PROIECT MACROECONOMIE

ECONOMIA MEDIULUI

DEZVOLTAREA DURABILA SI
GLOBALIZAREA
-
CONCEPTE SI REALITATI

2008

-1-
CUPRINS

Capitolul 1: Dezvoltarea Durabila

1.1 Abordare Conceptuala

1.2 Principii ale dezvoltarii durabile

Capitolul 2: Influente asupra Dezvoltarii Durabile

2.1 Componentele dezvoltarii durabile

2.2 Factorii ce influenteaza dezvoltarea durabila
2.3 Obiective ale dezvoltarii durabile

Capitolul 3: Actiuni intreprinse la nivel mondial privind

dezvoltarea durabila

3.1 Dezvoltarea durabila la nivel mondial

3.2 Dezvoltarea durabila la nivel UE
3.3 Dezvoltarea durabila in China si SUA

Capitolul 4: Globalizarea

4.1 Definitii si interpretari

4.2 Globalizarea-avantaje si dezavantaje

Capitolul 5: Cadrul legislativ si institutional

5.1 Coordonate legislative privind protecia mediului in U.E.

5.2 Instrumente responsabile specializate in cadrul UE : PHARE,
SAPARD SI ISPA
5.3 Agenda 21
5.4 Institutii specializate in Romania

-2-
 ECONOMIA MEDIULUI.
DEZVOLTAREA DURABILA SI GLOBALIZAREA.
CONCEPTE SI REALITATI

Capitolul 1: Dezvoltarea durabila

1.1 Abordari conceptuale

Dezvoltarea durabila presupune cresterea economica in

consonanta cu cerintele echilibrului ecologic si cu intreaga dezvoltare
umana , ceea ce inseamna ca se au in vedere toate aspectele ce tin
de progresul in om si pentru om cultura, stiinta, civilizatie, egalitate
si echitate intre oameni, etnii, natiuni si popoare.

Dezvoltarea durabila nu reprezinta un concept nou. Este cea

mai recenta exprimare a unei etici foarte vechi, care implica relatiile
oamenilor cu mediul inconjurator si responsabilitatile generatiilor
actuale fata de generatiile viitoare.

Durabilitatea se refera la capacitatea unei societati, un

ecosistem sau orice asemenea sistem existent de a functiona
continuu intr-un viitor nedefinit fara a ajunge la epuizarea resurselor
cheie- Robert Gilman, Presedintele Institutului Context

Un efort de sustinere a comunitatii consta in adoptarea unor

sisteme pe termen lung, integrate, de dezvoltare si realizare a unei
comunitati viabile prin luarea in considerare a problemelor
economice, de mediu si sociale. Alte elemente importante ale unor
astfel de eforturi sunt cultivarea unei semnificatii categorice
comunitatii si faurirea de parteneriate si intelegeri intre mandatari.

Multi oameni considera ca este mai bine ca astfel de probleme

sa fie tratate prin metode mai cooperante si holistice, deoarece
asemenea probleme sunt confuze, multidisciplinare,
multiorganizationale, cu mize multiple si multisectoriale in natura lor-
Beth E. Lachman

-3-
 Durabilitatea este doctrina de urgenta prin care dezvoltarea si
progresul economic trebuie sa aiba loc si sa se mentina de-a lungul
timpului, in limitele stabilite de ecologie in sensul cel mai larg- prin
interdependenta fiintelor umane si slujbele lor, biosferei si legilor fizicii
si chimiei care o guverneaza... Rezulta ca protectia mediului si
dezvoltarea economica sunt intr-adevar procese antagonice- William
Ruckelshaus

Cuvantul durabil (de sustinere) are radacini in limba latina,

subtenir insemnand a stavili/retine sau a sprijini de jos. O
comunitate trebuie sprijinita de jos- de catre locuitorii actuali si viitori.
Unele locuri, prin combinarea specifica a caracteristicilor fizice,
culturale si poate spirituale, inspira oamenii sa aiba grija de
comunitatea lor. Acestea sunt locurile in care durabilitatea are cele
mai mari sanse de existenta (mentinere) Muscoe Martin, A
Sustainable Community Profile

Cea mai cunoscut definiie a dezvoltrii durabile este cu

siguran cea dat de Comisia Mondial pentru Mediu i Dezvoltare
(WCED) n raportul "Viitorul nostru comun",cunoscut i sub numele
de Raportul Brundtland: "dezvoltarea durabil este dezvoltarea care
urmarete satisfacerea nevoile prezentului, fr a compromite
posibilitatea generaiilor viitoare de a-i satisface propriile nevoi".

Dezvoltarea durabila ofera un cadru prin care comunitatile pot

folosi in mod eficient resursele, crea infrastructuri eficiente, proteja si
imbunatati calitatea vietii, crea noi activitati comerciale care sa le
consolideze economia. Ne poate ajuta sa cream comunitati
sanatoase care sa poata sustine atat noua noastra generatie, cat si
pe cele care urmeaza.

Dezvoltarea durabila integreaza deci considerentele de mediu

natural si demografic cu strategiile dezvoltarii nationale si
internationale- , acestea urmand sa asigure un echilibru relativ si
dinamic intre cresterea economica, dezvoltarea culturala, progresul
tehnico-stiintific si protectia mediului inconjurator , astfel
satisfacandu-se cerintele dezvoltarii sociale.

-4-
 1.2 Principii ale dezvoltarii durabile

S-a constatat ca pentru a realiza o dezvoltare durabila aceasta

trebuie sa se combine cu o dezvoltare economica si demografica,
care sa sigure masuri de protectie a mediului si de economisire a
resurselor. Astflel relatia economie-mediu a cunoscut 2 directii de
abordare si anume: tehnocentrismul si ecocentrismul.
Adeptii tehnocentrismului sustin capacitatea omului si a
tehnologiei de a se adapta oricarei lipse a unei resurse naturale
datorita substituibilitatii factorilor de productie si nu stabilesc niciun fel
de limite pietei, nici pentru productie si nici pentru cumparatori.
De cealalta parte se afla adeptii ecocentrismului care sustin
actiunile de protectie a mediului combinate cu o limitare a nivelului
productiei, al consumului si al cresterii.

Capitolul 2: Influente asupra dezvoltarii durabile

2.1 Componentele dezvoltarii durabile

Dezvoltarea durabila se caracterizeaza prin:

- compatibilitatea dintre mediul creat de om si cel natural;
- echitatea sanselor egale generatiilor care coexista si se succed in
timp si spatiu;
- securitate ecologica;
- compatibilitate intre strategiile nationale si internationale;
- interactiunea si compatibilitatea a 4 sisteme: economic, uman,
ambiental si tehnologic.

2.2 Factorii care influenteaza dezvoltarea durabila

Dezvoltarea durabila este influentata de 5 categorii de factori:

populatia, resursele naturale, productia agricola, productia industriala
si calitatea mediului ambiant. In acelasi timp dezvoltarea durabila
este determinata de 3 mari dimensiuni:
o Dimensiunea naturala, care va exista atata timp cat mediul
creat de omva fi compatibil cu cel natural;
o Dimensiunea socio-umana, care se refera la asigurarea
satisfacerii nevoilor generatiilor prezente si viitoare care se
succed in timp;

-5-
 o Dimensiunea economica, regionala si mondiala. Ea trebuie sa
se asigure compatibilitatea criteriilor de apreciere in cele 3 mari
planuri ale dezvoltarii societatii umane;
o Dimensiunea culturala, a fost adoptata o Conventie pentru
asigurarea si protejarea diversitatii culturale ca patrimoniu
comun al umanitatii.

2.3 Obiectivele dezvoltarii durabile

- identificarea criteriilor de optimizarea raportului nevoi-resurse

pe baza compatibilitatii politicilor nationale de asigurare a
calitatii reultatelor activitatilor umane cu politicile de protejare a
mediului inconjurator.
- Redimensionarea cresterii economice in raport cu necesitatea
conservarii resurselor naturale;
- Satisfacerea nevoilor fundamentale de locuri de munca, apa,
energie si sanatate;
- Conservarea si cresterea potentialului national de resurse
economice;
- Reorientarea tehnologica si controlul riscurilor ecologice care
pot apare ca urmare a introducerii unor noi tehnologii.

Capitolul 3: Actiuni intreprinse la nivel mondial privind

dezvoltarea durabila

3.1 Dezvoltarea Durabila la nivel mondial

Dezvoltarea durabila a evoluat in timp. Prima definire a lui s-a

referit la raporturile societatii cu mediul. Primul raport al Clubului
de la Roma intitulat Limitele cresterii a aparut la inceputul anilor 70
si a fost primul S.O.S. - cu mare ecou in lumea stiintifica si in cea
politica - privind conflictul dintre societate si mediu. Un element
pozitiv - cresterea in ritm inalt a economiei mondiale pe parcursul
secolului XX , a relevat doua efecte negative majore :

a) epuizarea resurselor naturale ( de energie, de materii prime

si de hrana)

-6-
 b) poluarea si degradarea factorilor de mediu ( apa, aer, sol).

Conceptul de dezvoltare durabila a luat nastere acum 30 de

ani, ca raspuns la aparitia problemelor de mediu si a crizei resurselor
naturale, in special a celor legate de energie.

Primul Summit Mondial organizat de ONU in 1972, la

Stockholm a inregistrat o reactie puternica a reprezentantilor tarilor
slab dezvoltate la concluziile primului Raport, care recomanda
stoparea cresterii economice considerand-o o teza
neoimperialista care ar fi urmarit impiedicarea dezvoltarii tarilor
sarace. Un delegat a exprimat in mod sugestiv ca cea mai grea
forma de poluare este saracia si ca eforturile conjugate ale
comunitatii mondiale vor trebui indreptate spre eradicarea acestui
flagel.

Practic, Conferinta privind Mediul de la Stockholm din 1972

este momentul in care se recunoaste ca activitatile umane contribuie
la deteriorarea mediului inconjurator, ceea ce pune in pericol viitorul
Planetei.

Cativa ani mai tarziu, in 1983, isi incepea activitatea Comisia

Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED), dupa o rezolutie
adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite.

In 1985 era descoperita gaura din stratul de ozon de deasupra

Antarcticii si, prin Conventia de la Viena a inceput cautarea unor
solutii pentru reducerea consumului de substante care dauneaza
stratului protector de ozon care inconjoara Planeta.
Specificarile din conventia de la Viena pot fi concretizate prin
stabilirea unor limite in ceea ce priveste emisiile de FCKW si
hidrocarburi hidrogenate .

In 1987, la un an de la catastrofa de la Cernobal, in cadrul

Raportului WCED de la Brundtland cu titlul Our Common Future a
fost formulata cea mai citata definitie a dezvoltarii durabile:
Dezvoltarea durabila este cea care urmareste nevoile prezentului,
fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface
nevoile lor.

-7-
 De aici a aparut una din primele definitii ale conceptului de
dezvoltare durabila (sustenabila) care sa nu duca la epuizarea
resurselor neregenerabile sau care sa asigure ritmul necesar de
refacere a celor regenerabile. Ca urmare a Raportului WCED ,
Adunarea Generala a ONU decide sa organizeze o Conferinta privind
Mediul si Dezvoltarea (UNED) .

Comisia constata in raportul sa faptul ca ajutoarele de

dezvoltare nu sunt suficiente pentru a rezolva problemele ce urmeaza
sa apara. Este necesara o schimbare a stilului de viata distructiv
adoptat de statele industriale din nord, de exemplu prin diminuarea
consumului de energie, pa, minerale si alte resurse naturale. Ajutorul
pentru dezvoltare nu ar mai trebui sa foloseasca la exploatarea
surselor de materii prime, iar tehnologiile ecologice, precum si
combinatiile moderne de carbune si gaz , instalatiile de purificare,
precum si tehnica de reciclarea deseurilor ar trebui respandite la
scara mondiala .

In anul 1990 are loc a doua Conferinta Mondiala a Climei de la

Geneva. Se ajunge la un consens stiintific pe scara larga in ceea
ce priveste faptul ca schimbarea climei este cauzata de diverse
gaze de sera. Este indicata necesitatea reducerii emisiilor de
dioxid de carbon, oxizi azotosi, metan si alte substante. Insa
dorinta de a reduce emisiile acestor gaze cu 60% nu s-a bucurat
de o pera mare sustinere.

In anul 1991 are loc cea mai mare catastrofa petroliera : In

Razboiul din Golf circa 570 milioane litri de titei se scurg din
statiile de incarcare si din petrolierele distruse .

Al doilea Summit de la Rio de Janeiro din 1992 , cunoscut

sub numele de Summit-ul Pamantului a cautat sa imbine tematica
protectiei mediului cu cea a combaterii saraciei .
160 de state adopta Conventia-cadru privind clima a
Natiunilor Unite, cu scopul de a reduce emisiile de gaze de sera pana
in anul 2000 la nivelul inregistrat in 1990 .
Conventia intra in vigoare in 1994, fiind ratificata de 50 de
state. Conferinte ulterioare pe aceast tem au loc n 1995 la Berlin,
n 1996 la Geneva, n 1997 la Kyoto, n 1998 la Buenos Aires, n

-8-
1999 la Bonn, n 2000 la Haga, n 2001 la Bonn i la Marakesh, n
2002 la New-Delhi iar in 2003 la Milano .
n afar de Convenia-cadru privind clima au mai fost
promulgate i alte dou convenii privind mediul i clima, Convenia
privind diversitatea biologic i cea privind combaterea deertificrii
si a extinderii deerturilor.
n plus, au mai fost schiate linii directoare privind protejarea
pdurilor.
Un eveniment de importan central a fost ns emiterea
Agendei 21, un program extrem de cuprinztor privind dezvoltarea
durabil n secolul XXI

In 1993 are loc prima ntrunire a Comisiei ONU pentru o

Dezvoltare Durabila .

La cea de-a treia Conferin a statelor semnatare a

Conveniei-Cadru privind clima de la Kyoto este emis Protocolul de
la Kyoto . Acesta este un protocol suplimentar la convenia-cadru
privind clima, care specific - acesta fiind inovaia decisiv -
obiectivele cu caracter obligatoriu n sensul reducerii emisiilor
urmtoarelor gaze de ser: dioxid de carbon (CO2, folosit i ca
valorare de referin), gaz metan (CH4), protoxid de azot (gaz ilariant,
N2O), hidrocarburi fluorurate halogenate parial (FKW/PFCs) i
hexafluorura de sulf (SF6).

Statele semnatare ale contractului se oblig ca pn n 2012

s-i reduc emisiile cu 5,2 la sut sub nivelul atins n 1990. Exist
specificaii individuale pentru fiecare ar, n funcie de nivelul de
dezvoltare economic. n ceea ce privete statele UE este prevzut
o reducere a emisiilor cu 8 procente, Rusia i Ucraina s-au obligat s
nu depeasc nivelul atins n 1990, ct despre Republica Popular
Chinez, India i rile n curs de dezvoltare, nu exist nici un fel de
limitri.

Protocolul a intrat n vigoare la 16 februarie 2005, dup ce 55

de state, care, n total, au cauzat peste 55 la sut din emisiile de
dioxid de carbon nregistrate n anul 1990, au ratificat acordul.

Unele state precum SUA, Australia, Croaie i Principatul

Monaco, nu au ratificat acest Protocol. Multe state membre OPEC au

-9-
renunat n schimb la orice reinere, ratificndu-l. Este ns ndoielnic
nc dac obiectivele pot fi atinse, multe din statele care au aderat la
Protocol i-au crescut emisiile de dioxid de carbon fa de nivelul din
1990.

In anul 1998 , la cea de-a patra Conferin a statelor

semnatare a Conveniei-Cadru privind clima de la Buenos Aires se
hotrte elaborarea unui regulament detaliat privind implementarea
Protocolului de la Kyoto.

Aceasta conferinta vine ca urmare a unui numar mare de

catastrofe : "Inundaiile secolului" din China i Bangladesh,
Hurricane Mitch, 54 de ri sunt afectate n cursul acestui an de
inundaii iar 45 de ri sunt atinse de seceta. De asemenea, in anul
1998 s-a inregistrat cea mai ridicata temperatura medie anuala de
pana atunci .

In anul 1999 are loc cea de-a cincea Conferinta a conventiei

Cadru privind clima de la Bonn. Aceasta concretizeaza regulamentul
de implementare a Protocolului de la Kyoto.

In anul 2000 are loc cea de-a sasea Conferinta a conventiei

Cadru privind clima de la Haga . Nu se ajunge la nici un consens
privind felul in care urmeaza a fi implementate deciziile luate in cadrul
Protocolului de la Kyoto.

In anul 2001are loc cea de-a saptea conferinta a conventiei

Cadru privind clima de la Marakesh . Este este promulgat un acord
extrem de elaborat cu privire la implementarea hotrrilor anterioare.

n ceea ce privete obiectivul de reducere a emisiilor la nivelul

statelor urmeaz a fi luate msuri care s fixeze dioxidul de carbon,
de exemplu n agricultur i gospodrirea pdurilor. n plus, trebuie
luat n considerare replantarea pdurilor n rile n curs de
dezvoltare.

In anul 2002, al 3-lea Summit de la Johanesburg a definit

conceptul de dezvoltare durabila prin trei factori :

factorii de mediu si asigurarea sustenabilitatii din punct de

vedere ambiental;

- 10 -
 cresterea economica echilibrata, prin reducerea decalajelor
de dezvoltare intre tarile bogate si cele sarace;

echilibrul social prin eradicarea saraciei pe Planeta.

La acesti trei piloni ai conceptului de dezvoltare durabila s-a

adaugat un al 4-lea, propus de Congresul Francofoniei, din
decembrie 2004 de la Ouagadoogoo ( Burkina Faso) preluat si de
UNESCO care a adoptat o Conventie pentru asigurarea si
protejarea diversitatii culturale ca patrimoniu comun al umanitatii.

3.2 Dezvoltarea durabila la nivelul UE

Dezvoltarea durabila a devenit un obiectiv si al Uniunii

Europene, incepand cu 1997, cand a fost inclus in Tratatul de la
Maastricht, iar in 2001, la summit-ul de la Goetheborg a fost adoptata
Strategia de Dezvoltare Durabila a UE, careia i-a fost adaugata o
dimensiune externa la Barcelona, in 2002.

In 2005 Comisia a demarat un proces de reviziure a Strategiei

de Dezvoltare Durabila, proces care a cuprins mai multe etape:

- in februarie 2005 Comisia a publicat o evaluare initiala si critica

la adresa progresului inregistrat din 2001 si a evidentiat o serie de
viitoare directii de urmat. Au fost evidentiate o serie de directii de
dezvoltare non-durabila care au avut efecte negative: schimbarea
climatica, amenintari la adresa sanatatii publice, cresterea saraciei si
a excluziunii sociale, epuizarea resurselor naturale si afectarea
biodiversitatii;
- in iunie 2005, sefii de stat si de guverne din UE au adoptat o
declaratie privind liniile directoare ale dezvoltarii durabile, care
sustinea ca Agenda reinnoita de la Lisabona este o componenta
esentiala a obiectivului atotcuprinzator al dezvoltarii durabile;
- pe 13 decembrie 2005, dupa consultarea cu mai multe institutii si
persoane implicate, Comisia a prezentat o propunere de reviziuire.
Se punea accent pe 6 prioritati: schimbarea climatica, sanatate,
excluziune sociala, transport, resurse naturale si saracie si erau

- 11 -
identificate caile care trebuie urmate pentru a solutiona aceste
probleme.
In iunie 2006 a fost adoptata Strategia de Dezvoltare Durabila
pentru o Uniune Europeana extinsa, bazata pe strategia de la
Goetheborg si rezultat al procesului inceput inca din 2004.

Strategia de dezvoltare durabila a Uniunii Europene intampina

mai multe provocari.
Unele dintre aceste provocari sunt foarte asemanatoare cu
problemele intalnite de o alta strategie a Uniunii, agenda de la
Lisabona.
Cu toate ca UE a stabilit ca dezvoltarea durabila este principiul
atotcuprinzator al tuturor politicilor europene, in realitate problema
competitivitatii economice a ajuns sa domine agenda politica. Cei trei
piloni ai Strategiei de la Lisabona (competitivitate economica,
incluziune sociala si protejarea mediului inconjurator) au fost
comparati cu trei copii, dintre care unul competitivitatea economica
are nevoie de mai multa atentie.
In acest proces, Strategia de Dezvoltare Durabila este, uneori,
redusa numai la pilonul mediu al Strategiei de la Lisabona.
Mai multi comisari europeni au declarat, cu diferite ocazii,
referitor la aceste probleme, ca UE are nevoie in primul rand de
crestere economica, inainte de a putea actiona pentru protejarea
mediului ori implementarea unor politici de protectie sociala.

Pentru ca dezvoltarea durabila este un concept atat de vast,

uneori prea multe probleme diferite sunt puse sub umbrela Strategiei
de Dezvoltare Durabila a UE, indepartand atentia de la adevaratele
directii de dezvoltare non-durabila (lipsite de sustenabilitate).

Scopul declarat al Strategiei reinnoite este acela de actiona

pentru o imbunatatire continua a calitatii vietii atat pentru generatiile
prezente, cat si pentru cele viitoare. Dar acest lucru nu se poate
obtine decat in cadrul unor comunitati capabile sa utilizeze resursele
in mod rational si eficient si sa descopere potentialul ecologic al
economiei, asigurand prosperitate, protectia mediului si coeziune
sociala.

Strategia de Dezvoltare Durabila reinnoita priveste intreaga

Europa si de aceea propune mijloace de imbunatatire a cooperarii cu

- 12 -
nivelul guvernamental si ceilalti factori de decizie, cu ONG-uri si cu
cetatenii, entitati care trebuie sa isi uneasca eforturile pentru
dezvoltare durabila.
Cooperarea pentru o dezvoltare durabila trebuie sa fie o
preocupare atat pentru UE, cat si pentru statele membre. Politica
comunitara de dezvoltare durabila trebuie sa fie complementara
politicilor derulate de de statele membre.

Dezvoltarea durabila in Romania

Pornind de la dezbaterile pe plan mondial si luand in

considerare elaborarea de catre Uniunea Europeana a unei strategii
proprii pentru dezvoltarea durabila, in anii 2003-2004, Romania a
organizat o actiune la nivel national, coordonata de o Comisie
condusa de Presedintele tarii, secondat de Primul Ministru,
Guvernatorul Bancii Nationale, la care au participat ministrii, secretari
de stat, reprezentanti ai cercetarii academice si universitare, ai
autoritatilor locale, ai sindicatelor si patronatelor.

Scopul acestei comisii a fost : elaborarea unei strategii

nationale pe termen lung (pana in anul 2025) privind dezvoltarea
durabila.

Obiectivul strategic esential a fost elaborarea unor masuri

care sa asigure reducerea decalajelor istorice de natura
economica, sociala si tehnologica care ne separa de tarile europene
dezvoltate si asigurarea pe aceasta baza, a convergentei Romaniei
cu Uniunea Europeana.

In vederea infaptuirii acestui obiectiv (tinand seama de

expresia sintetica a acestor decalaje valoarea PIB pe cap de
locuitor fata de media europeana) esential este sa se asigure cresteri
anuale ale PIB cel putin duble fata de media europeana, pe un
termen indelungat.

Timp de 2 ani s-au desfasurat dezbateri asupra capitolelor

componente ale strategiei : modernizarea infrastructurilor in
transporturi, gospodarirea apelor, energie, telecomunicatii, cai de
refacere si adaptare a potentialului industrial, promovarea noilor

- 13 -
tehnologii, agricultura si mediul rural, serviciile publice, potentialul
demografic, folosirea si adaptare fortei de munca etc.

3.3 Dezvoltarea durabila in China si SUA

Orasele chineze epuizate de resurse se vor afla pe calea

dezvoltarii durabile pana in 2015.Un nou plan dezvoltat de Consiliul
de Stat a stabilit termene limita pentru reabilitarea oraselor problema
a caror probleme majore trebuie rezolvate pana in 2010.

Guvernul central va furniza ajutor financiar suplimentar din

2007 pana in 2010 pentru a ajuta orasele sa-si dezvolte capacitatea
de a asigura serviciile publice, in special in domeniul securitatii
sociale, educatiei, sanatatii, protectiei mediului.

Consiliul de Stat a ordonat Ministerului de Finante, Comisiei

Nationale de Dezvoltare si Reforma, Ministerului Resurselor si Solului
si Biroului pentru revitalizarea Chinei de NordEst sa inmaneze o lista
a oraselor a caror resurse s-au epuizat, dar si planuri concrete pentru
refacerea lor.
Primarii vor fi evaluati pe baza performantelor in combaterea
somajului, saraciei, dezvoltarea securitatii sociale si protectiei
mediului.
China si Statele Unite au cazut de acord sa semneze un
memorandum de cooperare pentru protectia sanatatii umane si a
mediului in zonele de import si export.
Memorandumul implica cooperarea bilaterala in cinci domenii,
care includ inspectiile pentru produsele chimice, recunoasterea
mutuala a produselor eficiente energetic si imbunatatirea produselor
pentru export, care trebuie sa indeplineasca cerintele de mediu.
Siguranta produselor, o problema cheie care a cauzat mai
multe dispute intre cele doua tari in acest an, a fost pentru prima data
listata ca facand parte dintre subiectele care trebuie discutate in
cadrul Dialogului Strategic China-SUA.

Discutiile care au dus la crearea acordului s-au concentrat pe

sase subiecte: provocarile globalizarii, integritatea comertului,
dezvoltarea economica echilibrata, impactul energiilor regenerabile
asupra economiei, cresterea economica si investitiile durabile si
bilaterale.

- 14 -
 Capitolul 4: Globalizarea

4.1 Globalizarea- definitii si interpretari

Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea

schimbrilor n societi i n economia mondial care rezult din
comerul internaional extrem de crescut i din schimburi culturale.
Descrie creterea comerului i a investiiilor datorit cderii barierelor
i interdependenei dintre state. n context economic, este des
ntlnit referirea aproape exclusiv la efectele comerului i n
particular la liberalizarea comerului sau la liberul schimb.

Haosul cu care ne confruntm astzi deriv din faptul c,

pornind de la dezvoltarea tehnologic i economic, ale carei origini
provin n special din Statele Unite, un numr important al activitilor
umanitii se situeaz pe o scal i un orizont att de mari, nct au
depait graniele naionale, n limitele crora statele suverane i
exercit dreptul la guvernare. Acest fenomen a fost denumit
globalizare, un termen care ascunde mai multe dect las s se
neleag. Pe masur ce domeniul activitilor umane se extinde
dincolo de reglementrile statului-naiune, legalitatea i regulile au
devenit prea strmte.

Noii juctori au trebuit s fac fa provocrii iscate de

guvernarea de tip monopol. Au aprut corporaiile multinaionale,
pieele financiare globale, organizaiile non-guvernamentale, dar i
organizaii criminale i reele teroriste internaionale.

Activitatea acestor noi juctori nu este acoperit de legile

internaionale, care se bazeaz pe nelegeri formale ntre statele-
naiune, pentru c acestea nu au fost capabile pn acum s
gaseasc un teren comun pentru nelegeri care vizeaz problema
globalizrii.

- 15 -
 Globalizarea ca omogenizare a lumii

Astazi, standardele universale, inlocuiesc omogenitatea

particulara, specifica a unitilor teritoriale mici. In locul diferentierilor
din interiorul unitatilor teritoriale care erau reciproc exclusive, acum
este vorba de o uniformitate, reprezentand o infrastructura a
"spatiului expansiunilor" si miscari libere de bunuri materiale, oameni
si idei la scara internationala si mondiala. Acesta este aspectul
referitor la globalizare la care reactioneaza cel mai des criticii
deoarece ei considera ca "indivizii vor deveni la fel, peste tot in lume".

Asemenea tendinte sunt vazute ca fiind negative, in special

acolo unde standardizarea si uniformizarea apare alaturi de o
tendinta de dominare unica, indicata prin conceptii precum
"americanizare" sau "occidentalizare". Aceasta implica
standardizarea atat a culturii materiale cat si a celei non-materiale:
anumite "retele" de hoteluri, piete de desfacere, aeroporturi
internationale sau folosirea unei anumite limbi universal cunoscute
precum engleza.

Un proces intens similar este in desfasurare, la scara teritoriala

mai restransa, in incercarile "Intergarii Europene". Sute de masuri
diferite au fost propuse pentru a asigura omogenizarea teritoriului
Europei, o "Europa fara granite". Si in acest caz este vorba, pe de o
parte, de o eliminare a exclusivitatii reciproce, care pune cateva
probleme atata vreme cat aici existau sisteme inchise ce coexistau la
nivelul stelor-natiuni si, pe de alta parte, introducerea standardelor
uniforme si a culturii comune, fie ca proces de difuziune, fie ca
participare colectiva in crearea uneia noi.

Atta timp ct lumea are n acelai timp nelesuri tehnice i

politice, grupuri diferite vor avea istorii diferite ale globalizrii.
Dealtfel, n termeni generali folosii n economie i economie politic
este o istorie a creterii comerului inter-statal bazat pe instituii
stabile ce autorizeaz firme din diferite state s schimbe mai uor
bunuri.

- 16 -
 Termenul de liberalizare este o combinaie ntre teoria
economic a liberului schimb i ndeprtarea barierelor n care se
mic bunurile. Aceasta a dus la creterea specializrii rilor n
exporturi i la presiuni care s termine o dat pentru totdeauna cu
tarifele protecioniste i a altor bariere n faa comerului.

Perioada liberalizrii i cea n care aurul definea standardul

economic este deseori numit Prima er a Globalizrii. Bazat pe
Pax Britannica i pe schimbul de bunuri n numerar, aceast er a
crescut odat cu industrializarea.
Baza teoretic a fost munca lui Ricardo n Avantajul
comparativ i Legea general a echilibrului a lui Say. Cei doi
susineau c rile vor face comer eficient i c orice neajunsuri
temporare n cerere sau ofert se vor corecta automat. Instituirea
standardului n aur s-a realizat treptat n rile intens industrializate
ntre anii 1850 i 1880.

Prima er a Globalizrii se crede c s-ar fi mprit n etape

odat cu primul rzboi mondial i apoi cznd sub criza standardului
n aur spre sfritul anilor 20 i nceputul anilor 30. rile ce
ncepuser s mbraieze era globalizrii, incluznd nucleul
European, cteva state de la marginea Europei i cteva lstare
europene din Americi si Oceania prosperau. Inegalitatea dintre acele
state disprea n timp ce bunurile, capitalul i fora de munc formau
n mod excepional fluxuri libere ntre state.

Globalizarea n perioada de dup cel de-al doilea rzboi

mondial a fost condus prin runde de negocieri n prima faz sub
auspiciile GATT, ce a dus la mai multe nelegeri n ndeprtarea
restriciilor asupra liberului schimb. Runda Uruguay a dus la
semnarea unui tratat prin care se creeaz Organizaia Mondial a
Comerului (OMC) cu rolul de a media dispute comerciale. Alte
acorduri comerciale bilaterale inclusiv seciuni ale Tratatului de la
Mastricht i NAFTA au fost de asemenea semnate cu scopul de a
reduce tarifele vamale i barierele comerciale.

Exist i un aer de scepticism fa de procesele economice

globale i optimism fa de posibilitile de control ale economiei
internaionale i fa de viabilitatea strategiilor politice naionale. Un
efect deosebit de important al conceptului de globalizare a fost

- 17 -
paralizarea strategiilor naionale de reform radical, fiind privite ca
imposibil de realizat din punct de vedere raional i al evoluiilor
pieelor internaionale.

Globalizarea, considerata de multi ca fiind inevitabilul val al

viitorului, este deseori confundata cu internationalizarea, dar ea este
de fapt total diferita de aceasta. Internationalizarea se refera la
cresterea volumului comertului international, a relatiilor, tratatelor,
aliantelor, etc. Inter-national inseamna desigur, intre doua natiuni sau
mai multe. Unitatea de baza ramine natiunea, chiar daca
intensificarea relatiilor intre mai multe natiuni este necesara si
importanta. Globalizarea se refera la integrarea economica a mai
multor economii nationale intr-o singura economie globala, in special
prin comert liber si mobilitate a capitalului, dar si prin emigratie
necontrolata. Este clara stergere a granitelor nationale in scopuri
economice. Comertul international(...) devine comert interregional."
(Globalization Versus Internationalization: Some Implications de
Herman E. Daly 1999)

4.2 Globalizarea- avantaje si dezavantaje

Avantajele globalizarii constau in:

- schimb de informatii si de tehnologie,o economie fara bariere si

fara influenta politicului, un joc liber al puterilor prezente pe piata;
- dezvoltarea comertului liber intre state (fara taxe vamale ,
rezultand un pret scazut in pretul final al produsului, taxele vamale
reprezentand in medie 20% din valoarea acestuia);
- lichiditate de capital , rezultand crearea unui cadru accesibil
pentru ISD (investitii straine directe). Investitorii din tarile dezvoltate
investesc mai usor in tarile in curs de dezvoltare (de ex. in Romania);
- organizatiile corporatiste (multinationalele) au o flexibilitate
mult mai mare in desfasurarea activitatii lor in afara granitelor;
- un flux informational si comunicational mai puternic, care
ajunge mult mai usor la o omogenitate de ascultatori/cititori ("mass-
media fara granite")
- transport mult mai rapid si eficient de produse si calatori
(consecinta a eliminarii granitelor vamale);

- 18 -
 - promovare globala a ideii de "dezvoltare durabila" .Statele
dezvoltate acorda o importanta mai mare problemelor de mediu.

Dezavantajele globalizarii constau in :

- migratia fortei de munca . Forta de munca ieftina din tarile in

curs de dezvoltare migreaza in tari dezvoltate, ceea ce duce la o
scadere a nivelului salarial, fapt multumitor pentru angajator, dar
nemultumitor pentru forta de munca autohtona ;
-acces la tari cu forta de munca ieftine . Spre deosebire de
cazul de mai sus, multinationalele isi inchid filialele de productie din
tarile dezvoltate care prezentau avantajul unei piete bune de
desfacere dar cu costuri ridicate de productie datorita fortei de munca
scumpe, deschizandu-si filiale de productie in tarile in curs de
dezvoltare, cu forta de munca ieftina. Bunurile sunt produse in aceste
tari si sunt vandute acolo unde exista piete de desfacere. Rezultatul :
in tarile dezvoltate creste numarul somerilor ;
- implicarea la nivel politic a multinationalelor (asa cum se
intampla si in Romania, guvernele acorda "facilitati" multinationalelor,
pentru a atrage ISD si pentru a-si echilibra deficitul bugetar) ;
- implicarea unor trusturi corporatiste in mass-media si
influentarea acesteia ;
- risc sporit de transmitere de boli/virusi (nemaiexistand
controluri vamale, turistii pot transmite mult mai usor un virus si pot
extinde raza de infectie pe plan mondial)
- disparitia culturii si a identitatii nationale . Tocmai datorita
obiceiurilor datinilor si traditilor se formeaza o identitate nationala,
care da valoare si individualizeaza un stat la nivel mondial.
Identitatea nationala este aceea care iti permite sa nu accepti
obiceiurile altor popoare ci iti ofera posibilitatea sa le filtrezi prin
prisma persoanei care nu are nevoie de "traditii de imprumut";
- organizatiile corporatiste al caror obiect de activitate duce la
poluarea mediul sau la consumul unei cantitati mari de resurse (ex.
industria sticlariei) Aceste organizatii se orienteaza spre tari in curs
de dezvoltare care nu au o legislatie bine pusa la punct in privinta
standardelor de mediu .

- 19 -
 Capitolul 5: Cadrul legislativ si institutional

5.1 Coordonate legislative privind protecia mediului in U.E.

Promovarea proteciei mediului ca o component a

dezvoltrii societii umane este un fapt unanim neles i
acceptat.
Legislatia europeana privind protectia mediului inconjurator
a fost initiata cu prilejul unei conferinte a sefilor de stat sau guvern
desfasurata in octombrie 1972, unde s-a stabilit ca este esentiala
existenta unei politici comune pentru protectia mediului.
In februarie 2000 erau in vigoare 708 acte normative
comunitare privind protectia mediului: 266 directive, 124
reglementari si 318 decizii.
O serie de programe de actiune ofera cadrul pentru aceasta
legislatie.
Consiliul a adoptat "Programul Comunitar de politici si
masuri in legatura cu mediul si dezvoltarea durabila" pe 15 si 16
decembrie 1992.
De la modificarea Tratatului de la Roma prin Tratatele de la
Maastricht si Amsterdam, baza legala a politicii Comunitare privind
mediul o constituie Articolele 174 pana la 176 (130r pana la 130t)
ale Tratatului Consiliului European.

Obiective ale Tratatelor de la Maastricht si Amsterdam

Modificarea articolului subliniaza principiul dezvoltarii

durabile, ce constituie in prezent unul din obiectivele principale ale
UE. Articolul 6 din Tratatul CE mentioneaza explicit necesitatea ca
problematica protectiei mediului sa fie integrata in toate politicile
sectoriale ale Comunitatii.
Aceasta noua clauza are aplicabilitate extinsa; prin mutarea
ei din articolul referitor la mediu la inceputul tratatului, liderii UE au
subliniat angajamentul fata de obiectivul dezvoltarii durabile. In
actul final, Comisia se angajeaza sa realizeze studii de evaluare a

- 20 -
impactului, in cazul propunerilor ce pot avea grave repercusiuni
asupra mediului.

Conform Articolului 174 al Tratatului CE, politica de mediu a

Comunitatii se bazeaza pe urmatoarele principii: precautie,
prevenire, indepartarea sursei de poluare si "cel care polueaza,
plateste". Articolul 95 al TEC prevede in mod expres ca
"sanatatea, siguranta, protectia mediului" trebuie sa se bazeze pe
"un grad ridicat de protectie, avand in vedere in special ultimele
evolutii sustinute de descoperiri stiintifice.
Parlamentul European si Consiliul vor urmari atingerea
acestui obiectiv, in limitele puterilor cu care sunt investite.
Uniunea este astfel angrenata in implementarea unei politici
active privind protectia solului, a apei, climei, aerului, a florei si
faunei.
In conformitate insa cu principiul subsidiaritatii, Uniunea se
va ocupa de probleme de mediu doar atunci cand ar putea actiona
mai eficient decat o pot face autoritatile nationale sau regionale.

Obiectivele de protecia mediului din cadrul UE pe care

Carta Alb le consider prioritare pentru funcionare Pieei Interne
se refer la:
controlul radioactivitii i a altor substane periculoase;
organisme modificate genetic;
managementul deeurilor;
emisiile de poluare fonic;
poluarea aerului i reducera stratului de ozon.

De asemenea, in Constitutia Romaniei au fost regasite

urmatoarele drepturi :
1. Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu
inconjurator sanatos si echilibrat ecologic.
2. Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui
drept.
3. Persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si a
ameliora mediul inconjurator.
(Constitutia Romaniei)

- 21 -
 Implementarea sistemului de management de mediu

SR EN ISO 14001: 2004

Standardul SR EN ISO 14001 acopera o paleta de 5 directii

de actiune:

1. Sisteme de management de mediu

2. Audit de mediu
3. Evaluarea protectiei comunitatilor umane fata de activitatile
industriale cu impact negativ
4. Clasificarea din punctul de vedere al politicii de mediu
5. Evaluarea ciclurilor de viata ale produselor si serviciilor

Orice activitate desfasurata de organizatii poate genera un

spectru larg de implicatii asupra mediului, de aceea sunt importante
activitatile care au ca efect un impact negativ semnificativ asupra
factorilor de mediu.Pentru ca o organizatie sa poata stabili "ce impact
este semnificativ asupra mediului", este necesar sa-si defineasca
pentru inceput o scara a importantei pe care considera ca este
necesar sa o acorde aspectelor de protectie a mediului pe baza unor
criterii ca:

gradul de conformare cu legislatia de mediu

codurile de buna practica existente in organizatie
criterii de natura stiintifica
presiunea exercitat de comunitatea locala
valorile, principiile si reglementarile dupa care se ghideaza
organizatia
considerente de reducere a costurilor cu energia si materiile
prime

Toate organizatiile trebuie sa fie preocupate tot mai mult sa-si

dezvolte o performanta de mediu accentuata, controland impactul
propriilor activitati, produse si servicii asupra mediului inconjurator si
revizuindu-si periodic politica si obiectivele de mediu, pe fondul crearii
unei legislatii in domeniu tot mai stricte si diversificarii politicilor
economice si a altor masuri destinate incurajarii protectiei mediului.

- 22 -
 SR EN ISO 14001:2005 este un standard de larga
recunoastere internationala care contine cerinte obligatorii referitoare
la respectarea legislatiei sau altor reglementari de mediu aplicabile si
reprezinta standardul de referinta pentru implementarea unui sistem
de managementul mediului propus de specialistii forului international
de standardizare .Si toate acestea in vederea sprijinirii organizatiilor
interesate in atingerea obiectivelor referitoare la mediu si a celor
economice, dar si aspecte de ordin strategic si concurential, prin
sustinerea protectiei mediului si a prevenirii poluarii.

Consultanta ISO 14001 si standardul ISO 14001 sunt

aplicabile oricarei organizatii care doreste:

1. sa implementeze, sa mentina si sa imbunatateasca un sistem

de management de mediu
2. sa-si ia toate masurile privind conformitatea cu politica de
mediu declarata
3. sa poata declara/sustine aceasta conformitate
4. sa efectueze autoevaluarea si autodeclararea conformitatii cu
prezentul standard

5. certificarea/inregistrarea sistemului sau de management de

mediu de catre un organism independent/exterior

5.2 Instrumente responsabile specializate in cadrul U.E. :

PHARE, SAPARD SI ISPA

Aderarea oricarei tari in cadrul Uniunii Europene este sprijinita

de institutii si instrumente din cadrul acesteia . De asemenea, statul
respectiv beneficiaza de asisten tehnic, ct i de msuri
financiare, numite i instrumente de pre-aderare : PHARE, ISPA i
SAPARD.

PHARE are trei obiective principale: consolidarea

administraiei publice i a instituiilor din rile candidate pentru ca
acestea s poat funciona eficient n cadrul Uniunii Europene
(dezvoltarea instituional); sprijinirea statelor candidate n efortul
investiional de aliniere a activitilor industriale i a infrastructurii la
standardele UE (investiii pentru sprijinirea aplicrii legislaiei

- 23 -
comunitare); promovarea coeziunii economice i sociale (investiii n
sectoarele cheie pentru dezvoltarea regional).

SAPARD sprijin rile candidate n abordarea reformei

structurale din sectorul agricol i din alte domenii legate de
dezvoltarea rural, precum i n implementarea acquis-ului comunitar
referitor la Politica Agricol Comun. Obiectivul prioritar al
Programului SAPARD este acela de a crea cadrul necesar
implementrii unei agriculturi performante i dezvoltrii durabile a
zonelor rurale n rile candidate.

ISPA este instrumentul financiar a finanat n perioada 2000-

2006 proiecte de infrastructur n domeniul transporturilor i mediului.
Obiectivele programului ISPA sunt: sprijinirea rilor beneficiare n
vederea alinierii standardelor lor de mediu la cele ale Uniunii
Europene; extinderea i conectarea sistemelor proprii de transport cu
reelele de transport trans-europene; familiarizarea rilor beneficiare
cu politicile i procedurile aplicate Fondurilor Structurale i de
Coeziune ale Uniunii Europene.

Dup aderare, pentru promovarea unei dezvoltri echitabile i

durabile, statul are acces la principalele instrumente pentru
susinerea politicii regionale. Resursele vor fi ndreptate spre aciuni
menite s reduc diferenele ntre regiuni mai dezvoltate i cele mai
puin dezvoltate, promovnd opiuni egale de angajare ntre diferite
grupuri sociale.

5.3 Agenda 21

Agenda 21 a vzut lumina zilei la Conferina Mondial de la

Rio din anul 1992. Ea este un program global de aciune pentru o
dezvoltare de durat. Agenda 21 este un exemplu elocvent pentru
Global Governance, ea fiind conceput astfel nct s cuprind toate
domeniile: de la "Agenda 21 Global" i pn la nenumratele
proiecte din toat lumea din cadrul "Agendei 21 Locale.

Aici sunt tratate aproape toate aspectele relevante din punctul

de vedere al dezvoltrii: combaterea srciei, egalitatea ntre sexe,
respectarea intereselor popoarelor indigene, participarea gruprilor

- 24 -
sociale la procesul politic, protejarea climei, protejarea speciilor,
protejarea rezervelor de ap potabil etc.

Agenda 21 reprezint o lucrare care analizeaz premisele i

posibilitile de punere n aplicare a principiilor din Declaraia de la
Rio.
Aceast lucrare conine 140 pagini, fiind mprit n patru seciuni:

I. Dimensiunile sociale i economice;

II. Conservarea i gestionarea resurselor n scopul dezvoltrii;
III. ntrirea rolului principalelor grupuri i organisme
internaionale;
IV. Mijloace de implementare.

n Preambulul Agendei 21 se spune:

"Umanitatea se afl ntr-un moment decisiv al istoriei sale. Ne

confruntm cu o disparitate crescut ntre popoare i n cadrul
acestora, o cretere a srciei, tot mai mult foamete, tot mai multe
boli i tot mai muli analfabei, precum i o deteriorare continu a
ecosistemelor de care depinde bunstarea noastr. Prin integrarea i
respectarea sporit a intereselor cu privire la mediu i dezvoltare
vom reui s facem posibil ndeplinirea necesitilor de baz,
ameliorarea nivelului de trai al tuturor oamenilor, o protecie sporit i
o mai bun administrare a ecosistemelor i un viitor mai sigur i mai
prosper. Nici o naiune nu poate face acest lucru de una singur. Dar
mpreun putem: ntr-un parteneriat global pentru o dezvoltare
durabil."

Printre principalele idei prevzute n AGENDA 21 se regsesc:

oamenii depind de Pamnt, acesta susinnd viaa;
exist legturi incontestabile ntre activitatea oamenilor i
problemele de mediu;
problemele globale necesit aciuni locale;
oamenii trebuie s se implice activ n dezvoltarea propriilor
comuniti pentru a face posibil durabilitatea acestor
dezvoltri;

- 25 -
 5.4 Institutii specializate in Romania

Actul normativ privind nfiinarea Ageniei Naionale pentru

Protecia Mediului este HG nr. 1625/2003, publicat n MO nr. 68/27
ianuarie 2004; n cadrul aceluiai Monitor Oficial se public i HG nr.
1626/2003 de nfiinare a ageniilor regionale aferente. Atribuiile lor
se refer la implementarea legislaiei de mediu, n timp ce latura de
reglementare este asigurat de MAPAM (Ministerul Apei i Proteciei
Mediului), iar cea de control de Garda Naional de Mediu.
ANPM a fost nfiinat ntr-o perioad de reforme instituionale
majore n sectorul proteciei mediului. Cu ajutorul unui Program
Phare 2000 de ntrire a APM i de constituire i dezvoltare a ARPM
structura n teritoriu a ministerului cu responsabilitile de protecie a
mediului a fost ntrit i extins. Aceste reforme au necesitat luarea
n considerare a ntregii structuri instituionale,inclusiv instituiile
stabilite la nivel central/naional, n vederea realizrii unui sistem
cuprinztor i consistent de administrare a mediului din Romnia.
n vederea realizrii scopului activitii sale, ANPM are
urmtoarele atribuii principale:
a) Coordoneaz Sistemul Naional de Monitorizare Integrat a
Factorilor i Elementelor Mediului;
b) Asigur fundamentarea tehnic a strategiilor i planurilor de
aciune pentru protecia mediului, pe baza conceptului de dezvoltare
durabil;
c) Asigur fundamentarea tehnic pentru proiecte de
reglementri specifice elaborate i promovate de ctre autoritatea
central pentru protecia mediului;
d) ndrum i asist Ageniile Regionale pentru Protecia
Mediului n procesul de autorizare a activitilor conform OUG NR.
34/2002 privind prevenirea i controlul integrat al polurii, aprobat,
cu modificri i completri, prin Legea nr. 645/2002;
e) Coordoneaz activitatea Laboratoarelor Naionale de
Referin pentru: aer, ap, deeuri, zgomot, radioactivitate;
f) Asigur, potrivit competenelor acordate de autoritatea public
central pentru protecia mediului, strnse legturi cu Agenia
European de Mediu, ageniile naionale i federale de mediu din
Statele Membre UE i cu alte organe de specialitate din ar i
strinatate; elaboreaz rapoarte de sintez ca rspuns la

- 26 -
angajamentele interne i internaionale, n cadrul competenelor
acordate de autoritatea public central pentru protecia mediului;
g) Monitorizeaz implementarea legislaiei de mediu n
Romnia;
h) Monitorizeaz cheltuielile anuale pentru protecia mediului;
i) Implementeaz proiecte i programe interne i internaionale
i asigur ndrumarea activitii de cercetare n domeniul mediului;
j) Asigur pregtirea profesional a personalului autoritatilor
regionale i locale pentru protecia mediului, Grzii Naionale de
Mediu (GNM), pe baza programului anual aprobat de autoritatea
public central pentru protecia mediului;
k) Aplic, analizeaz i elaboreaz sistemul de raportare de
sector ctre Uniunea European conform cerinelor UE;

Garda nationala de Mediu

Constituit prin HG 440/12.05.2005, Garda Naional de Mediu

este instituie public de inspecie i control i funcioneaz ca organ
de specialitate al administraiei publice centrale, cu personalitate
juridic, finanat integral de la bugetul de stat, n subordinea
Ministerului Mediului i Dezvoltarii durabile.
Garda Naional de Mediu are n subordine 8 comisariate
regionale ale Grzii Naionale de Mediu, instituii cu personalitate
juridic a cror structur organizatoric include 41 de comisariate
judeene, Comisariatul Municipiului Bucureti i Comisariatul
Rezervaiei Biosferei "Delta Dunrii", organizate ca servicii fr
personalitate juridic n cadrul comisariatelor regionale de care
aparin.

- 27 -
Bibliografie:

- Economie politica de Nita Dobrota, Editura Economica

Webgrafie :

- www.globalizarea.ro
- www.societateadurabila.ro
- www.mmediu.ro Ministerul Mediului si Dezvoltarii
Durabile
- www.ase.ro/biblioteca
- www.wikipedia.com
- www.infoeuropa.ro
- www.prefcs.ro/institutii-ue
- www.ab-consult.ro/certificat-ISO-14001.html

- 28 -