AMPRENTA ECOLOGICA

DEZVOLTAREA DURABILA
AMPRENTA ECOLOGICĂ
Amprenta ecologică măsoară cerințele omenirii de la natură, [1] 
 și anume, cantitatea resurselor naturale necesare pentru a
[2]

susține economia și activitatea oamenilor. Aceasta urmărește și

înregistrează cerințele prin intermediul unui sistem de 
contabilitate ecologică. Cu ajutorul acestui sistem se compară
aria biologică productivă pe care oamenii o folosesc pentru
consumul lor, cu zona productivă, din același punct de vedere,
disponibilă într-o anumită regiune sau în lume, ( biocapacitatea
 este zona productivă care poate regenera resursele naturale
necesare omului). Pe scurt, amprenta ecologică măsoară 
impactul uman asupra ecosistemului Pământului și indică
dependența economiei umane față de capitalul natural .
 Amprenta și biocapacitatea pot fi comparate la nivel individual, regional, național și
global. Atât amprenta, cât și biocapacitatea se schimbă în fiecare an în funcție de
numărul de persoane, consum per persoană, eficiența producției și productivitatea
ecosistemelor. La nivel global, evaluările amprentei arată cât de mari sunt cerințele
omului față de resursele naturale, în comparație cu resursele regenerabile ale planetei 
Pământ. Începând cu anul 2003, Organizația Internațională Global Footprint Network
 calculează amprenta ecologică în baza datelor statistice ale ONU(cunoscute sub numele
de National Footprint Accounts), pentru întreaga lume și pentru peste 200 de țări în
parte. În fiecare an, calculele sunt actualizate cu cele mai recente date statistice.
Perioadele de timp sunt recalculate la fiecare actualizare, întrucât statisticile ONU
schimbă și seturile de date istorice. După cum este reprezentat în Lin și colab. (2018), în
ciuda actualizărilor de date, tendințele din aceste perioade pentru țările lumii în general
au rămas constante. De asemenea, în urma studiului recent realizat de către Ministerul
Mediului din Elveția, tendințele elvețienilor pentru perioada studiată (1996-2015) sunt
egale cu 1-4% la sută. [3] Global Footprint Network estimează că, începând cu 2014,
omenirea folosește de 1,7 ori mai mult capitalul natural, decât resursele naturale ar putea
să se regenereze. [4] [5] [6] Acest fapt demonstrează că echivalentul amprentei ecologice al
omenirii depășește de 1,7 dimensiunea Pământului.
Analiza amprentei ecologice este utilizată pe scară largă în toată
lumea, în sprijinul evaluărilor de sustenabilitate . [7] Aceasta
permite oamenilor să măsoare și să gestioneze utilizarea resurselor
în toate sectoarele economice și să exploreze durabilitatea 
stilurilor de viață individuale, a bunurilor și serviciilor,
organizațiilor, sectoarelor industriei, cartierelor, orașelor,
regiunilor și națiunilor. [8] Începând cu anul 2006, a apărut o primă
serie de standarde de amprentă ecologică care prezintă amănunțit
atât procedurile de comunicare cât și de calcul al amprentei
ecologice. Cea mai recentă versiune sunt standardele care au fost
actualizate în 2009. [9]
MĂSURAREA ȘI METODOLOGIA AMPRENTEI
Pentru anul 2014, Global Footprint Network a estimat indicele amprentei
ecologice a omenirii ca fiind egal cu masa a 1,7 planete asemănătoare
Pământului ca dimensiune. Aceasta înseamnă că, potrivit calculelor lor,
cerințele omenirii față de resursele naturale ale planetei depășeau de 1,7 ori
capacitatea de regenerare a ecosistemelor planetei.
Amprentele ecologice pot fi calculate pe orice scară: pentru o activitate, o
persoană, o comunitate, un oraș, o regiune, o națiune sau pentru omenirea
în ansamblu. Datorită concentrării populației, orașele au amprente
ecologice mari și au devenit epicentrul reducerii amprentei. 
Contabilizarea amprentei ecologice la nivel național este descrisă pe pagina
web a Organizației Internaționale Global Footprint Network  sau mai
detaliat în lucrări academice, inclusiv Borucke și altele. 
Comitetul Național de Revizuire a Conturilor a publicat, de asemenea, o
agendă de cercetare cu privire la modul de îmbunătățire a conturilor. 
DEZVOLTAREA DURABILĂ
Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează
totalitatea formelor și metodelor de dezvoltare socio-
economică care se axează în primul rând pe asigurarea
unui echilibru între aspectele sociale, economice și
ecologice și elementele capitalului natural.
CONCEPTUL
Cea mai cunoscută definiție a dezvoltării durabile este cu siguranță cea
dată de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) în
raportul „Viitorul nostru comun”, cunoscut și sub numele de 
Raportul Brundtland: „dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care
urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite
posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”.[1]
Dezvoltarea durabilă urmărește și încearcă să găsească un cadru
teoretic stabil pentru luarea deciziilor în orice situație în care se
regăsește un raport de tipul om - mediu, fie că e vorba de mediul
înconjurător, mediul economic sau mediul social.
Deși inițial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluție la criza ecologică
determinată de intensa exploatare industrială a resurselor și
degradarea continuă a mediului și căuta deci în primul rând
prezervarea calității mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a
extins asupra calității vieții în complexitatea sa, și sub aspect economic
și social. Obiect al dezvoltării durabile este acum și preocuparea
pentru dreptate și echitate între state, nu numai între generații.
Conceptul a fost legat inițial de problemele de mediu și de criza resurselor
naturale, în special a celor legate de energie de acum 30 de ani. Termenul însuși
este foarte tânăr și s-a impus în vara lui 1992, după Conferința privind mediul și
dezvoltarea, organizată de Națiunile Unite la Rio de Janeiro.
Durabilitatea pleacă de la ideea că activitățile umane sunt dependente de
mediul înconjurător și de resurse. Sănătatea, siguranța socială și 
stabilitatea economică a societății sunt esențiale în definirea calității vieții.
Discuțiile prin care s-a ajuns în final la dezvoltarea durabilă au început la
începutul anilor '70. În 1972, Conferința privind Mediul Ambiant care a avut loc
la Stockholm a pus pentru prima dată în mod serios problema deteriorării
mediului înconjurător în urma activităților umane care pune în pericol însuși
viitorul omenirii. În 1983, își începe activitatea 
Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare  (WCED), condusă de 
Gro Bruntland, după o rezoluție adoptată de 
Adunarea Generală a Națiunilor Unite .
IMPLEMENTARE
Fiecare om, conștient sau nu, poate contribui la
dezvoltarea durabilă. De fapt, se poate vorbi de o gândire
de durată atunci când se colectează (depun) deșeuri din
plastic sau hârtie în locurile special amenajate.
La nivel industrial, lucrurile s-au mișcat mult mai repede.
Astfel, multe fabrici folosesc deșeuri drept combustibil,
iar în anumite localități se încearcă implementarea unor
sisteme de încălzire casnică pe bază arderii deșeurilor.
Unele companii au conștientizat importanța economică
(dar și ecologică) a recuperării și refolosirii deșeurilor.
MANEA SARAH
SZABO VERONICA