Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
De Mihail Sadoveanu
Vitoria era o femeie in varsta, trecuta prin multe, mai ales ca femeilor de la sat le era
foarte greu deoarece barbatii fiind plecati mai mereu cu oile, ele trebuiau sa aiba grija
atat de copii, cat si de gospodarie si de prepararea produselor provenite de la oi “viata
muntenilor e grea, mai ales viata femeilor.
Vitoria Lipan, o sotie iubitoare, porneste in cautarea barbatului sau: “era dragostea ei de
douazeci si mai bine de ani. Asa-i fusese drag si acuma, cand aveau copii mari cat
dansii.”
Ea e descrisa ca fiind o femeie frumoasa cu ochi caprui “aprigi si inca tineri”, “care erau
dusi departe”.
Vitoria era o femeie traditionala, tipica mediului din care facea parte. Purta
imbracaminte traditionala “Nevasta se ridica in picioare, isi paturi pe ea catrinte si-si
stranse sub sani birneata. Apoi intra in odata din drapta si-si schimba broboada […] isi
lua pe umeri un sumaies.”. Astfel, ea refuza sa renunte la obiceiuri si traditii, respingand
modernismul, accentuand in acest fel conditia omului de la sat, in special a femeilor
“femeile stiau ceva nedeslusit depsre tren”, “nevasta intelegea ceva, dar era biruitoare
ca orice femeie si desprinsa sa rasara la orice intepatura”.
Restul personajelor o descriu ca fiind de pe alta lume “Femeia asta trebuie sa fie de pe
alta lume; cele de la noi sint mai prietenoase; taie cu vorba nu cu baltagul” sau din
contra, ca o femeie misterioasa si care cunoaste bine comportamentul oamenilor, dar
ea la randul ei nu era inteleasa de multi:“mama asta trebuia sa fie fermecatoare,
cunoaste gandul omului”. Cu toate acestea, unii barbati erau atrasi de iscutimea si
misterul ei “daca n-as fi ovrei si insurat si munteaca asta n-ar avea sot, intr-o
saptamana as face o nunta”.
In acelasi mod, ea afirma ca Gheorghita, Minodora si Nechifor sunt toata familia ei “eu
frati n-am avut, suriroile mele au ramas departe incolo dupa alti munti si nu m-am mai
raspuns cu ei. Asa ca aicea traim numai noi cu copiii”.
Vitoria Lipan pleaca in cautarea sotului dovedind dragoste, curaj. Inainte de a pleca isi
duce fiica la manastire fiind o mama protectoare. De asemenea isi lasa gospodaria in
ordine dovedind ca este o buna gospodina.
Femeia tine post negru, se roaga la icoana Sfintei Ana, se consulta cu preotul satului
dovedind credinta in Dumnezeu. Aceasta este o femeie hotarata, optimista, inteleapta:
"Om cerca; cine nu cearca, nu izbandeste."
In opinia mea, personajul descris impresioneaza prin calitatile sale, dar si prin slabiciuni,
reusind sa isi duca viata mai departe indiferent de circumstante.