Dezvoltare durabila si protectia mediului

1. Notiuni generale- dezvoltare durabila

Conceptul de dezvoltare durabilă a fost inițiat încă de la începutul anilor ’70. În 1972,
Conferința privind Mediul de la Stockholm a pus pentru prima dată în mod serios problema
deteriorării mediului înconjurător în urma activităților umane, care pun ȋn pericol ȋnsuși
viitorul omenirii.

Deși inițial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluție la criza ecologică determinată de
intensa exploatare industrială a resurselor și degradarea continuă a mediului și căuta deci, în
primul rând, prezervarea calității mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra
calității vieții în complexitatea sa, și sub aspect economic și social. Obiect al dezvoltării durabile
este acum și preocuparea pentru dreptate și echitate între state, nu numai între generații.

Dezvoltarea durabilă promovează conceptul de conciliere între progresul economic şi social

fără a pune în pericol echilibrul natural al planetei.

Ideea care stă la baza acestui concept este aceea de a asigura o calitate mai bună a vieţii
pentru toţi locuitorii planetei, atât pentru generaţia prezentă, cât şi pentru generaţiile viitoare.

Dezvoltarea durabilă aduce în prim plan un nou set de valori care va ghida viitorul model de
progres economic şi social, valori ce vizează mai ales omul şi nevoile sale prezente şi viitoare,
mediul natural – protejarea şi conservarea acestuia, precum şi atenuarea deteriorării actuale a
ecosistemelor.

Una dintre cele mai cunoscute definiții a dezvoltării durabile este data de către Comisia
Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED) în raportul „ Viitorul nostru comun" cunoscut şi
sub numele de Raport Brundtland:

„Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoilor prezentului, fără
a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi".
 Dezvoltarea durabilă este definită de o serie de aspecte:

 Compatibilitatea dintre mediul antropic şi mediul natural;

 Egalitatea de şanse între generaţii care coexistă şi se succed în timp şi spaţiu;
 Situarea pe primul plan al securităţii ecologice în locul maximizării profitului;
 Compatibilitatea strategiilor naţionale de dezvoltare cu cerinţele extinderii
interdependenţelor în plan geoeconomic şi ecologic;
 Asigurarea bunăstării generale punând accentul pe calitatea creşterii economice durabile;
 Integrarea organică dintre capitalul natural şi cel uman, în cadrul unei categorii globale ce
îşi redefineşte obiectivele economice şi sociale şi îşi extinde orizontul de cuprindere în
timp şi spaţiu;
 Trecerea la o nouă strategie cu faţă natural-umană, în care obiectivele dezvoltării
economice şi sociale să fie subordonate deopotrivă dezvoltării omului şi însănătoşirii
mediului.

2. Istoric

Următoarele evenimente au avut un rol determinant în domeniul protecţiei mediului şi al

dezvoltării durabile:

1972 Stockholm - Conferinţa ONU privind mediul (ECO I). Ȋn cadrul conferinţei ONU,
cele 113 naţiuni prezente şi-au manifestat îngrijorarea cu privire la modul în care activitatea
umană influenţează mediul. Au fost subliniate problemele poluării, distrugerii resurselor,
deteriorării mediului, pericolul dispariţiilor unor specii şi nevoia de a creşte nivelul de trai al
oamenilor. A fost acceptată existenţa unei legături indisolubile între calitatea vieţii oamenilor şi
calitatea mediului natural şi s-a conştientizat importanţa acestor relaţii atât pentru generaţiile
actuale cât şi pentru generaţiile viitoare.

Cele mai importante documente adoptate în cadrul Conferinţei au fost:

a. "Declaraţia asupra mediului înconjurător", care cuprinde 26 de principii privind drepturile

şi obligaţiile statelor în acest domeniu, precum şi căile şi mijloacele de dezvoltare a
cooperării internaţionale;
b. "Planul de Acţiune pentru Mediul Global", cu trei componente:

1. programul pentru evaluarea mediului global (Earthwatch);

2. activităţile pentru managementul mediului;
3. măsurile de sprijin.

c. Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (United Nations Environment Programme –

UNEP) al cărui Consiliu de Conducere şi Secretariat au fost înfiinţate în decembrie 1972
de Adunarea Generală ONU. Acesta a desfăşurat activităţi care au jucat rolul de
catalizator şi coordonator în domeniul mediului înconjurător, activităţile programului
fiind clasificate în două grupe:

1. orientate spre probleme sectoriale ale factorilor de mediu (poluarea apelor, a aerului şi a
solurilor, în special degradarea terenurilor);

2. orientate către probleme globale (ploile acide, epuizarea stratului de ozon, schimbările
climatice, defrişarea şi deşertificarea, conservarea biodiversităţii, traficul internaţional de
produse şi deşeuri toxice şi periculoase, protejarea mediului în perioadele de conflict armat.

d. Fondul Voluntar pentru Mediu (Voluntary Environment Found) înfiinţat în ianuarie 1973,
în conformitate cu procedurile financiare ONU.

Toate acestea sunt considerate a fi piatra de temelie a primului cadru internaţional pentru
tratarea problemelor mediului.
 Ziua de 5 iunie a fost declaratǎ „Ziua Mondială a Mediului Înconjurător".

Declaraţia de la Stockholm

Pentru a realiza un management mai raţional al resurselor, statele membre trebuie să adopte o
abordare integrată şi coordonată a planurilor lor de dezvoltare, pentru a asigura că dezvoltarea lor
este compatibilă cu necesitatea de a proteja şi îmbunătăţi mediul în beneficiul propriei populaţii.

Raportul Clubului de la Roma intitulat "Limitele creşterii".

Cercetătorii de la Massachusetts Institute of Technology (M.I.T) au analizat date statistice cu

privire la numeroase probleme economice, demografice şi de mediu (cele mai importante 5
variabile luate în considerare au fost: numărul locuitorilor, producţia industrială, producţia de
alimente, resurse de materii prime şi poluarea mediului).

Raportul a scos ȋn evidențǎ pericolele generate de creşterea excesivă a populaţiei, degradarea

solului, asfixierea oraşelor suprapopulate şi poluate, epuizarea resurselor de materii prime
neregenerabile, topirea gheţurilor polare şi posibilitatea unor inundaţii catastrofale, poluarea apei
şi aerului prin produşii industriei chimice etc.

Sunt aduse în atenţia publicului și mai ales a factorilor politici decizionali dezechilibrele
dintre problemele creşterii economice, poluarea mediului, creşterea demografică explozivă şi, nu
în ultimul rând, cele legate de epuizarea resurselor, ȋn condițiile ȋn care tipul de creştere
economică şi modul tehnic de producţie concepute în perioada postbelică antrenează risipa de
resurse.

Comisia Brundtland.

Necesitatea reorientării eforturilor pentru realizarea obiectivului de integrare, s-a concretizat

în 1983, când Naţiunile Unite au înfiinţat Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (World
Commission on Environment and Development – WCED) cunoscută sub denumirea de Comisia
Brundtland, având ca scop studierea dinamicii deteriorării mediului şi oferirea de soluţii cu
privire la viabilitatea pe termen lung a societăţii umane.
 Această comisie a fost prezidată de Gro Harlem Brundtland, Primul Ministru al Norvegiei la
acea dată. Comisia Brundtland a subliniat existenţa a două probleme majore:

1. dezvoltarea nu înseamnă doar profituri mai mari şi standarde mai înalte de trai pentru un
mic procent din populaţie, ci înseamnă creşterea nivelului de trai al tuturor;
2. dezvoltarea nu trebuie să conducă la distrugerea sau folosirea nesăbuită a resurselor
noastre naturale şi nici la poluarea mediului ambiant.

Raportul Brundtland al Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare.

Comisia Brundtland a elaborat şi publicat documentul "Viitorul nostru comun" (Raportul

Brundtland) prin care a fost formulat cadrul conceptual care avea să stea la baza celor 40 de
capitole ale Agendei 21 și a celor 27 de principii ale Declaraţiei de la Rio.

Ȋn cadrul acestui document este lansat termenul de dezvoltare durabilă (sustenabilă), definit
ca fiind "dezvoltarea care îndeplineşte necesităţile generaţiei prezente, fără a compromite
capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi îndeplini propriile necesităţi".

Raportul pledează pentru o reconciliere între economie şi mediul înconjurător şi priveşte

dezvoltarea durabilă ca fiind "acel tip de dezvoltare care răspunde nevoilor prezentului fără a
compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a şi le satisface pe ale lor proprii".

Conferinţa de la Rio - Conferinţa Naţiunilor Unite privind Mediul şi Dezvoltarea

(United Nations Conference on Environment and Development – UNCED) - „Summit-ul
Pamântului”

Au participat 178 de ţări, 120 şefi de stat şi 20 000 de reprezentanţi neguvernamentali din
toată lumea care au adus din nou în centrul atenţiei problemele privind mediul şi dezvoltarea.

Scopul declarat al Conferinţei a fost stabilirea unei noi strategii a dezvoltării economice,
industriale şi sociale în lume, cuprinsă sub numele de dezvoltare durabilă – "sustainable
development". Dezvoltarea durabilă reprezintă "o nouă cale de dezvoltare care să susţină
progresul uman pentru întreaga planetă şi pentru un viitor îndelungat".
 Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi Mediu de la Rio de Janeiro a fost
considerată cea mai amplă reuniune la nivel înalt din secolul XX, iar obiectivul principal al
acestei reuniuni a constat în necesitatea găsirii unei căi alternative pentru dezvoltarea globală în
secolul XXI.

Primul Summit al Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare de la Rio, în 1992, a abordat
reducerea ponderii economice, astfel încât să nu fie afectată capacitatea de menținere a
echilibrului biofizic al Pământului, fără a renunța însă la bunăstarea socială. Declarația de la Rio
și Agenda 21 au dezvoltat teme de mediu în beneficiul social și anume: calitatea vieții, utilizarea
resurselor naturale, protecția bunurilor globale, managementul comunităților umane și creșterea
economică.

Cu această ocazie, pe plan internaţional, a fost recunoscută oficial necesitatea de a integra

dezvoltarea economică şi protecţia mediului în obiectivul de dezvoltare durabilă. S-a afirmat
importanţa, în continuă creştere, a dreptului internaţional al mediului, ca mecanism de codificare
şi promovare a dezvoltării durabile.

Cele 10 principii ale Declaraţiei de la Rio recomandă participarea publică pentru a rezolva
problemele de mediu. Problemele de mediu sunt cel mai bine gestionate prin participarea la un
nivel relevant a tuturor cetăţenilor interesaţi, fiecare individ trebuind să aibă acces la informaţiile
cu privire la mediu deţinute de către autorităţile publice.

În urma conferinţei au rezultat:

 „Declaraţia de la Rio asupra mediului şi dezvoltării", un document cu 27 de principii și ȋn

care se afirma că "Oamenii au dreptul la o viaţă sănătoasă şi productivă în armonie cu
natura; naţiunile au dreptul suveran de a exploata resursele proprii, fără însă a cauza
distrugeri ale mediului în afara graniţelor proprii";
 Agenda 21, care constituie un plan de acţiune pentru dezvoltarea durabilă cu începere din
secolul al XXI-lea, concretizat în 40 de capitole destinate unor domenii de programe
specifice, structurate în termenii:
o bazei de acţiune;
o obiectivelor de realizat;
 o activităţilor care trebuie efectuate;
o modalităţilor de implementare.
 Statement of Principles on Forests ("Declaraţia principiilor privind pădurile"). Această
Declarație este un document fără putere obligatorie, care conţine principiile pentru
managementul conservării şi dezvoltării durabile a tuturor tipurilor de păduri
 Organizarea instituţională a Comisiei pentru Dezvoltarea Durabilă (CSD)
 Mecanismul de finanţare pentru implementarea Agendei 21.
 „Declaraţia de principii asupra conservării şi exploatării pădurilor"
 „Declaraţia privind deşertificarea".
 Carta Pământului" - declaraţie de principii, în care sunt enumerate 27 de principii, după
care omenirea trebuie să se conducă în relaţiile interumane, precum şi în relaţiile dintre
om şi natură;

Summitul de la Rio a adus cu fermitate pe arena publică problemele de protecţie a mediului

şi de dezvoltare. Agenda 21 şi Declaraţia de la Rio au condus la un acord cu privire la două
convenţii obligatorii:

 Convenţia privind Diversitatea Biologică (Convention on Biological Diversity CBD) -

prevede măsurile ce trebuie luate pentru protejarea ecosistemelor şi a diverselor forme de
viaţă;
 „Convenţia-cadru privind schimbările climatice"- un angajament ferm al ţărilor
semnatare ca până în anul 2000 să-şi reducă emisiile de bioxid de carbon în atmosferă la
nivelul anului 1990.

Conferinţa de la Rio a încurajat funcţionarea Fondului Global pentru Mediul Înconjurător,

creat pentru finanţarea investiţiilor în păstrarea bunurilor comune, în special apele internaţionale,
atmosfera şi diversitatea biologică.

Summitul de la Rio a generat de asemenea o serie întreagă de reacţii pozitive, incluzând

demararea a numeroase iniţiative pentru implementarea Agendei 21 la nivel local şi a reorientării
politicii de protecţie a mediului. În acelaşi an, în multe state s-au înfiinţat comisii naţionale
pentru dezvoltarea durabilă şi s-au întocmit strategii pentru dezvoltarea durabilă.
 În ciuda acestor consecinţe pozitive, obiectivul global al Agendei 21, care a făcut apel la o
schimbare radicală a sistemelor de valori convenţionale dominante existente şi a proceselor
instituţionale, nu a putut fi atins.

Conferinţa de la Rio a reprezentat un moment important datorită simbolismului şi spiritului

creat cu acel prilej, de o importanţă covârşitoare fiind atenţia acordată problematicii mediului
înconjurător, până la cel mai înalte niveluri al diplomaţiei internaţionale, precum şi noilor
conexiuni între calitatea mediului şi calitatea vieţii.

Perspectiva româniei asupra dezvoltãrii durabile

Pornind de la ideea că beneficiile dezvoltării economice trebuie să fie mai mari decât
costurile, inclusiv cele legate de conservarea și îmbunătățirea mediului, prima strategie de
Dezvoltare Durabilă a României din 1999 a avut ca obiectiv îmbunătățirea progresivă și
menținerea bunăstării populației în corelare cu cerințele folosirii raționale a resurselor naturale și
ale conservării ecosistemelor.

Aderarea la Uniunea Europeană în 2007 a ajustat prioritățile naționale, prin Strategia

Națională pentru Dezvoltare Durabilă. Orizonturi 2013-2020-2030 (SNDD), aprobată de
Guvernul României la 12 noiembrie 2008, vizând reducerea decalajului socio-economic față de
cel al statelor membre ale Uniunii Europene.

Pentru ca dezvoltarea durabilă să reușească în România și, prin urmare Agenda 2030,
împreună cu angajamentele Uniunii Europene, această strategie este construită în jurul
cetățeanului și nevoilor generațiilor viitoare.

Strategia pleacă de la premisa că, dezvoltarea durabilă prezintă un cadru de gândire care,
odată însușit de către cetățean, va ajuta la crearea unei societăți mai echitabile, definită prin
echilibru și solidaritate și care să poată face față schimbărilor aduse de probleme actuale globale,
regionale și naționale, inclusiv scăderea demografică. Grija statului față de cetățean și respectul
cetățeanului față de instituții, față de aproapele său, de valorile morale și diversitatea culturală și
etnică vor duce la o societate durabilă.
Notiuni generale- protectia mediului

3. Protectia mediului

Protectia mediului se refera la orice activitate de mentinere sau restabilire a calitatii spatiilor
naturale prin prevenirea emisiilor de poluanti sau reducerea prezentei substantelor poluante in
natura. Calitatea mediului nostru are un impact direct asupra bunastarii noastre, fiindca un mediu
mai curat si fara poluare este mai sanatos, mai sigur si mult mai placut.
4. Mediul inconjurator

Mediul inconjurator este un sistem format din elemente naturale si artificiale care sunt
interconectate si care sunt modificate de actiunea umana. Mediul afecteaza modul de viata al
societatii, inclusiv valorile naturale, sociale si culturale care exista intr-un loc si timp, iar
conservarea acestuia este esentiala pentru viata durabila a generatiilor actuale si viitoare.

Odata cu cresterea societatilor umane si extinderea asezarilor urbane, mediul este

modificat si de actiuni si dezvoltari umane, ducand deseori la daune grave asupra mediului. De
aceea, responsabilitatea fata de mediu ar trebui sa fie o prioritate in toate aspectele activitatii
noastre, luandu-ne angajamentul de a reduce in mod continuu impactul asupra mediului prin
reducerea emisiilor toxice in mediu si a utilizarii resurselor naturale si a energiei.

Pentru atingerea obiectivelor de „o viata mai buna” si „un mediu inconjurator sustenabil”,
fiecare dintre noi trebuie sa intreprinda anumite activitati pentru a ajuta la conservarea naturii si
protejarea mediului:

· Sa previna impactul negativ asupra mediului;

· Sa reduca emisiile poluante;
· Sa reduca cantitatea de deșeuri;
· Sa imbunatateasca starea mediului inconjurator prin stabilirea in mod sistematic de obiective si
programe de mediu;
· Sa reduca impactul produselor si serviciilor asupra mediului;
· Sa depuna eforturi pentru a preveni poluarea mediului.
· Sa minimizeze consumul de energie si sa reutilizeze materiale intr-un mod viabil din punct de
vedere economic.

5.Masuri de protectie a mediului inconjurator impotriva poluarii:

Poluarea este un complex de fenomene care a schimbat sau tinde sa schimbe mediul
ambiant in detrimentul echilibrului ecologic natural si reprezinta in acelasi timp si o amenintare
majora la adresa sanatatii umane. Poluarea consta in impurificarea mediului cu diferite substante
numite poluanti, din cauza activitatilor umane.

In vederea protejarii mediului inconjurator, agentia de mediu Auditeco GES isi

indeplineste aceasta misiune, de salvator, prin propunearea unor solutii de protejare a mediului si
exercitarea urmatoarelor atributii:

· previne degradarea mediului;

· solicita persoanelor care se angajeaza in activitati poluante sa imbunatateasca progresiv mediul;
· faciliteaza punerea in aplicare a masurilor nationale de protectie a mediului in conformitate cu
legislația nationala; · asigura monitorizarea si raportarea regulata a calitati mediului;
· coordoneaza activitatile necesare pentru protejarea, restaurarea sau imbunatatirea mediului
· stabileste un proces de investigare și, dupa caz, de remediere a zonelor in care contaminarea
cauzeaza sau este probabil un risc semnificativ pentru sanatatea umana sau pentru mediu.
6. Solutii de protejare a mediului

Intelegerea importantei naturii si a biodiversitatii pentru propria noastra bunastare ne

poate ajuta cu adevarat sa ajutam natura. Cu totii putem incerca sa contribuim la ocrotirea
mediului inconjurator, sa reducem amprenta noastra ecologica, sa conservam natura si sa ne
conectam cu aceasta.

Agentia de mediu Auditeco GES este specializata in identificarea de solutii pentru

protejarea mediului, optime pentru rezolvarea problemelor de conformare de mediu ale unei
organizatii, elaborarea programelor de conformare (masuri, responsabilitati, termene, costuri) si
asistenta la negocierea programelor de conformare cu autoritatea de mediu.

Solutiile de protejare a mediului inconjurator propuse de Auditeco – vizand diminuarea

cantitatilor de deseuri generate si evacuate in mediul inconjurator – includ reducerea la sursa,
colectarea selectiva, reciclarea, refolosirea si limitarea necesitatilor de tratare a constituentilor
deseurilor.
 În ultimele decenii, am devenit tot mai conștienți de impactul negativ pe care activitățile
noastre îl au asupra mediului înconjurător. De la defrișării masive și poluare la epuizarea
resurselor naturale și schimbările climatice, ne confruntăm cu provocări semnificative. Cu toate
acestea, există soluții pe care le putem implementa pentru a proteja mediul și pentru a ne asigura
că lăsăm un moștenire durabilă pentru viitor.

Educația și conștientizarea

O primă etapă esențială în protejarea mediului inconjurator este educarea și

conștientizarea publicului. Trebuie să înțelegem impactul acțiunilor noastre și să ne asumăm
responsabilitatea pentru a aduce schimbări pozitive. Prin campanii de informare, programe de
educație și promovarea unei atitudini pro-mediu, putem dezvolta o cultură a responsabilității față
de mediu. Urmarea unor cursuri manager de mediu ar putea fi un pas productiv, în acest sens.

Conservarea resurselor naturale

Utilizarea sustenabilă a resurselor naturale este o componentă cheie în protejarea

mediului inconjurator. Companiile și organizațiile pot implementa politici și practici care să
reducă consumul de apă și energie, să promoveze reciclarea și managementul deseurilor. De
asemenea, este important să sprijinim inițiativele de conservare a habitatelor naturale și a
speciilor în pericol.

Promovarea energiilor regenerabile

Trecerea la surse de energie regenerabilă este esențială pentru a reduce emisiile de gaze
cu efect de seră și pentru a combate schimbările climatice. Companiile pot investi în tehnologii
verzi și în dezvoltarea infrastructurii pentru energii regenerabile, cum ar fi energia solară și
eoliană.

Prin adoptarea unor practici mai sustenabile în ceea ce privește consumul de energie,
putem contribui semnificativ la reducerea impactului asupra naturii și la protejarea mediului
inconjurator. Acești pași ar putea consta în cursuri manager de mediu, gestionarea responsabilă a
deșeurilor și multe alte schimbări sănătoase.
Responsabilitate socială corporativa

Companiile au un rol important în protejarea mediului inconjurator prin practici

responsabile și etice. Integrarea principiilor de sustenabilitate în activitățile lor poate duce la
reduceri semnificative ale impactului asupra mediului. Aceasta poate include adoptarea unor
politici de achiziții responsabile, implicarea în proiecte de conservare a mediului și implicarea
angajaților în acțiuni de voluntariat ecologic. Bineînțeles, responsabilitatea social corporativă
implică și necesitatea desfășurării unor cursuri manager de mediu.

Colaborarea și parteneriatele

Pentru a aborda provocările complexe pentru protejarea mediului inconjurator, este

necesară o abordare colaborativă. Companiile pot forma parteneriate cu organizații non-
guvernamentale, guverne și alte părți interesate pentru a dezvolta soluții durabile și pentru a
împărtăși bune practici. Această colaborare poate stimula inovația și poate promova schimbări
sistemice în direcția protejării mediului.

Advocacy și implicarea civică

Este important ca organizațiile și companiile să se implice în activități de advocacy

pentru a promova politici și reglementări pro-mediu. Prin susținerea acțiunilor de conștientizare,
mobilizarea comunității și exercitarea presiunii asupra factorilor de decizie, putem influența
schimbările necesare la nivel societal.

Inovare și tehnologie verde

Dezvoltarea și implementarea tehnologiilor verzi pot aduce soluții inovatoare în protectia

mediului inconjurator. Companiile pot investi în cercetare și dezvoltare pentru a găsi alternative
ecologice la procesele și produsele lor. De exemplu, tehnologiile de reciclare avansate, sistemele
inteligente de gestionare a energiei sau utilizarea materialelor biodegradabile pot contribui la
reducerea impactului negativ asupra mediului.

Gestionarea durabilă a resurselor

 Pentru a încuraja protectia mediului inconjurator, trebuie să avem o abordare integrată și
durabilă în gestionarea deseurilor si a resurselor. Companiile pot adopta practici de economie
circulară, care implică reducerea consumului de materii prime, reciclarea și refolosirea
produselor și materialelor. De asemenea, este important să promovăm agricultura durabilă,
gestionarea responsabilă a pădurilor și conservarea apelor pentru a asigura disponibilitatea
resurselor naturale pe termen lung.

Responsabilitate individuală și implicare comunitară

Protectia mediului inconjurator începe de la nivel individual. Fiecare persoană poate

contribui la reducerea impactului negativ prin alegeri conștiente, cum ar fi reducerea consumului
de energie și apă, reciclarea, utilizarea transportului public sau a bicicletei și adoptarea unui stil
de viață mai sustenabil. În plus, implicarea în comunitate și susținerea inițiativelor ecologice
locale poate avea un impact semnificativ în promovarea pentru protectia mediului.

Monitorizarea și raportarea impactului

Pentru a evalua progresele și a îmbunătăți continuu practicile pentru protectia mediului,

este necesară monitorizarea și raportarea impactului. Companiile pot implementa sisteme de
gestionare a mediului, precum ISO 14001, și pot efectua evaluări periodice ale impactului asupra
mediului. Prin raportarea transparentă a rezultatelor și obiectivelor de mediu, se poate încuraja
responsabilitatea și îmbunătățirea continuă a performanțelor. Pentru a obține cele mai bune
rezultate si a restabili protectia naturii, consultanta de mediu este esențială.

Protectia mediului inconjurator este o provocare globală, dar și o oportunitate de a

construi un viitor mai durabil. Fiecare individ, organizație și companie are un rol de jucat în
această misiune. Prin adoptarea unor practici sustenabile și prin colaborare, putem proteja mediul
înconjurător pentru generațiile viitoare și pentru a ne bucura de un mediu sănătos și prosper.
Bibliografie