TEMA-“BALTAGUL”

Mihail Sadoveanu a fost povestitor, nuvelist, romancier, unul dintre cei mai prolifici
scriitori ai literaturii romane. Este counterat de G. Calinescu “Ceahlaul prozei romanesti”,
datorită densității operei sale. Se remarcă prin scrieri precum “Fratii Jderi”, “Zodia cancerului
sau vremea Ducai-Voda” si ”Baltagul”.
Romanul “Baltagul” apare in anul 1930 si este o capodoperă a creatiei sadoviene find
considerat de crítica literară “o Morita in dimenadine mari”. Romanul este structurat in doua
planuri, cel mitic si cel realist, ambele prezentate din punct de vedere obiectiv. Romanul este
unul mitic deoarece, in scrierea sa, autorul se inspiră din mituri precum mitul mortii,
Balada“Miorita” si mitul lui Isis si Osiris.
Din balada Miorita preia miezul diegetic si motive literare precum cel al transhumantei, iar in
mitul lui Isis si Osiris este prezentat sacrificial realizat de instantele feminine pentru profunda
cautare, cat si actul vindicativ. Romanul este realist deoarece, infatiseaza o monografie a
satului Magura Tarcaului, cat si relatii interumane si repere spatio-temporale.
De asemenea, “Baltagul” constgituie si un roman traditionalist, de intriga politista, un roman
al experientei care dezvolta tema iubirii.
Romanul debuteaza in incipit cu o cosmogonie populara, poveste pe care Nechifor Lipan o
relata la diferite petreceri, care are functii anticipative, cum ar fi destinul oierilor si al sotiilor
ciobanilor, dar si anuntarea lui personajului absent, Nechifor Lipan de catre Vitoria, aflata in
ipostaza meditativa. Expozitiunea genereaza o prezentare a satului moldovean Magura
Tarcaului, cat si anuntarea Vitoriei Lipan. G. Calinescu caracterizeaza opera ca fiind:”prin
repeziciune si desavarsit echilibru al expresiei una dintre cele mai bune scrieri ale lui
Sadoveanu”.
Vitoria Lipan este personajul principal al romanului “Baltagul” , intrucat constituie pivotul
central al diegezei, tot universal operei polarizand in jurul sau, fiind cea mai izbutita figura
din literatura romana. Femeia depaseste categoria generalului si devine personaj
individualizat, inconfundabil in galeria portretelor feminine , iar evolutia ei psihica, dar si
dorinta de dreptate l-au facut pe G.Calinescu sa o numeasca "un Hamlet feminin". Aceasta
este un personaj complex, intrucat detine o diversitate de calitati si defecte ce reies din
faptele, gandurile si actiunile sale, dar si realist, ilustrand tipul omului simplu, de la tara.
Protagonista poate fi asociata cu Penelopa, prin credinta pe care i-o dedica sotului ei, George
Calinescu afirmand ca:”Vitoria nu este o indivudualitate ci un exponent al spetei”. Statutul
social al Vitoriei Lipan este de munteanca provenita “Magura Tarcaului”, sotia oierului
Nechifor Lipan, dar si mama a doi copii, Gheorghita si Minodora.In constructia personajului
sunt utilizate cele 3 modalitati traditionaliste de caracterizare, direct de catre narator si
celelalte personaje, autocaracterizare, dar si indirect, ce reiese din fapte, ganduri,
comportament si relatia cu celelalte personaje.
Vitoria Lipan este surprinsa de-a lungul romanului sub 2 ipostaze care ii definesc caracterul
puternic de munteanca :cea de sotie si cea de mama.
Ipostaza de sotie o surprinde pe Vitoria sub tipul sotiei iubitoare, care porneste in cautarea
barbatului sau, Nechifor Lipan , el fiind : “dragostea ei de douazeci si mai bine de ani”.
Deși sufletul său plânge de durere, Vitoria dă dovadă de stăpânire de sine si
de caracter puternic, intrucat , ea reușește să-și atingă scopul , și anume,
aflarea adevărului despre moartea soțului ei. In cadrul romanului, intriga este
redata de absenta lui Nechifor Lipan care este resimtita direct de Vitoria, realizandu-se astfel
un dezechilibru, in familia Lipan, care intruchipeaza tipul patriarhal, în care bărbatul este
care inspiră legea, iar femeia veghează la perpetuarea ei. Astfel, femeia are fata de barbatul
ei un manadat etic si pleaca in cautarea lui, incercăand să-l conștientizeze pe Gheorghiță de
importanța călătoriei, de faptul că el urmează să devină capul familiei, ea fiind mistagogul in
initierea acestuia. Scena pregatirilor pentru plecare genereaza o serie de trasaturi definitorii
ale femeii. In primul rand, inca din incipit, Vitoria impresioneaza prin frumusetea si farmecul
ei fizic: “ochii ei caprii rasfrangeau lumina castanie a parului”. In absenta sotului, pe care o
anticipeaza odata cu visul prevestitor de necaz:” Se facea ca vede pe N.L calare, cu spatele
intors catra ea, trecand spre asfintit o revarsare de ape”, Vitoria se dovedeste a fi o harnica si
priceputa gospodina, ea fiind deprinsa cu greutatile vietii, conducand cu un brat strasnic
gospodaria. Scena pregatirilor pentru plecare scot la iveala simtul practice al femeii si
meticulozitatea ei, intrucat, oranduieste totul in gospodarie cu abilitate si exactitate, dar si
precautie, banii ei lasandu-I in seama preotului din teama de a nu fi pradata de hoti.O
trasatura definitorie a Vitoriei este credinta , astfel, inainte de a pleca are un ritual de
purificare se consulta cu preotul, merge la manastirea Bistrita pentru a se ruga la icoana
sfintei Ana , tine post negru timp de 12 vineri si o lasa pe Minodora la manastire:”INtai am sa
fac…sir pg 27” Desi este o femeie credicioasa, Vitoria se increde in superstitii si merge la
vrajitoarea satului, baba Maranda, pentru a-i cere informatii despre Nechifor, dar afla ca:”s-a
gasit cu una cu ochii verzi”. Protagonista da dovada luciditate, intrcat constientizeaza
pericolul de a-l trimite singur pe Gheroghita in cautarea tatalui, ajungand astfel sa-I fie
mistagog propriului fiu pe parcursul calatoriei initiatice:”[…]trebuie sa te trimet pe tine, ca
un barbat ce esti sa-l cauti si sa-l afli[…]-M-oi duce, daca spui;dar trebuie sa-mi arati ce si
cum; ca sa stiu ce sa fac. Vitoria il privi clipind. Il vazu sfios si nesigur”.De asemenea, calatoria
in cautarea lui N.L, protagonista da dovada de o intelegenta ascutita, intrucat , se
adapteaza cu ușurință la mediile de viata si la oamenii cu care intră în
contact in calatoria sa, ea intuind ceea ce se află în sufletele lor, descusandu-
i si disimuland pentru pentru a obține informațiile de care are nevoie despre Nechifor
Lipan., astfel, reconstituie scenariul crimei si gaseste osemintele sotului ei , fata de care,
acum, isi dezvolta spiritul justitiar in demascarea criminalilor, Ilie Cutui si Calistrat Bogza.
In ipostaza de mama, Vitoria este autoritara si hotaraste destinul celor doi copii ai ei. Aceasta
se dovedeste a fi mult mai toleranta cu Gheorghita pe care il initiaza, aceasta fiind proba
suprema, facand din el un barbat apt de a prelua atributiile lui N.L: "feciorul mortului simti in
el crescand o putere mai mare si mai dreapta decat a ucigasului. [...] Apoi il lovi scurt cu
muchea baltagului, in frunte"., dar mult mai aspra cu Minodora, pe care o creste in spiritul
traditiilor:”Nici eu , nici bunica-ta, nici bunica-mea n-am stiut de acestea-si-n legea noastra
trebuie sa traiesti si tu.Altfel iti leg o piatra de gat si te dau in Tarcau”.
In ciuda tuturor greutatilor pe care le strabate Vitoria in rolurile de sotie si de mama, in
final, datorita caracterului ei puternic, aceasta este capabila de a relua cursul firesc al
existentei, in ciuda mortii celui care i-a fost sot:”trezita din nou de griji multe[…]S-apoi dupa
aceea ne-om intoarce iar la Magura, ca sa luam de coada toate cate-am lasat.”
In concluzie, Vitoria Lipan, eroul justitiar al romanului traditionalist “Baltagul”, este un
personaj complex, definit prin caracterul sau puternic care o desemneaza ca fiind un simbol
al fortei si curajului feminine,dar si un reprezentant al spetei.