Compararea modificărilor climatice la nivel mondial

Schimbări climatice
Schimbarea climatică reprezintă o schimbare în distribuția statistică a modelelor
meteorologice atunci când această schimbare durează o perioadă extinsă de timp (adică, zeci
de ani până la milioane de ani). Schimbările climei se pot referi la o schimbare a condițiilor
meteorologice medii sau la variația vremii în contextul condițiilor medii pe termen lung.
Schimbările climei sunt cauzate de factori precum procesele biotice, variațiile radiației solare
primite de Pământ, tectonica plăcilor și erupțiile vulcanice. Anumite activități umane au fost
identificate drept principalele cauze ale schimbărilor climei în curs, adesea denumite încălzire
globală.
Oamenii de știință lucrează activ pentru a înțelege climatul trecut și viitor, utilizând
observațiile și modelele teoretice. O înregistrare climatică - care se extinde mult în trecutul
Pământului - a fost inițiată și continuă pe baza dovezilor geologice provenite din profilurile de
temperatură ale forajelor, miezurile desprinse din acumulările adânci de gheață, înregistrările
care țin de floră și faună, procesele glaciare și periglaciare, - izotopi stabili și alte analize ale
straturilor de sedimente și înregistrări ale nivelurilor mării din trecut. Datele mai recente sunt
furnizate de înregistrarea instrumentală. Modelele de circulație generală, bazate pe științele
fizice, sunt adesea folosite în abordări teoretice pentru a se potrivi cu datele din trecut privind
clima, a face proiecții viitoare și a lega cauzele și efectele în schimbările climatice.
Schimbările climatice afectează toate regiunile lumii. Calotele glaciare se topesc, iar
nivelul mărilor și oceanelor este în creștere. În unele regiuni, fenomenele meteorologice
extreme și precipitațiile sunt tot mai frecvente, în timp ce altele se confruntă cu valuri de
căldură și secetă extreme, se produc inundații și scade calitatea apei, iar resursele de apă devin
tot mai precare în unele regiuni.
Se așteaptă o intensificare a acestor fenomene în următoarele decenii.

Încălzirea globală
Încălzirea globală este fenomenul de creștere continuă a temperaturilor medii înregistrate
ale atmosferei în imediata apropiere a solului, precum și a apei oceanelor, constatată în
ultimele două secole, dar mai ales în ultimele decenii. Fenomene de încălzire globală au
existat dintotdeauna în istoria Pământului, ele fiind asociate cu fenomenul cosmic de
maximum solar, acestea alternând cu mici glaciațiuni terestre asociate cu fenomenul de
minimum solar.
Temperatura medie a aerului în apropierea suprafeței Pământului a crescut în ultimul secol
cu 0,74 ± 0,18 °C.
Experții în domeniu afirmă că „cea mai mare parte a creșterii temperaturii medii în a doua
jumătatea a secolului al XX-lea se datorează creșterii concentrației gazelor cu efect de seră, de
proveniență antropică. Ei consideră că fenomenele naturale ca variațiile solare și vulcanismul
au avut un mic efect de încălzire până în anii 1950”.
Încălzirea globală are presupuse efecte profunde în cele mai diferite domenii. Ea determină
sau va determina ridicarea nivelului mării, extreme climatice, topirea ghețarilor, extincția a
numeroase specii și schimbări privind sănătatea oamenilor. Împotriva efectelor încălzirii
globale se duce o luptă susținută de către guverne privind reducerea emisiei poluanților care
influențează viteza încălzirii.
Dacă fenomenul de încălzire observat este cvasi-unanim acceptat de oamenii de știință și
de factorii de decizie, există diverse explicații asupra cauzelor procesului. Opinia dominantă
este că încălzirea se datorează activității umane, în special prin eliberarea de dioxid de carbon
în atmosferă prin arderea de combustibili fosili.
Efectul de seră este un fenomen natural prin care o parte a radiației terestre în infraroșu
este reținută de atmosfera terestră. Efectul se datorează gazelor cu efect de seră care reflectă
înapoi această radiație. Efectul actual al existenței gazelor cu efect de seră este că temperatura
medie a Pământului este cu cca. 33 °C mai mare decât ar fi în lipsa lor, adică este de cca. +15
°C în loc să fie de -18 °C. În acest sens, efectul de seră este benefic, el asigurând încălzirea
suficientă a Pământului pentru a permite dezvoltare a plantelor așa cum le cunoaștem noi azi.
Limitarea încălzirii globale se reduce practic la limitarea concentrațiilor de CO2 . Pentru a
evita foarte probabila depășire a celor 2 °C ar trebui ca nivelele de CO2 să fie stabilizate
imediat. Calea propusă este reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin reducerea
consumurilor energetice și utilizarea energiei din surse regenerabile.
Daunele cauzate bunurilor imobile și infrastructurii, dar și sănătății umane antrenează
costuri ridicate pentru societate și economie.
În perioada 1980-2011, au fost afectate de inundații peste 5,5 milioane de persoane, iar
pierderile economice directe rezultate au fost de peste 90 de miliarde de euro.
Sectoarele care depind mult de temperatură și precipitații, cum ar fi agricultura, silvicultura,
energia și turismul, sunt în mod special afectate.
Schimbările climatice se produc atât de rapid încât supraviețuirea multor specii de plante și
animale este amenințată.
Multe specii terestre, de apă dulce și marine au migrat deja. Unele specii de plante și
animale riscă să dispară dacă temperaturile medii globale vor continua să crească necontrolat.
Una dintre cele mai bune acțiuni pentru reducerea încălzirii globale este reducerea
consumului de energie prin:
-Adoptarea de tehnologii moderne, care nu sunt energointensive. Acest lucru este valabil în
special pentru industriile ce se bazează pe tehnologii vechi.
-Reducerea consumului energetic prin reducerea iluminatului artificial. Pentru popularizare, în
2007 Sydney a avut inițiativa stingerii luminilor timp de o oră, inițiativă la care au participat
2,2 milioane de case și agenți economici .
-Eficientizarea transportului prin folosirea hidrogenului drept combustibil în locul
hidrocarburilor, prin folosirea biodieselului drept combustibil regenerabil și prin înlocuirea
transportului cu camioanele cu cel pe calea ferată.
- Prin reducerea consumului de energie scade sarcina termocentralelor. Proporțional scade
cantitatea de combustibil consumată, deci emisiile de CO2 în atmosferă.
În scopul reducerii emisiilor de CO2 se recomandă utilizarea energiilor care nu se bazează
pe tehnologia de ardere, cum sunt energia solară, energie hidraulică și energia eoliană.
Captarea energiei solare este dificilă, actual recomandările sunt ca ea să fie captată sub formă
de biomasă. Energia hidraulică exploatabilă actual este limitată și nu poate satisface cererea,
însă ea joacă un rol cheie în acoperirea vârfurilor de sarcină. Energia eoliană este disponibilă
doar în anumite zone, iar randamentul captării sale este scăzut.

Consecințele pentru Europa

Schimbările climatice afectează deja Europa în diferite forme, în funcție de regiune.

Acestea pot duce la creșterea temperaturii și a riscului de deșertificare, la precipitații anuale
mai mari și riscuri de inundații.

Efectele observate și proiectate de Agenția Europeană de Mediu pot afecta economia (de
exemplu turismul, energia), mediul (de exemplu pierderea biodiversității, incendiile
forestiere), agricultura (scăderea randamentului culturilor, creșterea cererii de apă) și
sănătatea umană (de exemplu mai multe decese cauzate de valurile de căldură, pagube
produse de furtunile violente).
Uniunea Europeană este pe locul al treilea în lume în ceea ce privește cantitatea de gaze cu
efect de seră pe care le emite, după China și Statele Unite, și este urmată de India, Rusia și
Japonia (2015).

În UE, țările care emiteau cele mai multe gaze în 2017 sunt Germania, Marea Britanie,
Franța, Italia, Polonia și Spania. Sectorul energetic era responsabil pentru 80,7% din emisiile
de gaze cu efect de seră în UE (în 2017), fiind urmat de agricultură (8,72%), industrie (7,82%)
și sectorul deșeurilor (2,75%).
Europa Centrală și de Sud se confruntă mai frecvent cu valuri de căldură, incendii
forestiere și secetă.
Zona mediteraneeană devine tot mai aridă, ceea ce o face vulnerabilă în fața secetei și a
incendiilor forestiere.
Nordul Europei devine considerabil mai umed și este posibil ca inundațiile pe perioada
iernii să devină un fenomen obișnuit.
Zonele urbane, în care trăiesc în prezent 4 din 5 europeni, sunt afectate de valuri de căldură,
inundații sau creșterea nivelului mărilor, și adesea nu dispun de mijloacele necesare pentru a
se putea adapta schimbărilor climatice.
Specii de animale pe cale de dispariție

Speciile pe cale de dispariție sunt plante și animale amenințate cu dispariția. Acest

fenomen este cauzat în principal de pierderea și degradarea habitatului/habitatelor, dar și de
poluare, schimbările climatice, speciile alogene invazive, etc. Biodiversitatea este, însă,
esențială pentru sănătatea ecosistemelor și viața umană.
Pentru a proteja speciile pe cale de dispariție, UE dorește să îmbunătățească și să conserve
biodiversitatea. Într-o rezoluție adoptată în luna ianuarie, Parlamentul a solicitat elaborarea
unei Strategii ambițioase a UE în domeniul biodiversității pentru 2030 pentru a aborda
principalele cauze ale pierderii biodiversității și pentru a stabili obiective obligatorii din punct
de vedere juridic pentru UE și statele membre.
Din cele 1 677 de specii europene pe cale de dispariție, cele mai amenințate sunt melcii,
scoicile și peștii.
Mai mult de jumătate din arborii endemici din Europa, inclusiv castanul porcesc/castanul
sălbatic, Heberdenia excelsa și scorușul sunt amenințați cu dispariția, iar aproximativ o
cincime dintre amfibieni și reptile sunt pe cale de dispariție

Zimbrul
Zimbrul este cel mai greu animal european de pe uscat. Un zimbru are o lungime de 2,9 - 3
metri și o înălțime de 1,9 metri, cântărind de la 300 la 920 kg. Este mai înalt, dar mai puțin
masiv decât ruda sa apropiată bizonul american . De asemenea are păr mai scurt decât acesta.
Zimbrii sunt pe cale de dispariție. Zimbrii trăiesc în păduri, având foarte puțini dușmani
naturali. Zimbrul este erbivor.
În Europa de Vest , zimbrii au dispărut încă din secolul al IX-lea, mai puțin în Ardennes
unde au rezistat până în secolul al XIV- lea ..
Ultimul zimbru din Moldova a fost ucis în 1762, iar din Transilvania în 1790 . În estul
Europei, zimbrii erau proprietatea regilor poloni, lituanieni și țarilor  ruși.
În 1927 mai puțin de 50 de zimbri mai rămăseseră în lume, toți în grădinile zoologice ,
ultimii zimbri în sălbăticie fiind uciși de braconieri după Primul Război Mondial .
Zimbrii au fost reintroduși cu succes în sălbăticie începând cu 1951. Se găsesc în zone
protejate din păduri din Polonia, Belarus și Republica Moldova, turme existând și
în Lituania, Ucraina, Rusia și Kîrgîzstan, iar grădini zoologice din 30 de țări au exemplare din
acest animal.
În România, zimbrii pot fi admirați în Rezervația Dragoș-Vodă de la Vânători Neamț, în
Rezervația Neagra de la Bucșani, Dâmbovița (cea mai mare rezervație din România ca număr
de exemplare ), în rezervația Valea zimbrilor din Vama Buzăului, Brașov, la Hațeg - Slivuț, la
Grădina Zoologică din Târgoviște, două exemplare la Grădina Zoologică din Reșița, două
exemplare la Grădina Zoologică din Bârlad și două exemplare la Grădina Zoologică din
Hunedoara. Zimbrii au fost re-introduși în România în anul 1958, când primele două
exemplare de animale au fost aduse din Polonia și ținute într-o rezervație din Hațeg. Ideea
zimbrilor în libertate, pe teritoriul României, s-a născut abia în 1999 .

Rasul iberic
Rasul iberic (Lynx pardinus) este o felina originara din peninsula Iberica din Europa de
Sud. Aceste creaturi au 85-110 cm lungime si cântăresc pana la 28 kg. Ele au o blana gri si
pete pe corp. Acestea sunt cele mai amenințate specii de pisică din lume. Numai 400 de
exemplare au existat in lume in anul 2000 si acest număr a ajuns la mai puțin de 100 în
prezent.

Broasca cu pete de Columbia

Amfibienii, cum este cazul broaștei cu pete de Columbia, sunt vulnerabili la deshidratare
și necesită condiții umede pentru a se reproduce. Prin urmare, acestea sunt expuse riscului
schimbărilor climatice. Diminuarea rezervelor de apă din Parcul Național Yellowstone,
Columbia, de exemplu, scade populația de broaște cu pete de Columbia. Schimbările
climatice provoacă, de asemenea, răspândirea rapidă a unei ciuperci (Batrachochytrium
Dendrobatidis), care pune în pericol amfibienii din întreaga lume.

Vulpea arctică
Vulpea arctică este unul dintre cei mai importanți prădători de uscat din această zonă. Din
cauza încălzirii globale, vulpea arctică este în pericol să nu mai găsească condiții propice
vieții. Printre numeroasele amenințări cu care se confruntă vulpile arctice se află intruziunea
nordică a vulpilor roșii mai mari și mai agresive din cauza schimbărilor climatice. Aceasta
poate fi un rival de temut pentru vulpea polară în habitatul său arctic tradițional.

Pinguinul Adélie
Pinguinul Adélie trăiește de-a lungul coastei Antarcticii precum și pe coastele insulelor
vecine. Această specie se confruntă cu vremuri dificile din cauza schimbărilor climatice.
Populația de pinguini Adélie este în mare scădere în Peninsula Antarcticii de Vest, care este
una dintre zonele cu cea mai rapidă încălzire de pe Pământ. Zonele unde își pun cuiburile de
pe coastă Pinguinii Adélie devin din ce în ce mai improprii pentru supraviețuirea puilor, iar
perioadele susținute de temperaturi mai calde decât de obicei ale oceanelor afectează negativ
capacitatea prăzii.

Koala
Koala, ursulețul emblematic din Australia, este în pericol să dispară în următorul secol
din cauza încălzirii globale. Koala au o dietă constând din frunze de eucalipt, iar creșterea
nivelului de dioxid de carbon din atmosferă scade valoarea nutritivă a frunzelor, ducând la
malnutriție și foamete pentru Koala. Secetele mai lungi și frecvente cresc apariția incendiilor
de vegetație, care ucid milioane de animale care trăiesc în păduri, cum ar fi și Koala.