Schimbările climatice globale

Blagu Claudia
Gheorghe Adriana
• NU EXISTĂ CLIMĂ STABILĂ. Pământul şi diferitele sale zone geografice au
cunoscut importante diferenţe climatice pe scala evoluţiei geologice si chiar istorice

• Clima influenţează viaţa pe Pământ – a faunei şi a florei – şi pe termen lung,

modelează formele de relief.
Ce sunt schimbările climatice?
n Schimbările climatice reprezintă schimbările de climă care sunt atribuite direct
sau indirect unei activităţi omeneşti, care alterează compoziţia atmosferei la
nivel global şi care se adaugă variabilităţii naturale a climatului observate în
cursul unor perioade comparabile.

n Schimbările climatice reprezintă una din provocările majore ale secolului nostru,
un domeniu complex în care trebuie să ne îmbunătăţim cunoaşterea şi
înţelegerea, pentru a lua măsuri imediate şi corecte în vederea abordării
eficiente a provocărilor din acest domeniu, respectând principiul precauţiei.
n Toată lumea s-a familiarizat cu termenii “încălzire globală" şi "efect de seră" în
timpul verii îngrozitor de uscate şi fierbinţi a anului 1988. Seceta a fost
dezastruoasă în partea central-vestică a SUA. Fluviul Mississippi a secat
aproape complet şi incendii forestiere au distrus milioane de acri de pădure în
vestul Americii. În statele estice temperaturile erau atât de insuportabil de înalte
încat unele fabrici şi-au oprit liniile de montaj. Uniunea Sovietică şi China s-au
confruntat cu o secetă similară, în schimb ploile toranţiale au făcut ravagii în
unele parţi ale Africii, Indiei si Bangladeshului.
n Oamenii de ştiinţă au afirmat că veri ca cea a anului 1988 pot deveni mai
frecvente ca urmare a activităţilor noastre industriale şi agricole care provoacă o
creştere a concentraţiei gazelor de seră în atmosferă.
n Apelurile pentru ca guvernele să ia măsuri au devenit din ce în ce mai insistente.
În iunie 1992, la Rio de Janeiro, 154 de naţiuni s-au pus de acord asupra unei
convenţii ce are ca obiectiv, printre altele, "stabilizarea concentraţiilor gazelor de
seră în atmosferă la un nivel care să împiedice interferenţa antropogenă
periculoasă cu sistemul climatic".
n Pe de altă parte, activităţile industriale şi agrisole ne menţin standardul de viaţă.
Aici este problema. Cum putem pune în balanţă posibilele consecinţe negative
ale acţiunii noastre şi avantajele dezvoltării economice?
Încălzirea globală
n Deşi conceptul de „încălzire globală” a fost
folosit la început pentru a descrie creşterea
temperaturii de suprafaţă a planetei, acesta nu
a reuşit să înglobeze toate urmările acestei
„încălziri”, precum furtunile, inundaţiile, seceta şi
valurile de căldură. Astfel, conceptul de
„schimbări climatice” este folosit în prezent
pentru a descrie atât încălzirea, cât şi toate
consecinţele acestei încălziri.

n La nivel global, temperatura medie a aerului la

suprafaţă a crescut în ultimii 100 de ani cu 0,74
°C şi cu aproape 1°C în Europa, ceea ce se
traduce printr-o încălzire neobişnuit de rapidă.
De fapt, secolul XX a fost cel mai cald secol, iar
anii 1990 au fost cei mai calzi 10 ani din ultimii
1 000 de ani. Tendinţa de încălzire continuă: cei
mai calzi 11 ani s-au înregistrat în ultimii 12 ani.
 Comitetul interguvernamental pentru schimbările climatice (IPCC), un
organism al Naţiunilor Unite care reuneşte sute de experţi în domeniul schimbărilor
climatice, estimează că până în 2100, temperatura medie a planetei va creşte cu
1,8°C - 4°C – iar în cel mai rău caz cu 6,4°C – dacă nu se vor lua măsuri de limitare
a emisiilor de gaze cu efect de seră. Această diferenţă poate părea nesemnificativă,
dar în timpul erei glaciare, în urmă cu peste 11 500 de ani, temperatura medie a
planetei era cu doar 5°C mai mică decât temperatura actuală, iar aproape toată
Europa a fost acoperită de un strat gros de gheaţă.
Efectul de seră
n Energia soarelui încălzeşte suprafaţa planetei
şi, pe măsură ce temperatura creşte, căldura
este reflectată în atmosferă sub formă de
energie infraroşie. O parte a acestei energii
este absorbită în atmosferă de „gazele cu efect
de seră”.
n Atmosfera are un rol asemănător pereţilor unei
sere, permiţând accesul luminii vizibile şi
absorbind energia infraroşie înainte de a ieşi,
menţinând căldura în interior. Acest proces
natural este denumit „efectul de seră”. În lipsa
lui, temperatura medie globală a planetei ar fi
de -18°C, faţă de +15°C în momentul de faţă.
n Totuşi, activităţile umane cresc concentraţia
atmosferică de gaze cu efect de seră, dioxid
de carbon, metan şi protoxid de azot în
special, ceea ce accelerează efectul de seră
natural şi antrenează încălzirea planetei.
Încălzirea generată de activităţile umane este
numită efectul de seră „antropic”.
n Efectul de seră se măsoară cu ajutorul
indicatorului GWP (potenţial de încalzire
globală), care include atât gradul de
interacţiune cu radiaţia infraroşie, cât şi
perioada de staţionare în atmosferă până la
disipare.
Cauzele încălzirii globale
n În mod normal există o încălzire naturală a
globului care permite dezvoltarea armonioasă a
vieţii pe Pământ
n Ceea ce duce la apariţia problemelor legate de
încălzire sunt excesele de gaze din atmosferă
generate de activitatea umana, responsabile de
dezechilibrul atmosferic. Aceste gaze sunt:
dioxidul de carbon (generat de arderea
combustibililor fosili), metanul (produs de
procesele de ardere a lemnului), azotul, ozonul,
CFC, vaporii de apă etc.
n O mică “contribuţie” la efectul de încălzire
globală o au (se pare) şi cauzele naturale.
Aceste cauze naturale includ schimbări
neînsemnate ale radiaţiei solare, erupţii
vulcanice care acoperă pământul de praf ce
reflectă căldura solară înapoi în spaţiu şi
fluctuaţii naturale ale sistemului meteo în sine.
n Totuşi, cauzele naturale pot explica o mică parte
a acestei încălziri. Majoritatea covârşitoare a
oamenilor de ştiinţă sunt de părere că această
încălzire se datorează concentraţiei tot mai
ridicate de gaze cu efect de seră, generate de
activităţile umane, care blochează căldura.
Consecinţe
n Schimbările climatice au deja multe impacturi vizibile:
n Topirea calotelor polare: Suprafaţa de gheaţă arctică de la Polul Nord s-a
micşorat cu 10% în ultimele decenii, iar grosimea gheţii deasupra apei a scăzut
cu aproximativ 40%. De cealaltă parte a lumii, porţiuni ale păturii de gheaţă de
pe continentul Antarctic au devenit instabile.
n Retragerea gheţarilor: Este posibil ca 75% din gheţarii din Alpii elveţieni să
dispară până în 2050.
n Creşterea nivelului mărilor: În ultimul secol, nivelul mărilor a crescut cu 12-22
cm şi deja se prevede că va creşte şi mai repede în viitor.
n Fenomene extreme: În ultimul deceniu, au avut loc de trei ori mai multe
catastrofe naturale cauzate de vreme decât în anii ’60, inclusiv valuri de căldură,
inundaţii, secete şi incendii ale pădurilor. Toate aceste tipuri de evenimente au
un preţ economic şi uman foarte ridicat.
n Natura sub ameninţare: Multe animale şi plante nu se vor putea adapta la
temperaturile ridicate şi la schimbările produse în habitatele lor naturale.
Măsuri de prevenire, combatere,
incertitudini şi mizele societăţii
n Schimbările climatice sunt într-adevăr problema fiecăruia şi fiecare este o parte a soluţiei. Dacă dorim să
câştigăm războiul împotriva schimbărilor climatice, fiecare sector al societăţii şi fiecare cetăţean trebuie să-
şi aducă contribuţia.
n Într-un context mai larg, societatea are nevoie de o varietate de modalităţi de reducere a emisiilor de gaze
cu efect de seră. Printre acestea se află: creşterea utilizării surselor de energie regenerabilă, îmbunătăţirea
eficienţei energetice, modalităţi mai ecologice de a produce energie din combustibili fosili, o mai bună
izolare a clădirilor şi, pe termen lung, noi tehnologii ecologice, precum tehnologia hidrogenul sau a pilelor
de combustie (cu condiţia ca hidrogenul să fie produs folosind energie ecologică) şi tehnologii de captare şi
depozitare a carbonului.
n Incertitudinea domneşte asupra problemei de a şti dacă a început o schimbare climatică majoră. În ceea
ce priveşte gheţarii, dacă unii se topesc (banchizele arctice si antactice, fără consecinţă asupra nivelului
mării deoarece banchizele plutesc), alţii se măresc (în Argentina şi Chile). De câţiva ani, asistăm la o nouă
repartiţie a anumitor boli (virusul limbii albastre, virusul Ebola, virusul febrei din Valea Rift...) a căror
transmitere se face de cele mai multe ori prin ţânţari (tânţarul Anofel). Dacă transporturile internaţionale în
expansiune şi extinderea amenajărilor hidraulice (baraje...) pot explica asemenea manifestări, unii le
explică prin încălzirea climei.
n Mizele sunt totuşi suficiente iar costul catastrofelor climatice este destul de mare. Acordurile internaţionale
(cum ar fi Protocolul de la Kyoto) sunt greu de semnat, deoarece măsurile economice şi sociale sunt foarte
costisitoare. Este vorba mai ales de o reducere a consumului energiilor fosile. Pentru state precum insulele
Maldive si Seychelles, încălzirea ar însemna pur şi simplu înghiţirea de către apele oceanului, iar pentru
ţările mari din nord, precum Rusia sau Canada, pentru care iernile lungi şi friguroase reprezintă un
handicap, încălzirea ar duce la o climă mai blândă. S-ar profila astfel o creştere a producţiei agricole, o
eventuală scădere a necesarului energetic datorită încălzirii şi o îmbunătăţire a transporturilor. Totuşi,
punctele de incertitudine constrâng statele să gândeanscă de două ori.
Schimbările climatice în România
n Pentru România, efectele schimbărilor climatice asupra agriculturii,
silviculturii, gospodăririi apelor şi aşezărilor umane reprezintă o
preocupare tot mai însemnată.
n Modificarea condiţiilor climatice regionale şi locale va influenţa
ecosistemele, aşezările umane şi infrastructura. Modificările preconizate
de temperatură şi precipitaţii pot duce la modificarea perioadelor de
vegetaţie şi la deplasarea liniilor de demarcaţie dintre păduri şi pajişti.
n Evenimentele meteorologice extreme (furtuni, inundaţii, secete) îşi vor
putea face apariţia mai frecvent iar riscurile şi pagubele aferente pot
deveni mai semnificative.
n Zonele afectate de secetă s-au extins în ultimele decenii în România.
Zonele cele mai expuse secetei se află în sud-estul ţării, dar aproape
întreaga ţară a fost afectată, de secetă prelungită. Împreună cu
inundaţiile, perioadele îndelungate de secetă duc la pierderi economice
însemnate în agricultură, transporturi, alimentarea cu energie,
gospodărirea apelor, sănătate şi gospodării. Predicţiile pe bază de
modele climatice globale arată că ne putem aştepta la o apariţie mai
frecventă a evenimentelor meteorologice extreme.
Bibliografie
n Brînduşa Chiotoroiu, “Variaţiile climei de la sfârşirtul mileniului II”,
editura Leda, Constanţa, 1997
n Laure Chemery, “Clima”, mica enciclopedie Larousse, editura Rao,
2003
n Mathias M. Boer, “Landscapes - ecological impact of climatic change”
IOS Press, Washington, 1990
n S. George Philander "Creşte oare temperatura planetei?"colecţia
Prometeu Ed Curtea Veche, Bucureşti, 2002
n http://www.arpm7c.ro/Schimbari-climatice-52
n http://ec.europa.eu/index_en.htm
n http://mediu.scienceline.ro/index.php
n http://www.apmbm.ro/index.php?cod=82&scod=51
n http://geology.com/news/labels/Global-Warming.html
n http://green-aisles.com/WhatisClimateChange.aspx