Sistematizarea verticală

Sistematizarea verticală are ca obiect realizarea unei platforme în incintă care să permită
organizarea circulației, amplasarea construcțiilor și scurgerea apelor meteorice.
Colectarea apelor meteorice se realizează cu unul din următoarele sisteme:
-sistem unitar, care preia prin același sistem de canalizare atât apele uzate cât și apele meteorice
-sistem separat în care se colectează doar apele meteorice
-scurgerea liberă pe suprafața terenului
La unitățile agrozootehnice cu sistem unitar de colectare a apelor meteorice se complică instalația
de epurare a apelor uzate a căror volum crește și prezintă un debit imprevizibil cu variații mari.
De obicei în aceste unități scurgerea apelor meteorice se face la suprafața terenului, special
amenajat cu pante iar colectarea are loc în rigolele drumurilor prin care sunt apoi scoase în afara
incintei. Se recomandă o pantă a terenului între 0.5-2.0% pentru a nu apărea fenomene de erodare.
Sistematizarea verticală se poate aprecia printr-un indicator:
volum teransamente
iv= [cm]
aria sistematizată

Dacă terenul este sensibil la înmuiere, realizarea platformei de scurgere a apelor se face înainte de
începerea lucrărilor de construcții (săpături pentru fundații)
Clasificarea clădirilor
Clădire este orice construcție destinată să adăpostească oamenii și produsele muncii lor.
După destinație se pot clasifica în:
-clădiri pentru locuință
-clădiri industriale: fabrici, uzine, ateliere etc
-clădiri administrative: ministere, primării etc.
-clădiri sanitare: spitale, policlinici, dispensare etc.
-clădiri agricole: grajduri, silozuri, mori, FNC, etc.
-clădiri culturale și pentru sport: școli, teatre, muzee, săli de sport, stadioane etc.
-destinație specială
Pentru a corespunde destinației fiecare tip de clădire are particularități care face să se deosebească
de celelalte atât în construcție cât și ca distribuție, dimensiuni, amenajări, fațadă etc.
Din punct de vedere al materialelor din care este alcătuit scheletul de susținere al clădirii sunt:
-clădiri de zidărie din cărămidă sau piatră
-clădiri cu schelet de lemn
--clădiri cu schelet din beton armat
-clădiri cu schelet metalic.
Clădirile se realizează după desene tehnice numite planuri de execuție ce se întocmesc pe baza
normelor de desen în construcții și instalații.
Părțile componente ale clădirilor
În funcție de destinația lor, clădirile se impart în diferite categorii. Chiar și în aceeași clădire,
diferitele încăperi au destinații diferite și sunt amplasate astfel încât să corespundă destinației.
Planificarea în înălțime a clădirii se poate dezvolta pe mai multe niveluri sau caturi.
Parterul este partea clădirii la nivelul terenului, pardoseala respectivă se poate sprijini direct pe sol,
sau poate fi ridicată cu înălțimea de câteva trepte deasupra acestuia.
Subsolul reprezintă partea din clădire a carei pardoseală se află sub nivelul terenului. Poate fi
locuibil dacă îndeplinește anumite condiții de igienă și confort (dacă nu este îngropat mai mult de 1
metru sub pământ, are înălțimea interioară cel puțin 2,7 metri, ferestre destul de mari 1/6 din
suprafață și aerisire)
Pivnița este formată din subsolul nelocuibil și se utilizează doar pentru depozitare (combustibil,
alimente etc) sau instalații (încălzire, apă, climatizare etc). Aerisirea se face prin ferestre mici sau
ventilație. La clădirile înalte se construiește și un al doilea subsol, complet îngropat în pământ cu
destinație de pivniță, nelocuibil, luminat artificial și aerisit prin ventilație forțată.
Etajele reprezintă partea din clădire situată deasupra parterului și se numerotează de jos în sus în
ordine. Înălțimea etajelor depinde de destinația lor, astfel cele destinate locuinței trebuie să aibă cel
puțin 2,7 metri, cele cu săli de clasă 3,5 metri. Dacă anumite încăperi din clădire necesită înălțimi
deosebit de mari (săli de spectacole, săli de sport etc) ele se pot face pe înălțimea a două sau mai
multe etaje.
Podul . Deasupra ultimului etaj se construiește acoperișul cu rolul de a închide clădirea și de a o feri
de intemperii și a îndepărta apa de ploaie sau zăpada. Acoperișul se compune din unul sau mai
multe planuri cu o înclinare față de orizontală de la câteva grade( acoperișuri cu pantă mare), în
funcție de climă și materialul învelitorii. În cazul acoperișurilor cu pantă mare, între planurile
înclinate ale acestora și tavanul orizontal de la ultimul etaj, rămâne un spațiu care se numește Pod.
Planificarea diferitelor niveluri trebuie indicată prin distribuția interioară a fiecărui etaj cu
denumirea încăperilor conform destinației.
Apartamentele din clădirile de locuință reprezintă ansamblul de încăperi destinate unei singure
gospodării. Acesta cuprinde camere de locuit, camere de trecere (vestiar, săli, coridoare), camere de
serviciu ( bucătărie, cămară, baie, wc) și anexe (boxe în subsol, garaj etc)
Terasele. La unele clădiri, în locul acoperișului cu pantă pronunțată se realizează deasupra ultimului
planșeu o învelitoare izolată aproape orizontală pe care se poate circula. Această suprafață
descoperită și înfășurată de un parapet poartă numele de terasă. Terasele pot fi amenajate și numai
peste o parte din clădire, restul fiind acoperit cu o învelitoare obișnuită în pantă. Terase mai pot fi
amenajate și la nivele și la nivele interioare, pe porțiuni, dacă deasupra acestora etajele superioare
suferă o retragere.
Balcoanele. La nivelul planșelor diferitelor etaje pot fi prevăzute balcoane, adică mici suprafețe
ieșite din planul fațadei, pardosite la fel ca și terasele și înconjurate de parapete.
Legătura dintre etajele unei clădiri se face în mod obișnuit pe scări, amplasate într-o anumită
încăpere denumită casa scării ce are înălțimea cât întreaga clădire, din subsol până la pod.
Construcția scării trebuie să respecte anumite norme pentru comoditatea și siguranța deplasării, să
fie luminată corespunzător, iar la marginea liberă a scării să fie prevăzută un parapet.
Pentru ca urcușul să nu fie obositor, treptele scării nu trebuie să fie prea înalte și nici înguste.
Raportul dintre înălțimea și lățimea treptelor trebuie să fie constant pentru aceeași scară, stabilit
după o formulă empirică:
2h+b= 63 cm
h-înălțimea treptei în centimetri
b-lățimea treptei în centimetri
La clădirile cu multe etaje, pe lângă scări se amplasează și ascensoare formate dintr-o cabină care
se deplasează pe verticală în interiorul casei ascensorului, antrenată prin cabluri din oțel de un
motor electric și echilibrată de o greutate ce se poate deplasa pe verticală în sens invers cabinei.