Mica corupție

-
Marea corupție
 Ce este corupția?
În sens larg, corupția este abaterea de la
moralitate, de la cinste și datorie.

Ca expresie a relației dintre autorități și cetățeni,

corupția reprezintă folosirea în mod discreționar a
poziției sau a funcției, prin recurgerea la mijloace
ilicite sau ilegale, în scopul obținerii unor interese
personale sau de grup.
 Mica corupție
Prin mica corupție se înțelege acel sector din
corupție care nu aduce atingere intereselor
majorității indivizilor unui stat.
Ca de exemplu, coruperea unui funcționar, a
unui cadru medical etc., care prin deciziile lor
favorizează un individ sau un grup de indivizi în
detrimentul altora.
Acest gen de nedreptate este limitată în timp și
spațiu.
 Marea corupție
Prin marea corupție se înțelege corupția la
nivel înalt a unui funcționar, demnitar etc.
Acest gen de corupție are ca și caracteristică
principală efectul asupra întregului stat și a
indivizilor care îl compun.
Urmările acestui gen de corupție se pot
traduce în costuri directe sau indirecte care vor fi
suportate într-un final de toți cetățenii unui stat.
Legea penală română sancționează
infracțiuni clasice de corupție,
precum:

O Luarea de mită

O Darea de mită

O Primirea de foloase necuvenite

O Traficul de influentă
 Pe lângă infracțiunile clasice de corupție
legea penală prevede și alte infracțiuni a fi
asimilate faptelor de corupție:
O Fapte asimilate infracţiunilor de corupţie: abuz în
serviciu contra intereselor publice; abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor şi abuz în serviciu prin îngrădirea
unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine
sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.
O Fapte aflate în legătură directă cu infracţiunile de
corupţie: tăinuirea bunurilor, favorizarea persoanelor,
asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni, falsul şi uzul de
fals, şantajul, infracţiunea de spălare a banilor, contrabanda,
etc.
O Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale
Comunităţilor Europene.
Exemple de acte de corupție:
O Oferirea de bani sau cadouri angajaților din sectorul
public (autorități, funcționari, medici, profesori, etc) în
schimbul unor servicii ce se oferă de drept.
O Oferirea de bani sau cadouri angajaților din sectorul
public pentru a obține un avantaj față de ceilalți cetățeni.
O A primi sau a da cadouri pentru evitarea controalelor
adminstrative sau financiare.
O A primi bani ori cadouri pentru ,,a închide ochii” la
neregulile constatate cu ocazia unui control.
O A promova pe cineva în raport cu alte criterii decât
meritul profesional, etc.
 Efecte ale corupției
O Scăderea calității serviciilor publice.
O Creșterea imoralității.
O Eliminarea competenței ca și criteriu de
apreciere.
O Scăderea prestigiului autorităților.
O Încetinirea ritmului de dezvoltare a economiei.
O Scăderea prestigiului legii și dreptății.
O Demoralizarea cetățenilor cinstiți.
Polițiștilor de poliție penitenciară li se
recomandă să studieze prevederile
legale în materie, respectiv:
O Legea nr. 78/2000 privind prevenirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie.
O Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal
(art. 267-275, 281-282, 289-309).
O Legea nr. 571/2004 privind protecţia
personalului din autorităţile publice,
instituţiile publice şi din alte unităţi care
semnalează încălcări ale legii.
O Să studieze temele de pregătire anticorupție
existente pe portalul e-learning al unității în care
își desfășoară activitatea.

O Să solicite consultanță consilierului de

integrate al unității cu privire la respectarea
normelor deontologice și să se adreseze preventiv
conducătorulor ierarhici și/sau lucrătorilor din
cadrul structurii prevenirea criminalității și
terorismului, ori de câte ori au suspiciuni că se
comit abateri de al codul deontologic, de natură a
conduce la încălcări ale legii.
Diferențele dintre mica și marea
corupție
a) Poziția pe care o ocupă făptuitorul
Marea corupție este corupția politică sau de
nivel înalt, care se întâlnește la nivelul organelor
de conducere ale statului, cele ce alcătuiesc
politicile, strategiile, legile.
Mica corupție este corupția birocratică sau
administrativă, care se întâlnește la nivelul
administratiei publice.
O Legiuitorul român a considerat că o anumită calitate a persoanelor atrage
competența efectuării urmăririi penale de către Direcția Națională
Anticorupție.
Potrivit acestui criteriu, sunt cazuri de mare corupție dacă, indiferent de
valoarea sumei sau a bunului care formeaza obiectul infracţiunii de corupţie,
aceasta este comisă de către judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi
ai Curţii Constituţionale; ceilalţi judecători şi procurori; membrii Consiliului
Superior al Magistraturii; ofiţeri de poliţie; conducătorii autorităţilor şi
instituţiilor publice centrale şi locale şi persoanele cu funcţii de control din
cadrul acestora, cu excepţia conducătorilor autorităţilor şi instituţiilor publice
de la nivelul oraşelor şi comunelor şi a persoanelor cu funcţii de control din
cadrul acestora; avocaţii; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal;
persoanele care exercită funcţii judiciare în cadrul instanţelor internaţionale a
căror competenţă este acceptată de România, precum şi funcţionarilor de la
grefele acestor instanţe; lichidatorii judiciari; executorii Autorităţii pentru
Valorificarea Activelor Statului.

O Restul personalului va fi cercetat de unitățile obișnuite de parchet.

 b) Valoarea obiectului faptei de corupție

Marea corupție poate interveni, de exemplu în

domeniul achizițiilor publice, spre deosebire de
mica corupție întâlnită la vamă, plata taxelor,
obținerea de autorizații, permise. Daca valoarea
sumei sau a bunului care formează obiectul
infracţiunii de corupţie este mai mare decât
echivalentul în lei a 10.000 de euro, competența
urmăririi penale aparține Direcției Naționale
Anticoruptie.
 c) Efectul sau impactul faptei de corupție
Contractarea ilicită a unei firme de iluminat
poate prejudicia toți contribuabilii dintr-un oraș,
în timp ce șpaga de la ghișeu nu afectează decât
pe mituitor și pe cei care solicită eliberarea unei
licențe asemănătoare.
Din acest punct de vedere, infracţiunile
impotriva intereselor financiare ale
Comunităţilor Europene sunt de competenţa
Direcţiei Naţionale Anticorupţie.