarie.ro
Ministru Delegat: Cristian David
Pentru alte informatii relevante, accesati pagina de contacte a CCG, la adresa: www.pm­control.ro
 
 
5.1.2 Garda Naţională de Mediu
Atribuţii:
Controlează activităţile cu impact asupra mediului înconjurător;
Constată încălcările dispoziîiilor legale în domeniul protecţiei mediului;
Sesizează organele de urmărire penală şi colaborează cu unităţile de poliţie în privinţa infracţiunilor stabilite potrivit legislaţiei de mediu.
 
Sesizare:
Organele  Gărzii  Naţionale  de  Mediu  trebuie  să  sesizeze  organele  de  urmărire  penală  atunci  când  constată,  în  urma  controlului,  săvârşirea  unor
infracţiuni, implicit şi cele de corupţie.
 
Atenţie!!!
Nu vă puteţi adresa direct pentru săvârşirea unei fapte de corupţie ci doar pentru a semnala încălcări ale legislaţiei de mediu.
 
Informaţii utile:
Adresa: B­dul Libertăţii, nr.12, sector 4, Bucureşti.
Telefon: 021/ 335 8180, 021/335 8185
Program cu publicul: Luni­vineri 8.00­16.00
 
5.1.3 Inspectoratul de Stat în Construcţii
 
Atribuţii:
Exercită controlul statului privind respectarea prevederilor legale referitoare la disciplina în urbanism şi ăn amenagajrea teritoriului;
Verifică  la  organele  de  specialitate  ale  administraţiei  publice  locale  legalitatea  emiterii  autorizaţiilor  de  construcţie,  conform  reglementărilor  în
vigoare, precum şi modul de recepţionare a contrucţiilor finalizate;
Sesizează organele abilitate să ia măsurile prevăzute de lege privind construcţiile realizate ilegal;
Sesisează organele de urmărire penală în cazul eliberării în mod ilegal a autorizaţiilor de construcţie de către autorităţile locale.
 
Sesizare:
Inspectoratul  de  Stat  in  Constructii  trebuie  să  sesizeze  organele  de  urmărire  penală  atunci  când  constată,  în  urma  controlului,  săvârşirea  unor
infracţiuni, implicit şi cele de corupţie.
 
Atenţie!!!
Nu  vă  puteti  adresa  direct  pentru  săvârşirea  unei  fapte  de  corupţie  ci  doar  pentru  a  semnala  încalcari  ale  legislaţiei  în  domeniul  construcţiilor,
urbanism, amenajarea teritoriului.
 
Informaţii utile:
Adresa: Str. Apolodor, nr. 17, sector 5, Bucureşti
Telefon: 021­336 9767, 021­336 9768
 
5.1.4 Garda Financiară
Atribuţii:
Exercită un control operativ şi inopina(n)t în scopul aplicării şi respectării legilor fiscale, reglementărilor vamale şi a normelor de comerţ;
Cercetează  sustragerea  de  la  plata  impozitelor  şi  taxelor  datorate  bugetului  de  stat,  urmărind  să  anihileze  activităţile  de  contrabandă  şi  evaziune
fiscală.
 
Sesizare:
Garzda  Financiară  trebuie  sa  sesizeze  organele  de  urmărire  penală  atunci  când  constată,  în  urma  controlului,  săvârşirea  unor  infracţiuni,  implicit  şi
cele de corupţie.
 
Atenţie!!!
Nu vă puteţi adresa direct pentru săvârşirea unei fapte de corupţie ci doar pentru a semnala încălcări ale legilor fiscale.
 
Informaţii utile:
Adresa: Str. Apolodor nr. 17, Sector 5, Bucureşti
Telefon: 021­411 40 59
În teritoriu există în fiecare judeţ instituţia Gărzii Financiare.
 
5.1.5 Autoritatea Naţională a Vămilor
Atribuţii:
Poate efectua investigaţii, supravegheri şi verificări, în condiţiile prevăzute de lege, dacă sunt semnalate situaţii de încălcare a legislaţiei vamale de
către persoane fizice sau juridice;
Poate preleva probe în vederea identificării şi expertizării măfurilor supuse vămuirii.
 

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 6/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
Sesizare:
Direcţia Vamală trebuie sa sesizeze organele de urmărire penala atunci când constată, în urma controlului, săvârşirea unor infracţiuni, implicit şi cele
de corupţie.
 
Atenţie!!!
Nu vă puteţi adresa direct pentru săvârşirea unei fapte de corupţie ci doar pentru a semnala încălcări ale legislaţiei vamale.
 
Informaţii utile:
Adresa: Str.Matei Millo, nr. 13, sector 1, Bucureşti
Telefon: 021­315 58 58, 021­315 58 54, 021­315 58 55 021­315.58.59
In teritoriu vă puteţi adresa Direcţiei Generale a Vămilor prin Direcţile regionale vamale interjudeţene.
Program cu publicul 8.30­15.00
 
5.2 Avocatul Poporului
Atribuţii:
Efectuează  investigaţii  asupra  actelor  sau  faptelor  administrative  abuzive  ce  provin  de  la  administraţia  publică  centrală  (ministere,  agenţii,
departamentem etc.), administraţia publică locală (consilii locale, primari, consilii judetene, direcţii judeţene ale ministerelor), având acces şi la informatii
cu caracter secret;
Face recomandări instituţiilor competente să înlăture abuzul comis, să repare pagubele produse prin actul sau faptul administrativ ilegal şi să repună
persoana lezată în drepturile sale legitime;
Sesizează Ministerul Public când constată că cererea este de competenţa acestuia (săvârşirea unei infracţiuni).
 
Atenţie!!!
Avocatul Poporului nu are atribuţii de investigare a faptelor de corupţie, neputând efectua acte de cercetare sau urmărire penală.
Plângerea depusă va ajunge la Parchetul competent, iar dumneavoastră veţi primi un răspuns în care vi se va comunica unde a fost trimisă plângerea
şi motivele trimiterii.
 
Sesizare:
Cererea către Avocatul Poporului trimisă pe adresa acestuia trebuie să conţină următoarele informaţii:
Numele  şi  prenumele,  domiciliul,  data  la  care  aţi  luat  cunoştinţă  de  încălcarea  drepturilor  dvs.,  prezentarea  succintă  a  drepturilor  şi  libertăţilor
încălcate, autoritatea administrativă sau funcţionarul public în cauză, descrierea faptelor invocate prin care vi s­au încalcat drepturile, dovada întârzierii sau
a refuzului autorităţii administrative de a soluţiona legal cererea în termenul prevăzut;
Se menţioneză obligatoriu dacă cererea face obiectul unei cauze aflate pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau dacă a format obiectul unei judecăţi;
Autorităţile publice care au fost sesizate anterior şi răspunsul primit precum şi motivele pentru care vă simţiţi în continuare nedreptăţiţi;
Orice acte care pot susţine cererea (în copie, nu în original);
Data şi semnătura.
 
Atenţie!!!
Trebuie respectat termenul de maximum 12 luni de la momentul la care petiţionarul a luat cunoştinţă de faptele care fac obiectul plângerii.
Cererile adresate Avocatului Poporului sunt scutite de taxa de timbru.
 
Excepţie:
Daca cererea face obiectul unei cauze aflate pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau dacă a format obiectul unei judecăţi, Avocatul Poporului nu mai
poate interveni.
 
Informaţii utile:
Avocatul Poporului poate fi contactat la sediul sau din Bucureşti, strada Eugeniu Carada, nr. 3 sector 3, sau la telefon dispecerat: 021/312.71.01 sau
021/312.71.34. Adresa internet: www.avp.ro.
Program cu publicul: Luni­joi 9.00­16.00 Vineri 9.00­12.00
 
5.3 Curtea de Conturi
 
Atribuţii:
Sesizează, în mod obligatoriu, Parchetului Naţional Anticorupţie Central sau Teritorial, când constată indicii de săvârăire a unei fapte de corupţie;
Examinează  şi  aprobă  cercetarea,  reţinerea,  arestarea  sau  trimiterea  în  judecată  penală  a  judecătorilor  financiari,  procurorilor  financiari  şi
controlorilor  financiari,  care  sunt  membri  ai  Curţii  de  Conturi  care  sefac  vinovaţi  de  fapte  de  corupţie.  Trimiterea  în  judecată  penală  a  acestora  implică
suspendarea din funcţie în mod automat.
Exercită atribuţii jurisdicţionale, comportându­se ca o instanţă specializată în domeniul economic financiar.
Controlează modul de formare, de administrare şi de întrebuinţare a banilor publici.
 
Sesizare:
Controalele Curtii de Conturi se iniţiază din oficiu sau prin hotărârea Camerei Deputaţilor şi/sau a Senatului.
Puteţi trimite sesizări Curţii de Conturi, dar nu puteţi solicta efectuarea de controale şi primirea unui răspuns. Petiţia dumneavoastră poate determina
autosesizarea Curţii şi includerea cercetării celor semnalate în planul anual de control.
 
Informaţii utile:
În fiecare judeţ se află câte o cameră de conturi judeţeana.
Adresa Curţii de Conturi Bucureşti este: Strada Lev Tolstoi Nr. 22­24 cod 011948, Sector 1 Bucureşti.
Telefon: 021/230.22.76 sau 021/307.88.18 Adresa internet: www.rcc.ro
Program cu publicul: Luni­joi 8.30­17.00 Vineri 8.30­14.30
 
5.4 Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul Ministerului de Interne
Atribuţii:
Previne şi combate faptele de corupţie din rândul cadrelor Ministerului de Interne.
 
Informaţii utile:
Adresa: str. Al. Beldiman, nr.2­4, sector 5, Bucuresti, Telefon: 021­ 303 7080
Adresa Internet: www.mi.ro
 
5.5 Direcţia pentru Relaţia cu Ministerul Public şi de Prevenire a Criminalităţii şi a Corupţiei din cadrul Ministerului Justiţiei
Atribuţii:
Examinează  legalitatea  şi  temeinicia  cererilor  privind  cercetarea,  reţinerea,  arestarea,  trimiterea  în  judecată  a  notarilor  publici  şi  executorilor
judecătoreşti;
Examinează legalitatea şi temeinicia cererilor de ridicare a imunităţii parlamentare;
Colaborează cu organisme guvernamentale şi ministeriale cu atribuţii în domeniul prevenirii corupţiei.
 
Informaţii utile:
Adresa: Str. Apolodor, nr. 17, sector 5, Bucureşti
Telefon: 021­314 4400, 021­3133671
Adresa Internet: www.just.ro
 
5.6 Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie din cadrul Ministerului Justiţiei
Atribuţii
Strânge  şi  prelucrează  informaţii  legate  de  producerea  unor  evenimente  în  sistemul  penitenciar  (acţiuni  de  corupere  a  cadrelor  din  sistemul
penitenciar, legături cu lumea interlopă a pesonalului administraţiei penitenciarelor, folosirea de deţinuţi în scopuri personale, pretinderea sau primirea unor
foloase necuvenite în scopul uşurării regimului de detenţie);
Strânge  şi  prelucrează  orice  alte  informaţii  accidentale  care  se  referă  la  acte  de  corupere  a  unor  pesoane  din  administraţia  publică,  justiţie,

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 7/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
Ministerul Public, medici apartinand IML,etc.
 
Informaţii utile:
Adresa: Str. Apolodor, nr. 17, sector 5, Bucureşti
Telefon: 021­314 4400, Adresa Internet: www.just.ro
 
5.7 Comisia de Cercetare a Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii a Camerei Deputaţilor
Atribuţii:
Cercetează abuzurile şi faptele de corupţie semnalate de cetăţeni prin petiţii;
Dă aviz consultativ dacă se solicită ridicarea imunităţii parlamentare a unui deputat pentru fapte de corupţie, alături de Comisia Juridică a Camerei
Deputaţilor.
Efectuează o anchetă asupra abuzurilor sesizate în situaţia în care Camera dispune ancheta ca urmare a prezentării unei cereri în faţa Camerei.
 
Sesizare:
Petiţiile se transmit cu actele doveditoare ale abuzului anexate în copie (nu în original);
Petiţia  trebuie  să  cuprindă:  elementele  faptei  sesizate,  dreptul  încălcat  de  autorităţile  publice,  denumirea  autorităţii  publice  şi  numele  persoanei
vinovate (demnitar, funcţionar sau ales local).
Petiţia se semnează şi datează
Trimiteţi o petiţie în care să îi faceţi cunoscut cazul.
 
Informaţii utile:
Pagina web: http://www.cdep.ro
Adresa: Palatul Parlamentului, str. Izvor, nr. 2­4, sector 5, Bucureşti.
Telefon: 021/ 313 4073, 021/ 402 1160
 
5.8 Comisia de Cercetare a Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii a Senatului
Atribuţii:
Efectuează anchete parlamentare, în privinţa faptelor de coruptie si abuzurilor semnalate;
Dă aviz consultativ dacă se solicită ridicarea imunităţii parlamentare a unui senator pentru fapte de corupţie, alături de Comisia Juridică a Senatului;
Controlează  modul  în  care  ministerele  şi  celalte  organe  ale  administraţiei  publice  îndeplinesc  programul  de  guvernare  aprobat  de  Parlament  în
domeniul combaterii corupţiei.
 
Sesizare:
Se va face ca şi în cazul petiţiilor adresate Comisiei de Cercetare a Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii din Camera Deputaţilor.
 
Informaţii utile:
Adresa: Piaţa Revoluţiei, nr. 1, sector 1, Bucureşti
Telefon: 021/311 2212, 021/ 312 11 55
 
6. MECANISME DE PLÂNGERE ADMINISTRATIVĂ ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI, ABUZURILOR ŞI A ALTOR FORME DE ÎNCĂLCARE A LEGII.
6.1 Departamente cu atribuţii de control şi modul de sesizare
Pentru faptele de abuz în serviciu sau de neglijenţă, precum şi pentru faptele   care pot constui încălcarea legilor sau a drepturilor dumneavoastră vă
puteţi adresa chiar instituţiilor administraţiei publice competente în problema semnalată.
 
Aceste instituţii sunt:
În  administraţia  centrală  ­  ministerele  şi  direcţiile  judeţene  ale  ministerelor,  agenţiile  şi  autorităţile  din  subordinea  ministerelor  (Ex:  Ministerul
Sănătăţii şi direcţiile judeţene de sănătate publică, Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei şi direcţiile judeţene de muncă şi solidaritate socială sau
autorităţile din subordinea ministerului, Inspecţia Muncii, Casele de pensii şi asigurări sociale etc.)
În  administraţia  locală – prefecturile, consiliile judeţene şi primăriile precum şi instituţiile din subordinea acestora (Ex: Prefectura Iaşi, Consiliul
Judeţean Ilfov, Primăria Sectorului 2 Bucureşti sau Direcţia de Protecţie Socială Dolj, Administraţia Domeniului Public etc).
În cadrul ministerelor şi a autorităţilor subordonate, a prefecturilor şi primăriilor există compartimente specializate de control. Aceste compartimente
de  control  au  atribuţii  de  verificare  doar  în  limita  competenţelor  instituţiilor  publice  unde  sunt  organizate.  Spre  exemplu,  compartimentul  de  control  de  la
Casa de pensii poate verifica numai activitatea funcţionarilor de la Casa de pensii legată de atribuţiile de serviciu, nu şi întocmirea dosarelor de cercetare
pentru  fapte  de  corupţie.  Dacă  problema  sesizată  de  dumneavoastră  presupune  şi  fapte  de  corupţie,  atunci  compartimentul  de  control  va  înainta  dosarul
organelor specializate de cercetare penală.
 
Atenţie!!!
Nu  vă  puteţi  adresa  pentru  fapte  de  corupţie  acestor  instituţii  pentru  că  nu  au  competenţă  directă  în  combaterea  şi  sancţionarea  corupţiei.  Pentru
asemenea cazuri vă adresaţi instituţiilor cu atribuţii directe, vezi prima parte a prezentului ghid.
Puteţi semnala şi acestor instituţii fapte de corupţie, iar acestea pot face o documentare preliminară, cercetând în interiorul instituţiei cele sesizate,
însă  în  mod  obligatoriu  reclamaţia  şi  eventualul  raport  de  control  vor  fi  transmise  spre  soluţionare  instituţiilor  cu  atribuţii  directe,  iar  dumneavoastră  veţi
primi un răspuns privind redirecţionarea reclamaţiei, de la autoritatea la care aţi depus plângerea.
Fiecare minister are atribuţii şi responsabilităţi prevăzute în planul naţional de combatere a corupţiei, iar corpurile de control au un rol important în
realizarea acestor atribuţii de către administraţia publică centrală.
Vom prezenta în cele ce urmează cele mai importante competenţe extrase din regulamentele de organizare şi funcţionare ale ministerelor pentru ca
dumneavoastră să puteţi identifica care sunt atribuţiile acestor organisme şi care fape reprezinta sau nu fapte de corupţie.
Moto: „Orice  activitate  care  implică  puterea  administraţiei  este  susceptibilă  de  a  fi  afectată  de  corupţie,  însă  nu  orice  faptă  ilegală
este act de corupţie”
 
1. Corpul de Control al Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei
Corpul de control al ministerului (se organizează în subordinea ministrului)
 
Competenţe:
Cercetează contestaţiile privind actele emise de autorităţile din subordinea ministerului;
Cercetează cazurile de abuz de putere a instituţiilor din subordinea ministerului;
Cercetează modul de aplicare şi respectarea a legislaţiei muncii de către autorităţile şi instituţiile administraţiei publice;
Verifică plângerile formulate împotriva funcţionarilor publici din cadrul ministerului;
Verifică modul de stabilire a drepturilor de asigurări sociale;
Verifică legalitatea procedurilor de recrutare şi repartizare a forţei de muncă şi a modului de stabilire a priorităţilor între solicitanţi;
Controlează modul de cheltuire a fondurilor destinate reconversiei profesionale;
Verifica legalitatea actelor administrative emise, a certificatelor şi atestatelor;
Controlează modul de desfăşurare a selecţiilor pentru forţă de muncă în străinătate;
Modul de acordare a scutirilor şi reeşalonărilor pentru contribuţiile la bugetul asigurărilor sociale;
Cercetează activitatea direcţiilor din cadrul ministerului, a direcţiilor judeţene, a caselor de pensii şi asigurări sociale, a agenţiilor de ocupare a forţei
de muncă şi a direcţiilor de inspecţie a munci, în legătură cu orice reclamaţii şi sesizări ale dumneavoastră;
 
Petiţia
Se depune la Serviciul de relaţii cu publicul din cadrul ministerului şi se adresează ministrului cu menţiunea spre ştiinţa Corpului de control cu număr
de înregistrare.
În  situaţia  în  care  plângerea  dumneavoastră  vizează  fapte  de  corupţie  corpul  de  control  va  întocmi  un  raport  pe  care  îl  va  transmite  organelor  de
cercetare penală pentru întocmirea unui dosar de cercetare. Răspunsul pe care îl primiţi dumneavoastră trebuie să cuprindă datele şi concluziile raportului.
Indiferent  de  rezultatele  raportului  (confirmarea  sau  infirmarea  celor  sesizate)  plângerea  dumneavoastră  va  fi  transmisă  organelor  de  cercetare
penală abilitate, conform prevederilor legale, ministerul muncii neavând competenţa să stabilească existenţa sau inexistenţa faptelor de corupţie.
Reclamaţiile şi petiţiile anonime nu se iau în considerare.
Indiferent de rezultatele anchetei (confirmarea sau infirmarea celor sesizate) veţi primi un răspuns motivat în termen de 30 de zile. În caz contrar
puteţi da în judecată autoritatea sau instituţia publică (vezi Modul de sesizare, dreptul la proces).
 

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 8/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
Informaţii utile:
Adresa Str Dem I. Dobrescu nr. 2, Sector 1, Bucureşti, Tel: 021/313.62.67 sau 021/315.85.56
 
2. Corpul de Control al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
Corpul de control al ministerului (se organizează în subordinea ministrului) poate face control la plângerile petenţilor sau se poate autosesiza.
 
Competenţe:
Constrolează activitatea autorităţilor din subordine;
Cercetează situaţiile de abuz sau neglijenţă în serviciu;
Verifică legalitatea actelor administrative emise de autorităţile din subordine;
Controlează, la sesizare, modul de respectare a legislaţiei de către unităţile de învăţământ superior şi preuniversitar precum;
Controlează modul de cheltuire a fondurilor destinate cercetări de către unităţile de cercetare;
Controlează modul de derulare şi finanţare a programelor UE în domeniul educaţiei (Programele Leonardo d’Avinci);
Verifică modul de acordare a certificatelor şi diplomelor de avbsolvire precum şi modul de obţinere a titlurilor ştiinţifice;
Controlează  legalitatea  acreditării  instituţiilor  de  învăţamânt  şi  a  centrelor  de  perfecţionare  profesională  de  către  structurile  din  subordinea
ministerului;
Verifică modul de cheltuire a fondurilor de către unităţile din subordine;
Verifică legalitatea şi respectarea normelor privind cifrele de şcolarizare şi registrele matricole;
Cercetează plângerile privind situaţiile de fraudă în cadrul examenelor de orice fel desfăşurate în sistemul public sau privat de educaţie;
Coordonează metodologic activtăţile de control desfăşurate de inspectoratele judeţene de învăţământ;
Controlează  procedurile  legale  de  licitaţii  organizate  de  structurile  ministerului  (pentru  publicaţii  şi  manuale,  programe  finanţate  de  cercetare,
administraţia taberelor, achiziţii de bunuri şi servicii de către centrele universitare din alocaţiile bugetare etc.)
Cercetează situaţiile de corupţie din domeniul educaţiei şi cercetării şi transmite raportul de control organelor abilitate pentru întocmirea dosarului de
cercetare sau urmărire penală;
Cercetează modul de aplicare a legislaţiei în domeniul educaţiei şi cercetării de către instituţiile din subordine sau alte instituţii cu atribuţii în domeniu
şi analizează reclamaţiile şi sesizările dumneavoastră.
 
Petiţia
Se depune la Serviciul de relaţii cu publicul din cadrul ministerului şi se adresează ministrului cu menţiunea spre ştiinţa Corpului de control cu număr
de înregistrare.
În  situaţia  în  care  plângerea  dumneavoastră  vizează  fapte  de  corupţie  corpul  de  control  va  întocmi  un  raport  pe  care  îl  va  transmite  organelor  de
cercetare  penală  pentru  întocmirea  unui  dosar  de  cercetare,  indiferent  de  rezultatele  raportului  (confirmarea  sau  infirmarea  celor  sesizate)  ministerul
neavând competenţa să stabilească existenţa sau inexistenţa faptelor de corupţie.
La reclamaţiile şi petiţiile anonime nu se primeşte răspuns indiferent dacă vor face obiectul autosesizării corpului de control.
Indiferent de rezultatele anchetei (confirmarea sau infirmarea celor sesizate) veţi primi un răspuns motivat în termen de 30 de zile. În caz contrar
puteţi da în judecată autoritatea sau instituţia publică (vezi Dreptul de petiţionare, dreptul la proces).
 
Informaţii utile:
Adresa Str Gen. Berthelot nr 28­30, sector 1, Bucureşti, Tel: 021/315.44.60
 
3. Corpul de Control al Ministerului Industriilor, Comerţului şi Resurselor
Corpul  de  control  al  ministerului  are  atribuţii  de  control  de  specialitate  în  domeniul  de  competenţă  al  ministerului  şi  este  coordonat  metodologic  de
Autoritatea Naţională de Control. Realizează control la plângere sau la autosesizare.
 
Competenţe:
Controlează modul de eliberarea a avizelor şi certificatelor pentru agenţii economici;
Verifică  legalitatea  deciziilor  luate  de  regiile  de  interes  naţional,  societăţilor  naţionale  şi  agenţiilor  aflate  sub  coordonarea  sa  (RENEL,  Distrigaz,  SC
Electrica, Cernavodă, Agenţia Rersurselor Minerale, Autoritatea de Reglementare în Domeniul Energiei etc.);
Verifică legalitatea şi intergritatea acordării licenţelor de export;
Realizează  control  de  oportunitatea  privind  cheltuirea  resurselor  bugetarea  de  către  autorităţile  şi  instituţiile  subordonate  sau  sub  coordonarea
ministerului;
Verifică legalitatea şi corectitudinea licitaţiilor şi contractelor de achiziţii guvernamentale de resurse energetice;
Controleză legalitatea deciziilor şi activităţii în domeniul de competenţă al ministerului, propune măsuri ministrului şi sesizează organele de cercetare
penală în cazul constatării unor fapte de corupţie sau fapte penale, analizează şi răspunde la toate reclamaţiile şi sesizările dumneavoastră.
 
Petiţia:
Se depune la registratura ministerului în atenţia Ministrului şi spre ştiinţă Corpului de control;
Ministerul nu are competenţa să stabilească existenţa sau inexistenţa faptelor de corupţie, însă poate face propuneri organelor abilitate.
În  situaţia  în  care  plângerea  dumneavoastră  vizează  fapte  de  corupţie  Corpul  de  control  va  întocmi  un  raport  pe  care  îl  va  transmite  organelor  de
cercetare penală pentru întocmirea unui dosar de cercetare sau urmărire, indiferent de rezultatele raportului (confirmarea sau infirmarea celor sesizate);
La reclamaţiile şi petiţiile anonime nu se primeşte răspuns indiferent dacă vor face obiectul autosesizării corpului de control.
Indiferent de rezultatele anchetei (confirmarea sau infirmarea celor sesizate) veţi primi un răspuns motivat în termen de 30 de zile. În caz contrar
puteţi da în judecată autoritatea sau instituţia publică (vezi Dreptul de petiţionare, dreptul la proces).
 
Informaţii utile:
Adresa Str. Calea Victoriei nr. 152, Sector 1, Bucureşti, Tel: 021/202.52.57 sau 021/202.52.58
 
4. Corpul de Control al Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor
Corpul  de  control  al  ministerului  este  organizat  în  subordinea  ministrului  şi  are  competenţe  generale  de  control  în  domeniul  de  activitatea  al
ministerului, şi este coordonat metodologic de Autoritatea Naţională de Control.
 
Competenţe:
Controlează modul de acordare a contractelor şi de derulare a fondurilor europene Sapard;
Controlează  modul  de  desfăşurare  a  licitaţiilor  pentru  privatizarea  unităţilor  din  subordine  (I.A.S.),  pentru  expluatarea  domeniilor  statului,  pentru
achiziţiile guvernamentale de produse agricole şi alimentare şi alte domenii;
Controlează modul de acordare a avizelor şi certificatelor în domeniul de activitate a ministerului;
Controlează activitatea Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă, Autorităţilor sanitar­veterinare, Agenţiei Domeniilor Statului, Agenţiei Sapard şi a
altor structuri din subordinea sa;
Controlează activitatea structurilor miniserului şi a instituţiilor subordonate şi cercetează fapte sesizate de petenţi şi propune ministrului măsuri.
 
Petiţia:
Se depune la registratura ministerului în atenţia Ministrului şi spre ştiinţă Corpului de control;
De  asemenea  nici  Ministerul  Agriculturii,  Alimentaţiei  şi  Pădurilor  nu  are  competenţa  să  stabilească  existenţa  sau  inexistenţa  faptelor  de  corupţie,
însă poate face propuneri organelor abilitate.
La reclamaţiile şi petiţiile anonime nu se primeşte răspuns indiferent dacă vor face obiectul autosesizării corpului de control.
Indiferent de rezultatele anchetei (confirmarea sau infirmarea celor sesizate) veţi primi un răspuns motivat în termen de 30 de zile. În caz contrar
puteţi da în judecată autoritatea sau instituţia publică (vezi Dreptul de petiţionare, dreptul la proces).
 
Informaţii utile:
Adresa Bd. Carol I, nr 2, Sector 2, Bucureşti, Tel: 021/307.23.00 sau 021/307.23.45
 
5. Corpul de Control al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei
Corpul  de  control  al  ministerului  este  subordonat  direct  ministrului,  are  competenţe  de  control  în  domeniul  de  activitate  al  ministerului  şi  este
coordonat metodologic de Autoritatea Naţională de Control.
 
Competenţe:
Controlează  activitatea  şi  legalitatea  deciziilor  adoptate  de  structurile  ministerului  sau  de  autorităţile  subordonate  (Administraţia  Naţională  a

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 9/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
Drumurilor, Agenţia Naţională pentru Locuinţe, Autoritatea Aeronautică Civilă, Portul Constanţa şi porturile fluviale, SNCFR etc.)
Verifică  modul  de  desfăşurare  a  licitaţiilor  şi  derularea  contractelor  pentru  lucrările  de  infrastructură  (drumuri,  poduri,  căi  de  rulaj  feroviar,  alte
lucrări de utilitate publică);
Verifică modul de atribuire a locuinţelor de către ANL şi respectarea procedurilor legale;
Verifică modul de realizare a investiţiilor de către autorităţile, regiile, societăţile naţionale şi instituţiile din subordine din bani publici;
Controlează modul de realizare a proiectelor europene în domeniul ministerului finanţate din fonduri BERD, şi ISPA;
Ministrul  Lucrărilor  Publice,  Transporturilor  şi  Locuinţei  nu  are  competenţe  în  constatarea  şi  sancţionarea  faptelor  de  corupţie  însă  poate  face
cercetări preliminare şi transmite în mod obligatoriu dosarul organelor de cercetare, combatere şi sancţionarea corupţiei.
Controlează activitatea structurilor miniserului şi a instituţiilor subordonate, privind faptele sesizate de dumneavoastră.
 
Petiţia:
• Se depune la registratura ministerului în atenţia Ministrului şi spre ştiinţă Corpului de control;
• La reclamaţiile şi petiţiile anonime nu primiţi răspuns indiferent dacă vor face obiectul autosesizării corpului de control.
Indiferent de rezultatele anchetei (confirmarea sau infirmarea celor sesizate) veţi primi un răspuns motivat în termen de 30 de zile. În caz contrar
puteţi da în judecată autoritatea sau instituţia publică (vezi Dreptul de petiţionare, dreptul la proces).
 
Informaţii utile:
Adresa Str Dinicu Golescu nr. 38, Sector 1, Bucureşti, Tel: 021/224.88.02
 
6. Corpul de Control al Ministerului Sănătăţii
Corpul de control al ministerului este în subordinea ministrului şi are competenţe generale în domeniul sănătăţii, fără atribuţii directe în combaterea
şi sancţionarea corupţiei.
 
Competenţe:
Controlează modul de realizare a licitaţiilor şi derulare a contractelor de investiţii pentru spitale şi alte unităţi sanitare;
Verifică modul de realizare a achiziţiilor de tehnică medicală şi medicamente în sistemul public de sănătate;
Verifică modul de cheltuire a fondurilor pentru sănătate de către Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate;
Controlează  activitatea  structurilor  ministerului,  a  direcţiilor  judeţene  de  sănătate  publică,  a  inspecţiei  sanitare,  a  altor  structuri  din  subordinea
ministerului pentru identificarea situaţiilor de încălcare a legilor şi a eventualelor fapte de corupţie;
Controlează alte activităţi din sfera de competenţă a ministerului la sesizarea dumneavoastră verificând dacă situaţiile reclamate sunt reale sau nu şi
propune masuri ministrului.
 
Atenţie !!!
Ministerul  nu  cercetează  cazurile  de  corupţie  la  medici  şi  nici  cazurile  de  mal  practice  (erori  medicale).  Pentru  aceste  fapte  trebuie  să  vă  adresaţi
Colegiului Medicilor.
 
Petiţia:
Se depune la registratura ministerului în atenţia Ministrului şi spre ştiinţă Corpului de control;
De  asemenea  nici  Ministerul  Sănătăţii  nu  are  competenţa  directă  să  stabilească  existenţa  sau  inexistenţa  faptelor  de  corupţie,  însă  poate  face
cercetări preliminare şi propuneri organelor abilitate, odată cu transmiterea dosarului.
La reclamaţiile şi petiţiile anonime nu se primeşte răspuns indiferent dacă vor face obiectul autosesizării corpului de control.
 
Indiferent de rezultatele anchetei (confirmarea sau infirmarea celor sesizate) veţi primi un răspuns motivat în termen de 30 de zile. În caz contrar
puteţi da în judecată autoritatea sau instituţia publică (vezi Dreptul de petiţionare, dreptul la proces).
 
Informaţii utile:
Adresa Str. Intrarea Cristian Popişteanu, nr 1­3, Sector 1, Bucureşti, Tel: 021/307.25.35
 
7. Corpul de Control al Ministerului Administraţiei şi Internelor
Corpul  de  control  este  structurat  pe  două  servicii  cu  atribuţii  distincte  pe  probleme  de  siguranţă  şi  afaceri  interne  şi,  respectiv,  pe  probleme  de
administraţie publică, şi este subordonat direct ministrului de interne.
 
Competenţe:
Cercetează situaţiile de abuz, ale prefecţilor, primarilor şi aleşilor locali;
Controlează situaţiile de abuz sau corupţie din piliţie;
Verifică modul de realizarea a licitaţiilor pentru achiziţii publice organizate de autorităţile şi instituţiile din subordine;
Cooperează cu organele abilitate în domeniul constatării, combaterii şi sancţionării corupţiei;
Controlează  activitatea  structurilor  din  subordine  şi  verifică  faptele  sesizate  de  dumneavoastră  stabilind  dacă  reclamaţia  este  întemeiată  sau  nu  şi
propune măsuri ministrului.
 
Petiţia:
Se depune la serviciul de relaţii publice în atenţia Ministrului şi spre ştiinţă Corpului de control;
Ministerul Administraţiei şi Internelor are competenţe directe să stabilească existenţa sau inexistenţa faptelor de corupţie, însă poate face cercetări
preliminare şi propuneri organelor abilitate, odată cu transmiterea dosarului.
În situaţia în care doriţi să semnalaţi un caz de corupţie din administraţie vă puteţi adresa Crpului de control al ministerului, iar acesta, dacă nu are
competenţe directe, va redirecţiona sesisarea dumneavoastră structurilor specializate din cadrul ministerului (vezi prima parte a ghidului).
La reclamaţiile şi petiţiile anonime nu se primeşte răspuns indiferent dacă vor face obiectul autosesizării corpului de control.
Indiferent de rezultatele anchetei (confirmarea sau infirmarea celor sesizate) veţi primi un răspuns motivat în termen de 30 de zile. În caz contrar
puteţi da în judecată autoritatea sau instituţia publică (vezi Dreptul de petiţionare dreptul la proces).
Informaţii utile: Adresa Str Mihai Vodă nr. 6, Sector 1, Bucureşti, Tel: 021/313.36.78
 
8. Primăria – Compartimentul de Control
Administraţia publică locală se bucură de autonomie faţă de autoritatea guvernului în realizarea intereselor comunităţilor locale.
Având atribuţii exclusive şi autonomie locală şi primăriile au compartimente de control care realizează atribuţia de control şi arbitru a administraţiei
publice.
Competenţele  de  control  ale  administraţiei  locale  sunt  limitate  la  nivelul  atribuţiilor  primăriilor  şi  se  realizează  în  trei  mari  categorii  de  domenii:
control şi disciplina în construcţii, control intern şi control general.
Control şi disciplina în construcţii ­ Vizează modul de realizare a construcţiilor de orice fel şi respectarea procedurilor legale
 
Competenţe:
controlează existenţa şi respectarea autorizaţiilor de construcţie pentru clădiri, panouri publicitare, amenajări edilitare;
verifică respectarea proiectului de urbanism;
verifică regularizarea taxelor pentru contrucţiile noi;
verifică legalitatea emiterii autorizaţiilor de construcţie;
întocmeşte procesul verbal de sancţionare contravenţională şi propune primarului nivelul amenzii;
verifică legalitatea avizelor acordate pentru eliberarea autorizaţiei de construcţie;
motivează tehnic acţiunea în instanţă pentru demolarea construcţiilor ilegale;
alte activităţi de control în domeniul urbanismului.
Faptele constatate pot fi contravenţii, abuzuri sau fapte de corupţie, în funcţie de implicarea funcţionarilor publici şi de existenţa mobilului faptei.
 
Control general – Vizeză control activităţilor ce intră în competenţe primăriilor de reglementare şi avizare
 
Competenţe:
controlează activitatea regiilor şi societăţilor de interes local;
controlează activitatea şi modul de derulare a contractelor cu furnizorii de utilităţi publice (apă, canalizare, salubritate, întreţinere străzi etc.);
controlează dacă agenţii economici au autorizaţiile de funcţionare şi comerţ necesare;
controlează legalitatea procedurilor de achiziţii publice din fondurile bugetului local;

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 10/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
verifică activitatea instituţiilor din subordinea consiliului local;
controlează alte activităţi din sfera de competenţe a consiliilor locale;
 
Control intern – Vizează modul de desfăşurare a activităţii şi legalitatea deciziilor compartimentelor primăriei sau a instituţiilor din subordine.
 
Competenţe:
controlează modul de eliberare a avizelor, autorizaţiilor şi certificatelor de către compartimentele primăriei;
verifică sesizările de abuzuri facăte de către funcţionarii publici din primărie;
controlează legalitatea procedurilor comisiilor de asistenţă socială şi atribuire a locuinţelor;
verifică modul de cheltuire a fondurilor pentru obiectivele de investiţii de către primărie şi instituţiile din subordine;
controlează la sesizare legalitatea actelor emise de compartimentele primăriei reclamate ca ilegale.
 
Atenţie!!!
În privinţa principalelor atribuţii de control general şi control intern vă puteţi adresa şi instituţiei Avocatului Poporului dacă sunteţi victima unui abuz
al  administraţiei  locale  sau  organelor  de  combatere  şi  sancţionare  a  corupţiei  dacă  sunteţi  victima  unui  act  de  corupţie,  în  paralel  cu  reclamaţia
administrativă făcută primarului (vezi capitolul 5).
Corpul de control al primarului nu are competenţe directe în combaterea, constatarea şi sancţionarea corupţiei însă poate face cercetări preliminare.
Indiferent de rezultatul anchetei interne, conform legislaţiei, sesizarea dumneavoastră privind anumite fapte de corupţie trebuie transmisă ulterior organelor
abilitate.
 
Petiţia:
Se depune la registratura primăriei în atenţia Primarului şi spre ştiinţă compartimentului de control;
La reclamaţiile şi petiţiile anonime nu se primeşte răspuns indiferent dacă vor face obiectul autosesizării corpului de control.
Indiferent de rezultatele anchetei (confirmarea sau infirmarea celor sesizate) veţi primi un răspuns motivat în termen de 30 de zile. În caz contrar
puteţi da în judecată autoritatea sau instituţia publică (vezi Dreptul de petiţionare dreptul la proces).
 
Informaţii utile pentru Primăria Capitalei:
Adresa Str. Regina Elisabetha, nr.47, Sector 5, Bucureşti, Tel: 021/315.01.10 sau 021/310.30.89
 
6.2 Dreptul la petiţionare
Dreptul la petiţionare
Legea prede în mod expres că orice persoană are dreptul de a depune petiţii la instituţiile publice şi de a primi răspuns la aceasta în teren de 30 de
zile, indiferent de natura rezultatului (afirmtiv sau negativ).
În situaţia în care v­aţi adresat greşit unei instituţii publice aceasta are obligaţia de a vă transmite răspuns în termen de 5 zile în care se va preciza
că  problema  ridicată  de  dumneavoastră  nu  este  de  competenţa  respectivei  instituţii  şi  va  preciza  unde  a  fost  redirecţionată  petiţia,  adică  la  autoritatea
competentă. Petiţia dumneavoastră se redirecţionează direct de către instituţia care a primit­o prima dată pe cheltuiala de expediţie a instituţiilor publice.
 
Dreptul la proces
În situaţia în care o instituţie publică nu răspunde la petiţia dumneavoastră aveţi dreptul legal de a acţiona instituţia în instanţa de judecată, pentru
ca acestă să oblige administraţia publică prin hotărâre judecătorească să răspundă. Acţiunea în instanţă este gratuită iar cheltuielile de judecatăvor fi plătite
de autoritatea publică.
Puteţi  acţiona  instituţia  administraţiei  publice  care  refuză  să  vă  primească  şi  să  înregistreze  cererea  sau  petiţia.  În  cadrul  acţiunii  aveţi  nevoie  de
proba cu un martor.
Totodată în cadrul acţiunii puteţi cere autorităţii publice să vă plătească daune pentru încălcarea dreptului la petiţionare.
 
Atenţie !!!
Dacă  în  petiţia  dumneavoastră  cereţi  anularea  unui  anumit  act  sau  eliberarea  unui  anumit  act,  atunci  acţiunea  în  instanţă  se  va  face  la  instanţa  de
contencios administrativ competentă în termen de maxim 60 de zile de la data depunerii petiţiei, iar cererea de chemare în judecată se timbrează, nefiind
gratuită.
Dacă în petiţia dumneavoastră sesizaţi fapte de natură penală şi solicitaţi în acelaşi timp administraţiei publice să emită sau să anuleze un act atunci
puteţi depune plângere penală conform îndrumărilor din prima parte a prezentului ghid.
 
6.2.2. Ce va cuprinde petiţia dumneavoastră
Pentru a fi luată în considerare trebuie ca petiţia dumneavoastră să cuprindă în mod obligatoriu minimum următoarele elemente:
Instituţia căreia îi este adresată,
denumirea completă (Ministerul …, Agenţia …, Autoritatea …, Prefectura Judeţului …, Consiliul Judeţean …, Primăria);
comparimentul (Departamentul …, Direcţia Generală …, Serviciul …, Biroul …, Compartimentul …, etc.);
Persana  căreia  îi  este  adresată  (prenumele  şi  numele  dacă  îl  cunoaşteţi)  sau  doar  funcţia  (Domnului  Ministru,  Domnului  Preşedinte,  Domnului
Director Executiv, Domnului Prefect, Domnului Primar etc.);
Datele dumneavoastră de identificare (numele şi prenumele dumneavoastră, calitatea – dacă este cazul, adresa de domiciuliu din actul de identitate
şi adresa de corespondenţă unde doriţi să primiţi răspuns dacă acesta este diferită, alte elemente necesare solicitate de formular sau care ţin de calitatea
petentului);
Descrierea  problemei  (în  funcţie  de  conţinutul  petiţiei  se  vor  preciza:  expunerea  faptelor  sesizate,  care  va  cuprinde  date  concrete  de  identificare  a
problemei; numele persoanelor reclamate sau compartimentul din care fac parte, numărul şi data actului considerat abuziv sau ilegal, menţiunea existenţei
şi enumerarea actelor anexate care vă susţin plângerea);
Solicitarea  dumneavoastră  (cerecetarea  faptelor  şi  transmiterea  unui  răspuns,  anularea,  revocarea  sau  emiterea  unui  anumit  act,  sancţionarea
disciplinară a funcţionarului public, transmiterea dosarului organelor competente după analiza internă prealabilă şi comunicarea rezultatelor, alte probleme
specifice pe care le solicitaţi);
Data şi semnătura (se va menţiona în petiţia data redactări şi depunerii, chiar dacă după înregistrare se va menţiona numărul şi data de înregistrare,
precum şi semnătura olografă ­ petiţiile nesemnate nu se iau în considerare).
 
Atenţie !!!
Unele instituţii au formulare standard pentru primirea petiţiilor care pot cuprinde şi alte rubrici decât cele minimale cerute de lege.
Nu uitaţi că aveţi dreptul să cereţi şi să primiţi dovada înregistrării petiţiei dumneavoastră.
 
6.2.3 Cui se adresează petiţia dumeavoastră
Autoritatea
Autorităţilor competete să soluţioneze plângerea dumneavostră, de regulă autorităţii care a emis actul reclamat sau autorităţii ierarhic superioare;
Autorităţilor cu atribuţii de control în domeniul problemei dumneavoastră sau autorităţilor cu atribuţii generale de control;
Compartimentul şi persoana
Pentru  petiţiile  care  semnalează  abuzuri,  incălcări  ale  legii  sau  ale  drepturilor  dumneavoastră  petiţia  se  adresează  conducătorului  autorităţii  sau
instituţiei publice respective (Ministrului, Preşedintelui, Prefectului, Primarului etc. spre ştiinţa compartimentului de control);
Pentru  petiţiile  care  solicită  anularea  sau  revocarea  unui  act  petiţia  dumneavoastră  se  adresează  comparimentului  competent  să  emită  actul  de
anulare  ori  revocare  sau  dacă  actul  este  semnat  şi  de  şeful  instituţiei  petiţia  va  fi  adresată  conducătorului  autorităţii  sau  instituţiei  publice  (Ex:  revocarea
unui  certificat  de  atribuire  de  număr  poştal  pentru  un  teren  sau  casă  petiţia  se  va  adresa  Direcţiei  de  cadastru  iar  pentru  revocarea  unei  autorizaţii  de
construcţie petiţia se va adresa Primarului, spre ştiinţa Arhitectului Şef);
Pentru petiţiile care solicită informaţii privind motivarea unor acte sau acţiuni ale administraţiei petiţia va fi adresată semnatarului actului cu cea mai
înaltă funcţie ierarhică.
 
6.2.4 Unde se depune petiţia dumneavoastră
Petiţiile privind fate sau acte pe care le consideraţi abuzive sau ilegale se depun la compartimentul însăricinat să ţină registrul special pentru petiţii şi
sesizări,  care  poate  fi  registratura  instituţiei  sau  compartimentul  de  relaţii  cu  publicul.  Veţi  afla  pentru  fiecare  instituţie  locul  de  depunere  a  petiţiei  de  la
ghişeul de informţii.
Autorităţile şi instituţiile publice nu au dreptul să refuze primirea petiţiilor, indiferent de conţinutul lor.
Dacă totuşi prin abuz se refuză înregistrarea reclamaţiilor dumneavoastră, atunci veţi expedia reclamaţia prin poştă iar avizul de expediţie reprezintă
dovada de petiţionare.
Mecanisme de plângere împotriva funcţionarilor publici, a demnitarilor, a megistraţilor şi a altor categorii de personal din aparatul de stat

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 11/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
 
7.1 Plângeri împotriva funcţionarilor publici
7.1.1 Angajaţii publici care sunt funcţionari publici
Sunt funcţionari publici:
Peroanele care exercită puterea publică în autorităţile şi instituţiile administraţiei publice:
• Aparatul de lucru al Preşedintelui României, parlament, guvern, ministere, agenţii şi autorităţi din subordinea guvernului şi a ministerelor;
• direcţiile judeţene ale ministerelor, prefecturile, consiliile judeţene, primăriile instituţiile publice din subordinea primăriilor, poliţia.
 
Nu sunt funcţionari publici:
Persoanele numite sau alese în funcţii politice: miniştri, secretarii de stat, parlamentarii, consilierii locali, primarii;
Angajaţii  cu  atribuţii  de  secretariat,  administrativ,  registratură,  şoferii,  paznicii  şi  alte  persoane  care  nu  întocmesc  acte  administrative  sau  nu
realizează fapte administrative;
Medicii, profesorii, judecătorii şi procurorii, notarii, avocaţii, militarii, jandarmii, experţii cadastrali;
Personalul  angajat  în  regiile  şi  societăţile  de  interes  naţional  sau  local  (RENEL,  Distrigaz,  alimentare  cu  apă,  salubritate,  poştă,  alte  utilităţi  de
gospodărie comunală, radio şi televiziune etc.)
 
7.1.2 Comisii de Disciplină
Statutul funcţionarilor publici prevede că pentru fiecare autoritate şi instituţie a administraţiei publice centrale sau locale trebuie să existea comisie
de disciplină pentru cercetarea plângerilor referitoare la funcţionarii publici. Comisia de disciplină ia în cercetare sesizările dumneavoastră.
 
Atribuţiile comisilior de disciplină:
         cercetează abaterile disciplinare pentru care a fost sesizată;
         stabileşte persoanele care urmează să fie audiate;
          audiază funcţionarul public a cărui faptă constituie obiectul sesizării, persoana care a formulat plângerea precum şi orice alte peroane este
necesar;
         poate cerceta orice acte sunt necesare pentru soluţionarea sesizării;
         propune sancţiunea disciplinară aplicabilă funcţionarului public;
         întocmeşte raportul cu rezultatele cercetării disciplinare;
                  transmite  organelor  de  cercetare  penală  cazurile  care  depăşesc  sfera  răspunderii  disciplinare  şi  intră  în  sfera  acţiunilor  penale  sau  de
corupţie.
 
Faptele ce constituie abateri disciplinare:
         comportarea abuzivă în raporturile cu cetăţenii sau colegii;
         nerespectarea ordinelor superiorilor ierarhici;
         întârzierea în efectuarea lucrărilor de serviciu;
         nerespectarea obligaţiei de confidenţialitate faţă de informaţiile de serviciu sau faţă de informaţiile primite din dosarele petenţilor;
         injurii şi comportament agresiv faţă de cetăţeni;
         orice alte fapte care aduc atingere statutului de funcţionar public, ori intereselor şi drepturilor cetăţenilor.
 
7.1.3 Procedura disciplinară
Depunerea sesizării la comisia de disciplină
Sesizarea se depune de către cetăţean la sediul autorităţii sau instituţiei publice sau se transmite prin poştă în atenţia Comisiei de disciplină şi nu a
conducătorului instituţiei publice.
Chiar  dacă  sesizarea  dumneavoastră  a  fost  făcută  în  atenţia  conducătorului  autorităţii  publice  sau  a  şefului  ierarhic  direct  al  funcţionarului  public
acesta va fi redirecţionată în mod obligatoriu de către aceste persoane către Comisia de disciplină.
Sesizarea  comisiei  de  disciplină  se  face  de  către  persoana  lezată  în  termen  de  maxim  15  zile  de  la  data  luării  la  cunoştinţă  de  fapta  funcţionarului
public care constituie abatere disciplinară.
 
Cine poate sesiza comisa de disciplină
Sesizarea comisiei de disciplină se poate face de către orice persoană care a fost vătămată de fapta funcţionarului public.
 
Ce trebuie să cuprindă sesizarea
Numele, prenumele, domiciuliul, locul de muncă şi după caz funcţia avute de persoana care a formulat sesizarea;
Numele, prenumele şi compartimentul în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată;
Descrierea faptei care constituie obiectul sesizării;
Arătarea dovezilor pe care se sprijină acuzaţiile;
Data şi semnătura.
Sesizarea se face în scris şi va cuprinde înscrisurile care o susţin dacă este cazul.
 
Desfăşurarea cercetării disciplinare
Preşedintele  Comisiei  de  disciplină  va  fixa  termenul  pentru  prima  şedinţă  şi  va  cita  pe  funcţionarul  public  învinuit,  persoanele  indicate  în  sesizare
precum şi persoana care a făcut sesizarea
Citarea se face cu cel puţin 3 zile calendaristice înainte de termenul de înfăţişare.
Citarea  se  face  prin  scrisore  recmandată  sau  prin  înştiinţare  scrisă  luată  la  cunoştinţă  prin  semnătură  şi  este  obligatorie  pentru  fiecare  termen  de
sedinţă al comisiei.
În citare se indică locul, data şi ora de desfăşurare a şedinţei.
Funcţionarul public primeşte o copie a sesizării formulate împotriva sa şi paricipă personal la toate şedinţele comisiei de discplină;
Dacă  sesizarea  nu  cuprinde  numele  reclamantului,  descrierea  faptei,  data  şi  semnătura  comisia  va  anula  sesizarea  la  prima  şedinţă  de  cercetare
disciplinară;
După citarea şi audierea tutor persoanelor care pot da declaraţii de natură să lămurească cazul după cercetarea tuturor probelor şi după ascultarea
funcţionarului  public  comisia  de  disciplină  întocmeşte  un  raport  motivat  în  care  se  vor  arăta  conţinutul  sesizării,  probele  administrate,  declaraţiie  date  şi
propune conducătorului instituţiei sancţionarea funcţionarului public sau clasarea cauzei.
Raportul Comisiei de disciplină vi se va aduce la cunoştinţă ca răspuns la sesizarea dumneavoastră.
În  cazul  în  care  comisia  de  disciplină  constată  că  fapta  săvârşită  de  funcţionarul  public  este  infracţiune  de  serviciu  (abuzul  în  serviciul  contra
intereselor  persoanelor,  abuzul  prin  îngrădirea  unor  drepturi,  abuzul  în  serviciu  intereselor  publice,  neglijenţa  în  serviciu  şi  purtarea  abuzivă)  sau  fată  de
corupţie propune conducătorului instituţiei publice sesizarea organelor de cercetare penală.
 
Trebuie să ştiţi:
Puteţi să cereţi şi daune dacă fapta funcţionarului public va prejudiciat interesele pe calea acţiunii în instanţa civilă, separate de sesizarea comisiei de
disciplină întrucât Comisia de disciplină nu are competenţa de a acorda daune.
Documentele  rezultate  din  activitatea  de  cercetare  a  sesizărilor  dumneavoastră  au  caracter  confidenţial  şi  se  păstrează  la  secretarul  comisiei  de
disciplină.
Nu veţi putea fi sancţionaţi pentru infracţiunea de denunţ calomnios
în cazul în care Comisia de disciplină va ajunge la concluzia că sesizarea dumneavoastră nu a fost întemeiată.
În cazul sancţionării disciplinare a funcţionarului public, sancţiunea acestuia se înscrie în cazierul administrativ, iar funcţionarul public respectiv nu va
putea  să  mai  promoveze,  să  facă  parte  din  comisii  de  concurs,  comisii  paritare  sau  comisii  de  disciplină  pe  o  perioadă  de  timp  corespunzătoare  gravităţii
sancţiunii aplicate.
Dacă un funcţionar public a fost eliberat din funcţia publică ca urmare a unei sancţiuni disciplinare el nu va mai putea ocupa o funcţie publică timp de
8 ani.
Puteţi  să  sesizaţi  şi  Agenţia  Naţională  a  Funcţionarilor  Publici  pentru  ca  aceasta  la  rândul  ei  să  sesizeze  comisia  de  disciplină  competentă.  În  acest
caz va trebui să arătaţi şi instituţia publică din care face parte funcţionarul public.
Plângeri împotriva demnitarilor
Plângeri împotriva magistraţilor
Plângeri împotriva altor categorii de persoane
 
Anumiţi  demnitari  publici,  datorită  importanţei  activităţii  lor  pentru  societate  beneficiază  de  mijloace  de  protecţie  împotriva  unor  posibile  acţiuni
judiciare abuzive sau şicanatoare.

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 12/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
 
BENEFICIARII ACESTOR MĂSURI DE PROTECŢIE:
Deputatii si senatorii, Membrii Guvernului, Magistrati: judecatori si procurori
 
TIPURI DE MĂSURI DE PROTECŢIE
Impunerea obţinerii unor avize sau a unor încuviinţări prealabile din partea unor autorităţi publice pentru începerea urmăririi penale sau trimiterea în
judecată
Restrângerea organelor care pot efectua actele de urmărire penală sau judeca o cauză de corupţie.
Posibilitatea revocării anumitor măsuri de urmărire penală de către alte organe decât cele cu atribuţii în activitatea de urmărire penală.
Restrângerea persoanelor sau instituţiilor care pot solicita începerea urmăririi penale.
Posibilitatea retragerii unei cereri de începere a urmăririi penale împotriva unui demnitar acuzat de o faptă de corupţie
Măsurile de protecţie vizează în principal funcţii publice care reprezintă fiecare dintre cele trei puteri în stat: puterea legislativă, puterea executivă şi
puterea judecătoreasca
Aceste măsuri de protecţie sunt puse în practică prin intermediul unor proceduri prealabile obligatorii stabilite de către lege, fără de care nu se poate
porni activitatea de urmărire penală a demnitarilor iar în cazul magistraţilor nici trimiterea lor în judecată.
De  aceea,  persoana  care  doreşte  sancţionarea  unei  fapte  de  corupţie  săvârşite  de  către  beneficiarii  acestor  măsuri  de  protecţie,  trebuie  să  se
adreseze, mai întai, în scris, organului competent, cu solicitarea de a se sesiza organele care aplică procedurile prealabile stabilite de lege.
Organisme  implicate:  Ministrul  Justiţiei,  Preşedintele  Camerei  Deputaţilor  sau  Preşedintele  Senatului,  Comisia  juridică,  de  disciplină  şi  imunităţi  a
Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului, grupul parlamentar din Camera Deputaţilor din care face parte
deputatul în cauză, Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor sau al Senatului,
Cine poate initia procedura: Ministrul Justiţiei.
Durata procedurii: în cazul deputaţilor, procedura demarează de la sesizarea Camerei Deputaţilor de către Ministrul Justiţiei. În cazul senatorilor nu
este prevăzută de lege o durată maximă de soluţionare a cererii.
 
Etapele procedurii:
A. Ridicarea imunităţii parlamentare a deputaţilor
Ministrul Justiţiei adresează cererea de încuviinţare a reţinerii, arestării sau a procedurii de percheziţie preşedintelui Camerei Deputaţilor.
Preşedintele Camerei aduce la cunoştinţă deputaţilor cererea, în şedinţă publică, după care o trimite, imediat, spre examinare Comisiei juridice, de
disciplină  şi  imunităţi.  Ministrul  Justiţiei  va  înainta  comisiei  respective  toate  documentele  pe  care  aceasta  le  solicită;  în  caz  de  refuz,  comisia  va  apela  la
Camera Deputaţilor.
Comisia juridică va stabili prin raportul său dacă cererea a fost sau nu a fost făcută în scopul de a­l abate pe deputat de la exerciţiul funcţiei sale.
Hotărârea comisiei se adoptă, în cel mult 5 de zile de la sesizare, prin votul majorităţii membrilor comisiei. Votul este secret.
Comisia trimite cererea, împreună cu raportul întocmit, Camerei Deputaţilor, fiind supuse dezbaterii şi aprobării. Cererea şi raportul comisiei juridice
sunt trimise şi grupului parlamentar din care face parte deputatul în cauză, pentru a­şi exprima, în termen de 5 zile, punctul de vedere cu privire la cerere.
Camera Deputaţilor hotărăşte asupra cererii în cel mult 20 zile de la sesizare, cu votul majorităţii membrilor săi prezenţi.
 
B. Ridicarea imunităţii parlamentare a senatorilor
Ministrul Justiţiei adresează cererea de încuviinţare a reţinerii, arestării sau a procedurii de percheziţie preşedintelui Senatului.
Preşedintele Senatului aduce la cunoştinţă senatorilor cererea, în şedinţă publică, după care o trimite, imediat, spre examinare Comisiei juridice, de
numiri, disciplină, imunităţi şi validări,
Comisia juridică va stabili prin raportul său dacă cererea a fost sau nu a fost făcută în scopul de a­l abate pe senator de la exerciţiul funcţiei sale.
Hotărârea comisiei se adoptă prin votul majorităţii membrilor comisiei. Votul este secret.
Comisia  trimite  raportul  întocmit  şi  motivat  Biroului  Permanent  al  Senatului,  care  îl  supune  dezbaterii  şi  aprobarii  în  termen  de  15  zile  de  la  data
depunerii lui.
Senatul hotăraşte asupra cererii cu votul majorităţii membrilor săi.
Hotărârile nu se adoptă mai înainte de ascultarea deputatului sau senatorului în cauză.
 
Excepţii:
În  caz  de  infracţiune  flagrantă,  nu  este  necesară  încuviinţarea  prealabilă  a  Camerelor  Parlamentului  pentru  măsura  reţinerii  sau  a  percheziţiei,  dar
Ministrul  justiţiei  îl  va  informa  neîntârziat  pe  preşedintele  Camerei  Deputaţilor  sau  al  Senatului  despre  luarea  măsurilor.  În  cazul  în  care  Camera  sesizată
constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.
 
Atenţie!!!
Procedura  este  necesară  numai  pentru  percheziţia,  reţinerea  sau  arestarea  deputaţilor  sau  a  senatorilor.  Alte  acte  de  urmărire  penală  (luarea  de
declaraţii,  prezentarea  materialului  de  urmărire  penală,  înregistrări  audio­video  autorizate  etc.),  precum  şi  trimiterea  în  judecată  se  pot  efectua  fără
încuviinţarea prealabilă a Camerelor Parlamentului.
Iniţierea  procedurii  nu  poate  fi  făcută  decât  de  către  Ministrul  Justiţiei,  nu  direct  de  către  persoana  care  are  cunoştinţă  de  vreo  faptă  de  corupţie
săvârşita de către un deputat sau senator
Procedura  nu  urmăreşte  constatarea  vinovăţiei  sau  nevinovăţiei  deputatului  sau  senatorului  ci  doar  stabilirea  dacă  reţinerea,  arestarea  sau
percheziţia afectează normala funcţionare a Camerelor Parlamentului sau libertatea de decizie a parlamentarului.
Procedura trebuie efectuată pentru fiecare act de urmărire penală în parte în măsura în care Ministrul Justiţiei nu a sesizat Camera Deputaţilor sau
Senatul în privinţa tuturor actelor o dată (percheziţie, reţinere si arestare)
Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie iar judecarea cauzei numai
de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Chiar  şi  în  caz  de  infracţiune  flagrantă,  măsura  arestării  unui  deputat  sau  senator  nu  poate  fi  luata  fără  încuviinţarea  prealabilă  a  Camerelor
Parlamentului.
 
PROCEDURA DE SOLICITARE A ÎNCEPERII URMĂRIRII PENALE A MEMBRILOR GUVERNULUI
Organisme  implicate:  Primul­Ministru,  Procurorul  General  al  Parchetului  de  pe  lângă  Înalta  Curte  de  Casaţie  şi  Justiţie  Procurorul  General  al
Parchetului  Naţional  Anticorupţie,  Camera  Deputaţilor,  Senatul,  Preşedintele  României,  Comisie  Specială  de  anchetare  a  faptelor  săvârşite  de  membrii
guvernului, Ministrul Justiţiei, Comisia Permanenta de anchetare a faptelor săvârşite de membrii guvernului.
Cine  poate  iniţia  procedura:  Atât  Camerele  Parlamentului  cât  şi  Preşedintele  României  pot  solicita  Ministrului  Justiţiei  începerea  urmăriri  penale  a
membrilor Guvernului. Camerele Parlamentului se pot autosesiza; Preşedintele României poate fi sesizat numai de către Primul­Ministru, Procurorul General
al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Procurorul General al Parchetului Naţional Anticorupţie. Orice cetăţean care are cunoştinţă
despre  săvârşirea  unei  fapte  de  corupţie  de  către  membrii  Guvernului  în  exerciţiul  funcţiei  lor  se  poate  adresa  primului­ministru,  procurorului  general  al
Parchetului  de  pe  lângă  Înalta  Curte  de  Casaţie  si  Justiţie  sau  Procurorului  General  al  Parchetului  Naţional  Anticorupţie,  pentru  a  solicita  sesizarea
Preşedintelui României.
Durata procedurii: nu este prevăzută în lege o durată maximă de efectuare a procedurii.
 
Etapele procedurii
A. Solicitarea începerii urmăririi penale a membrilor Guvernului de către Camerele Parlamentului
Comisia  permanentă  competentă  intr­un  anumit  domeniu  sau  o  comisie  specială  constituită  pentru  acest  scop  efectuează  o  anchetă  privitoare  la
activitatea desfăşurată de Guvern sau de un minister şi întocmeşte un raport pe care îl înaintează Camerei Deputaţilor sau Senatului.
Camera Deputaţilor sau Senatul dezbate propunerea de începere a urmăririi penale pe baza raportului întocmit de către comisia permanentă sau de
comisia specială.
Camera  Deputaţilor  sau  Senatul  adoptă  hotărârea  de  începere  a  urmăririi  penale  cu  votul  majorităţii  membrilor  prezenţi.  Votul  este  secret  şi  se
exprimă prin bile.
În  cazul  în  care  Camera  Deputaţilor  sau  Senatul  decide  să  ceară  începerea  urmăririi  penale  preşedintele  Camerei  va  adresa  Ministrului  Justiţiei  o
cerere  pentru  începerea  urmăririi  penale  potrivit  legii.  De  asemenea,  el  îl  va  înştiinţa  pe  Preşedintele  României  pentru  eventuala  suspendare  din  funcţie  a
membrului Guvernului a cărui urmărire penală a fost cerută.
Dacă una dintre cele două Camere ale Parlamentului a cerut urmărirea penală, dosarul cauzei se trimite, de îndată, Ministrului Justiţiei sau, după caz,
Primului­Ministru, pentru a proceda potrivit legii.
Până  la  începerea  urmăririi  penale  Camerele  Parlamentului  pot  să  retragă,  motivat,  cererea  prin  care  au  solicitat  urmărirea  penală  împotriva
membrilor Guvernului.
Hotărârile se adoptă după ascultarea membrului Guvernului în cauză.
 
Atenţie!!!

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 13/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
Dacă un membru al Guvernului este în acelaşi timp şi deputat sau senator, după adoptarea hotărârii de începere a urmăririi penale trebuie parcursă
şi procedura de ridicare a imunităţii parlamentare.
Dacă membrul Guvernului implicat într­un fapt de corupţie este chiar Ministrul Justiţiei atunci Primul­Ministru va îndeplini procedura în locul acestuia.
Lipsa  nejustificată  a  membrului  Guvernului  de  la  dezbaterile  Camerelor  Parlamentului  nu  împiedică  adoptarea  hotărârii  de  solicitare  a  începerii
urmăririi penale
Urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor se efectuează de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie, iar judecarea acestora, de către Înalta Curte de Casaţie si Justiţie potrivit legii.
 
B. Solicitarea începerii urmăririi penale de către Preşedintele României
1.  Cetăţeanul  care  are  cunoştinţă  despre  săvârşirea  unei  fapte  de  corupţie  de  către  membrii  Guvernului  în  exerciţiul  funcţiei  lor  se  poate  adresa
Primului­Ministru,  Procurorului  General  al  Parchetului  de  pe  lângă  Înalta  Curte  de  Casaţie  şi  Justiţie  sau  Procurorului  General  al  Parchetului  Naţional
Anticorupţie, pentru a solicita sesizarea Preşedintelui României.
 
Atenţie!!!
Cetăţeanul nu se poate adresa direct Preşedintelui României.
2.  Primul­Ministru,  Procurorul  General  al  Parchetului  de  pe  lângă  Înalta  Curte  de  Casaţie  şi  Justiţie  sau  Procurorul  General  al  Parchetului  Naţional
Anticorupţie sesizează Preşedintele României pentru a cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului.
 
Atentie!!!
Primul­Ministru,  Procurorul  General  al  Parchetului  de  pe  lângă  Înalta  Curte  de  Casaţie  si  Justiţie  sau  de  Procurorul  General  al  Parchetului  Naţional
Anticorupţie il pot sesiza pe Preşedintele României chiar şi în absenţa unei cereri în acest sens din partea vreunui cetăţean.
O  comisie  specială  instituită  pentru  analizarea  sesizărilor,  le  examinează  luând  în  considerare  probele  depuse  în  susţinerea  sesizării,  declaraţiile  şi
probele invocate de membrul Guvernului faţă de care se solicită urmărirea penală. În urma analizei, Comisia prezintă Preşedintelui României un raport cu
propuneri  privind  urmărirea  penală  sau  clasarea  sesizării.  Şedinţele  comisiei  nu  sunt  publice.  Membrul  Guvernului  pentru  care  s­a  făcut  sesizarea  are
dreptul de a fi audiat de comisie înaintea întocmirii raportului acesteia. Comisia specială este formată din 5 membri, iar componenţa acesteia se aprobă prin
decret al Preşedintelui României, la propunerea Ministrului Justiţiei şi a Ministrului de Interne.
Preşedintele României hotărăşte asupra raportului prezentat de comisia specială şi dispune comunicarea soluţiei mijloacelor de informare în masă.
Preşedintele  României  poate  cere  urmărirea  penală  a  unui  membru  al  Guvernului,  la  propunerea  Comisiei  speciale  instituite,  adresând  Ministrului
Justiţiei o cerere în acest scop.
Daca Preşedintele României a cerut urmărirea penală, dosarul cauzei se trimite, de îndată, Ministrului Justiţiei.
Până  la  începerea  urmăririi  penale  Preşedintele  României  poate  să  retragă,  motivat,  cererea  prin  care  a  solicitat  urmărirea  penală  împotriva
membrilor Guvernului.
În  cazul  în  care  s­a  cerut  urmărirea  penală  împotriva  unui  membru  al  Guvernului,  Preşedintele  României  poate  dispune  suspendarea  acestuia  din
funcţie.
Dacă  s­a  dispus  trimiterea  în  judecată  a  unui  membru  al  Guvernului,  Ministrul  Justiţiei  sau,  după  caz,  Primul­Ministru  comunică  Preşedintelui
României data la care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea suspendării din funcţie a acestuia.
 
Atentie!!!
Dacă membrul Guvernului implicat într­un fapt de corupţie este chiar Ministrul Justiţiei atunci Primul­ Ministru va îndeplini procedura în locul acestuia.
Nu este necesară această procedură pentru trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului care a săvârşit o faptă de corupţie.
 
PROCEDURA DE URMĂRIRE PENALĂ ŞI TRIMITERE ÎN JUDECATĂ A MAGISTRAŢILOR
Procurorul  competent  să  conducă  urmărirea  penală  a  unui  magistrat  sesizează  Consiliul  Superior  al  Magistraturii  în  vederea  emiterii  unui  aviz.
Magistraţii nu pot fi cercetaţi, reţinuţi, arestaţi, percheziţionaţi sau trimişi în judecată fără avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
Spre deosebire de situaţia deputaţilor, senatorilor şi membrilor Guvernului, magistraţii nu pot fi trimişi în judecată fără avizul Consiliului Superior al
Magistraturii.
Împotriva refuzului de eliberare a avizului de către Consiliul Superior al Magistraturii, persoana care a suferit de pe urma faptei de corupţie se poate
îndrepta, pe cale administrativă, solicitând emiterea avizului.
 
8. ROLUL SOCIETĂŢII CIVILE ÎN LUPTA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI.
Transparency International – Romania/Asociaţia Română pentru Transparenţă (TI­Ro)
Este o organizaţie afiliată reţelei Transparency International de luptă împotriva corupţiei.
Îşi  propune  consolidarea,  prin  solidaritate,  a  instituţiilor  cu  rol  cheie  în  reducerea  corupţiei  din  sectorul  public  şi  privat  (sistemul  naţional  de
integritate).
Iniţiativele TI­România privitoare la lupta împotriva corupţiei includ:
          campanii  de  informare  şi  sensibilizare  a  opiniei  publice  cu  privire  la  instrumentele  de  control  ale  cetăţenilor  pentru  o  mai  bună  guvernare
(acces la informatie, transparenta decizionala);
                  instruire  a  funcţionarilor  publici  pentru  aplicarea  legislatiei  privitoare  la  liberul  acces  la  informaţia  de  interes  public  şi  transparenţa
decizională;
         monitorizare a instituţiilor cu rol cheie în prevenirea şi combaterea corupţiei;
         cercetare şi analiză legislativă în materie de politici anticorupţie;
         servicii de consiliere pentru cetăţenii victime ale corupţiei (începând din 2004).
 
          Adresa: Str. Horaţiu 12, sector 1, 010834 Bucureşti
          Telefon/fax: 021­222 2886, 021­222 2812
          E­mail: office@transparency.org.ro
          Internet: www.transparency.org.ro
 
Agenţia de Monitorizare a Presei – Academia Caţavencu (AMP)
 
Promovează comunicarea liberă şi profesionistă în spaţiul public în scopul apărării drepturilor omului.
Urmăreşte, implicit, să promoveze şi să protejeze jurnaliţtii care scriu despre corupţie.
Demersurile anti­corupţie ale AMP includ:
Monitorizarea reflectării corupţiei în presa scrisă, la nivel central şi local;
Înaintarea  de  sesizări  către  autorităţile  competente  pentru  ca  acestea  din  urma  să  răspundă  cu  privire  la  cele  mai  intens  mediatizate  cazuri  de
corupţie publicate în presa scrisă;
Programe  de  instruire  a  ziariştilor  cu  privire  la  condiţiile  pe  care  trebuie  să  le  întrunească  articolele  de  investigaţie  publicate  pentru  a  permite
autosesizarea autorităţilor;
Formularea şi înaintarea punctelor de vedere proprii către emitenţii legislaţiei anticorupţie.
 
Adresa:
Str. Ion Câmpineanu, Nr. 20A, Bl. 18 A, Scara A,Et. 2, Ap. 8, Sector 1, Bucureşti
          Telefon/fax: 021­315 23 13,
Mobil: 40 721 200 459, 0788 505 571
          E­mail: agdemon@fx.ro, office@mma.ro
Internet: http://www.mma.ro, http://www.freeex.org
 
Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie (CRJI)
A fost înfiinţat la sfârşitul anului 2001, de un grup de ziaristi de investigaţie care doresc să profesionalizeze modul de lucru şi abordarea în acest gen
de presă. CRJI, singura asociaţie de acest gen din România, sprijină jurnalismul de investigaţie, dezvoltă programe de training pentru studenţi şi jurnalişti,
realizează  proiecte  şi  articole  de  investigaţie.  CRJI  îşi  dezvoltă  o  reţea  de  jurnalişti  de  investigaţie  în  ţară  şi  în  regiune,  fiind  membru  fondator  al  “Global
Investigative Journalism Network”.
Pentru  a  stimula  presa  locala  de  investigatie,  CRJI  identifica  factorii  de  deprofesionalizare  ai  acesteia,  adapteaza  metologia  de  investigatie
jurnalistica la situatii de criza, colaboreaza cu jurnalisti din presa locală.
 
Telefon: 0740 309073, E­mail: info@crji.org, Internet: www.crji.org
 

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 14/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
Asociaţia Pro Democraţia (APD)
Militează pentru întărirea democraţiei în România prin stimularea participării civice.
Are 25 de cluburi (filiale) în toată ţara.
Iniţiativele prin care susţine integritatea publică includ:
         monitorizarea finanţărilor politice, mai ales în perioadele electorale;
         promovarea liberului acces la informaţii ca mijloc al cetăţeanului de a controla folosirea banilor publici;
         educarea cetăţenilor cu privire la atribuţiile şi rolul principalelor instituţii şi autorităţi publice, la nivel central şi local;
                  promovarea  propunerii  legislative  privind  Codul  Electoral  ­  o  lege  care  se  poate  substitui  tuturor  reglementărilor  în  vigoare  privind
organizarea  şi  desfăşurarea  alegerilor  în  România,  indiferent  de  tipul  acestora.  Codul  Electoral  cuprinde  o  serie  de  prevederi  menite  să
asigure o responsabilitate sporită a aleşilor faţă de alegători;
         formularea de comentarii pentru îmbunătăţirea legislaţiei anticorupţie.
 
Adresa:
Bd. Unirii nr. 45, bl. E3, sc. 3, et. 6, ap. 76, sector 3, Bucureşti, cod 74204
          Telefon: 021 327.77.36; 327.77.57
          Tel./fax: 021 321.67.44
          Mobil: 0723 152 493; 0744 688 163
E­mail: apd@rdsnet.ro
Internet: www.apd.ro
 
Institutul pentru Politici Publice (IPP)
IPP  urmareste  consolidarea  sistemului  democratic  sprijinind  elaborarea,  monitorizarea  si  evaluarea  politicilor  publice  din  Romania,  cu  prioritate  in
plan local.
Trei  dintre  domeniile  prioritare  de  interes  ale  Institutului,  respectiv:  reforma  administraţiei  publice,  reforma  clasei  politice  şi  procesul  de  integrare
europeană a României privesc indirect corupţia, abordată ca obiect al unei politici publice specifice.
IPP a publicat studii şi a organizat dezbateri cu următoarele teme:
         migraţia primarilor;
         finanţarea partidelor politice în România;
         conflictul de interese şi declaraţiile de avere;
         descentralizarea finanţelor publice locale;
         în cadrul cărora a fost abordată problematica corupţiei/integrităţii publice.
 
Adresa:
Bulevardul Hristo Botev nr. 3, etaj 2, apartament 3, Sector 3, Bucureşti
          Telefon: 021 314 15 42
          Fax: 021 314 15 42
E­mail: office@ipp.ro
Internet: www.ipp.ro
 
Centrul de Resurse Juridice (CRJ)
Centrul de Resurse Juridice actioneazã pentru crearea şi funcţionarea unui cadru legal şi instituţional care sã asigure respectarea drepturilor omului şi
a  egalităţii  de  şanse,  pentru  accesul  liber  la  un  act  de  justiţie  echitabil  şi  contribuie  la  punerea  în  valoare  a  expertizei  juridice  în  interesul  tuturor
persoanelor.
CRJ este membră a SON (Soros Open Network – România).
Începând  cu  2003,  prin  programul  pentru  Integritate  Publică,  CRJ  s­a  implicat  în  lupta  împotriva  corupţiei,  participând  la  fundamentarea  noţiunii
conflictului de interese şi la monitorizarea adoptării şi aplicării legislaţiei anti­corupţie.
În 2004, Centrul de Resurse Juridice îşi propune:
         să promoveze independenţa, transparenţa şi eficienţa justiţiei prin evaluarea aspectelor disfuncţionale din interiorul sistemului de justiţie,
          să  monitorizeze  respectarea  legii  conflictului  de  interese  de  către  autorităţile  publice  locale  şi  de  către  instituţii  publice  mai  puţin  vizate  în
analizele deja realizate (de exemplu, Autoritatea pentru privatizare şi administrarea participaţiilor statului sau Curtea de Conturi).
 
Adresa:
Str. Arcului nr. 19, sector 2, Bucureşti
Telefon: 021­212.05.20, 021­212.06.90, 021­212.06.91
Fax: 021­212.05.19
E­mail: crj@crj.ro
Website: http://www.crj.ro
 
Societatea Academică din România (SAR)
SAR este un think tank.
Promovează ideile de libertate, democraţie şi bună guvernare.
Activitatea SAR este de informare/sensibilizare a opiniei publice, cercetare/studiu şi consultanţă.
Cercetările  SAR  abordează  atât  corupţia  în  achiziţiile  publice,  finanţarea  partidelor  politice  şi  din  justiţie,  cât  şi  capacitatea  administrativă  a
instituţiilor şi autorităţilor publice, la nivel local şi central.
Pe site­ul SAR puteţi accesa publicaţii referitoare la cele doua subiecte.
 
Adresa:
15 Petofi Sandor, Sector 1, Bucureşti, Telefon/fax: 021­222.1868, Web: www.sar.org.ro
 
Fundaţia pentru o Societate Deschisă (FSD)
Fundaţia  este  o  organizaţie  neguvernamentală,  apolitică  şi  non­profit,  care  susţine  libertatea  individuală,  statul  de  drept  şi  valorile  democratice,
promovează  respectarea  drepturilor  omului  şi  a  minorităţilor  şi  militează  pentru  responsabilitate  şi  echitate  socială,  ca  parte  a  misiunii  sale  de  a  sprijini
dezvoltarea unei societăţi deschise în România.
Fundaţia pentru o Societate Deschisă este membră a Soros Open Network – România.
Activitatea anticorupţie a FSD în 2003, derulată în principal în cadrul programului Campaniile Societăţii Deschise, a urmărit:
         monitorizarea procesului legislativ şi a conţinutului legislaţiei în domeniu;
         dezbaterea publică a problematicii corupţiei şi conflictului de interese;
         coalizarea sectorului ONG pentru lupta împotriva corupţiei;
         sprijinirea organizaţiilor active în domeniu, inclusiv prin acordarea de finanţări.
Cu începere din 2004, acestor activităţi li se adaugă o campanie pentru transparenţa în finanţări şi o monitorizare a procesului electoral la nivel local
şi naţional, monitorizare care are în vedere obţinerea şi utilizarea fondurilor partidelor politice, precum şi direcţionarea şi modul de folosire a banilor publici
pentru diferite proiecte.
 
Adresa:
Str. Căderea Bastiliei nr. 33, sector 1, 711391, Bucureşti
          Tel.: 021­212 1101 / 021­212 1102 / 021­212 1103 / 021­212 1104 / 021­212 1105
          Fax: 021­212 1032;
E­mail: info@buc.osf.ro
Internet: www.osf.ro
 
Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR­CH)
 APADOR­CH este organizaţie neguvernamentală românească afiliată la Federaţia Internaţională Helsinki, cu sediul la Viena.
Militează  pentru  schimbarea  legislaţiei  şi  a  mentalităţilor  în  domeniul  drepturilor  civile  (apărarea  libertăţii  individuale,  a  dreptului  la  viaţă  intimă  şi
privată, la proces corect, acces la informaţie şi a drepturilor minorităţilor).
APADOR­CH implementează proiecte prin care:
         modifică legi cu impact direct asupra drepturilor civile;
         promovează legislaţie în domeniul liberului acces la informaţie şi a protecţiei datelor personale, în domeniul sectorului non­profit, al apărării

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 15/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
drepturilor minorităţilor, inclusiv ale celor naţionale, religioase, sexuale, ale deţinuţilor şi persoanelor aflate în arest preventiv;
          acordă asistenţă victimelor unor abuzuri ale poliţiei şi ale sistemului penitenciar, evaluând obiectiv cazurile şi oferindu­le consiliere juridică
şi/sau apărare în instanţă;
         atrage atenţia opiniei publice asupra acestor probleme.
Activitatea APADOR­CH este relevantă pentru (anti)corupţie prin:
         eforturile de implementare a Legii liberului acces la informaţia de interes public,
         semnalarea abuzurilor unor autorităţi, cu relevanţă în domeniul de activitate al asociaţiei.
 
Adresa: Str. Nicolae Tonitza 8, Sector 3 – Bucuresti, 030113 Romania
Tel/fax: 021­312 4528/ 021­312 3711
E­mail: apador@dnt.ro, Internet: http://www.apador.org
 
Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)
CJI este o organizaţie neguvernamentală, non­profit, care oferă instruire şi asistenţă profesională ziariştilor şi organizaţiilor de presă din România.
În  ceea  ce  priveşte  activităţile  relevante  pentru  (anti)corupţie,  CJI  organizează  programe  de  instruire  pentru  jurnalişti  şi  funcţionari  publici  în
domeniul liberului acces la informaţiile de interes public şi cursuri de instruire pentru jurnalişti de investigaţie.
 
Adresa:
Str. Bibescu Vodă 18, Et 2, Ap 4, 5, 6, Sector 4, 70528, Bucureşti
Telefoane: 021­335 6225, 021­335 6225, 021­335 6298
Fax: 021­335 6297, Internet: www.cji.ro
 
Asociaţia Academia de Advocacy (AAA)
AAA este o organizaţie neguvernamentală românească, nonprofit şi apolitică, înfiinţată în 2002 a cărei misiune este de a a mări capacitatea sectorului
privat de a contribui la dezvoltarea unui mediu economic stabil şi puternic prin promovarea, influenţarea şi amendarea transparentă a politicilor publice şi a
iniţiativelor legislative.
Activitatea  Asociaţiei  Academia  de  Advocacy  este  relevantă  în  combaterea  corupţiei  prin  promovarea  bunelor  practici  ale  sectorului  de  afaceri  în
relaţia cu autorităţile administrative şi prin recursul sistematic la mijloace şi metode transparente de influenţare a politicilor publice.
 
          Adresa :      
Bv. Republicii nr. 9, Et. II, Timişoara 300159, România
Telefon : 0040 256 40 38 40, Fax: 0040 256 40 38 41, E­mail : office@advocacy.ro
 
ASOCIAŢIA MAGISTRAŢILOR DIN ROMÂNIA (AMR)
Asociaţia Magistraţilor din România a luat fiinţă în anul 1991.
Este cea mai importantă organizaţie profesională a judecătorilor şi procurorilor.
Acţionează pentru apărarea independenţei puterii judecătoreşti, creşterea calităţii actului de justiţie şi asigurarea unui standard profesional şi social
demn pentru magistraţi, în acord cu importanţa deosebită a activităţii acestora.
AMR  se  străduie  să  contribuie  la  prevenirea  şi  limitarea  fenomenului  de  corupţie,  ca  o  tendinţă  firească,  pornită  dinlăuntrul  profesiei,  şi  care
urmăreşte îndeosebi creşterea credibilităţii şi a încrederii în actul de justiţie.
AMR  susţine  ridicarea  standardelor  morale  şi  profesionale  pentru  corpul  de  magistraţi  şi  se  delimitează  de  orice  act  de  corupţie  dovedit  în  cadrul
autorităţii din care face parte.
AMR îşi propune efectuarea de studii şi cercetări cu privire la aspectele economice, sociologice şi juridice ale corupţiei, precum şi a unor materiale
informative utile cetăţenilor.
AMR a participat la elaborarea unor acte normative sau la perfecţionarea unor reglementări, în acord cu tendinţele generale pe plan european.
Adresa: Bd. Elisabeta nr. 53. sector 5, Bucureşti.
 
ANEXE
Anexa 1
 
Tabel comparativ privind competenţele PNA şi secţiilor teritoriale ale PNA
Tabel comparativ privind competenţele PNA şi ale parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti
 
Serviciile PNA de la nivelul
  Parchetul Naţional Anticorupţie (PNA) parchetelor  de  pe  lângă
Curţile de Apel
o  pagubă  materială
Întinderea pagubă  materială  mai  mare  decât  echivalentul  în  lei  a  100.000
echivalentul  în  lei  pana  in
prejudiciului euro.
100.000 euro
Urmarea faptei o perturbare deosebit de gravă a activităţii unei autorităţi publice,
 
de corupţie instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice
Valoarea sumei
sau a bunului
mai  mică  decât
care formeză
mai mare decât echivalentul în lei a 5.000 euro echivalentul  în  lei  a  5.000
obiectul
euro
infracţiunii de
corupţie
deputaţi,  senatori,  membri  ai  Guvernului,  secretari  de  stat  ori
subsecretari de stat şi asimilaţii acestora, judecătorii Înaltei Curţi
de  Casaţie  şi  Justiţie  şi  ai  Curţii  Constituţionale,  preşedintele
Consiliului  Legislativ  şi  locţiitorul  acestuia,  Avocatul  Poporului  şi
adjuncţii săi, consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul
Administraţiei  Prezidenţiale,  consilierii  de  stat  ai  primului­
ministru,  membrii,  procurorii  şi  controlorii  financiari  ai  Curţii  de
Conturi  şi  ai  camerelor  judeţene  de  conturi,  guvernatorul  şi
viceguvernatorul  Băncii  Naţionale  a  României,  preşedintele  şi
vicepreşedintele Consiliului Concurenţei, ceilalţi magistraţi, ofiţeri,
amirali,  generali  şi  mareşali,  ofiţeri  de  poliţie  şi  ofiţeri  din
Calitatea sistemul  administraţiei  penitenciare,  preşedinţii  consiliilor
persoanei  care  a judeţene,  primarul  general  al  municipiului  Bucureşti,  primarii  
comis fapta sectoarelor  municipiului  Bucureşti,  primarii  municipiilor  şi  ai
oraşelor,  prefecţii,  conducătorii  autorităţilor  şi  instituţiilor  publice
centrale  şi  locale,  precum  şi  persoanele  care  exercită  atribuţii  de
control  ale  acestora,  notarii  publici,  avocaţii,  comisarii  Gărzii
Financiare,  persoanele  care  deţin  funcţii  de  conducere,  de  la
director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes naţional, al
companiilor  şi  societăţilor  naţionale,  al  băncilor  şi  societăţilor
comerciale  la  care  statul  este  acţionar  majoritar,  al  instituţiilor
publice  care  au  atribuţii  în  procesul  de  privatizare  şi  al  unităţilor
centrale  financiar­bancare,  persoanele  prevăzute  la  art.  81  din
Legea  nr.  78/2000,  cu  modificările  şi  completările  ulterioare,  şi
vameşii."
 
Anexa 2 Model de sesizare
MODEL SESIZARE:
Conform  art  221,  222  şi  223  din  Codul  de  Procedură  Penală  există  trei  modalităţi  prin  care  organele  de  urmărire  penală  (poliţie  sau  parchet)  pot  fi
sesizate  cu  privire  la  săvârşirea  unei  fapte  penale:  plângea,  denunţul  şi  sesizarea  din  oficiu.  Plângerea  este  folosită  de  persoanele  care  au  suferit  un

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 16/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
prejudiciu,  material  sau  moral,  în  urma  săvârşirii  faptei  reclamate  în  timp  ce  denunţul  este  instrumentul  aflat  la  dispoziţia  persoanelor  care  au  luat
cunoştinţă de săvârşirea unei fapte de natură penală care însă nu le­a produs în mod direct nici un prejudiciu.
Nu există formulare standard pentru denunţ sau plângere datorită diversităţii mari a faptelor concrete ce pot reprezenta elementele constitutive ale
unei  infractiuni  şi  numeroasele  încadrări  juridice  posibile.  Indiferent  de  formă,  foarte  importante  sunt  datele  concrete  si  coerenţa  prezentării  situaţiei  de
fapt, încadrarea juridica rămânând în seama organelor de urmărire penală şi instanţelor de judecată.
Modelul propus este unul orientativ general, acoperind elementele indispensabile care trebuie să existe într­o plângere sau denunţ:
 
Domnule prim procuror
 
Subsemnatul  ……………………..........................fiul  lui  ......................şi  al........................  născut  la  data  de  ...............în  localitatea
...................domiciliat în.................................. Act de Identitate .........Seria.........Nr...........................
Telefon.........................................................................
Formulez  plângere  penală/  denunţ  împotriva  numiţilor  .............................................
.................................................................................................................................................................................................................................
[în  cazul  în  care  sunt  cunoscute  vor  fi  trecute  numele,  prenumele,  funcţia  (în  cazuri  de  corupţie),  instituţia,  orice  alte  date  referitoare  la
persoana/persoanele împotriva cărora este făcută plângerea sau denunţul.]
 
In fapt:
La  data  de  .................................................................................................................................................  .....................
....................................................................................................................................................................................................  [Se
povesteşte clar, detaliat, şi coerent, incluzându­se toate amănuntelele cunoscute despre fapta în cauză. Întrebările la care trebuie să se răspundă neapărat
sunt: Când? Cine? Ce a facut? Cum a fost săvârşită respectiva faptă? Cine şi în ce mod a fost prejudiciat prin această faptă?]
 
În susţinerea celor declarate aduc /propun următoarele probe ..................................
[Vor fi menţionate orice mijloace de probă existente care pot susţine cele afirmate: martori, înscrisuri, înregistrări audio video, expertize ...etc.]
 
Fata de cele prezentate vă rugăm să dispuneţi măsurile legale.
 
 
Data                                                                       Numele în clar şi Semnatura
 
Anexa 3
Listă verificare privind elementele ce trebuie cuprinse în sesizare
Nu  în  toate  cazurile  modelele  de  sesizare  au  acelaşi  format  însă  nu  trebuie  să  uitaţi  să  precizaţi  în  orice  sesizare  veţi  face  organelor  de  cercetare
penală următoarele elemente obligatorii:
         elemente de identificare:
                  identificarea  autorităţii:  numele  instituţiei  şi  denumirea  şefului  autorităţii  (Ex:  Către  Parchetul  Naţional  Anticorupţie,  Domnului  Procuror
General);
                  identificarea  reclamantului:  datele  dumneavoastră  (numele,  prenumele,  adresa  de  domiciliu,  actul  de  identitate,  locul  de  muncă  şi  funcţia
dacă este cazul);
         identificarea făptuitorului: numele şi prenumele făptuitorului, (domiciliul, locul de muncă şi funcţia ­ dacă cunoaşteţi aceste elemente)
         elemente privind fapta:
         precizarea faptei (descrierea faptei reclamate cu toate elementele ei)
         precizarea elementului ilicit pe care îl reclamaţi: numirea faptei ilegale săvârşite (luare de mită, trafic de influenţă, abuz în serviciu etc.) şi
încadrarea legală dacă o cunoaşteţi.
         date concrete: data, locul, conjunctura
         precizarea oricăror probe care vă susţin sesizarea:
         înscrisuri: orice fel de acte şi documente care vă susţin cererea
                  martori  (persoane  care  au  luat  la  cunoştinţă  săvârşirea  faptei  o  dată,  persoane  care  vă  pot  confirma  spusele,  alte  persoane  implicate  în
săvârşirea faptei)
         probe materiale (înregistrări, fotografii, obiecte delict ale infracţiunii etc.)
         elemente privind cererea:
         solicitarea informării asupra modului de soluţionare a cererii
         solicitarea de a beneficia de prederile legii privind asistenţa şi protecţia martorilor
         solicitarea de despăgubiri ca parte civilă dacă aţi suferit un prejudiciu
         alte elemente obligatorii:
         data
         semnătura
 
Anexa 4
Incompatibilităţile demnitarilor, aleşilor şi ale funcţionarilor publici
 
Incompatibilităţi privind demnităţile publice şi funcţiile publice
(Vezi şi ANEXA " Breviar legislativ: Legea 161/2003 Art. 81 ­100)
 
Incompatibilitatea:
(NU poate fi în acelaţi timp) ,
Calitatea persoanei  
   
Parlamentar (Vezi Art. 81) orice funcţie publică de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului
  a)  funcţia  de  preşedinte,  vicepreşedinte,  director  general,  director,
administrator,  membru  al  consiliului  de  administraţie  sau  cenzor  la  societăţile
comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi
cele financiare, precum şi la instituţiile publice;
  b)  funcţia  de  preşedinte  sau  de  secretar  al  adunărilor  generale  ale
acţionarilor sau asociaţilor la societăţile comerciale prevăzute la lit. a);
  c)  funcţia  de  reprezentant  al  statului  în  adunările  generale  ale  societăţilor
comerciale prevăzute la lit. a);
 d) funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor
autonome, companiilor şi societăţilor naţionale;
 e) calitatea de comerciant persoană fizică;
 f) calitatea de membru al unui grup de interes economic;
 g)  o  funcţie  publică  încredinţată  de  un  stat  străin,  cu  excepţia  acelor  funcţii
prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte
Membru al Guvernului şi alte a) orice altă funcţie publică de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de
 funcţii publice de autoritate din administraţia senator ori a altor situaţii prevăzute de Constituţie;
 publică centrală şi locală (Vezi Art. 84)  b) o funcţie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiilor cu
  scop comercial;
  c)  funcţia  de  preşedinte,  vicepreşedinte,  director  general,  director,
administrator,  membru  al  consiliului  de  administraţie  sau  cenzor  la  societăţile
comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi
cele financiare, precum şi la instituţiile publice;
  d)  funcţia  de  preşedinte  sau  de  secretar  al  adunărilor  generale  ale
acţionarilor sau asociaţilor la societăţile comerciale prevăzute la lit. c);
  e)  funcţia  de  reprezentant  al  statului  în  adunările  generale  ale  societăţilor
comerciale prevăzute la lit. c);
 f)  funcţia  de  manager  sau  membru  al  consiliilor  de  administraţie  ale  regiilor

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 17/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
autonome, companiilor şi societăţilor naţionale;
 g) calitatea de comerciant persoană fizică;
 h) calitatea de membru al unui grup de interes economic;
 i)  o  funcţie  publică  încredinţată  de  un  stat  străin,  cu  excepţia  acelor  funcţii
prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte
   
prefect şi subprefect a) calitatea de deputat sau senator;
  b)  funcţia  de  primar  şi  viceprimar,  primar  general  şi  viceprimar  al
municipiului Bucureşti;
 c) funcţia de consilier local sau consilier judeţean;
 d) o funcţie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiilor cu
scop comercial;
  e)  funcţia  de  preşedinte,  vicepreşedinte,  director  general,  director,
administrator,  membru  al  consiliului  de  administraţie  sau  cenzor  la  societăţile
comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi
cele financiare, precum şi la instituţiile publice;
 f) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor
sau asociaţilor la societăţile comerciale prevăzute la lit. e);
  g)  funcţia  de  reprezentant  al  statului  în  adunările  generale  ale  societăţilor
comerciale prevăzute la lit. e);
 h) funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor
autonome, companiilor şi societăţilor naţionale;
 i) calitatea de comerciant persoană fizică;
 j) calitatea de membru al unui grup de interes economic;
 k)  o  funcţie  publică  încredinţată  de  un  stat  străin,  cu  excepţia  acelor  funcţii
prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte

   
de primar şi viceprimar, primar general şi a) funcţia de consilier local;
viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte  b) funcţia de prefect sau subprefect;
şi vicepreşedinte al consiliului judeţean  c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă,
indiferent de durata acestuia;
 d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager,
administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie
de  conducere  ori  de  execuţie  la  societăţile  comerciale,  inclusiv  băncile  sau  alte
instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome
de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile  naţionale,  precum  şi  la
instituţiile publice;
  e)  funcţia  de  preşedinte  sau  de  secretar  al  adunărilor  generale  ale
acţionarilor sau asociaţilor la o societate comercială;
  f)  funcţia  de  reprezentant  al  unităţii  administrativ­teritoriale  în  adunările
generale  ale  societăţilor  comerciale  de  interes  local  sau  de  reprezentant  al
statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional;
 g) calitatea de comerciant persoană fizică;
 h) calitatea de membru al unui grup de interes economic;
 i) calitatea de deputat sau senator;
 j) funcţia de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat sau o altă funcţie
asimilată acestora;
  k)  orice  alte  funcţii  publice  sau  activităţi  remunerate,  în  ţară  sau  în
străinătate,  cu  excepţia  funcţiei  de  cadru  didactic  sau  a  funcţiilor  în  cadrul  unor
asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale.
   
consilier local sau consilier judeţean a) funcţia de primar sau viceprimar;
 b) funcţia de prefect sau subprefect;
 c)  calitatea  de  funcţionar  public  sau  angajat  cu  contract  individual  de  muncă
în  aparatul  propriu  al  consiliului  local  respectiv  sau  în  aparatul  propriu  al
consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv;
 d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager,
asociat,  administrator,  membru  al  consiliului  de  administraţie  sau  cenzor  la
regiile  autonome  şi  societăţile  comerciale  de  interes  local  înfiinţate  sau  aflate
sub  autoritatea  consiliului  local  ori  a  consiliului  judeţean  respectiv  sau  la  regiile
autonome şi societăţile comerciale de interes naţional care îşi au sediul sau care
deţin filiale în unitatea administrativ­teritorială respectivă;
  e)  funcţia  de  preşedinte  sau  de  secretar  al  adunărilor  generale  ale
acţionarilor  sau  asociaţilor  la  o  societate  comercială  de  interes  local  ori  la  o
societate comercială de interes naţional care îşi are sediul sau care deţine filiale
în unitatea administrativ­teritorială respectivă;
  f)  funcţia  de  reprezentant  al  statului  la  o  societate  comercială  care  îşi  are
sediul ori care deţine filiale în unitatea administrativ­teritorială respectivă;
 g) calitatea de deputat sau senator;
  h)  funcţia  de  ministru,  secretar  de  stat,  subsecretar  de  stat  şi  funcţiile
asimilate acestora.
   
ales local calitatea  de  acţionar  semnificativ  la  o  societate  comercială  înfiinţată  de
consiliul local, respectiv de consiliul judeţean.
Incompatibilitatea există şi în situaţia în care soţul sau rudele de gradul I ale
alesului  local  deţin  calitatea  de  acţionar  semnificativ  la  unul  dintre  agenţii
economici mentionati
Prin acţionar semnificativ se înţelege persoana care exercită drepturi aferente
unor  acţiuni  care,  cumulate,  reprezintă  cel  puţin  10%  din  capitalul  social  sau  îi
conferă cel puţin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală

   
Consilierii locali şi consilierii judeţeni: nu  pot  încheia  contracte  comerciale  de  prestări  de  servicii,  de  executare  de
sau lucrări,  de  furnizare  de  produse  sau  contracte  de  asociere  cu  autorităţile
Persoanele încadrate cu contract individual de administraţiei  publice  locale  din  care  fac  parte,  cu  instituţiile  sau  regiile
muncă în aparatul propriu al consiliului local sau autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local
al consiliului judeţean ori la regiile autonome sau judeţean respectiv ori  cu  societăţile  comerciale  înfiinţate  de  consiliile  locale
aflate sub autoritatea consiliilor respective sau la sau consiliile judeţene respective.
societăţile înfiinţate de consiliile locale sau Există  incompatibilitate  şi  în  cazul  în  care  funcţiile  sau  calităţile  respective
consiliile judeţene respective: sunt deţinute de soţul sau rudele de gradul I ale alesului local
care au în acelaşi timp funcţia de preşedinte,
vicepreşedinte, director general, director,
manager, administrator, membru al consiliului de
administraţie sau cenzor ori alte funcţii de
conducere, precum şi calitatea de acţionar sau
asociat la societăţile comerciale cu capital privat

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 18/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al
unei unităţi administrativ­teritoriale
   
funcţionar public orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile
de demnitate publică
Alte funcţii sau activităţi remunerate sau neremunerate:
 a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice;
 b) în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepţia  cazului  în  care  funcţionarul
public  este  suspendat  din  funcţia  publică,  în  condiţiile  legii,  pe  durata  numirii
sale;
  c)  în  cadrul  regiilor  autonome,  societăţilor  comerciale  ori  în  alte  unităţi  cu
scop lucrativ, din sectorul public sau privat, în cadrul unei asociaţii familiale sau
ca persoană fizică autorizată;
 d) în calitate de membru al unui grup de interes economic.
  (3)  Funcţionarii  publici  care,  în  exercitarea  funcţiei  publice,  au  desfăşurat
activităţi  de  monitorizare  şi  control  cu  privire  la  societăţi  comerciale  sau  alte
unităţi  cu  scop  lucrativ  de  natura  celor  prevăzute  la  alin.  (2)  lit.  c)  nu  pot  să­şi
desfăşoare activitatea şi nu pot acordarea de consultanţă de specialitate timp de
3  ani  după  ieşirea  din  corpul  funcţionarilor  publici  societăţilor  pe  care  le­au
monitorizat sau controlat prin atribuţiile funcţiei publice
Membru al Guvernului şi alte a) orice altă funcţie publică de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de
 funcţii publice de autoritate din administraţia senator ori a altor situaţii prevăzute de Constituţie;
 publică centrală şi locală (Vezi Art. 84)  b) o funcţie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiilor cu
  scop comercial;
  c)  funcţia  de  preşedinte,  vicepreşedinte,  director  general,  director,
administrator,  membru  al  consiliului  de  administraţie  sau  cenzor  la  societăţile
comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi
cele financiare, precum şi la instituţiile publice;
  d)  funcţia  de  preşedinte  sau  de  secretar  al  adunărilor  generale  ale
acţionarilor sau asociaţilor la societăţile comerciale prevăzute la lit. c);
  e)  funcţia  de  reprezentant  al  statului  în  adunările  generale  ale  societăţilor
comerciale prevăzute la lit. c);
 f)  funcţia  de  manager  sau  membru  al  consiliilor  de  administraţie  ale  regiilor
autonome, companiilor şi societăţilor naţionale;
 g) calitatea de comerciant persoană fizică;
 h) calitatea de membru al unui grup de interes economic;
 i)  o  funcţie  publică  încredinţată  de  un  stat  străin,  cu  excepţia  acelor  funcţii
prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte
 
Anexa 5
Breviar legislativ
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ NR. 207 din 15 noiembrie 2000
privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 594 din 22 noiembrie 2000
 
TITLUL VI
 INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITĂŢI DE INTERES PUBLIC
 SAU ALTOR ACTIVITĂŢI REGLEMENTATE DE LEGE
 
 Capitolul I
 INFRACŢIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGĂTURĂ CU SERVICIUL
 
 Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor
Art.  246.  ­  Fapta  funcţionarului  public,  care,  în  exerciţiul  atribuţiilor  sale  de  serviciu,  cu  ştiinţă,  nu  îndeplineşte  un  act  ori  îl  îndeplineşte  în  mod
defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi
 Art.  247.  ­  Îngrădirea,  de  către  un  funcţionar  public,  a  folosinţei  sau  a  exerciţiului  drepturilor  vreunui  cetăţean,  ori  crearea  pentru  acesta  a  unor
situaţii de inferioritate pe temei de naţionalitate, rasă, sex sau religie, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
 
Abuzul în serviciu contra intereselor publice
Art.  248.  ­  Fapta  funcţionarului  public,  care,  în  exerciţiul  atribuţiilor  sale  de  serviciu,  cu  ştiinţă,  nu  îndeplineşte  un  act  ori  îl  îndeplineşte  în  mod
defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se
referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
 
Abuzul în serviciu în formă calificată
Art. 2481.  ­  Dacă  faptele  prevăzute  în  art.  246,  247  şi  248  au  avut  consecinţe  deosebit  de  grave,  se  pedepsesc  cu  închisoare  de  la  5  la  15  ani  şi
interzicerea unor drepturi.
 
Neglijenţa în serviciu
Art.  249.  ­  Încălcarea  din  culpă,  de  către  un  funcţionar  public,  a  unei  îndatoriri  de  serviciu,  prin  neîndeplinirea  acesteia  sau  prin  îndeplinirea  ei
defectuoasă, dacă s­a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă
art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2
ani sau cu amendă.
 Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a avut consecinţe deosebit de grave, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.
 
Purtarea abuzivă
Art. 250. ­ Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană, de către un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte
cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
Lovirea sau alte acte de violenţă săvârşite în condiţiile alin. 1 se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
 Art. 251. ­ Abrogat.
 
Neglijenţa în păstrarea secretului de stat
 
Art. 252. ­ Neglijenţa care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat, precum şi
neglijenţa  care  a  dat  prilej  altei  persoane  să  afle  un  asemenea  secret,  dacă  fapta  este  de  natură  să  aducă  atingere  intereselor  statului,  se  pedepsesc  cu
închisoare de la 3 luni la 3 ani.
 Art. 253. ­ Abrogat.
 
Luarea de mită
Art. 254. ­ Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor
astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în
scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea
unor drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata
echivalentului lor în bani.
Vezi art 7,8,9 din legeea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 19/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
 
Darea de mită
Art. 255. ­ Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arătate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6
luni la 5 ani.
Fapta  prevăzută  în  alineatul  precedent  nu  constituie  infracţiune  atunci  când  mituitorul  a  fost  constrâns  prin  orice  mijloace  de  către  cel  care  a  luat
mita.
Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune.
Dispoziţiile art. 254 alin. 3 se aplică în mod corespunzător, chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare.
Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le­a dat în cazurile arătate în alin. 2 şi 3.
Vezi art 7,8,9 din legeea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
 
Primirea de foloase necuvenite
Art.  256.  ­  Primirea  de  către  un  funcţionar,  direct  sau  indirect,  de  bani  ori  de  alte  foloase,  după  ce  a  îndeplinit  un  act  în  virtutea  funcţiei  sale  şi  la
care era obligat în temeiul acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
 Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Vezi art 7,8,9 din legeea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
 
Traficul de influenţă
Art. 257. ­ Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul,
săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a­l determina să facă ori să nu facă un
act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.
 Dispoziţiile art. 256 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.
Vezi art 7,8,9 din legeea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
 
 Fapte săvârşite de alţi funcţionari
 Art. 258. ­ Dispoziţiile art. 246­250 privitoare la funcţionari publici se aplică şi celorlalţi funcţionari, în acest caz maximul pedepsei reducându­se cu
o treime.
 
TITLUL VIII
ÎNŢELESUL UNOR TERMENI SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENALĂ
 
 Dispoziţii generale
 Art. 140. ­ Ori de câte ori legea penală foloseşte un termen sau o expresie din cele arătate în prezentul titlu, înţelesul acestora este cel prevăzut în
articolele următoare, afară de cazul când legea penală dispune altfel.
 
Public
 Art. 145. ­ Prin termenul "public" se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes
public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii,
sunt de interes public.
 
Consecinţe deosebit de grave
 Art. 146. ­ Prin „consecinţe deosebit de grave” se înţelege o pagubă materială mai mare de 1.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a
activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art 145, ori altei persoane juridice sau fizice."
 
 Funcţionar public şi funcţionar
 Art. 147. ­ Prin "funcţionar public" se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o
însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145.
  Prin  "funcţionar"  se  înţelege  persoana  menţionată  în  alin.  1,  precum  şi  orice  salariat  care  exercită  o  însărcinare  în  serviciul  unei  alte  persoane
juridice decât cele prevăzute în acel alineat.
 
Rude apropiate
Art.  149.  ­  "Rude  apropiate"  sunt  ascendenţii  şi  descendenţii,  fraţii  şi  surorile,  copiii  acestora,  precum  şi  persoanele  devenite  prin  înfiere,  potrivit
legii, astfel de rude.
Dispoziţiile  din  legea  penală  privitoare  la  rude  apropiate,  în  limitele  prevăzute  de  alineatul  precedent,  se  aplică  în  caz  de  înfiere  cu  efecte  depline,
persoanei înfiate cât şi descendenţilor acesteia şi în raport cu rudele fireşti, iar în caz de înfiere cu efecte restrânse, înfiatului cât şi descendenţilor acestuia
şi în raport cu rudele înfietorului.
 
"Membru de familie”
Art. 1491. ­ Prin membru de familie se înţelege soţul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul."
 
Lege nr. 682 din 19 decembrie 2002 privind protecţia martorilor
 
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
 
Art. 1. ­ Prezenta lege reglementează asigurarea protecţiei şi asistenţei martorilor a căror viaţă, integritate corporală sau libertate este ameninţată
ca urmare a deţinerii de către aceştia a unor informaţii ori date cu privire la săvârşirea unor infracţiuni grave, pe care le­au furnizat sau au fost de acord să
le furnizeze organelor judiciare şi care au un rol determinant în descoperirea infractorilor şi în soluţionarea unor cauze.
Art. 2. ­ În prezenta lege termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
 a) martorul este persoana care se află în una dintre următoarele situaţii:
 1.  are  calitatea  de  martor,  potrivit  Codului  de  procedură  penală,  şi  prin  declaraţiile  sale  furnizează  informaţii  şi  date  cu  caracter  determinant  în
aflarea  adevărului  cu  privire  la  infracţiuni  grave  sau  care  contribuie  la  prevenirea  producerii  ori  la  recuperarea  unor  prejudicii  deosebite  ce  ar  putea  fi
cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni;
  2.  fără  a  avea  o  calitate  procesuală  în  cauză,  prin  informaţii  şi  date  cu  caracter  determinant  contribuie  la  aflarea  adevărului  în  cauze  privind
infracţiuni  grave  sau  la  prevenirea  producerii  unor  prejudicii  deosebite  ce  ar  putea  fi  cauzate  prin  săvârşirea  unor  astfel  de  infracţiuni  ori  la  recuperarea
acestora; în această categorie este inclusă şi persoana care are calitatea de inculpat într­o altă cauză;
  3.  se  află  în  cursul  executării  unei  pedepse  privative  de  libertate  şi,  prin  informaţiile  şi  datele  cu  caracter  determinant  pe  care  le  furnizează,
contribuie  la  aflarea  adevărului  în  cauze  privind  infracţiuni  grave  sau  la  prevenirea  producerii  ori  la  recuperarea  unor  prejudicii  deosebite  ce  ar  putea  fi
cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni;
 b)  starea  de  pericol  este  situaţia  în  care  se  află  martorul,  în  sensul  prevăzut  la  lit.  a),  membrii  familiei  sale  ori  persoanele  apropiate  acestuia,  a
căror  viaţă,  integritate  corporală  sau  libertate  este  ameninţată,  ca  urmare  a  informaţiilor  şi  datelor  furnizate  ori  pe  care  a  fost  de  acord  să  le  furnizeze
organelor judiciare sau a declaraţiilor sale;
 c)  martorul  protejat  este  martorul,  membrii  familiei  sale  şi  persoanele  apropiate  acestuia  incluse  în  Programul  de  protecţie  a  martorilor,  conform
prevederilor prezentei legi;
 d) membrii de familie ai martorului protejat sunt soţul sau soţia, părinţii şi copiii acestuia;
 e) persoana apropiată martorului protejat este persoana de care respectivul martor este legat prin puternice legături afective;
  f)  Programul  de  protecţie  a  martorilor,  denumit  în  continuare  Program,  reprezintă  activităţile  specifice  desfăşurate  de  Oficiul  Naţional  pentru
Protecţia  Martorilor  prevăzut  la  art.  3,  cu  sprijinul  autorităţilor  administraţiei  publice  centrale  şi  locale,  în  scopul  apărării  vieţii,  integrităţii  corporale  şi
sănătăţii persoanelor care au dobândit calitatea de martori protejaţi, în condiţiile prevăzute de prezenta lege;
  g)  măsurile  urgente  sunt  activităţile  specifice  temporare  care  pot  fi  desfăşurate  de  unitatea  de  poliţie  care  cercetează  cauza  sau,  după  caz,  de
organul care administrează locul de deţinere, de îndată ce constată starea de pericol la care este expus martorul;
 h) infracţiunea gravă este infracţiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: infracţiunile contra păcii şi omenirii, infracţiunile contra
siguranţei  statului  sau  contra  siguranţei  naţionale,  terorismul,  omorul,  omorul  calificat,  omorul  deosebit  de  grav,  infracţiunile  privind  traficul  de  droguri  şi
traficul  de  persoane,  spălarea  banilor,  falsificarea  de  monede  sau  de  alte  valori,  infracţiunile  privitoare  la  nerespectarea  regimului  armelor  şi  muniţiilor,
infracţiunile  privitoare  la  regimul  materialelor  nucleare  sau  al  altor  materii  radioactive,  infracţiunile  de  corupţie,  infracţiunile  contra  patrimoniului  care  au
produs consecinţe deosebit de grave, precum şi orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puţin
10 ani sau mai mare;

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 20/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
i) Protocolul de protecţie reprezintă înţelegerea confidenţială între Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor şi martorul protejat privind protecţia şi
asistenţa care trebuie acordate martorului protejat, obligaţiile acestora, precum şi situaţiile în care protecţia şi asistenţa încetează;
 j) schema de sprijin cuprinde ansamblul măsurilor de protecţie şi asistenţă luate cu privire la fiecare martor protejat;
 k) prejudiciul deosebit este orice prejudiciu cauzat prin infracţiune, care depăşeşte echivalentul în lei a 50.000 euro;
  l)  grupul  sau  organizaţia  criminală  reprezintă  grupul  structurat,  alcătuit  din  trei  sau  mai  multe  persoane,  care  există  de  o  anumită  perioadă  şi
acţionează  în  înţelegere,  în  scopul  săvârşirii  uneia  sau  mai  multor  infracţiuni  grave,  pentru  a  obţine,  direct  sau  indirect,  un  avantaj  financiar  sau  de  altă
natură.
 
 CAPITOLUL II
 Programul de protecţie a martorilor
Art.  3.  ­  (1)  În  cadrul  Ministerului  de  Interne  şi  în  subordinea  Inspectoratului  General  al  Poliţiei  Române  se  înfiinţează  Oficiul  Naţional  pentru
Protecţia Martorilor, denumit în continuare O.N.P.M., la nivel de direcţie.
 (2) O.N.P.M. are următoarele atribuţii:
 a) primeşte propunerile de includere în Program şi ordonanţa, respectiv încheierea, prevăzute la art. 8, după caz;
 b) ia toate măsurile necesare în vederea includerii Programului şi urmăreşte realizarea acestuia în cele mai bune condiţii;
 c) desemnează o persoană de legătură între martorul protejat şi O.N.P.M., precum şi o altă persoană nominalizată în Protocolul de protecţie, care să
asigure această legătură în situaţii critice;
 d) încheie Protocolul de protecţie cu fiecare martor protejat şi întocmeşte şi include schema de sprijin a acestuia;
 e) organizează o bază de date proprie, în care include, stochează şi prelucrează propunerile de includere în Program;
 f) asigură confidenţialitatea deplină a informaţiilor şi datelor gestionate;
 g) gestionează, cu aprobarea ministrului de interne, fondurile băneşti necesare includerii Programului, primite de la bugetul de stat, precum şi din
programele de finanţare externă.
 (3) Fondurile băneşti necesare pentru includerea Programului vor fi incluse într­un capitol distinct al bugetului Ministerului de Interne, cu denumirea
"Fonduri pentru Programul de protecţie a martorilor".
Art. 4. ­ (1) Includerea unei persoane în Program se poate realiza numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
 a) persoana are calitatea prevăzută la art. 2 lit. a), d) sau e);
 b) persoana se află în stare de pericol, în sensul art. 2 lit. b);
 c) există o propunere motivată din partea organelor abilitate.
 (2) Poate fi inclusă în Program o persoană care are, într­o altă cauză, calitatea de:
 a) organizator ori conducător de grup sau organizaţie criminală;
 b) instigator ori autor al infracţiunii de omor, omor calificat sau omor deosebit de grav.
  Art.  5.  ­  Organul  de  cercetare  penală,  în  faza  urmăririi  penale,  şi  procurorul,  în  faza  judecăţii,  pot  solicita  procurorului,  respectiv  instanţei,
includerea în Program a unui martor, a unui membru de familie al acestuia sau a unei persoane apropiate, după caz, formulând propuneri motivate în acest
sens.
 Art. 6. ­ (1) Propunerea de includere în Program trebuie să cuprindă:
 a) informaţiile referitoare la cauza penală respectivă;
 b) datele personale ale martorului;
 c) datele şi informaţiile furnizate de martor, precum şi caracterul determinant al acestora în aflarea adevărului;
 d) circumstanţele în care martorul a intrat în posesia datelor şi a informaţiilor furnizate sau pe care le va furniza;
 e) orice elemente care pot evidenţia starea de pericol în care se află martorul;
 f) estimarea posibilităţilor de recuperare a prejudiciului cauzat prin infracţiune;
 g) persoanele care au cunoştinţă despre datele şi informaţiile deţinute de martor şi despre faptul că acesta le­a furnizat organelor judiciare sau că
are intenţia de a le furniza;
h) o evaluare a profilului psihologic al martorului şi al celorlalte persoane propuse a fi incluse în Program;
 i)  riscul  pe  care  martorul  şi  celelalte  persoane  pentru  care  se  solicită  includerea  în  Program  îl  prezintă  pentru  comunitatea  în  care  urmează  să  fie
relocaţi;
 j) date referitoare la situaţia financiară a martorului;
 k) orice alte date care prezintă relevanţă pentru evaluarea situaţiei martorului şi pentru includerea acestuia în Program.
 (2) Propunerea de includere în Program trebuie să fie însoţită de acordul scris al persoanei pentru care se cere includerea în Program, precum şi de
o evaluare realizată de O.N.P.M. cu privire la posibilitatea includerii în Program a persoanei în cauză.
  Art.  7.  ­  Procurorul  sau  instanţa,  după  caz,  se  va  pronunţa  în  cel  mai  scurt  timp,  dar  nu  mai  târziu  de  5  zile  de  la  primirea  propunerii,  prin
ordonanţă, respectiv încheiere, asupra propunerii de includere în Program.
 Art. 8. ­ (1) În cazul în care este de acord cu propunerea, procurorul sau instanţa va comunica O.N.P.M. ordonanţa, respectiv încheierea de includere
a persoanei respective în Program, iar O.N.P.M. va lua toate măsurile necesare în vederea elaborării şi implementării schemei de sprijin.
 (2) Dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii au intervenit elemente noi faţă de cele cuprinse în propunerea iniţială, se poate formula o nouă
propunere de includere în Program.
 Art.  9.  ­  (1)  În  termen  de  7  zile  de  la  data  emiterii  ordonanţei  sau  a  încheierii  de  includere  în  Program  O.N.P.M.  încheie  în  scris  un  protocol  de
protecţie cu fiecare martor, membru de familie sau persoană apropiată martorului pentru care s­a dispus includerea în Program.
 (2) Persoanele prevăzute la alin. (1) dobândesc calitatea de martor protejat în momentul semnării Protocolului de protecţie.
 (3)  Protocolul  de  protecţie  se  semnează,  în  cazul  în  care  persoanele  prevăzute  la  alin.  (1)  sunt  minori,  de  reprezentanţii  legali  ai  acestora.  Dacă
semnarea  Protocolului  de  protecţie  de  către  reprezentantul  legal  nu  poate  fi  făcută  sau  dacă  semnarea  de  către  această  persoană  contravine  intereselor
minorului  ori  dacă  reprezentantul  legal  refuză  să  semneze,  deşi  procurorul  sau,  după  caz,  instanţa  consideră  că  includerea  în  Program  este  în  interesul
minorului, Protocolul de protecţie va fi semnat personal de către minor, cu aprobarea prealabilă a procurorului sau, după caz, a instanţei.
 (4) În termen de 3 zile de la data încheierii Protocolului de protecţie O.N.P.M. va comunica procurorului sau, după caz, instanţei faptul că a început
includerea Programului.
Art. 10. ­ Protocolul de protecţie cuprinde:
 a) obligaţiile martorului protejat;
 b) obligaţiile O.N.P.M.;
 c) persoanele de legătură desemnate şi condiţiile în care acestea îşi desfăşoară activitatea;
 d) situaţiile în care protecţia şi asistenţa încetează.
 Art. 11. ­ Martorul protejat are, în principal, următoarele obligaţii:
 a) să furnizeze informaţiile şi datele pe care le deţine, cu caracter determinant în aflarea adevărului în cauză;
 b) să se conformeze măsurilor stabilite în schema de sprijin;
 c) să se abţină de la orice activitate care l­ar putea pune în pericol sau care ar putea compromite punerea în aplicare a Programului;
 d) să nu contacteze nici o persoană cunoscută sau persoane din medii infracţionale, în cazul luării măsurilor de protecţie prevăzute la art. 12 alin.
(2) lit. e)­h) şi a măsurilor de asistenţă prevăzute la art. 12 alin. (3);
 e) să informeze imediat O.N.P.M. cu privire la orice schimbare apărută în viaţa personală şi în activităţile pe care le desfăşoară în perioada aplicării
Programului, precum şi în cazul intrării involuntare în contact cu persoanele prevăzute la lit. d).
Art.  12.  ­  (1)  O.N.P.M.  are  obligaţia  de  a  întocmi  o  schemă  de  sprijin  pentru  fiecare  martor  protejat,  care  să  cuprindă  măsuri  de  protecţie  şi
asistenţă, precum şi obligaţia de a le implementa.
 (2) Măsurile de protecţie ce pot fi prevăzute, singure sau cumulat, în cadrul schemei de sprijin sunt:
 a) protecţia datelor de identitate a martorului protejat;
 b) protecţia declaraţiei acestuia;
 c)  ascultarea  martorului  protejat  de  către  organele  judiciare,  sub  o  altă  identitate  decât  cea  reală  sau  prin  modalităţi  speciale  de  distorsionare  a
imaginii şi vocii;
  d)  protecţia  martorului  aflat  în  stare  de  reţinere,  arestare  preventivă  sau  în  executarea  unei  pedepse  privative  de  libertate,  în  colaborare  cu
organele care administrează locurile de deţinere;
 e) măsuri sporite de siguranţă la domiciliu, precum şi de protejare a deplasării martorului la şi de la organele judiciare;
 f) schimbarea domiciliului;
 g) schimbarea identităţii;
 h) schimbarea înfăţişării.
 (3) Măsurile de asistenţă ce pot fi prevăzute, după caz, în cadrul schemei de sprijin sunt:
 a) reinserţia în alt mediu social;
 b) recalificarea profesională;
 c) schimbarea sau asigurarea locului de muncă;
 d) asigurarea unui venit până la găsirea unui loc de muncă.
 Art.  13.  ­  (1)  Martorul  protejat  ţine  legătura  cu  O.N.P.M.  printr­o  persoană  de  legătură  desemnată  de  către  acesta,  conform  condiţiilor  stipulate  în

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 21/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
Protocolul de protecţie.
  (2)  Dacă  martorul  protejat  constată  că  există  posibilitatea  deconspirării  domiciliului  sau  a  identităţii  sale  din  cauza  neîndeplinirii  ori  îndeplinirii
defectuoase  a  atribuţiilor  persoanei  de  legătură,  are  posibilitatea  de  a  contacta  o  altă  persoană  nominalizată  în  Protocolul  de  protecţie  pentru  situaţiile
prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. c).
 Art. 14. ­ (1) Protecţia şi asistenţa acordate martorului aflat în stare de pericol şi martorului protejat sunt asigurate, în condiţiile prezentei legi, de
unităţile de poliţie, respectiv de O.N.P.M.
 (2) Protecţia şi asistenţa martorului aflat în stare de pericol şi ale martorului protejat, dacă aceştia execută o pedeapsă privativă de libertate, sunt
asigurate, în condiţiile prezentei legi, de organele care administrează locurile de deţinere sau, după caz, de O.N.P.M.
 Art. 15. ­ (1) Faţă de martorul aflat în stare de pericol, care necesită măsuri imediate de protecţie, se pot lua măsuri urgente de către unitatea de
poliţie sau, după caz, de organul care administrează locul de deţinere, care trebuie comunicate în termen de 24 de ore procurorului.
 (2) Măsurile urgente se pot aplica pe o perioadă determinată, până la încetarea pericolului iminent ori până la includerea în Program.
 Art. 16. ­ (1) Documentele referitoare la includerea martorului în Program vor fi păstrate, în condiţii de maximă siguranţă, de către O.N.P.M.
 (2)  Documentele  care  conţin  date  despre  identitatea  reală  a  martorului  vor  putea  fi  introduse  în  dosarul  penal  numai  după  ce  a  dispărut  pericolul
care a determinat includerea martorului în Program.
 Art. 17. ­ (1) Programul încetează în una dintre următoarele situaţii:
 a) la cererea martorului protejat, exprimată în formă scrisă şi transmisă către O.N.P.M.;
 b) dacă în cursul procesului penal martorul protejat depune mărturie mincinoasă;
 c) dacă martorul protejat comite cu intenţie o infracţiune;
 d) dacă sunt probe sau indicii temeinice că, ulterior includerii în Program, martorul protejat a aderat la un grup sau organizaţie criminală;
 e) dacă martorul protejat nu respectă obligaţiile asumate prin semnarea Protocolului de protecţie sau dacă a comunicat date false cu privire la orice
aspect al situaţiei sale;
 f) dacă viaţa, integritatea corporală sau libertatea martorului protejat nu mai este ameninţată;
 g) dacă martorul protejat decedează.
 (2) Încetarea Programului se dispune de procuror prin ordonanţă sau de către instanţă prin încheiere.
 Art. 18. ­ (1) O.N.P.M. informează în scris procurorul sau instanţa, după caz, despre existenţa vreuneia dintre situaţiile prevăzute la art. 17.
 (2) Procurorul, respectiv instanţa, va analiza în cel mai scurt timp situaţia intervenită şi va comunica O.N.P.M. ordonanţa sau încheierea prin care se
dispune cu privire la încetarea sau continuarea Programului.
 (3)  În  situaţia  prevăzută  la  art.  17  alin.  (1)  lit.  g),  încetarea  Programului  va  opera  din  oficiu,  la  momentul  primirii  de  către  procuror  sau  de  către
instanţă  a  comunicării  O.N.P.M.,  iar  aplicarea  Programului  va  continua  pentru  membrul  de  familie  sau  persoana  apropiată  martorului  protejat  decedat,
incluse în Program.
 
CAPITOLUL III
 Dispoziţii finale
 Art.  19.  ­  Persoana  care  are  calitatea  de  martor,  în  sensul  art.  2  lit.  a)  pct.  1  şi  2,  şi  care  a  comis  o  infracţiune  gravă,  iar  înaintea  sau  în  timpul
urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni
beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
 Art. 20. ­ (1) Fapta de a divulga cu intenţie identitatea reală, domiciliul ori reşedinţa martorului protejat, precum şi alte informaţii care pot duce la
identificarea acestuia, dacă sunt de natură să pună în pericol viaţa, integritatea corporală sau sănătatea martorului protejat, se pedepseşte cu închisoare de
la 1 la 5 ani.
 (2) Pedeapsa este închisoarea de la 5 ani la 10 ani dacă:
 a) fapta a fost săvârşită de către o persoană care a luat cunoştinţă de aceste date în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu;
 b) s­a cauzat martorului protejat o vătămare gravă a integrităţii corporale sau sănătăţii.
 (3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani.
 (4) Dacă fapta prevăzută la alin. (2) lit. a) este săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani.
 Art. 21. ­ Fapta martorului protejat, prevăzut la art. 2 lit. a), de a induce în eroare organul de urmărire penală sau instanţa de judecată prin datele
şi informaţiile prezentate se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
 Art. 22. ­ Guvernul României va prezenta Parlamentului rapoarte anuale cu privire la modul de îndeplinire a Programului.
 Art. 23. ­ Fondurile necesare pentru includerea Programului şi a măsurilor urgente se vor asigura anual din sumele alocate cu această destinaţie de
la bugetul de stat prin bugetul Ministerului de Interne, respectiv din programele de finanţare externă.
  Art.  24.  ­  (1)  Instituţiile  din  sistemul  siguranţei  naţionale,  în  situaţiile  în  care  acestea  sunt  implicate  în  acţiunile  de  protecţie  a  martorilor,  vor
conlucra cu Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public pentru aplicarea prezentei legi.
  (2)  Instituţiile  publice  prevăzute  la  alin.  (1)  sunt  autorizate  să  coopereze  direct  cu  structurile  similare  din  alte  state,  precum  şi  cu  organismele
internaţionale care au atribuţii în domeniul protecţiei martorului, în condiţiile respectării convenţiilor internaţionale la care România este parte.
 Art. 25. ­ (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
 (2) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Ministerul de Interne şi Ministerul Justiţiei vor întocmi regulamentul pentru
aplicarea dispoziţiilor acesteia, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 9 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1)
şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României.
 
Lege nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 219 din 18 mai 2000
 
 CAPITOLUL I
 Dispoziţii generale
Art. 1. ­ (1) Prezenta lege instituie măsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplică următoarelor persoane:
 a) care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice;
 b)  care  îndeplinesc,  permanent  sau  temporar,  potrivit  legii,  o  funcţie  sau  o  însărcinare,  în  măsura  în  care  participă  la  luarea  deciziilor  sau  le  pot
influenţa, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăţilor comerciale, companiilor naţionale, societăţilor naţionale, unităţilor cooperatiste sau al
altor agenţi economici;
 c) care exercită atribuţii de control, potrivit legii;
 d) care acordă asistenţă specializată unităţilor prevăzute la lit. a) şi b), în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa;
 e)  care,  indiferent  de  calitatea  lor,  realizează,  controlează  sau  acordă  asistenţă  specializată,  în  măsura  în  care  participă  la  luarea  deciziilor  sau  le
pot influenţa, cu privire la: operaţiuni care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în
burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale;
 f) care deţin o funcţie de conducere într­un partid sau într­o formaţiune politică, într­un sindicat, într­o organizaţie patronală ori într­o asociaţie fără
scop lucrativ sau fundaţie;
 g) alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a)­f), în condiţiile prevăzute de lege.
 
CAPITOLUL II
 Reguli speciale de comportament privind anumite categorii
 de persoane, în scopul prevenirii faptelor de corupţie
 Art. 2. ­ Persoanele prevăzute la art. 1 sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor
încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională, şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale
cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau
alte foloase necuvenite.
 Art. 3. ­ (1) Persoanele prevăzute la art. 1 lit. a), precum şi persoanele care deţin o funcţie de conducere, de la directori inclusiv, în sus, în cadrul
regiilor  autonome,  companiilor  naţionale,  societăţilor  naţionale,  societăţilor  comerciale  la  care  statul  sau  o  autoritate  a  administraţiei  publice  locale  este
acţionar, instituţiilor publice implicate în realizarea procesului de privatizare, Băncii Naţionale a României, băncilor la care statul este acţionar majoritar, au
obligaţia să îşi declare averea în condiţiile prevăzute de Legea nr. 115/1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor
publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere.
 (2)  Nedepunerea  declaraţiei  de  avere  de  către  persoanele  prevăzute  la  alin.  (1)  atrage  declanşarea  din  oficiu  a  procedurii  de  control  al  averii  în
condiţiile Legii nr. 115/1996.
 Art.  4.  ­  (1)  Persoanele  prevăzute  la  art.  1  lit.  a)  şi  c)  au  obligaţia  să  declare,  în  termen  de  30  de  zile  de  la  primire,  orice  donaţie  directă  ori
indirectă sau daruri manuale primite în legătură cu exercitarea funcţiilor sau atribuţiilor lor, cu excepţia celor care au o valoare simbolică.
 (2)  Dispoziţiile  Legii  nr.  115/1996  referitoare  la  modalitatea  depunerii  declaraţiei  de  avere  se  aplică  în  mod  corespunzător  şi  în  cazul  prevăzut  la
alin. (1).
 

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 22/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
CAPITOLUL III
 Infracţiuni
 SECŢIUNEA 1
 Categorii de infracţiuni
 Art.  5.  ­  (1)  În  înţelesul  prezentei  legi,  sunt  infracţiuni  de  corupţie  infracţiunile  prevăzute  la  art.  254­257  din  Codul  penal,  precum  şi  infracţiunile
prevăzute  în  legi  speciale,  ca  modalităţi  specifice  ale  infracţiunilor  prevăzute  la  art.  254­257  din  Codul  penal,  în  funcţie  de  calitatea  persoanelor  care
săvârşesc sau faţă de care se săvârşesc faptele ori în raport cu sectoarele de activitate unde acestea se comit.
 (2) În înţelesul prezentei legi, sunt infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie infracţiunile prevăzute la art. 10­13.
 (3)  Prevederile  prezentei  legi  sunt  aplicabile  şi  infracţiunilor  menţionate  la  art.  17,  care  sunt  în  legătură  directă  cu  infracţiunile  de  corupţie  sau  cu
cele asimilate acestora.
 
 SECŢIUNEA a 2­a
 Infracţiuni de corupţie
 Art. 6. ­ Infracţiunile de luare de mită ­ prevăzută la art. 254 din Codul penal, de dare de mită ­ prevăzută la art. 255 din Codul penal, de primire de
foloase necuvenite ­ prevăzută la art. 256 din Codul penal şi de trafic de influenţă ­ prevăzută la art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte
de lege.
 Art. 7. ­ (1) Fapta de luare de mită, prevăzută la art. 254 din Codul penal, dacă a fost săvârşită de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de
constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 254
alin. 2 din Codul penal privind săvârşirea infracţiunii de către un funcţionar cu atribuţii de control.
(2)  Fapta  de  dare  de  mită  săvârşită  faţă  de  una  dintre  persoanele  prevăzute  la  alin.  (1)  sau  faţă  de  un  funcţionar  cu  atribuţii  de  control  se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 255 din Codul penal, al cărei maxim se majorează cu 2 ani.
 (3) Infracţiunile de primire de foloase necuvenite şi trafic de influenţă, dacă au fost săvârşite de una dintre persoanele menţionate la alin. (1) şi (2),
se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 256 din Codul penal, respectiv la art. 257 din Codul penal, al cărei maxim se majorează cu 2 ani.
  Art.  8.  ­  Prevederile  art.  254­257  din  Codul  penal  se  aplică  şi  managerilor,  directorilor,  administratorilor  şi  cenzorilor  societăţilor  comerciale,
companiilor şi societăţilor naţionale, ai regiilor autonome şi ai oricăror alţi agenţi economici.
 Art. 9. ­ În cazul infracţiunilor prevăzute în prezenta secţiune, dacă sunt săvârşite în interesul unei organizaţii, asociaţii sau grupări criminale ori al
unuia  dintre  membrii  acesteia  sau  pentru  a  influenţa  negocierile  tranzacţiilor  comerciale  internaţionale  ori  schimburile  sau  investiţiile  internaţionale,
maximul pedepsei prevăzute de lege pentru aceste infracţiuni se majorează cu 5 ani.
 
 SECŢIUNEA a 3­a
 Infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie
 Art. 10. ­ Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru
sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite:
 a) stabilirea, cu intenţie, a unei valori diminuate, faţă de valoarea comercială reală, a bunurilor aparţinând agenţilor economici la care statul sau o
autoritate  a  administraţiei  publice  locale  este  acţionar,  comisă  în  cadrul  acţiunii  de  privatizare  sau  cu  ocazia  unei  tranzacţii  comerciale,  ori  a  bunurilor
aparţinând  autorităţilor  publice  sau  instituţiilor  publice,  în  cadrul  unei  acţiuni  de  vânzare  a  acestora,  săvârşită  de  cei  care  au  atribuţii  de  conducere,  de
administrare sau de gestionare;
 b)  acordarea  de  credite  sau  de  subvenţii  cu  încălcarea  legii  sau  a  normelor  de  creditare,  neurmărirea,  conform  legii  sau  normelor  de  creditare,  a
destinaţiilor contractate ale creditelor sau subvenţiilor ori neurmărirea creditelor restante;
 c) utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate.
Art. 11. ­ (1) Fapta persoanei care, în virtutea funcţiei, a atribuţiei ori a însărcinării primite, are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a
lichida un agent economic privat, de a îndeplini pentru acesta vreo însărcinare, de a intermedia sau de a înlesni efectuarea unor operaţiuni comerciale sau
financiare  de  către  agentul  economic  privat  ori  de  a  participa  cu  capital  la  un  asemenea  agent  economic,  dacă  fapta  este  de  natură  a­i  aduce  direct  sau
indirect foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
  (2)  Dacă  fapta  prevăzută  la  alin.  (1)  a  fost  săvârşită  într­un  interval  de  5  ani  de  la  încetarea  funcţiei,  atribuţiei  ori  însărcinării,  aceasta  se
pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
 Art.  12.  ­  Sunt  pedepsite  cu  închisoarea  de  la  1  la  5  ani  următoarele  fapte,  dacă  sunt  săvârşite  în  scopul  obţinerii  pentru  sine  sau  pentru  altul  de
bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:
 a) efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori
încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale;
 b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la
aceste informaţii.
 Art. 13. ­ Fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într­un partid sau într­o formaţiune politică, într­un sindicat ori într­o asociaţie
fără  scop  lucrativ  sau  fundaţie  şi  care  foloseşte  influenţa  ori  autoritatea  sa  în  scopul  obţinerii  pentru  sine  ori  pentru  altul  de  bani,  bunuri  sau  alte  foloase
necuvenite se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
 Art. 14. ­ Dacă faptele prevăzute la art. 12 şi 13 sunt săvârşite în condiţiile art. 9, maximul pedepsei prevăzute de lege se majorează cu 3 ani.
 Art. 15. ­ Tentativa la infracţiunile prevăzute în prezenta secţiune se pedepseşte.
 Art.  16.  ­  Dacă  faptele  prevăzute  în  prezenta  secţiune  constituie,  potrivit  Codului  penal  sau  unor  legi  speciale,  infracţiuni  mai  grave,  acestea  se
pedepsesc în condiţiile şi cu sancţiunile stabilite în aceste legi.
 
SECŢIUNEA a 4­a
 Infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie
  Art.  17.  ­  În  înţelesul  prezentei  legi,  următoarele  infracţiuni  sunt  în  legătură  directă  cu  infracţiunile  de  corupţie  sau  cu  infracţiunile  asimilate
acestora, prevăzute la art. 10­13:
 a)  tăinuirea  bunurilor  provenite  din  săvârşirea  unei  infracţiuni  prevăzute  în  secţiunile  a  2­a  şi  a  3­a,  precum  şi  favorizarea  persoanelor  care  au
comis o astfel de infracţiune;
 b) asocierea în vederea săvârşirii unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2­a şi a 3­a sau la lit. a) din prezentul articol;
 c)  falsul  şi  uzul  de  fals  săvârşite  în  scopul  de  a  ascunde  comiterea  uneia  dintre  infracţiunile  prevăzute  în  secţiunile  a  2­a  şi  a  3­a  sau  săvârşite  în
realizarea scopului urmărit printr­o asemenea infracţiune;
 d) abuzul în serviciu contra intereselor publice, săvârşit în realizarea scopului urmărit printr­o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2­a şi a 3­a;
 e)  infracţiunile  de  spălare  a  banilor,  prevăzute  în  Legea  nr.  21/1999  pentru  prevenirea  şi  sancţionarea  spălării  banilor,  atunci  când  banii,  bunurile
sau alte valori provin din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2­a şi a 3­a;
 f) contrabanda cu bunuri provenite din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2­a şi a 3­a sau săvârşită în realizarea scopului urmărit
printr­o asemenea infracţiune;
 g) infracţiunile prevăzute în Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, săvârşite în legătură cu infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2­a
şi a 3­a;
  h)  infracţiunea  de  bancrută  frauduloasă  şi  celelalte  infracţiuni  prevăzute  în  Legea  nr.  31/1990  privind  societăţile  comerciale,  republicată,  cu
modificările şi completările ulterioare, săvârşite în legătură cu infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2­a şi a 3­a;
 i) traficul de stupefiante, nerespectarea regimului armelor de foc şi al muniţiilor, traficul de persoane în scopul practicării prostituţiei, săvârşite în
legătură cu o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2­a şi a 3­a.
 Art.  18.  ­  (1)  Infracţiunile  prevăzute  la  art.  17  lit.  a)­d)  se  sancţionează  cu  pedeapsa  prevăzută  în  Codul  penal  pentru  aceste  infracţiuni,  al  cărei
maxim se majorează cu 2 ani.
 (2) Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. e) se sancţionează cu pedepsele prevăzute în Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării
banilor, al căror maxim se majorează cu 3 ani.
 (3) Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. f) se sancţionează cu pedepsele prevăzute în Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, al căror
maxim se majorează, în cazul contrabandei simple, cu 3 ani, iar în cazul contrabandei calificate, cu 5 ani.
 (4)  Infracţiunile  prevăzute  la  art.  17  lit.  g)  se  sancţionează  cu  pedepsele  prevăzute  în  Legea  nr.  87/1994  pentru  combaterea  evaziunii  fiscale,  al
căror maxim se majorează cu 2 ani.
 (5) Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. h) se sancţionează cu pedepsele prevăzute în Legea nr. 31/1990, republicată, al căror maxim se majorează
cu 2 ani.
 (6) Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. i) se sancţionează, după caz, cu pedepsele prevăzute la art. 312, 279 sau 329 din Codul penal.
SECŢIUNEA a 5­a
 Dispoziţii comune
 
  Art.  19.  ­  În  cazul  săvârşirii  infracţiunilor  la  care  se  referă  prezentul  capitol,  banii,  valorile  sau  orice  alte  bunuri  care  au  fost  date  pentru  a
determina săvârşirea infracţiunii sau pentru a răsplăti pe infractor ori cele dobândite prin săvârşirea infracţiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate
şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, se confiscă, iar dacă bunurile nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 23/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
bani.
 Art. 20. ­ În cazul în care s­a săvârşit o infracţiune dintre cele prevăzute în prezentul capitol, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.
 CAPITOLUL IV
 Dispoziţii procedurale
 SECŢIUNEA 1
 Dispoziţii generale
 Art.  21.  ­  (1)  Infracţiunile  prevăzute  de  prezenta  lege  ca  infracţiuni  de  corupţie  sau  ca  infracţiuni  asimilate  acestora  ori  ca  infracţiuni  în  legătură
directă cu infracţiunile de corupţie, dacă sunt flagrante, se urmăresc şi se judecă potrivit dispoziţiilor art. 465 şi art. 467­479 din Codul de procedură penală.
 (2) Dacă infracţiunile prevăzute la alin. (1) nu sunt flagrante, urmărirea penală şi judecata se efectuează potrivit procedurii de drept comun.
 Art. 22. ­ În cazul infracţiunilor prevăzute în secţiunea a 2­a din cap. III, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror.
 
SECŢIUNEA a 2­a
 Dispoziţii speciale privind descoperirea şi urmărirea infracţiunilor
  Art.  23.  ­  (1)  Persoanele  cu  atribuţii  de  control  sunt  obligate  să  înştiinţeze  organul  de  urmărire  penală  sau,  după  caz,  organul  de  constatare  a
săvârşirii  infracţiunilor,  abilitat  de  lege,  cu  privire  la  orice  date  din  care  rezultă  indicii  că  s­a  efectuat  o  operaţiune  sau  un  act  ilicit  ce  poate  atrage
răspunderea penală, potrivit prezentei legi.
  (2)  Persoanele  cu  atribuţii  de  control  sunt  obligate,  în  cursul  efectuării  actului  de  control,  să  procedeze  la  asigurarea  şi  conservarea  urmelor
infracţiunii, a corpurilor delicte şi a oricăror mijloace de probă ce pot servi organelor de urmărire penală.
 Art. 24. ­ Persoanele prevăzute la art. 1 lit. e), care cunosc operaţiuni ce antrenează circulaţia de capitaluri sau alte activităţi, prevăzute la art. 1,
privind sume de bani, bunuri sau alte valori ce se presupune că provin din infracţiuni de corupţie sau asimilate acestora ori din infracţiuni ce au legătură cu
acestea, au obligaţia să sesizeze organele de urmărire penală sau, după caz, organele de constatare a săvârşirii infracţiunii ori organele de control, abilitate
de lege.
 Art. 25. ­ (1) Îndeplinirea cu bună­credinţă a obligaţiilor prevăzute la art. 23 şi 24 nu constituie o încălcare a secretului profesional sau bancar şi nu
atrage răspunderea penală, civilă sau disciplinară.
  (2)  Dispoziţiile  prevăzute  la  alin.  (1)  se  aplică  chiar  dacă  cercetarea  sau  judecarea  faptelor  semnalate  a  condus  la  neînceperea  sau  încetarea
urmăririi penale ori la achitare.
 (3) Sesizările anonime nu pot fi luate în considerare.
 (4) Neîndeplinirea cu rea­credinţă a obligaţiilor prevăzute la art. 23 şi 24 constituie infracţiuni şi se pedepsesc potrivit art. 262 din Codul penal.
Art. 26. ­ Secretul bancar şi cel profesional nu sunt opozabile organelor de urmărire penală, instanţelor de judecată sau Curţii de Conturi.
 Art. 27. ­ (1) Când sunt indicii temeinice cu privire la săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute de prezenta lege, în scopul strângerii de probe
sau al identificării făptuitorului, procurorul poate să dispună pentru o durată de cel mult 30 de zile:
 a) punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora;
 b) punerea sub supraveghere sau sub ascultare a liniilor telefonice;
 c) accesul la sisteme informaţionale; d) comunicarea de acte autentice sau sub semnătură privată de documente bancare, financiare ori contabile.
 (2) Pentru motive temeinice măsurile pot fi prelungite de procuror prin ordonanţă motivată, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile.
 (3) În cursul judecăţii instanţa poate dispune prelungirea acestor măsuri prin încheiere motivată.
 Art. 28. ­ (1) Se instituie, prin prezenta lege, Secţia de combatere a corupţiei şi criminalităţii organizate, care funcţionează în cadrul Parchetului de
pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, ca structură specializată în acest domeniu la nivel naţional.
 (2)  Se  instituie,  de  asemenea,  prin  prezenta  lege  servicii  de  combatere  a  corupţiei  şi  criminalităţii  organizate  în  cadrul  parchetelor  de  pe  lângă
curţile de apel şi birouri de combatere a corupţiei şi criminalităţii organizate în cadrul parchetelor de pe lângă tribunale, ca structuri teritoriale specializate
în acest domeniu. Activitatea acestor servicii şi birouri este coordonată şi controlată de Secţia de combatere a corupţiei şi criminalităţii organizate din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
 (3) Secţia de combatere a corupţiei şi criminalităţii organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, precum şi serviciile şi
birourile  prevăzute  la  alin.  (2)  efectuează,  potrivit  Codului  de  procedură  penală  şi  altor  legi  speciale,  urmărirea  penală  privind  infracţiunile  de  corupţie
prevăzute  în  prezenta  lege,  precum  şi  infracţiunile  săvârşite  în  condiţiile  crimei  organizate.  De  asemenea,  secţia  conduce  şi  controlează  activităţile
procesuale  efectuate  de  organele  poliţiei  şi  de  alte  organe  implicate  în  descoperirea  şi  urmărirea  penală  a  acestor  infracţiuni,  supraveghind  ca  actele
îndeplinite de aceste organe să fie efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale.
 (4)  În  scopul  efectuării  cu  celeritate  şi  în  mod  temeinic  a  activităţilor  de  descoperire  şi  de  urmărire  a  infracţiunilor  de  corupţie  şi  a  infracţiunilor
asimilate  acestora,  prevăzute  în  prezenta  lege,  la  cererea  procurorului  general  al  Parchetului  de  pe  lângă  Curtea  Supremă  de  Justiţie,  organele  care  au
competenţe legale în descoperirea şi urmărirea acestor infracţiuni vor delega, timp de un an, numărul necesar de persoane specializate în acest domeniu,
pentru a îndeplini, sub directa conducere, supravegherea şi controlul nemijlocit al procurorilor din Secţia de combatere a corupţiei şi criminalităţii organizate
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, actele procesuale conferite de lege.
  (5)  Pentru  clarificarea  unor  probleme  tehnice  de  specialitate  pot  funcţiona,  în  condiţiile  alin.  (4),  pe  lângă  Secţia  de  combatere  a  corupţiei  şi
criminalităţii  organizate  din  cadrul  Parchetului  de  pe  lângă  Curtea  Supremă  de  Justiţie,  specialişti  în  domeniul  financiar,  bancar,  vamal  sau  din  alte
asemenea domenii.
 (6)  Prevederile  alin.  (4)  şi  (5)  se  aplică  în  mod  corespunzător  şi  în  cazul  structurilor  specializate  în  domeniul  corupţiei  şi  criminalităţii  organizate,
care funcţionează la nivel teritorial.
 (7) Secţia de combatere a corupţiei şi criminalităţii organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, precum şi structurile
corespunzătoare  teritoriale  vor  efectua  şi  operaţiuni  de  centralizare,  analizare  şi  valorificare  a  datelor  şi  informaţiilor  deţinute  de  ele  sau  primite  de  la
celelalte organisme implicate în lupta împotriva corupţiei şi criminalităţii organizate, constituindu­se în felul acesta o bancă de date în domeniul faptelor de
corupţie şi al criminalităţii organizate.
 (8) Structura, precum şi statele de personal şi de funcţii ale Secţiei de combatere a corupţiei şi criminalităţii organizate din cadrul Parchetului de pe
lângă  Curtea  Supremă  de  Justiţie,  ale  serviciilor  şi  birourilor  teritoriale  specializate,  se  vor  stabili  în  condiţiile  Legii  nr.  92/1992  pentru  organizarea
judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare.
Art. 29. ­ (1) Pentru judecarea infracţiunilor de corupţie şi a infracţiunilor asimilate acestora, prevăzute în prezenta lege, pot fi constituite complete
specializate, potrivit art. 15 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare.
 (2)  Judecătorii  care  compun  aceste  complete  specializate,  procurorii  care  funcţionează  în  cadrul  Secţiei  de  combatere  a  corupţiei  şi  criminalităţii
organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, al serviciilor şi birourilor teritoriale specializate, precum şi persoanele prevăzute
la art. 28 alin. (4), (5) şi (6) vor primi, pe lângă celelalte drepturi băneşti, un spor de 30% din salariul de bază.
 
 SECŢIUNEA a 3­a
 Dispoziţii comune
 Art. 30. ­ Hotărârea judecătorească definitivă de condamnare sau de achitare se poate publica în ziarele centrale sau, după caz, locale, menţionate
în hotărâre.
 Art. 31. ­ Prevederile prezentei legi se completează, în ceea ce priveşte urmărirea şi judecata, cu dispoziţiile Codului de procedură penală.
 
 CAPITOLUL V
 Dispoziţii finale
 Art.  32.  ­  În  cazul  actelor  juridice  încheiate  cu  încălcarea  prevederilor  prezentei  legi  sunt  aplicabile  dispoziţiile  art.  14­22  din  Codul  de  procedură
penală.
 Art. 33. ­ Orice prevedere contrară prezentei legi se abrogă.
 
Lege nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor
publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 279 din 21 aprilie 2003
 
 CARTEA I
 Reglementări generale pentru prevenirea şi combaterea corupţiei
 
TITLUL IV
 Conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor în exercitarea
 demnităţilor publice şi funcţiilor publice
 
 CAPITOLUL I
 Dispoziţii generale
 Art.  68.  ­  Prezentul  titlu  reglementează  conflictul  de  interese  şi  regimul  incompatibilităţilor  ce  pot  interveni  în  exercitarea  demnităţilor  publice  şi
funcţiilor publice.

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 24/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
 Art. 69. ­ (1) Prevederile prezentului titlu se aplică persoanelor care exercită următoarele demnităţi publice şi funcţii publice:
 a) Preşedinte al României;
 b) deputat şi senator;
 c) consilier prezidenţial şi consilier de stat din Administraţia Prezidenţială;
 d) prim­ministru, ministru, ministru delegat, secretar de stat, subsecretar de stat şi funcţiile asimilate acestora, prefect şi subprefect;
 e) magistraţi;
 f) aleşi locali;
 g) funcţionari publici.
(2)  Funcţiile  asimilate  celor  de  ministru,  secretar  de  stat  şi  subsecretar  de  stat  din  cadrul  unor  autorităţi  publice  centrale  sunt  cele  prevăzute  în
actele normative privind organizarea şi funcţionarea acestor autorităţi.
 (3) Prin aleşi locali se înţelege primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor
judeţene, consilierii locali şi consilierii judeţeni.
 
 CAPITOLUL II
 Conflictul de interese
 
 SECŢIUNEA 1
 Definiţie şi principii
 Art. 70. ­ Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal
de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.
 Art. 71. ­ Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea,
integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public.
SECŢIUNEA a 2­a
 Conflictul de interese în exercitarea funcţiei de membru al Guvernului
 şi a altor funcţii publice de autoritate din administraţia
 publică centrală şi locală
 Art. 72. ­ (1) Persoana care exercită funcţia de membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat sau funcţii asimilate acestora, prefect
ori  subprefect  este  obligată  să  nu  emită  un  act  administrativ  sau  să  nu  încheie  un  act  juridic  ori  să  nu  ia  sau  să  nu  participe  la  luarea  unei  decizii  în
exercitarea funcţiei publice de autoritate, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I.
 (2) Obligaţiile prevăzute în alin. (1) nu privesc emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative.
 Art. 73. ­ (1) Încălcarea obligaţiilor prevăzute în art. 72 alin. (1) constituie abatere administrativă, dacă nu este o faptă mai gravă, potrivit legii.
 (2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate prin încălcarea obligaţiilor prevăzute în art. 72 alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.
  (3)  Verificarea  sesizărilor  privind  încălcarea  obligaţiilor  prevăzute  în  art.  72  alin.  (1)  se  face  de  către  Corpul  de  control  al  primului­ministru.
Rezultatul verificărilor se prezintă primului­ministru, care dispune, prin decizie, asupra măsurilor ce se impun.
  (4)  Dacă  din  verificările  efectuate  potrivit  alin.  (3)  rezultă  că  cel  în  cauză  a  realizat  foloase  materiale  prin  săvârşirea  abaterii  administrative
prevăzute  la  alin.  (1),  primul­ministru  dispune,  după  caz,  sesizarea  organelor  de  urmărire  penală  competente  sau  a  comisiilor  competente  de  cercetare  a
averii, constituite potrivit Legii nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de
control şi a funcţionarilor publici.
  (5)  Decizia  primului­ministru  poate  fi  atacată  la  Curtea  de  Apel  Bucureşti  ­  Secţia  de  contencios  administrativ,  în  termen  de  15  zile  de  la
comunicare. Hotărârea curţii de apel este supusă recursului.
 (6) Hotărârea judecătorească irevocabilă sau, după caz, decizia primului­ministru, neatacată în termenul prevăzut la alin. (5), se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
 (7) Persoana care a săvârşit o abatere administrativă constatată potrivit alin. (3)­(6) este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie publică
dintre cele prevăzute la art. 72 alin. (1) pentru o perioadă de 3 ani de la data publicării hotărârii judecătoreşti sau, după caz, a deciziei primului­ministru.
Art. 74. ­ (1) În cazul conflictului de interese prevăzut în prezenta secţiune, primul­ministru poate fi sesizat de orice persoană sau se poate sesiza din
oficiu.
  (2)  Persoanei  care  a  sesizat  conflictul  de  interese  i  se  comunică,  în  scris,  modul  de  soluţionare  a  sesizării,  în  termen  de  30  de  zile  de  la  data
soluţionării acesteia.
  Art.  75.  ­  Persoana  care  se  consideră  vătămată  într­un  drept  al  său  ori  într­un  interes  legitim  ca  urmare  a  existenţei  unui  conflict  de  interese
prevăzut în prezenta secţiune se poate adresa instanţei de judecată competente, potrivit legii, în funcţie de natura actului emis sau încheiat.
 
 SECŢIUNEA a 3­a
 Conflictul de interese privind aleşii locali
 Art. 76. ­ (1) Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu
încheie  un  act  juridic  ori  să  nu  emită  o  dispoziţie,  în  exercitarea  funcţiei,  care  produce  un  folos  material  pentru  sine,  pentru  soţul  său  ori  rudele  sale  de
gradul I.
  (2)  Actele  administrative  emise  sau  actele  juridice  încheiate  ori  dispoziţiile  emise  cu  încălcarea  obligaţiilor  prevăzute  la  alin.  (1)  sunt  lovite  de
nulitate absolută.
 (3)  Dacă  în  urma  controlului  asupra  legalităţii  actelor  juridice  încheiate  sau  emise  de  persoanele  prevăzute  la  alin.  (1)  rezultă  că  alesul  local  în
cauză  a  realizat  foloase  materiale,  prefectul  dispune,  după  caz,  sesizarea  organelor  de  urmărire  penală  competente  sau  a  comisiilor  competente  de
cercetare  a  averii,  constituite  potrivit  Legii  nr.  115/1996  pentru  declararea  şi  controlul  averii  demnitarilor,  magistraţilor,  a  unor  persoane  cu  funcţii  de
conducere şi de control şi a funcţionarilor publici.
 (4)  Orice  persoană  interesată  poate  sesiza,  în  scris,  prefectul  în  legătură  cu  faptele  prevăzute  la  alin.  (1).  Dispoziţiile  alin.  (3)  se  aplică  în  mod
corespunzător.
 Art. 77. ­ Conflictele de interese pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene sau consilierii locali şi judeţeni sunt prevăzute în art. 47 din
Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
  Art.  78.  ­  Persoana  care  se  consideră  vătămată  într­un  drept  al  său  ori  într­un  interes  legitim  ca  urmare  a  existenţei  unui  conflict  de  interese
prevăzut în prezenta secţiune se poate adresa instanţei de judecată competente, potrivit legii, în funcţie de natura actului emis sau încheiat.
 
SECŢIUNEA a 4­a
Conflictul de interese privind funcţionarii publici
 Art. 79. ­ (1) Funcţionarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situaţii:
 a)  este  chemat  să  rezolve  cereri,  să  ia  decizii  sau  să  participe  la  luarea  deciziilor  cu  privire  la  persoane  fizice  şi  juridice  cu  care  are  relaţii  cu
caracter patrimonial;
 b) participă în cadrul aceleiaşi comisii, constituite conform legii, cu funcţionari publici care au calitatea de soţ sau rudă de gradul I;
 c) interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice.
 (2) În cazul existenţei unui conflict de interese, funcţionarul public este obligat să se abţină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea
la luarea unei decizii şi să­l informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru
exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţă.
 (3)  În  cazurile  prevăzute  la  alin.  (1),  conducătorul  autorităţii  sau  instituţiei  publice,  la  propunerea  şefului  ierarhic  căruia  îi  este  subordonat  direct
funcţionarul public în cauză, va desemna un alt funcţionar public, care are aceeaşi pregătire şi nivel de experienţă.
 (4) Încălcarea dispoziţiilor alin. (2) poate atrage, după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, civilă ori penală, potrivit legii.
 
 CAPITOLUL III
 Incompatibilităţi
SECŢIUNEA 1
 Dispoziţii generale
 Art.  80.  ­  Incompatibilităţile  privind  demnităţile  publice  şi  funcţiile  publice  sunt  cele  reglementate  de  Constituţie,  de  legea  aplicabilă  autorităţii  sau
instituţiei  publice  în  care  persoanele  ce  exercită  o  demnitate  publică  sau  o  funcţie  publică  îşi  desfăşoară  activitatea,  precum  şi  de  dispoziţiile  prezentului
titlu.
 
 SECŢIUNEA a 2­a
 Incompatibilităţi privind calitatea de parlamentar
 Art.  81.  ­  (1)  Calitatea  de  deputat  sau  de  senator  este  incompatibilă  cu  exercitarea  oricărei  funcţii  publice  de  autoritate,  potrivit  Constituţiei,  cu
excepţia celei de membru al Guvernului.
 (2)  Prin  funcţii  publice  de  autoritate,  incompatibile  cu  calitatea  de  deputat  sau  de  senator,  se  înţelege  funcţiile  din  administraţia  publică  asimilate
celor de ministru, funcţiile de secretar de stat, subsecretar de stat şi funcţiile asimilate celor de secretar de stat şi subsecretar de stat din cadrul organelor

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 25/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor, funcţiile din Administraţia Prezidenţială, din aparatul de lucru al Parlamentului şi al Guvernului,
funcţiile  de  conducere  specifice  ministerelor,  celorlalte  autorităţi  şi  instituţii  publice,  funcţiile  de  consilieri  locali  şi  consilieri  judeţeni,  de  prefecţi  şi
subprefecţi  şi  celelalte  funcţii  de  conducere  din  aparatul  propriu  al  prefecturilor,  funcţiile  de  primar,  viceprimar  şi  secretar  ai  unităţilor  administrativ­
teritoriale, funcţiile de conducere şi execuţie din serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi celorlalte organe din unităţile administrativ­teritoriale şi
din aparatul propriu şi serviciile publice ale consiliilor judeţene şi consiliilor locale, precum şi funcţiile care, potrivit legii, nu permit persoanelor care le deţin
să candideze în alegeri.
Art. 82. ­ (1) Calitatea de deputat şi senator este, de asemenea, incompatibilă cu:
 a)  funcţia  de  preşedinte,  vicepreşedinte,  director  general,  director,  administrator,  membru  al  consiliului  de  administraţie  sau  cenzor  la  societăţile
comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice;
 b) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la societăţile comerciale prevăzute la lit. a);
 c) funcţia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăţilor comerciale prevăzute la lit. a);
 d) funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale;
 e) calitatea de comerciant persoană fizică;
 f) calitatea de membru al unui grup de interes economic;
 g) o funcţie publică încredinţată de un stat străin, cu excepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte.
  (2)  În  mod  excepţional,  Biroul  permanent  al  Camerei  Deputaţilor  sau  Senatului,  la  propunerea  Guvernului  şi  cu  avizul  comisiilor  juridice,  poate
aproba participarea deputatului sau a senatorului ca reprezentant al statului în adunarea generală a acţionarilor ori ca membru în consiliul de administraţie
al  regiilor  autonome,  companiilor  sau  societăţilor  naţionale,  instituţiilor  publice  ori  al  societăţilor  comerciale,  inclusiv  băncile  sau  alte  instituţii  de  credit,
societăţile de asigurare şi cele financiare, de interes strategic sau în cazul în care un interes public impune aceasta.
 (3) Deputaţii şi senatorii pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar­artistice.
 Art. 83. ­ (1) Deputatul sau senatorul care la data intrării în vigoare a prezentului titlu se află în una dintre incompatibilităţile prevăzute de art. 81 şi
82 va informa, în termen de 15 zile, Biroul permanent al Camerei din care face parte.
 (2) În termen de 60 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1), deputatul sau senatorul va opta între mandatul de parlamentar şi funcţia
care generează incompatibilitatea, demisionând din una dintre funcţii.
 (3)  După  expirarea  termenului  prevăzut  la  alin.  (2),  dacă  starea  de  incompatibilitate  continuă  să  existe,  deputatul  sau  senatorul  este  considerat
demisionat din funcţia de deputat sau de senator. Demisia se aduce la cunoştinţa Camerei din care face parte parlamentarul. Hotărârea Camerei prin care
se constată demisia se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
 (4) Procedura de constatare a incompatibilităţii este cea prevăzută în Regulamentul Camerei Deputaţilor şi în Regulamentul Senatului.
 
 SECŢIUNEA a 3­a
 Incompatibilităţi privind funcţia de membru al Guvernului şi alte
 funcţii publice de autoritate din administraţia
 publică centrală şi locală
Art. 84. ­ (1) Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu:
 a) orice altă funcţie publică de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator ori a altor situaţii prevăzute de Constituţie;
 b) o funcţie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiilor cu scop comercial;
 c)  funcţia  de  preşedinte,  vicepreşedinte,  director  general,  director,  administrator,  membru  al  consiliului  de  administraţie  sau  cenzor  la  societăţile
comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice;
 d) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la societăţile comerciale prevăzute la lit. c);
 e) funcţia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăţilor comerciale prevăzute la lit. c);
 f) funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale;
 g) calitatea de comerciant persoană fizică;
 h) calitatea de membru al unui grup de interes economic;
 i) o funcţie publică încredinţată de un stat străin, cu excepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte.
 (2) Funcţia de secretar de stat, funcţia de subsecretar de stat şi funcţiile asimilate acestora sunt incompatibile cu exercitarea altei funcţii publice de
autoritate, precum şi cu exercitarea funcţiilor prevăzute la alin. (1) lit. b)­i).
 (3) În mod excepţional, Guvernul poate aproba participarea persoanelor prevăzute la alin. (1) şi (2) ca reprezentanţi ai statului în adunarea generală
a  acţionarilor  ori  ca  membri  în  consiliul  de  administraţie  al  regiilor  autonome,  companiilor  sau  societăţilor  naţionale,  instituţiilor  publice  ori  al  societăţilor
comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, de interes strategic sau în cazul în care un interes public
impune aceasta.
  (4)  Membrii  Guvernului,  secretarii  de  stat,  subsecretarii  de  stat  şi  persoanele  care  îndeplinesc  funcţii  asimilate  acestora  pot  exercita  funcţii  sau
activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar­artistice.
Art. 85. ­ (1) Funcţia de prefect şi subprefect este incompatibilă cu:
 a) calitatea de deputat sau senator;
 b) funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti;
 c) funcţia de consilier local sau consilier judeţean;
 d) o funcţie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiilor cu scop comercial;
 e)  funcţia  de  preşedinte,  vicepreşedinte,  director  general,  director,  administrator,  membru  al  consiliului  de  administraţie  sau  cenzor  la  societăţile
comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice;
 f) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la societăţile comerciale prevăzute la lit. e);
 g) funcţia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăţilor comerciale prevăzute la lit. e);
 h) funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale;
 i) calitatea de comerciant persoană fizică;
 j) calitatea de membru al unui grup de interes economic;
 k) o funcţie publică încredinţată de un stat străin, cu excepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte.
 (2) Prefecţii şi subprefecţii pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar­artistice.
 Art. 86. ­ (1) Persoana care exercită una dintre funcţiile publice de autoritate prevăzute la art. 84 şi 85 este obligată, la data depunerii jurământului
sau, după caz, la data numirii în funcţie, să declare că nu se află în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege.
 (2)  În  cazul  în  care,  în  timpul  exercitării  funcţiei  publice  de  autoritate  prevăzute  la  art.  84  şi  85,  apare  unul  dintre  cazurile  de  incompatibilitate
prevăzute de lege, se procedează după cum urmează:
 a) pentru funcţia de prim­ministru, ministru şi ministru delegat, se aplică dispoziţiile corespunzătoare din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi
funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor;
  b)  pentru  funcţia  de  secretar  de  stat,  subsecretar  de  stat  şi  funcţiile  asimilate  acestora,  precum  şi  pentru  funcţia  de  prefect  şi  subprefect,
constatarea  cazului  de  incompatibilitate  se  face  de  ministrul  administraţiei  publice,  care  îl  va  informa  pe  primul­ministru,  pentru  a  dispune  măsurile
necesare.
 
SECŢIUNEA a 4­a
 Incompatibilităţi privind aleşii locali
  Art.  87.  ­  (1)  Funcţia  de  primar  şi  viceprimar,  primar  general  şi  viceprimar  al  municipiului  Bucureşti,  preşedinte  şi  vicepreşedinte  al  consiliului
judeţean este incompatibilă cu:
 a) funcţia de consilier local;
 b) funcţia de prefect sau subprefect;
 c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia;
 d)  funcţia  de  preşedinte,  vicepreşedinte,  director  general,  director,  manager,  administrator,  membru  al  consiliului  de  administraţie  ori  cenzor  sau
orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la
regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice;
 e) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la o societate comercială;
 f) funcţia de reprezentant al unităţii administrativ­teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al
statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional;
 g) calitatea de comerciant persoană fizică;
 h) calitatea de membru al unui grup de interes economic;
 i) calitatea de deputat sau senator;
 j) funcţia de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat sau o altă funcţie asimilată acestora;
 k) orice alte funcţii publice sau activităţi remunerate, în ţară sau în străinătate, cu excepţia funcţiei de cadru didactic sau a funcţiilor în cadrul unor
asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale.
  (2)  Primarii  şi  viceprimarii,  primarul  general  şi  viceprimarii  municipiului  Bucureşti  nu  pot  deţine,  pe  durata  exercitării  mandatului,  funcţia  de
consilier judeţean.

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 26/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
 (3) Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării
ştiinţifice şi al creaţiei literar­artistice.
Art. 88. ­ (1) Funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu:
 a) funcţia de primar sau viceprimar;
 b) funcţia de prefect sau subprefect;
 c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu
al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv;
  d)  funcţia  de  preşedinte,  vicepreşedinte,  director  general,  director,  manager,  asociat,  administrator,  membru  al  consiliului  de  administraţie  sau
cenzor  la  regiile  autonome  şi  societăţile  comerciale  de  interes  local  înfiinţate  sau  aflate  sub  autoritatea  consiliului  local  ori  a  consiliului  judeţean  respectiv
sau la regiile autonome şi societăţile comerciale de interes naţional care îşi au sediul sau care deţin filiale în unitatea administrativ­teritorială respectivă;
 e)  funcţia  de  preşedinte  sau  de  secretar  al  adunărilor  generale  ale  acţionarilor  sau  asociaţilor  la  o  societate  comercială  de  interes  local  ori  la  o
societate comercială de interes naţional care îşi are sediul sau care deţine filiale în unitatea administrativ­teritorială respectivă;
 f) funcţia de reprezentant al statului la o societate comercială care îşi are sediul ori care deţine filiale în unitatea administrativ­teritorială respectivă;
 g) calitatea de deputat sau senator;
 h) funcţia de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat şi funcţiile asimilate acestora.
 (2) O persoană nu poate exercita în acelaşi timp un mandat de consilier local şi un mandat de consilier judeţean.
 Art. 89. ­ (1) Calitatea de ales local este incompatibilă şi cu calitatea de acţionar semnificativ la o societate comercială înfiinţată de consiliul local,
respectiv de consiliul judeţean.
 (2) Incompatibilitatea există şi în situaţia în care soţul sau rudele de gradul I ale alesului local deţin calitatea de acţionar semnificativ la unul dintre
agenţii economici prevăzuţi la alin. (1).
 (3) Prin acţionar semnificativ se înţelege persoana care exercită drepturi aferente unor acţiuni care, cumulate, reprezintă cel puţin 10% din capitalul
social sau îi conferă cel puţin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală.
Art. 90. ­ (1) Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator,
membru  al  consiliului  de  administraţie  sau  cenzor  ori  alte  funcţii  de  conducere,  precum  şi  calitatea  de  acţionar  sau  asociat  la  societăţile  comerciale  cu
capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ­teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii,
de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau
regiile  autonome  de  interes  local  aflate  în  subordinea  ori  sub  autoritatea  consiliului  local  sau  judeţean  respectiv  ori  cu  societăţile  comerciale  înfiinţate  de
consiliile locale sau consiliile judeţene respective.
 (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care funcţiile sau calităţile respective sunt deţinute de soţul sau rudele de gradul I ale alesului local.
 Art. 91. ­ (1) Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui
de­al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într­o funcţie incompatibilă cu cea de ales local.
  (2)  În  cazul  prevăzut  la  art.  89,  incompatibilitatea  cu  calitatea  de  ales  local  intervine  la  data  la  care  alesul  local,  soţul  sau  ruda  de  gradul  I  a
acestuia devin acţionari.
 (3) Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15
zile  de  la  numirea  sau  alegerea  în  această  funcţie.  Alesul  local  care  devine  incompatibil  prin  aplicarea  prevederilor  prezentei  secţiuni  este  obligat  să
demisioneze din una dintre funcţiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
 (4) În situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele două funcţii incompatibile în termenul prevăzut la
alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz,
60 de zile, la propunerea secretarului unităţii administrativ­teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unităţii administrativ­teritoriale.
 (5) Ordinul emis de prefect potrivit alin. (4) poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ competentă.
  (6)  În  cazul  primarilor,  prefectul  va  propune  Guvernului  stabilirea  datei  pentru  alegerea  unui  nou  primar,  iar  în  cazul  consilierilor  locali  şi
consilierilor  judeţeni,  se  va  proceda  la  validarea  mandatului  unui  supleant,  potrivit  prevederilor  Legii  nr.  70/1991  privind  alegerile  locale,  republicată,  cu
modificările şi completările ulterioare.
 Art. 92. ­ (1) Încălcarea dispoziţiilor art. 90 atrage încetarea de drept a mandatului de ales local la data încheierii contractelor.
 (2) Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au contracte încheiate cu încălcarea art. 90 au obligaţia ca, în termen de 60 de zile de la intrarea în
vigoare a prezentei legi, să renunţe la contractele încheiate. Orice persoană poate sesiza secretarul unităţii administrativ­teritoriale.
 (3) Încălcarea obligaţiei prevăzute la alin. (2) atrage încetarea de drept a mandatului de ales local.
  (4)  Constatarea  încetării  mandatului  de  consilier  local  sau  consilier  judeţean  se  face  prin  ordin  al  prefectului,  la  propunerea  secretarului  unităţii
administrativ­teritoriale.
 (5) Ordinul emis de prefect potrivit alin. (4) poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ competentă.
 (6)  Prevederile  alin.  (1)  şi  (3)  nu  se  aplică  dacă,  până  la  emiterea  ordinului  de  către  prefect,  se  face  dovada  că  încălcarea  dispoziţiilor  art.  90  a
încetat.
Art.  93.  ­  (1)  Prevederile  art.  90  se  aplică  şi  persoanelor  încadrate  cu  contract  individual  de  muncă  în  aparatul  propriu  al  consiliului  local  sau  al
consiliului judeţean ori la regiile autonome aflate sub autoritatea consiliilor respective sau la societăţile înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene
respective.
 (2) Încălcarea de către persoanele prevăzute la alin. (1) a dispoziţiilor art. 90 atrage încetarea de drept a raporturilor de muncă.
  (3)  Constatarea  încetării  raporturilor  de  muncă  se  face  prin  ordin  sau  dispoziţie  a  conducătorilor  autorităţilor  publice  sau  ai  agenţilor  economici
prevăzuţi la alin. (1). Prevederile art. 92 alin. (6) se aplică în mod corespunzător.
 
 SECŢIUNEA a 5­a
 Incompatibilităţi privind funcţionarii publici
 Art. 94. ­ (1) Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de
demnitate publică.
 (2) Funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează:
 a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice;
 b) în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepţia cazului în care funcţionarul public este suspendat din funcţia publică, în condiţiile legii, pe durata
numirii sale;
  c)  în  cadrul  regiilor  autonome,  societăţilor  comerciale  ori  în  alte  unităţi  cu  scop  lucrativ,  din  sectorul  public  sau  privat,  în  cadrul  unei  asociaţii
familiale sau ca persoană fizică autorizată;
 d) în calitate de membru al unui grup de interes economic.
 (3) Funcţionarii publici care, în exercitarea funcţiei publice, au desfăşurat activităţi de monitorizare şi control cu privire la societăţi comerciale sau
alte  unităţi  cu  scop  lucrativ  de  natura  celor  prevăzute  la  alin.  (2)  lit.  c)  nu  pot  să­şi  desfăşoare  activitatea  şi  nu  pot  acorda  consultanţă  de  specialitate  la
aceste societăţi timp de 3 ani după ieşirea din corpul funcţionarilor publici.
  (4)  Funcţionarii  publici  nu  pot  fi  mandatari  ai  unor  persoane  în  ceea  ce  priveşte  efectuarea  unor  acte  în  legătură  cu  funcţia  publică  pe  care  o
exercită.
 (5) În situaţia prevăzută la alin. (2) lit. b), la încheierea mandatului demnitarului, funcţionarul public este reîncadrat în funcţia publică deţinută sau
într­o funcţie similară.
Art. 95. ­ (1) Nu sunt permise raporturile ierarhice directe în cazul în care funcţionarii publici respectivi sunt soţi sau rude de gradul I.
 (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care şeful ierarhic direct are calitatea de demnitar.
 (3)  Persoanele  care  se  află  în  una  dintre  situaţiile  prevăzute  la  alin.  (1)  sau  (2)  vor  opta,  în  termen  de  60  de  zile,  pentru  încetarea  raporturilor
ierarhice directe sau renunţarea la calitatea de demnitar.
 (4) Orice persoană poate sesiza existenţa situaţiilor prevăzute la alin. (1) sau (2).
 (5)  Situaţiile  prevăzute  la  alin.  (1)  şi  neîndeplinirea  obligaţiei  prevăzute  la  alin.  (3)  se  constată  de  către  şeful  ierarhic  superior  al  funcţionarilor
publici respectivi, care dispune încetarea raporturilor ierarhice directe dintre funcţionarii publici soţi sau rude de gradul I.
 (6)  Situaţiile  prevăzute  la  alin.  (2)  şi  neîndeplinirea  obligaţiei  prevăzute  la  alin.  (3)  se  constată,  după  caz,  de  către  primul­ministru,  ministru  sau
prefect, care dispune încetarea raporturilor ierarhice directe dintre demnitar şi funcţionarul public soţ sau rudă de gradul I.
 Art. 96. ­ (1) Funcţionarii publici pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar­artistice.
  (2)  În  situaţia  funcţionarilor  publici  care  desfăşoară  activităţile  prevăzute  la  alin.  (1),  documentele  care  alcătuiesc  dosarul  profesional  sunt
gestionate de către autoritatea sau instituţia publică la care aceştia sunt numiţi.
 Art. 97. ­ (1) Funcţionarul public poate candida pentru o funcţie eligibilă sau poate fi numit într­o funcţie de demnitate publică.
 (2) Raportul de serviciu al funcţionarului public se suspendă:
 a) pe durata campaniei electorale, până în ziua ulterioară alegerilor, dacă nu este ales;
 b) până la încetarea funcţiei eligibile sau a funcţiei de demnitate publică, în cazul în care funcţionarul public a fost ales sau numit.
 Art. 98. ­ (1) Funcţionarii publici pot fi membri ai partidelor politice legal constituite.
 (2)  Funcţionarilor  publici  le  este  interzis  să  fie  membri  ai  organelor  de  conducere  ale  partidelor  politice  şi  să  exprime  sau  să  apere  în  mod  public
poziţiile unui partid politic.
 (3) Funcţionarii publici care, potrivit legii, fac parte din categoria înalţilor funcţionari publici nu pot fi membri ai unui partid politic, sub sancţiunea

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 27/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
destituirii din funcţia publică.
 
CAPITOLUL IV
 Alte conflicte de interese şi incompatibilităţi
 Art.  99.  ­  (1)  Persoanelor  care  exercită  următoarele  demnităţi  publice  şi  funcţii  publice  de  autoritate  din  cadrul  autorităţilor  şi  instituţiilor  aflate
exclusiv sub control parlamentar:
 a) membrii Curţii de Conturi;
 b) preşedintele Consiliului Legislativ şi preşedinţii de secţie;
 c) Avocatul Poporului şi adjuncţii săi;
 d) membrii Consiliului Concurenţei;
 e) membrii Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare;
 f) guvernatorul, prim­viceguvernatorul, viceguvernatorii, membrii consiliului de administraţie şi angajaţii cu funcţii de conducere ai Băncii Naţionale
a României;
 g) directorul Serviciului Român de Informaţii, primadjunctul şi adjuncţii săi;
 h) directorul Serviciului de Informaţii Externe şi adjuncţii săi;
 i) membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;
 j) membrii Consiliului Naţional al Audiovizualului;
 k) membrii consiliilor de administraţie şi ai comitetelor directoare ale Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune;
 l) membrii Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii;
  m)  directorul  general  şi  membrii  consiliului  director  al  Agenţiei  Naţionale  de  Presă  ROMPRES  li  se  aplică  dispoziţiile  art.  72  şi  regimul
incompatibilităţilor prevăzut în prezentul titlu pentru miniştri şi, respectiv, secretari de stat, precum şi incompatibilităţile prevăzute în legi speciale.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar­artistice.
 (3) Dispoziţiile art. 73 şi 74 se aplică în mod corespunzător şi persoanelor prevăzute la alin. (1) de către comisiile de specialitate ale Parlamentului.
 (4)  Persoanele  care  ocupă  demnităţile  publice  şi  funcţiile  publice  de  autoritate  din  cadrul  autorităţilor  şi  instituţiilor  prevăzute  la  alin.  (1),  dacă  se
află într­un caz de incompatibilitate, vor informa, în termen de 15 zile, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi, respectiv, Senatului.
  (5)  În  termen  de  60  de  zile  de  la  expirarea  termenului  prevăzut  la  alin.  (4),  persoanele  care  exercită  demnităţile  publice  şi  funcţiile  publice
prevăzute  la  alin.  (1)  vor  opta  între  aceste  funcţii  şi  cele  care  sunt  incompatibile  cu  acestea,  demisionând  din  funcţia  care  a  generat  cazul  de
incompatibilitate.
 (6) După expirarea termenului prevăzut la alin. (5), dacă starea de incompatibilitate continuă să existe, persoana care ocupă funcţia sau demnitatea
publică  este  considerată  demisionată  din  această  funcţie.  Demisia  se  aduce  la  cunoştinţa  Camerei  Deputaţilor  şi,  respectiv,  Senatului.  Hotărârea  Camerei
prin care se constată demisia se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
  Art.  100.  ­  (1)  Consilierilor  prezidenţiali  şi  consilierilor  de  stat  din  Administraţia  Prezidenţială  li  se  aplică  dispoziţiile  art.  72  şi  regimul
incompatibilităţilor prevăzut în prezentul titlu pentru miniştri şi, respectiv, secretari de stat.
 (2)  Consilierii  prezidenţiali  şi  consilierii  de  stat  din  Administraţia  Prezidenţială  pot  exercita  funcţii  sau  activităţi  în  domeniul  didactic,  al  cercetării
ştiinţifice şi al creaţiei literar­artistice.
 (3) Dispoziţiile art. 73 şi 74 se aplică în mod corespunzător şi persoanelor prevăzute la alin. (1) de către Preşedintele României.
 (4)  Procedurile  de  constatare  a  incompatibilităţilor  pentru  persoanele  prevăzute  la  alin.  (1)  sunt  cele  stabilite  prin  Regulamentul  de  organizare  şi
funcţionare al Administraţiei Prezidenţiale.
 
CAPITOLUL V
 Reglementări privind magistraţii
  Art.  101.  ­  Funcţia  de  judecător  şi  procuror  este  incompatibilă  cu  orice  altă  funcţie  publică  sau  privată,  cu  excepţia  funcţiilor  didactice  din
învăţământul superior.
 Art. 102. ­ Magistraţilor le este interzis:
 a) să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură;
 b) să aibă calitatea de asociat, membru în organele de conducere, administrare sau control la societăţi civile, societăţi comerciale, inclusiv bănci sau
alte instituţii de credit, societăţi de asigurare sau financiare, companii naţionale, societăţi naţionale ori regii autonome;
 c) să desfăşoare activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse;
 d) să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.
 Art. 103. ­ (1) Magistraţii nu se subordonează scopurilor şi doctrinelor politice.
 (2) Magistraţii nu pot să facă parte din partide politice ori să desfăşoare activităţi cu caracter politic.
 (3) Magistraţii au obligaţia ca, în exercitarea atribuţiilor, să se abţină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice.
 Art. 104. ­ Magistraţilor le este interzisă orice manifestare contrară demnităţii funcţiei pe care o ocupă ori de natură să afecteze imparţialitatea sau
prestigiul acesteia.
 Art. 105. ­ (1) Magistraţilor le este interzis să participe la judecarea unei cauze, în calitate de judecător sau procuror:
 a) dacă sunt soţi sau rude până la gradul IV inclusiv între ei;
 b) dacă ei, soţii sau rudele lor până la gradul IV inclusiv au vreun interes în cauză.
 (2)  Dispoziţiile  alin.  (1)  se  aplică  şi  magistratului  care  participă,  în  calitate  de  judecător  sau  procuror,  la  judecarea  unei  cauze  în  căile  de  atac,
atunci când soţul sau ruda până la gradul IV inclusiv a magistratului a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea în fond a acelei cauze.
  (3)  Dispoziţiile  alin.  (1)  şi  (2)  se  completează  cu  prevederile  Codului  de  procedură  civilă  şi  ale  Codului  de  procedură  penală  referitoare  la
incompatibilităţi, abţinere şi recuzare.
Art.  106.  ­  (1)  Judecătorul  care  devine  avocat  nu  poate  pune  concluzii  la  instanţa  unde  a  funcţionat,  timp  de  2  ani  de  la  încetarea  calităţii  de
judecător.
 (2) Procurorul care devine avocat nu poate acorda asistenţă juridică la organele de urmărire penală din localitatea unde a funcţionat, timp de 2 ani
de la încetarea calităţii de procuror.
 Art.  107.  ­  Magistraţii  au  obligaţia  de  a  aduce  de  îndată  la  cunoştinţa  preşedintelui  instanţei  sau,  după  caz,  a  procurorului  general  în  subordinea
căruia  funcţionează  orice  ingerinţă  în  actul  de  justiţie,  de  natură  politică  sau  economică,  din  partea  unei  persoane  fizice  sau  juridice  ori  a  unui  grup  de
persoane.
 Art. 108. ­ (1) Încălcarea dispoziţiilor art. 101­105 şi 107 constituie abateri disciplinare şi se sancţionează, în raport cu gravitatea abaterilor, cu:
 a) suspendarea din funcţie pe timp de maximum 6 luni;
 b) îndepărtarea din magistratură.
 (2) Sancţiunile disciplinare se aplică de către Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit procedurii stabilite în Legea nr. 92/1992 pentru organizarea
judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
 (3) Judecătorul sau procurorul sancţionat cu îndepărtarea din magistratură nu poate ocupa nici o funcţie de specialitate juridică timp de 3 ani.
 Art.  109.  ­  (1)  Magistraţii  pot  participa  la  elaborarea  de  publicaţii  sau  studii  de  specialitate,  a  unor  lucrări  literare  ori  ştiinţifice  sau  la  emisiuni
audiovizuale, cu excepţia celor cu caracter politic.
  (2)  Magistraţii  pot  fi  membri  ai  unor  comisii  de  examinare  sau  de  elaborare  a  unor  proiecte  de  acte  normative,  a  unor  documente  interne  sau
internaţionale.
 Art. 110. ­ Dispoziţiile art. 101­104, 107 şi 109 se aplică în mod corespunzător şi judecătorilor Curţii Constituţionale.
 
 CAPITOLUL VI
 Dispoziţii comune
Art.  111.  ­  (1)  Persoanele  care  exercită  demnităţile  publice  şi  funcţiile  publice  prevăzute  în  prezentul  titlu  vor  depune  o  declaraţie  de  interese,  pe
propria răspundere, cu privire la funcţiile şi activităţile pe care le desfăşoară, cu excepţia celor legate de mandatul sau funcţia publică pe care o exercită.
 (2) Funcţiile şi activităţile care se includ în declaraţia de interese sunt:
 a) funcţiile deţinute în cadrul unor asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale ori partide politice;
 b) activităţile profesionale remunerate;
 c) calitatea de acţionar sau asociat la societăţi comerciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de credit, societăţi de asigurare şi financiare.
 (3) Persoanele prevăzute la alin. (1), care nu îndeplinesc alte funcţii sau nu desfăşoară alte activităţi decât cele legate de mandatul sau funcţia pe
care o exercită, depun o declaraţie în acest sens.
 Art. 112. ­ (1) Declaraţia de interese se depune în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi sau în termen de 15 zile de la
data validării mandatului ori, după caz, de la data numirii în funcţie.
 (2) Persoanele care exercită demnităţile publice şi funcţiile publice prevăzute în prezentul titlu vor actualiza declaraţiile de interese ori de câte ori
intervin  schimbări  care,  potrivit  art.  111  alin.  (2),  trebuie  înscrise  în  aceste  declaraţii.  Actualizarea  se  face  în  termen  de  30  de  zile  de  la  data  începerii,
modificării sau încetării funcţiilor sau activităţilor.
 Art. 113. ­ (1) Declaraţiile de interese sunt publice şi se depun după cum urmează:
 a) Preşedintele României, la şeful Cancelariei Administraţiei Prezidenţiale;

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 28/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
 b) deputaţii şi senatorii, la secretarul general al Camerei din care aceştia fac parte;
 c) consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din Administraţia Prezidenţială, la şeful Cancelariei Administraţiei Prezidenţiale;
 d) membrii Guvernului, secretarii de stat şi subsecretarii de stat, la secretarul general al Guvernului;
 e) persoanele care îndeplinesc funcţii asimilate celei de ministru, secretar de stat sau subsecretar de stat, la secretarul general al autorităţii publice
sub controlul căreia se află;
 f)  magistraţii,  la  preşedintele  instanţei  sau  la  conducătorul  parchetului  la  care  funcţionează;  preşedinţii  instanţelor  şi  conducătorii  parchetelor,  la
preşedinţii  instanţelor  şi,  respectiv,  conducătorii  parchetelor  superioare;  preşedintele  Curţii  Supreme  de  Justiţie,  procurorul  general  al  Parchetului  de  pe
lângă Curtea Supremă de Justiţie şi procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie, la Consiliul Superior al Magistraturii;
 g) prefecţii şi subprefecţii, la secretarul general al prefecturii;
 h) aleşii locali, la secretarul unităţii administrativ­teritoriale;
 i) funcţionarii publici, la compartimentul de resurse umane din cadrul autorităţilor publice, instituţiilor publice sau, după caz, al unităţilor din care fac
parte.
 (2) Numele persoanelor prevăzute la alin. (1), care, în mod nejustificat, nu depun declaraţia de interese potrivit art. 112, se publică pe paginile de
Internet ale Parlamentului, Guvernului, ministerelor, celorlalte autorităţi ori instituţii publice centrale, prefecturilor sau consiliilor judeţene, după caz.
  (3)  Evidenţa  declaraţiilor  de  interese  se  consemnează  într­un  registru  special,  denumit  "Registrul  declaraţiilor  de  interese",  al  cărui  model  se
stabileşte prin hotărâre a Guvernului.
Art.  114.  ­  (1)  Se  interzice  folosirea  de  către  o  persoană  care  exercită  o  demnitate  publică  sau  o  funcţie  publică  dintre  cele  prevăzute  în  prezentul
titlu, în interes privat, a simbolurilor care au legătură cu exerciţiul demnităţii sau funcţiei sale.
  (2)  Se  interzice  folosirea  sau  permisiunea  de  a  folosi  numele  însoţit  de  calitatea  persoanei  care  exercită  demnităţile  publice  şi  funcţiile  publice
prevăzute în prezentul titlu în orice formă de publicitate a unui agent economic român sau străin, precum şi a vreunui produs comercial, naţional sau străin.
 (3) Se interzice folosirea sau permisiunea de a folosi imaginea publică, numele, vocea sau semnătura persoanei care exercită demnităţile publice şi
funcţiile  publice  prevăzute  în  prezentul  titlu  pentru  orice  formă  de  publicitate  privitoare  la  o  activitate  care  aduce  profit,  cu  excepţia  publicităţii  gratuite
pentru scopuri caritabile.
 (4) Se interzice persoanelor care exercită o demnitate publică sau o funcţie publică dintre cele prevăzute în prezentul titlu folosirea sau exploatarea
directă sau indirectă a informaţiilor care nu sunt publice, obţinute în legătură cu exercitarea atribuţiilor, în scopul obţinerii de avantaje pentru ei sau pentru
alţii.
 
 CAPITOLUL VII
 Dispoziţii finale
 Art. 115. ­ Alte cazuri de incompatibilităţi şi interdicţii sunt cele stabilite prin legi speciale.
 Art.  116.  ­  (1)  Prefecţii  sunt  obligaţi  să  verifice,  în  cel  mult  30  de  zile  de  la  intrarea  în  vigoare  a  prezentei  legi,  situaţia  tuturor  aleşilor  locali  din
judeţ. În acest scop, conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi conducătorii oficiilor registrului comerţului de pe lângă tribunale sunt obligaţi
să  pună  la  dispoziţia  prefectului  şi  a  persoanelor  împuternicite  de  acesta  datele  solicitate,  necesare  stabilirii  persoanelor  cărora  le  sunt  aplicabile
incompatibilităţile şi interdicţiile prevăzute de prezentul titlu.
 (2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) atrage aplicarea de sancţiuni, potrivit legii.
 Art. 117. ­ Pe data întrării în vigoare a prezentei legi se abrogă dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea
Guvernului României şi a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, art. 30, art. 60 alin. (1) lit. b), art. 62,
art. 72 alin. (2) lit. b), art. 131 şi teza finală a art. 152 "iar consilierii în funcţie la data intrării în vigoare a prezentei legi îşi vor exercita mandatul până la
următoarele  alegeri  locale"  din  Legea  administraţiei  publice  locale  nr.  215/2001,  publicată  în  Monitorul  Oficial  al  României,  Partea  I,  nr.  204  din  23  aprilie
2001,  cu  modificările  şi  completările  ulterioare,  precum  şi  Ordonanţa  de  urgenţă  a  Guvernului  nr.  5/2002  privind  instituirea  unor  interdicţii  pentru  aleşii
locali şi funcţionarii publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 2 februarie 2002, aprobată şi modificată prin Legea nr. 378/2002.
 
CARTEA II
 Modificarea unor reglementări în scopul prevenirii şi combaterii corupţiei
 
 TITLUL I
 Asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice, prevenirea şi combaterea corupţiei
 Art. I. ­ Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
 1. Alineatul (1) al articolului 5 va avea următorul cuprins:
 "Art. 5. ­ (1) În înţelesul prezentei legi, sunt infracţiuni de corupţie infracţiunile prevăzute la art. 254­257 din Codul penal, la art. 6​   şi 8‚ din prezenta
lege, precum şi infracţiunile prevăzute în legi speciale, ca modalităţi specifice ale infracţiunilor prevăzute la art. 254­257 din Codul penal, şi la art. 6​   şi 8‚
din prezenta lege."
 2. La articolul 5, după alineatul (3) se introduce alineatul (4) cu următorul cuprins:
"(4)  Dispoziţiile  prezentei  legi  sunt  aplicabile  şi  infracţiunilor  împotriva  intereselor  financiare  ale  Comunităţilor  Europene  prevăzute  la  art.  18​ ­18…,
prin sancţionarea cărora se asigură protecţia fondurilor şi a resurselor Comunităţilor Europene."
 3. După articolul 6 se introduce articolul 6​  cu următorul cuprins:
 "Art. 6​ . ­ (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se
creadă  că  are  influenţă  asupra  unui  funcţionar,  pentru  a­l  determina  să  facă  ori  să  nu  facă  un  act  ce  intră  în  atribuţiile  sale  de  serviciu,  se  pedepseşte  cu
închisoare de la 2 la 10 ani.
 (2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă.
  (3)  Banii,  valorile  sau  orice  alte  bunuri  care  au  făcut  obiectul  infracţiunii  prevăzute  la  alin.  (1)  se  confiscă,  iar  dacă  acestea  nu  se  găsesc,
condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
 (4) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le­a dat în cazul prevăzut la alin. (2)."
 4. Alineatul (3) al articolului 7 va avea următorul cuprins:
  "(3)  Dacă  infracţiunile  prevăzute  la  art.  256  şi  257  din  Codul  penal,  precum  şi  infracţiunile  prevăzute  la  art.  6​   şi  8‚  din  prezenta  lege  au  fost
săvârşite de una dintre persoanele menţionate la alin. (1) şi (2), maximul special al pedepsei se majorează cu 2 ani."
 5. Articolul 8 va avea următorul cuprins:
  "Art.  8.  ­  Constituie  infracţiunile  prevăzute  la  art.  254­257  din  Codul  penal,  art.  6​   şi  8‚  din  prezenta  lege  şi  faptele  incriminate  în  aceste  texte
săvârşite  de  manageri,  directori,  administratori,  cenzori  sau  alte  persoane  cu  atribuţii  de  control  la  societăţile  comerciale,  companiile  şi  societăţile
naţionale, regiile autonome şi la orice alţi agenţi economici."
 6. După articolul 8 se introduc articolele 8​  şi 8‚ cu următorul cuprins:
 "Art. 80. ­ Prevederile art. 254­257 din Codul penal şi ale art. 6​  şi 8‚ din prezenta lege se aplică în mod corespunzător şi următoarelor persoane:
 a) funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare în
cadrul unei organizaţii publice internaţionale la care România este parte;
 b) membrilor adunărilor parlamentare ale organizaţiilor internaţionale la care România este parte;
 c) funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare în
cadrul Comunităţilor Europene;
  d)  persoanelor  care  exercită  funcţii  judiciare  în  cadrul  instanţelor  internaţionale  a  căror  competenţă  este  acceptată  de  România,  precum  şi
funcţionarilor de la grefele acestor instanţe; e) funcţionarilor unui stat străin;
 f) membrilor adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat străin.
 Art. 8‚. ­ Promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase unui funcţionar al unui stat străin ori al unei organizaţii publice
internaţionale,  pentru  a  îndeplini  sau  a  nu  îndeplini  un  act  privitor  la  îndatoririle  sale  de  serviciu,  în  scopul  obţinerii  unui  folos  necuvenit  în  cadrul
operaţiunilor economice internaţionale, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 7 ani."
 7. Articolul 13 va avea următorul cuprins:
 "Art. 13. ­ Fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într­un partid, într­un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice
fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se
pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani."
 8. După articolul 13 se introduce articolul 13​  cu următorul cuprins:
  "Art.  13​.  ­  Infracţiunea  de  şantaj,  prevăzută  la  art.  194  din  Codul  penal,  în  care  este  implicată  o  persoană  dintre  cele  prevăzute  la  art.  1,  se
pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani."
 9. La articolul 17, după litera d) se introduce litera d​ ) cu următorul cuprins:
 "d​) şantajul, săvârşit în legătură cu infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2­a şi a 3­a;"
 10. Litera e) a articolului 17 va avea următorul cuprins:
 "e) infracţiunile de spălare a banilor, prevăzute în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, atunci când banii, bunurile
sau alte valori provin din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2­a şi a 3­a;"
 11. Litera g) a articolului 17 va avea următorul cuprins:

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 29/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
 "g) infracţiunile prevăzute în Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, săvârşite în legătură cu infracţiunile
prevăzute în secţiunile a 2­a şi a 3­a;"
 12. Litera i) a articolului 17 va avea următorul cuprins:
 "i)  traficul  de  droguri,  traficul  de  substanţe  toxice  şi  nerespectarea  regimului  armelor  de  foc  şi  al  muniţiilor,  săvârşite  în  legătură  cu  o  infracţiune
prevăzută în secţiunile a 2­a şi a 3­a;"
 13. La articolul 17, după litera i) se introduc literele j) şi k) cu următorul cuprins:
 "j) infracţiunile de trafic de persoane, prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, săvârşite în legătură
cu o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2­a şi a 3­a;
 k) infracţiunea prevăzută în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar­bancar în
scopul finanţării de acte de terorism, aprobată prin Legea nr. 466/2002, săvârşită în legătură cu o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2­a şi a 3­a."
 14. Alineatele (1) şi (2) ale articolului 18 vor avea următorul cuprins:
 "Art. 18. ­ (1) Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. a)­d​ ) se sancţionează cu pedepsele prevăzute în Codul penal pentru aceste infracţiuni, al căror
maxim se majorează cu 2 ani.
(2) Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. e) se sancţionează cu pedepsele prevăzute în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării
banilor, al căror maxim se majorează cu 3 ani."
 15. Alineatul (4) al articolului 18 va avea următorul cuprins:
 "(4)  Infracţiunile  prevăzute  la  art.  17  lit.  g)  se  sancţionează  cu  pedepsele  prevăzute  în  Legea  nr.  87/1994  pentru  combaterea  evaziunii  fiscale,  cu
modificările ulterioare, al căror maxim se majorează cu 2 ani."
 16. Alineatul (6) al articolului 18 va avea următorul cuprins:
  "(6)  Infracţiunile  prevăzute  la  art.  17  lit.  i)  privind  traficul  de  droguri  se  sancţionează  cu  pedepsele  prevăzute  în  Legea  nr.  143/2000  privind
combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, al căror maxim se majorează cu 2 ani, infracţiunea privind traficul de substanţe toxice se sancţionează
cu pedeapsa prevăzută la art. 312 din Codul penal, al cărei maxim se majorează cu 2 ani, iar infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor
se sancţionează cu pedepsele prevăzute la art. 279 din Codul penal al căror maxim se majorează cu 2 ani."
 17. La articolul 18 se introduc alineatele (7) şi (8) cu următorul cuprins:
  "(7)  Infracţiunile  prevăzute  la  art.  17  lit.  j)  privind  traficul  de  persoane  se  sancţionează  cu  pedepsele  prevăzute  în  Legea  nr.  678/2001  privind
prevenirea şi combaterea traficului de persoane, al căror maxim se majorează cu 2 ani.
  (8)  Infracţiunea  prevăzută  la  art.  17  lit.  k)  se  sancţionează  cu  pedeapsa  prevăzută  în  Ordonanţa  de  urgenţă  a  Guvernului  nr.  159/2001  pentru
prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar­bancar în scopul finanţării de acte de terorism, aprobată prin Legea nr. 466/2002, al cărei maxim se
majorează cu 2 ani."
 18. La Capitolul III, după articolul 18 se introduce Secţiunea 4​  cu următorul cuprins:
"SECŢIUNEA 40
 Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene
 Art. 18​ .  ­  (1)  Folosirea  sau  prezentarea  de  documente  ori  declaraţii  false,  inexacte  sau  incomplete,  care  are  ca  rezultat  obţinerea  pe  nedrept  de
fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15
ani şi interzicerea unor drepturi.
  (2)  Cu  aceeaşi  pedeapsă  se  sancţionează  omisiunea  de  a  furniza,  cu  ştiinţă,  datele  cerute  potrivit  legii  pentru  obţinerea  de  fonduri  din  bugetul
general  al  Comunităţilor  Europene  sau  din  bugetele  administrate  de  acestea  ori  în  numele  lor,  dacă  fapta  are  ca  rezultat  obţinerea  pe  nedrept  a  acestor
fonduri.
 (3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea
unor drepturi.
 Art. 18‚. ­ (1) Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Comunităţilor Europene sau
din bugetele administrate de acestea ori în numele lor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
 (2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
 (3) Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei unui folos legal obţinut, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor
din  bugetul  general  al  Comunităţilor  Europene  sau  din  bugetele  administrate  de  acestea  ori  în  numele  lor,  se  sancţionează  cu  pedeapsa  prevăzută  la  alin.
(1).
  Art.  18ƒ.  ­  (1)  Folosirea  sau  prezentarea  de  documente  ori  declaraţii  false,  inexacte  sau  incomplete,  care  are  ca  rezultat  diminuarea  ilegală  a
resurselor din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la
15 ani şi interzicerea unor drepturi.
 (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează omisiunea de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală
a resurselor din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.
 (3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea
unor drepturi.
 Art. 18„. ­ Tentativa infracţiunilor prevăzute la art. 18​ ­18ƒ se pedepseşte.
 Art. 18…. ­ Încălcarea din culpă, de către director, administrator sau persoana cu atribuţii de decizie sau de control în cadrul unui agent economic, a
unei  îndatoriri  de  serviciu,  prin  neîndeplinirea  acesteia  sau  prin  îndeplinirea  ei  defectuoasă,  dacă  a  avut  ca  rezultat  săvârşirea  uneia  dintre  infracţiunile
prevăzute  la  art.  18​ ­18ƒ  sau  săvârşirea  unei  infracţiuni  de  corupţie  ori  de  spălare  a  banilor  în  legătură  cu  fondurile  Comunităţilor  Europene,  de  către  o
persoană care se află în subordinea sa şi care a acţionat în numele acelui agent economic, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea
unor drepturi."
19. Articolul 22 va avea următorul cuprins:
 "Art. 22. ­ În cazul infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror."
 20. Alineatul (3) al articolului 25 se abrogă.
 21. Articolul 26 va avea următorul cuprins:
  "Art.  26.  ­  Secretul  bancar  şi  cel  profesional,  cu  excepţia  secretului  profesional  al  avocatului  exercitat  în  condiţiile  legii,  nu  sunt  opozabile
procurorului,  după  începerea  urmăririi  penale,  şi  nici  instanţei  de  judecată.  Datele  şi  informaţiile  solicitate  de  procuror  sau  de  instanţa  de  judecată  se
comunică la cererea scrisă a procurorului, în cursul urmăririi penale, sau a instanţei, în cursul judecăţii."
 22. Articolul 27 va avea următorul cuprins:
 "Art. 27. ­ (1) Când sunt indicii temeinice cu privire la săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute în prezenta lege, în scopul strângerii de probe
sau al identificării făptuitorului, procurorul poate să autorizeze motivat, pe o durată de cel mult 30 de zile:
 a) punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora;
 b) punerea sub supraveghere sau interceptarea comunicaţiilor;
 c) accesul la sisteme informaţionale;
 d) comunicarea de înscrisuri, documente bancare, financiare ori contabile.
 (2) Pentru motive temeinice autorizarea prevăzută la alin. (1) poate fi prelungită, în aceleaşi condiţii, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile.
Durata maximă a măsurilor prevăzute la alin. (1) lit. a)­c) autorizate este de 4 luni.
 (3) În cursul judecăţii, instanţa poate dispune prelungirea măsurilor prevăzute la alin. (1), prin încheiere motivată.
 (4) Dispoziţiile art. 91​ ­91… din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător."
 23. Articolul 29 va avea următorul cuprins:
 "Art. 29. ­ (1) Pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, se constituie complete specializate.
 (2) La judecătorii, tribunale şi curţile de apel, completele specializate sunt formate din 2 judecători."
 24. La articolul 31, după alineatul (1) se introduce alineatul (2) cu următorul cuprins:
  "(2)  Dispoziţiile  Legii  nr.  92/1992  pentru  organizarea  judecătorească,  republicată  în  Monitorul  Oficial  al  României,  Partea  I,  nr.  259  din  30
septembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător şi prezentei legi, în măsura în care aceasta nu prevede altfel."
 
Anexa 6 Parchetele anticorupţie de pe lângă Curţile de apel
Curtea de apel Tribunale arondate Oraşul reşedinţă Telefon
Curtea de Apel Alba Iulia Alba Municipiul Alba Iulia 0258/81.11.05
Sibiu
Hunedoara
Curtea de Apel Piteşti Argeş Municipiul Piteşti 0248/21.24.65
Vîlcea
Curtea de Apel Bacău Bacău Municipiul Bacău 0234/51.07.57
Neamţ
Curtea de Apel Oradea Bihor Municipiul Oradea 0259/47.91.12
Satu Mare
Curtea de Apel Suceava Suceava Municipiul Suceava 0230/52.28.12
Botoşani

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 30/31
06.12.2014 Ghid anticorupţie pentru cetăţeni
Curtea de Apel Braşov Braşov Municipiul Braşov 0268/41.70.67
Covasna
Curtea de Apel Bucureşti Bucureşti Municipiul Bucureşti 021/312.14.97
Călăraşi
Giurgiu
Ialomiţa
Teleorman
Curtea de Apel Cluj Cluj Municipiul Cluj­Napoca 0264/45.08.13
Bistriţa Năsăud
Maramureş
Sălaj
Curtea de Apel Constanţa Constanţa Municipiul Constanţa 0241/67.22.77
Tulcea
Curtea de Apel Craiova Dolj Municipiul Craiova 0251/41.1377
Gorj
Mehedinţi
Olt
Curtea de Apel Galaţi Galaţi Municipiul Galaţi 0236/41.10.26
Brăila
Vrancea
Curtea de Apel Iaşi Iaşi Municipiul Iaşi 0232/27.22.27
Vaslui
Curtea de Apel Tîrgu Mureş Mureş Municipiul Tîrgu Mureş 0265.31.17.80
Harghita
Curtea de Apel Ploieşti Prahova Municipiul Ploieşti 0244/40.75.59
Buzău
Dâmboviţa
Curtea de Apel Timişoara Timiş Municipiul Timişoara 0256/22.14.22
Arad
Caraş­Severin
 

http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ghidanticoruptie.htm 31/31