GLOBALIZAREA ŞI MEDIUL

DEGRADAREA GLOBALĂ A MEDIULUI ÎN SECOLUL XX

Astăzi, globalizarea este un concept ce îşi găseşte expresie în toate limbile de circulaţie
ale lumii, reflectând o percepţie largă a faptului că lumea se transformă cu rapiditate într-
un spaţiu social comun, sub influenţa forţelor economice şi tehnologice.
Datorită dezvoltării legăturilor de interdependenţă care ne afectează pe fiecare dintre noi,
lumea a devenit un singur sistem societal, un sistem global în care există legături sociale,
economice şi politice, legături de comunicaţii care nu cunosc graniţe între state. Astfel ,
evoluţiile dintr-o regiune a lumii pot avea consecinţe profunde asupra indivizilor sau
comunităţilor din cealaltă parte a lumii.
Globalizarea este percepută ca un proces ce îşi manifestă influenţa asupra tuturor
domeniilor vieţii sociale- cultural, politic, economic, legal, militar şi ecologic.
Toate elementele ecosistemului global care sunt utilizate, simţite şi împărtăşite de toţi
oamenii simultan şi nu se află sub jurisdicţia nimănui, reprezintă bunurile comune
ecologice. Aceste bunuri comune pot fi afectate de degradarea mediului şi în acest caz
putem vorbi de degradare globală.
Prin degradarea mediului se înţelege transformarea unor ecosisteme sau a unor părţi
componente ale acestora .
Globalizarea degradării mediului poate fi prezentată în două moduri:
1. prin analiza originilor şi consecinţelor diverselor probleme ecologice
2. prin analiza proceselor culturale şi politice care încearcă să descrie şi să
reglementeze schimbările sociale generate de transformarea anumitor părţi ale
ecosistemelor.
Cele mai bune exemple de bunuri comune ecologice sunt atmosfera şi sistemul
climatic. Acestea sunt resurse esenţiale ale vieţii care înglobează şi depăşesc statele şi
societăţile, astfel că atunci când acestea sunt afectate nociv, putem vorbi de degradare
globală. Cele mai grave probleme contemporane legate de degradarea mediului sunt cele
referitoare la încălzirea globală şi la subţierea stratului de ozon.

1
 1.Încălzirea globală
Încălzirea globală este fenomenul de creştere continuă a temperaturilor medii înregistrate
ale atmosferei în imediata apropiere a solului, precum şi a apei oceanelor, constatată în
ultimele două secole, dar mai ales în ultimele decenii. Conform temperaturilor
reconstituite de climatologi, ultimul deceniu din secolul al XX-lea şi începutul secolului
al XXI-lea constituie cea mai caldă perioadă din ultimii 2000 de ani.
Epoca actuală este mai caldă cu câteva zecimi de grad faţă de maximul medieval.
Temperatura medie a aerului în apropierea suprafeţei Pământului a crescut în ultimul
secol cu 0,74 ±0,18 °C.
Dacă fenomenul de încălzire este cvasi-unanim acceptat de oamenii de ştiinţă şi de
factorii de decizie, există mai multe explicaţii asupra cauzelor procesului.
Opinia dominantă este că încălzirea se datorează activităţii umane, în special prin
eliberarea de gaz carbonic în atmosferă prin arderea de combustibili fosili ( arderea
cărbunelui, arderea combustibililor lichizi, arderea combustibililor gazoşi, instalaţiile de
faclă la extragerea şi prelucrarea hidrocarburilor, alte hidrocarburi, producţia de ciment,
transport maritim şi aerian necuprins în statisticile naţionale ).
Grupul interguvernamental de experţi în evoluţia climei (engleză
Intergovernmental Panel on Climate Change) afirmă că „cea mai mare parte a creşterii
temperaturii medii în a doua jumătatea a secolului al XX-lea se datorează probabil
creşterii concentraţiei gazelor cu efect de seră, de provenienţă antropică.
Efectul de seră este un fenomen natural prin care o parte a radiaţiei terestre în infraroşu
este reţinută de atmosfera terestră. Efectul actual al existenţei gazelor cu efect de seră este
că temperatura medie a Pământului este cu cca. 33 °C mai mare decât ar fi în lipsa lor,
adică este de cca. +15 °C în loc să fie de -18 °C. În acest sens, efectul de seră este
benefic, el asigurând încălzirea suficientă a Pământului pentru a permite dezvoltarea
plantelor aşa cum le cunoaştem noi azi. Dacă concentraţia gazelor cu efect de seră creşte,
echilibrul prezentat este perturbat, diferenţa de flux termic se acumulează în atmosferă,
care astfel se încălzeşte. De aceea, termenul de „efect de seră” este folosit cel mai adesea
în vorbirea curentă pentru a evidenţia contribuţia unor anumite gaze, emise natural sau
artificial, la încălzirea atmosferei terestre prin modificarea permeabilităţii atmosferei la
radiaţiile solare reflectate de suprafaţa terestră.( dioxidul de carbon, metanul şi azotul).

2
Teoria încălzirii globale antropice este contestată de unii oameni de ştiinţă şi politicieni,
cum ar fi Claude Allègre sau Václav Klaus.
Consecinţele încălzirii globale sunt dificil de sintetizat, ele fiind resimţite în cele mai
diferite domenii şi având un caracter global.
Încălzirea globală determină sau va determina:
• topirea gheţarilor (datorită schimbării direcţiei vânturilor dominante, a măririi
concentraţiei gazelor cu efect de seră şi a deteriorării stratului de ozon are loc
desprinderea gheţurilor de pe şelful Antarcticii care a crescut în ultimul deceniu
cu 75 %.
• ridicarea nivelului mării este un efect care are două cauze: creşterea volumului
apei prin dilatare în urma încălzirii şi adaosul de apă provenit din topirea
gheţurilor din calotele polare şi gheţarii tereştri. (unele observatoare consideră că
banchiza se va topi complet vara deja din 2013, în loc de 2030 cât se estima
înainte).
• schimbări climatice, creşterea vaporizaţiei, a precipitaţiilor şi a numărului
furtunilor;
• ridicarea temperaturii solului, ceea ce duce la uscarea lui, favorizând incendiile de
pădure;
• extincţia a numeroase specii datorită destabilizării locale a climei şi dereglării
anotimpurilor;
• schimbări privind sănătatea oamenilor.
Aceste efecte vor afecta, într-o măsură mai mare sau mai mică, toate continentele şi vor
conduce la dislocări sociale naţionale şi locale, migraţii sau tulburări sociale şi
tramnsformari în toate domeniile vieţii sociale.
1.Economie
Raportul UE privind consecinţele încălzirii globale asupra mediului de securitate atrage
atenţia asupra faptului că topirea gheţurilor arctice ar putea face exploatabile resurse
naturale ca pescuitul, sau zăcămintele de gaze naturale şi petrol care sunt momentan
blocate sub platforma continentală îngheţată. Acest lucru ar putea genera divergenţe între
Rusia, Statele Unite, Canada, Norvegia şi Danemarca

3
2.Agricultură
Un timp s-a crezut că încălzirea globală are efecte benefice asupra agriculturii datorită
creşterii concentraţiei de CO2 asimilabil prin fotosinteză. Creşterea temperaturilor a
permis cultivarea plantelor în locuri unde acest lucru nu era posibil, de exemplu
cultivarea orzului în Islanda. Tot această încălzire poate determina deplasarea zonelor de
pescuit spre nord.
Deşi în unele locuri, de exemplu în Siberia, încălzirea este favorabilă, în altele, de
exemplu în Africa, ea are efecte dramatice, deoarece contribuie la extinderea deşertului
Sahara peste Sahel.
3.Asigurări
Asigurările sunt direct afectate de modificările climatice. Se estimează că numărul
catastrofelor naturale s-a triplat faţă de anii 1960, iar din acestea, 35 - 40 % se datorează
încălzirii globale.
4.Transport
Drumurile, pistele de aterizare, căile ferate, conductele pot fi afectate de variaţiile de
temperatură mai mari, pot avea o durată de serviciu mai mică şi pot necesita întreţinere
sporită. De exemplu, topirea permafrostului poate afecta aeroporturile.
5.Inundaţii
Ridicarea nivelului mării duce la acutizarea problemelor inundaţiilor, în special a zonelor
foarte joase, cum sunt cele din Olanda, Bangladesh şi la Veneţia. În zonele inundabile
trăiesc adesea comunităţi foarte sărace, deoarece este singurul teren fertil la care au acces.
Sărăcia face să nu poată plăti asigurări, ceea ce face să nu-şi poată compensa pierderile în
caz de dezastre naturale.
6.Sănătate
Creşterea temperaturilor măreşte riscul afecţiunilor cardiovasculare şi măreşte
concentraţiile de ozon troposferic, care este un poluant care poate produce astm bronşic.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) apreciază că procesul de încălzire globală este
vinovat de moartea anuală a 150 000 de persoane şi îmbolnăvirea altor 5 milioane din
cauza valurilor de căldură sau a diferitelor calamităţi naturale declanşate de acest proces.[
În România, în iunie 2008 canicula a determinat 187 de cazuri care au necesitat ajutor
medical, din care 139 în Bucureşti.

4
7.Apărare
Implicaţiile încălzirii globale din punct de vedere militar au fost examinate de Consiliul
Consultativ Militar (engleză Military Advisory Board), un grup de generali în retragere ai
SUA, care au relevat câteva aspecte:
• Acutizarea conflictelor în zonele afectate de dezastre provocate de schimbările
climatice;
• Migrarea populaţiilor din zonele afectate de dezastre;
• Probleme privind dependenţa energetică.

Împotriva efectelor încălzirii globale se duce o luptă susţinută, al cărei aspect central este
ratificarea de către guverne a Protocolului de la Kyoto. În decembrie 1997, 160 de ţări au
participat la Kyoto la negocieri privind emisiile de gaze de seră, negocieri finalizate prin
Protocolul de la Kyoto. Prin acest protocol ţările industrializate se obligă ca în perioada
2008 - 2012 să reducă emisiile poluante cu 5,2 % în comparaţie cu emisiile din 1990. La
negocieri n-au participat SUA şi Australia, responsabile de cca. 30 % din emisii. Însă
recent Australia a ratificat protocolul, SUA rămânând singura ţară industrializată care nu
l-a ratificat.
Actual, în scopul dezbaterii problemei încălzirii globale se organizează anual Conferinţa
Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice, ajunsă în 2008 la cea de a 14-a ediţie.
Omenirea poate şi trebuie să ia măsuri pentru oprirea contribuţiei sale la încălzirea
globală. Una dintre cele mai bune acţiuni pentru reducerea încălzirii globale este
reducerea consumului de energie prin:
• Adoptarea de tehnologii moderne, care nu sunt energointensive. Acest lucru este
valabil în special pentru România, a cărei industrie se bazează pe tehnologii vechi.
• Reducerea consumului energetic prin reducerea iluminatului artificial. Pentru
popularizare, în 2007 Sydney a avut iniţiativa stingerii luminilor timp de o oră,
iniţiativă la care au participat 2,2 milioane de case şi agenţi economici. În 29
martie 2008 la iniţiativă au aderat încă 23 de oraşe mari din lume şi au participat

5
 50 de milioane de oameni iar în 2009 „ora Pământului” a fost în 28 martie, orele
20:30 - 21:30, ţinta finnd un miliard de becuri stinse1.
• Eficientizarea transportului prin folosirea hidrogenului drept combustibil în locul
hidrocarburilor, prin folosirea biodieselului drept combustibil regenerabil şi prin
înlocuirea transportului cu camioanele cu cel pe calea ferată.
• Prin reducerea consumului de energie în termocentrale.
2.Subţierea stratului de ozon
Subţierea stratului de ozon atmosferic are multe asemănari cu încălzirea globală.
Misiunea principala a ozonului în straturile superioare ale atmosferei este de a proteja
Terra de razele ulrtavilolete ale soarelui. De-a lungul timpului viaţa vegetală de pe
pământ s-a adaptat la un anumit nivel de radiaţii UV. Sporirea cantitatii de radiaţie poate
provoca distrugerea treptată a lumii vii.
Stratul de ozon este o regiune a atmosferei de la 19 până la 48 km altitudine. Concentraţia
maximă de ozon de până la 10 părţi pe milion are loc în stratul de ozon. Aşadar ozonul se
formează prin acţiunea razelor solare asupra oxigenului. Această acţiune are loc de câteva
milioane de ani, dar compuşii naturali de azot din atmosferă se pare că au menţinut
concentraţia de ozon la un nivel stabil. În straturile de jos ale atmosferei ozonul are un rol
distrugator, el atacă celulele plantelor prin inhibiţia fotosintezei, intensifică procesele
nocive ale smogului. Concentraţii ridicate la nivelul solului sunt periculoase şi pot
provoca boli pulmonare. Cu toate acestea însa, datorită faptului că stratul de ozon din
atmosfera protejeaza viaţa pe Pământ de radiaţiile solare, acesta este de o importanţă
critică.
Distrugerea stratului de ozon este o problemă relative recentă, care are legătură cu
folosirea pe scară largă a produselor chimice numite cloro-fluoro-carburi folosite
îndelung ca refrigerenţi şi în spray-urile cu aerosoli şi care eliberate în atmosfera, se
ridică şi sunt descompuse de lumina solară, clorul reacţionând şi distrugand moleculele
de ozon - până la 100.000 de molecule de ozon la o singură moleculă de C.F.C.

1
Încălzirea globală — Oraşe în beznă timp de o oră Jurnalul Naţional, 21 feb 2008

6
O altă cauză majoră a dispariţiei ozonului o constituie rachetele cosmice; (de exemplu o
racheta cosmică cu utilizare multiplă (gen Shuttle) elimină până la 190 tone de clorură de
hidrogen, distrugător activ al statului de ozon.)
Un aport deosebit în nimicirea ozonului o are şi aviaţia supersonică. Gazele avioanelor
conţin oxizi ai azotului. Din această cauză folosirea acestor tipuri de compuşi chimici a
fost parţial interzisă în Statele Unite şi nu numai.
Alte chimicale, ca de exemplu halocarburile bromurate ca şi oxizii de azot din
îngrăşăminte, pot de asemenea ataca stratul de ozon.
Cum s-a descoperit distrugerea stratului de ozon….
În 1974, doi chimişti americani de la Universitatea California, F. Sherwood Rowland ş
Mario Molina, ş-au pus banala îtrebare: ce se îtampla cu CFC-urile eliberate în tmosfera?
Cei doi au demonstrat ca aceste molecule se „sparg" sub actiunea radiatiilor ultraviolete,
clorul rezultat intrand intr-o reactie in lant cu ozonul stratosferic, ducand la distrugerea
sa. Asa cum spuneam, descoperirea lor nu a fost luata in seama. Prea multe industrii
utilizau pe scara larga CFC-urile... Dar, pe la mijlocul anilor 1980, a fost descoperita o
subtiere grava a stratului de ozon, de catre o echipa a British Antarctic Survey. Atat de
grava era subtierea, incat geofizicianul britanic Joe Farman, care efectua masuratorile, a
crezut ca spectrofotometrul pe care il utiliza s-a defectat si l-a trimis inapoi in Anglia
pentru a fi reparat! Apoi a intrat in actiune si NASA, care a transmis catre lumea intreaga
imagini alarmante ale gaurii de ozon antarctice... Dupa aceea au inceput sa fie consultate
arhivele. Datele colectate incepand cu anii 1950 au demonstrat ca nivelul ozonului
antarctic a fost realtiv stabil pana spre sfarsitul anilor 1970. Prima mare gaura in stratul
de ozon a fost depistata in 1979, dupa care a urmat o scadere continua a nivelului de ozon
la scara globala. Sa precizam aici ca nivelul de ozon se masoara in unitati Dobson.
Spuneam inca de la inceput ca daca am cobori tot ozonul atmosferic la nivelul solului, am
obtine un strat gros de 3 mm, ceea ce este echivalent cu 300 unitati Dobson. Raportat la
aceste unitati de masura, intre anii 1980 si 1990 s-a constatat o diminuare globala cu 3%
a stratului de ozon, iar in prezent scaderea se accentueaza rapid, ritmul crescand de trei
ori fata de inceputul anilor 1970. In plus, a inceput sa fie afectata si emisfera nordica
Distrugerea stratului de ozon ar putea cauza creşterea numărului de cancer de piele şi a
cataractelor, distrugerea de anumite culturi, a planctonului şi creşterea cantităţii de dioxid

7
de carbon datorită scăderii vegetaţiei. Deşi aceste consecinţe sunt concentrate în jurul
zonelor polare, acolo unde în anii '70 se observă rarefierea stratului de ozon stratosferic
deasupra Antarcticii în special la sfârsitul iernii australe, în lunile septembrie si
octombrie, proprietăţiile chimice schimbătoare ale subţierii stratului de ozon şi
variabilitatea climei terestre le-ar putea răspândi rapid mult mai departe.
În lumea contemporană viteza şi răsândirea geografică a tuturor formelor de degradare a
mediului sunt în expansiune.
Ca importanţă globală, problemele de mediu ocupă pentru populaţia urbană locul doi
după sărăcie, în proporţie de 46%. Problemele de mediu cele mai importante atât la nivel
de ţară, cât şi global sunt considerate a fi, aşa sum am mai spus, subţierea stratului de
ozon, asociată cu poluarea aerului, încălzirea globală şi poluarea apelor.
În ceea ce priveşte sursele de informare, televizorul conduce detaşat cu 78%, iar presa
scrisă are impact asupra unui procent de 22% din populaţie, faţă de 43%, cât este media
europeană, iar Internetul influenţează doar 15% dintre locuitorii României, comparativ cu
24%, media europeană.
O parte foarte importantă a populaţiei declară că practică unele comportamente de
protejare a mediului ca:
• evitarea produselor alimentare modificate genetic,
• scoaterea din priză a electrocasnicelor
• aruncarea gunoiului doar în spaţii amenajate
• deplasarea pe jos, cu bicicleta sau cu mijloacele de transport în comun.
Noi, oamenii putem juca în acelaşi timp rolul de sursă a problemelor globale de mediu
dar şi rolul de soluţie a acestora. Stă în puterea noastră limitarea efectelor negative ale
degradării mediului, putem face ceva în acest sens, trebuie însă să şi vrem acest lucru.

8
BIBLIGRAFIE:

1. “Transformări globale”, David Held, Anthony McGrew, David Goldblatt,

Jhonatan Perraton, Edit. Polirom, 2004
2. „Earth’s Annual Global Mean Energy Budget” Kiehl, J. T., Kevin E. Trenberth.
Bulletin of the American Meteorological Society
3. "Global and regional drivers of accelerating CO2 emissions", Raupach, M.R.,
2007
4. “Back on Track: The Global Rail Revival”, Marcia D. Lowe, 1994,
5. Protocolul de la Kyoto. Textul oficial pe
http://unfccc.int/resource/docs/convkp/kpeng.html