https://www.referat.ro/referate/Specii_pe_cale_de_disparitie_1493.

html

Incalzirea globala este creşterea continuă a temperaturilor medii înregistrate ale atmosferei în
imediata apropiere a solului, precum şi a apei oceanelor, constatată în ultimele decenii.

Incalzirea globala
Temperatura medie a aerului în apropierea suprafeţei Pamantului a crescut în ultimul secol cu
0,74±0,18°C. Grupul interguvernamental de experti in evolutia climei (Intergovernmental Panel on
Climate Change) afirmă că „cea mai mare parte a creşterii temperaturii medii în a doua jumătatea a
secolului al XX lea se datorează probabil creşterii concentraţiei gazelor cu efect de sera, de
provenienţă antropică.

Ei consideră că fenomenele naturale ca variaţiile solare şi vulcanismul au avut un mic efect de

încălzire până în anii 1950, dar după efectul a fost de uşoară răcire.Încălzirea globală are efecte
profunde în cela mai diferite domenii.

Ea determină ridicarea nivelului marii, extreme climatice, topirea ghetarilor, extincţia a numeroase
specii şi schimbări privind sanatatea oamenilor. Împotriva efectelor încălzirii globale se duce o luptă
susţinută, al cărei aspect central este ratificarea de către guverne a Protocolului de la Kyoto privind
reducerea emisiei poluantilor care influenţează viteza încălzirii.

Efectul de sera
Efectul de seră este procesul de încălzire a unei planete din cauza radiaţiei reflectate de aceasta,
care, în condiţiile prezenţei unor gaze cu efect de seră în atmosferă, o parte semnificativă a radiaţiei
va fi reflectată înapoi spre suprafaţă. Acest fenomen a fost descoperit de Joseph Fourier în 1824

Termenul de „efect de seră” este folosit cel mai adesea în vorbirea curentă pentru a evidenţia
contribuţia unor anumite gaze emise natural sau artificial la încălzirea atmosferei terestre prin
modificarea permeabilităţii atmosferei la radiaţiile solare reflectate de suprafaţa terestră.

În cazul atmosferei Pământului, efectul de seră a fost responsabil de încălzirea suficientă a acesteia
pentru a permite dezvoltarea plantelor aşa cum le cunoaştem noi azi.

Cateva din gazele de sera sunt: vapori de apa, oxid azotos, dioxid de carbon, metan si ozon. Dar in
ultimii 50 de ani producerea de aceste gaze a crescut considerabil si a aparaut un nou tip de gaz CFC.
Acesta are un efect de captare foarte mare (o molecula este de 12-16 mii de ori mai eficienta la
absorbtia radiatiei infrarosii decat una de CO2).

Cateva sfaturi pentru a evita efectul de sera

Evitati deodorantele tip spray, astfel evitati inhalarea CFC. Incurajeaza-ti familia sa foloseasca mai
putin spray-ul de vopsit, fixativ de par, precum si instalatiile de aer conditionat. Cumpara si foloseste
bicicleta, daca poti. Foloseste transportul public, daca poti. Este un consum mai mic de carburanti si
deci o poluare mai mica decat daca am folosi toti masinile personale.Economiseste hartie pentru a
salva padurea, si foloseste hartie reciclata cat mai des posibil.
Ajuta la salvarea padurilor. Copacii retin dioxidul de carbon pe care il producem. Nu cumpara lemn
provenit din padurile tropicale.Sustine si participa si tu la campaniile pentru salvarea padurilor;
planteaza un copac. Nu folositi surse de caldura pentru uscare. Cumparati becuri cu consum mic.

Ghetarii
Un gheţar reprezintă o masă enormă de gheata persistentă, de întindere variabilă formată în
regiunile polare (intalnim ghetar continental şi ghetar de calota) şi alpine (ghetar alpin), care, sub
influenţa gravitatiei, se deplasează lent în lungul văilor sau pe pante.
Din gheţarii continentali adiacenţi marilor şi oceanelor se desprind continuu porţiuni întinse,
devenind gheţari plutitori, cunoscuţi sub denumirea de aisberguri.

Gheţarii sunt periculoşi datorită "incluziunilor" de apa sau a blocurilor de gheaţă pe care le pot
elibera.
În secolul XIX, apa revarsată dintr-o astfel de "incluziune" a provocat o gigantică scurgere de noroi şi
blocuri de gheaţă care a măturat staţiunea termală Saint-Gervais, omorând sute de persoane.

Sistemul climatic al Terrei, asa cum demonstreaza evolutiile din ultimele decenii, a intrat intr-o
perioada de dereglari marcate prin cresterea secvente si sporirea intensitatii fenomenelor meteo
intense pe fondul general al incalzirii globale accelerate, ca urmare a efectului de sera, subliniaza dl
prof. univ. Mircea Dutu, rectorul Universitatii Ecologice Bucuresti. Viitorul va fi sumbru, inclusiv din
perspectiva optimistilor, printre consecintele topirii calotei glaciare la nivelul tarii noastre putand
aminti: Romania pare a fi una dintre tarile europene cele mai afectate de schimbarile climatice;
inundarea Deltei Dunarii; diparitia plajelor in urmatoarele decenii.

"Potrivit unor estimari, numai 4ºC ne despart de haosul climatic, dupa care nimic nu va mai arata asa
cum a fost. Dupa cum spun specialistii si Institutul Britanic de Meteorologie, anul 2007 se
prefigureaza a fi cel mai cald din ultimii 10.000 de ani, care sa conduca la o crestere a temperaturilor
medii cu circa 0,5ºC, adica aproape egal cu cat s-a inregistrat in intregul veac 20, respectiv 0,6ºC.
Daca ritmul se va mentine, dezastrul se va produce nu in 2100, ci chiar in 2030-2050", spune
profesorul Dutu. Oamenii de stiinta, ingrijorati.

Ca fenomenul incalzirii globale nu este o poveste sau doar un scenariu al unora sau altora o
demonstreaza chiar atitudinea oamenilor de stiinta, care sunt extrem de ingrijorati si, totodata,
revoltati de atitudinea oficialilor. Trebuie amintit ca in decembrie anul trecut 10.000 de oameni de
stiinta americani, printre care 52 de laureati ai Premiului Nobel, au avertizat ca autoritatile ascund
populatiei adevaratele dimensiuni ale schimbarilor climatice, asa cum rezulta ele din cercetarile
stiintifice, mai mult sau mai putin secrete.

Romania, printre cele mai afectate tari.Toamna anului trecut a fost considerata cea mai calda din
ultimii 500 de ani, de cand avem date istorice. Diferenta medie fata de temperaturile normale s-a
ridicat la 2,9ºC, depasind anul record 2005, cand a fost de numai 1,5ºC. Exista posibilitatea ca iarna
2006-2007 sa devina cea mai calda din istoria cunoscuta la nivel mondial", mai spune rectorul
Universitatii Ecologice Bucuresti.
Asezarea geografica, starea mediului, deficientele majore privind amplasarea localitatilor, absenta
unui sistem national bine structurat la reactie si aparare impotriva dezastrelor naturale, de exemplu,
fac ca Romania sa fie una dintre tarile europene cele mai afectate de consecintele schimbarii
climatice, mai ales in privinta fenomenelor meteorologice extreme.Trebuie avute in vedere
exemplele climatice din ultimii ani, in frunte cu 2005. Si, paradoxal, de poluarea din tara nu suntem
responsabili in totalitate, 70-80% din poluare fiind practic importata.Ierni mai calde, seceta si
diminuarea productiilor agricole.

Efectele pe termen scurt ale fenomenului de incalzire globala, in ceea ce ne priveste, se vor
materializa prin ierni mai calde si cu minime mai mari, seceta destul de severa si, in consecinta, o
diminuare a productiilor agricole si modificarea ciclurilor de vegetatie. Pe termen mediu, ca urmare a
modificarii conditiilor de existenta, ne putem astepta la schimbari chiar in privinta regimului
maladiilor, modificarea modului de manifestare a celor existente si aparitia altora noi. Omul,
incapabil sa tina pasul cu incalzirea.Specialistii subliniaza categoric ca ritmul de schimbare a climei si
mediului este mult mai rapid decat adaptarea societatii umane la acestea.

Omul, ca fiinta, se adapteaza cu greu schimbarilor bruste, realitate demonstrata in fiecare an, cand la
nivel mondial zeci de mii de oameni cad victime fenomenelor meteorologice extreme - inundatii,
tornade, canicula etc. "Oamenii sunt programati sa reactioneze mai degraba la pericole precum
razboaie, acte de terorism etc., decat sa faca fata pericolului cel mai evident si catastrofal pe termen
lung - incalzirea globala.

Ne putem astepta, ceea ce este tot mai vizibil in fiecare an, ca perioadele de canicula si inundatiile sa
se intensifice, pagubele materiale si umane sa creasca, sa apara fenomene de migratie a populatiei
din zonele extreme catre cele mai aparate. Incalzirea globala va face ca in perioadele fenomenelor
meteo extreme consumul de energie sa fie enorm. Toate statele trebuie sa se angajeze in procesul
international de reducere efectiva si majora a emisiilor de gaze cu efect de sera, completat cu masuri
de dezvoltare a sistemelor nepoluante" a conchis profesorul Dutu.

Poluarea - aspecte generale

Ca rezultat al progreselor din industrie, agricultura si tehnologie, se creeaza cantitati tot mai mari de
noi deseuri. Gazele, lichidele, deseurile solide, deseurile menajere si apele reziduale polueaza mediul
si in unele locuri nivelele de poluare sunt periculos de ridicate.

POLUAREA

Actiunile pentru reducerea poluarii sunt esentiale daca vrem ca viata pe Pamant sa continue. Ele pot
fi intreprinse numai de guverne si sunt costisitoare. Dar ar trebui sa fim dispusi sa platim scump
supravietuirea omenirii.
Ca rezultat al progreselor din industrie, agricultura si tehnologie, se creeaza cantitati tot mai mari de
noi deseuri. Gazele, lichidele, deseurile solide, deseurile menajere si apele reziduale polueaza mediul
si in unele locuri nivelele de poluare sunt periculos de ridicate. Intr-un mediu ecologic echilibrat,
deseurile putrezesc producand materiale noi, utile: frunzele cazute creeaza un ingrasamant natural
care imbogateste solul; excrementele animalelor sunt descompuse de insecte si organisme mai mici,
eliminand din nou in aer si in sol elemente importante. Un asemenea mediu, in care prospera multe
forme de viata, ar trebui sa fie un model pentru viata moderna. Daca vrem sa traim intr-o lume
sanatoasa, trebuie sa minimalizam efectele reziduurilor produse de societate.
Daca reziduurilor li se permite sa domine mediul, echilibrul natural este pierdut si acest dezechilibru
poate avea efecte dezastruoase- asupra animalelor, vegetatiei si chiar a vremii. Poluarea are diferite
cauze si efecte: pe uscat, in rauri si mari, si in atmosfera. Chiar si zgomotul este un tip de poluare care
ar trebui limitat. Studiul si impiedicarea poluarii a devenit o ramura importanta a stiintei.

POLUAREA AERULUI
Poluarea aerului este adesea vizibila sub forma fumului din hornuri si a gazelor de la tevile de
esapament ale masinilor. Fumul este un amestec de gaze si chimicale si poate deveni si mai toxic sub
actiunea soarelui puternic, datorita unei reactii chimice provocata de lumina. Smogul care rezulta are
un miros neplacut si provoaca lacrimare. Mai de mult el invaluia Londra in timpul iernii, cand in
fiecare casa ardeau focuri de carbune. In anii 1950 guvernul a emis legi pentru a impiedica ca in
anumite regiuni oamenii sa arda altceva decat combustibili fara fum. Cresterea numarului de cazuri
de astm si de boli bronhiale este o dovada a efectelor daunatoare a poluarii aerului. In lupta pentru
aer curat, multe autoritati au instalat monitoare pentru verificarea calitatii aerului. Monitoarele
masoara particulele suspendate si gazele, inclusiv dioxidul de sulf si monoxidul de carbon.
Pe langa efectele directe ale inspirarii aerului poluat, aerul poluat are si un efect devastator asupra
mediului. Substantele chimice emanate in atmosfera sunt transportate de vaporii de apa din curentii
de aer, iar daca acestia se ridica deasupra muntilor, vapori de apa se condenseaza si cad sub forma
de ploaie. Daca exista substante chimice in curentii de aer, ele vor cadea odata cu ploaia, provocand
fenomenul de ploaie acida.

POLUAREA FONICA
Desi zgomotul in mediul urban nu reprezinta o noutate, este ciudat ca cercetarea sistematica a
poluarii fonice este relativ recenta. Prima cercetare importanta din lume a zgomotului a fost
efectuata in Londra in 1960. Pe langa problemele tehnice asociate cu o asemenea investigatie,
prezentarea datelor privitoare la zgomot intr-o forma inteligibila este complicata.
Zgomotul produs de avioane este o problema de mediu care se atenueaza prin reducerea zgomotului
la sursa, in motorul avionului, si interzicerea constructiei de locuinte langa aeroporturile cu trafic
intens. Efectul zgomotului avioanelor poate fi redus prin utilizarea unor motoare mai silentioase si
prin introducerea in avioanele noi a unor standarde de zgomot imbunatatite, convenite international.

POLUAREA USCATULUI
Poluarea uscatului este forma de poluare cea mai dificil de masurat si de controlat. Iar solul este mai
dificil de curatat decat aerul sau apa. Uscatul este utilizat pentru depozitarea deseurilor menajere si
comerciale, iar noroiul de la statia de epurare a apelor reziduale este in general depozitat pe uscat
sub forma unei suspensii in apa sau in stare uscata ori semiuscata. Noroiul contine cantintati
importante de substante nutritive, precum azotul si fosforul, dar el poate sa contina si cantitati
nedorite de metale toxice.
Reziduurile menajere si industriale uzuale sunt descompuse in contact cu solul. Dar multe materiale
reziduale daunatoare nu dispar asa de simplu. De aceea, multe tari monitorizeaza acum substantele
periculoase pe uscat si verifica nivelul acestor substante in tesuturile vegetale, in organismul uman.
Locurile de depozitare a deseurilor trebuie administrate cu grija pentru ca pamantul sa nu
adaposteasca boli. Multe locuri in care au fost depozitate deseuri timp de zece ani, au fost
recuperate si chiar au oferit teren pentru parcuri si case. Insa o asemenea dezvoltare nu este de dorit
in unele locuri: daca s-au depozitat reziduuri toxice si ele nu sunt etansate si ingropate adecvat, la un
moment dat pot aparea emanatii de gaze nocive.

POLUAREA RAURILOR
Substantele care polueaza solul sunt adesea spalate in paraie si rauri, provocand poluarea apelor.
Ingrasamintele utilizate la imbunatatirea productiei agricole contribuie si ele la aceasta problema,
incurajand cresterea excesiva a plantelor in rauri, iar pesticidele, dintre care multe nu se descompun,
sunt daunatoare pentru insecte si alte organisme utile.
In acelasi timp, raurile si paraiele ofera un traseu convenabil pentru reziduurile industriale lichide.
Desi evacuarea deseurilor de catre fabrici este strict controlata, este de ajuns un mic accident pentru
ca deseurile toxice sa distruga un rau. Cand oamenii erau nomazi si mult mai putini ca numar,
poluarea apei era neglijabila deoarece raurile in care ajungeau deseurile lor se curatau de la sine. Pa
masura ce comunitatile s-au marit, au manifestat tendinta de a se aseza in apropierea unor surse
mari de apa curata care sa poata accepta povara poluarii fara un efort observabil.

POLUAREA MARILOR
Apa raurilor se scurge in mare si ca rezultat intinderi mari de litoral au plaje inadmisibile de poluate.
In unele parti ale Insulelor Britanice inotul in mare este chiar periculos datorita nivelului inalt de ape
reziduale nocive din apa. Scurgerile de petrol din navele-tanc transoceanice pot distruge viata
salbatica pe intinderi mari. Mai demult se foloseau detergenti in operatiunea de curatare, dar se
considera ca efectul daunatoare ale detergentilor inrautatesc lucrurile si petrolul este lasat sa se
disperseze in mod natural.

POLUAREA APELOR
Poluarea apei curgatoare este de obicei invizibila pentru ca agentii poluanti se dizolva in apa. Oricum,
exista si exceptii cum ar fi detergentii care produc spuma, sau titeiul sau reziduurile netratate care
plutesc la suprafata. Toti agentii poluanti pot fi detectati in laborator prin teste biochimice
standardizate. Din aceste teste rezulta un nivel care determina gradul de extindere al poluarii si cel
de puritate relativa a apei.
Se poate monitoriza si efectul pe care-l are poluarea asupra plantelor si animalelor si aceasta este o
alta metoda prin care oamenii de stiinta pot determina nivelul de poluare.

POLUAREA OCEANELOR
Oceanele sunt legate de uscat prin intermediul raurilor care sunt transmitatorii poluantilor.
Substantele chimice se infiltreaza prin pamant in apa raurilor si sunt astfel purtate pana in oceane.
Substantele poluante care nu se descompun in contact cu solul, patrund in cele din urma in oceane.
Oceanele devin astfel depozite imense pentru aceste colectii amestecate de fertilizatori si otravuri.
TIPURI DE POLUANTI
Exista putini poluanti naturali. Solul contine anumiti fertilizatori, cum ar fi nitratii care in timpul
aratului pasunilor sau in decursul iernilor pot iesi la suprafata. In sol se mai gaseste si aluminiu care
poate ajunge in apele curgatoare prin diferite reactii chimice. In timpul inundatiilor luncilor, in apa
poate patrunde magneziul care provoaca dezastru in randul pestilor. Insa aceste scurgeri naturale
sau semi-naturale de poluanti sunt insignifiante in comparatie cu cele produse de om.
Fermierii introduc in mediu o gama intreaga de substante chimice si deci si in rezervele de apa
potabila. Printre acestea se numara erbicidele, insecticidele, acaricidele, fungicidele si deparazitantii
pentru ovine care, luate laolalta, contin 450 de substante numite biocide. Fermierii imprastie fosfati
si nitrati pe terenuri pentru a stimula dezvoltarea plantelor si exista scurgeri semnificative de lichide
toxice din silozuri sau din fermele de porcine sau cele avicole. Produsele farmaceutice utilizate in
agricultura, cum ar fi antibioticele, hormonii sau cele ce impiedica cresterea, pot si ele polua alaturi
de dezinfectanti. Preparatele pe baza de hormoni pot si ele sa patrunda in rezervoarele de apa prin
retelele de canalizare urbana.
O data cu epurarea apei prin care aceasta devine potabila se fac anumite masuratori chimice care
lasa ...

Poluarea mediului inconjurator

Poluarea mediului inconjurator
Degradarea mediului sau poluarea cuprinde alterarea calitatilor mediului inconjurator, pâna la starea
de incompatibilitate cu desfasurarea normala a procesului metabolic din organismele vii. Orice
material sau substanta introdusa artificial in biosfera, sau care exista in conditii naturale si provoaca
modificari negative ale calitatii mediului, este un poluant.

Poluarea mediului inconjurator Printre factorii poluanti citam: substante radioactive, chimice (DDT,
Pb, Cd, Hg), reziduri petroliere industriale si de alta natura, care altereaza calitatea apelor, rezidurile
canalelor de scurgere, diverse reziduri organice, detergenti sintetici, provenite din activitatea casnica
si industriala, apoi utilizarea pesticidelor remanente, organoclorate, "smogul", folosirea irationala a
ingrasamintelor chimice cu imprastierea pe sol a rezidurilor menajere, de origine animala in cantitati
excesive si stropirea plantelor cu ape reziduale, impurificate, provenite de la diverse indrustrii.

Poluarea mediului inconjurator Problema ocrotirii naturii preocupa toate statele lumii. Dintre
obiectivele ocrotirii naturii fac parte: utilizarea rationala, conservarea si refacerea resurselor
naturale, prevenirea poluarii mediului, conservarea speciilor rare, pesteri, declarate ca monumente
naturale, ocrotirea ecosistemelor naturale, care are si un mijloc de recreiere si tonificare a energiei
fizice si spirituale a omului. Poluarea mediului inconjurator.

POLUAREA APEI
Spalarea rezidurilor depozitate pe sol datorita precipitatiilor drept in râuri. Mari cantitati de reziduri
fecaloid-menajere din orasele canalizate se revarsa in apele curgatoare. Detergentii sintetici,
insecticidele altereaza calitatea apei, afectând, pâna la urma, si fauna acvatica. Substantele chimice
nocive se pot infiltra in sol, ajungând pâna la pânza de apa subterana. Poluarea apei marilor si
oceanelor se face prin varsarea pacurei de pe nave maritime (1l de petrol compromite 2 ml. de apa).

Poluarea mediului inconjurator In bazinele de oxidare, numite si bazine biologice (naturale sau
artificiale), activitatea bacteriilor si algelor se interconditioneaza. Sub actiunea bacteriilor aerobe,
substantele organice complexe se descompun in CO2, H2O, NH3 etc. Produsele obtinute vor fi
utilizate de catre alge in procesul de fotosinteza. Oxigenul eliberat este preluat de bacteriile aerobe
pentru oxidarea altor substante organice complexe din bazin.

POLUAREA AERULUI Pentru a preveni poluarea aerului atmosferic citam:

• Dotarea marilor intreprinderi industriale, a exploatarilor miniere subterane cu dispozitive, care
epureaza si neutralizeaza substantele poluante (exhaustoare cu filtre etc.);
• Amplasarea noilor obiective industriale in afara zonelor de locuit; Pentru controlul tehnic al
vehiculelor, serviciul de circulatie dispune de analizatoare de gaze, filmetru si sonometru;
• Amplasarea in locuri speciale a rampelor de gunoi si transportul acestuia cu autovehicule inchise;
• Realizarea unei perdele vegetale de protectie, in jurul unor intreprinderi industriale, raspunzatoare
de poluarea aerului atmosferic;
• Plantarea de arbori si arbusti, extinderea parcurilor etc.;
• Suprainaltarea cosurilor, la unitatile care genereaza mari cantitati de fum si gaze etc.

Poluarea mediului inconjurator

Impotriva poluarii aerului de catre autovehicule se preconizeaza: folosirea turbinelor cu gaz, a unui
combustibil combinat (benzina si gaz nepoluant) si extinderea automobilului electric. Se estimeaza ca
in mari si oceane, diversate, anual, circa 5 mln. tone de titei, iar o tona se raspândeste pe o suprafata
de minimum 12 km2. In aceste conditii, pelicula de hidrocarburi afecteaza procesul de evaporare,
având consecinte directe asupra climei, acesta constituind una dintre cauzele majore, care determina
seceta in anumite zone.

Poluarea mediului inconjurator

Pentru a trăi în condiţii mai bune, omul a utilizat permanent resurse naturale: animale, plante, arbori,
minereuri, cărbuni, sare, petrol, gaze naturale, apă. Din utilizările acestor resurse naturale (primare)
au rezultat şi produse neutilizabile, cum sunt: gaze, prafuri, produse lichide sau solide ce au fost
permanent evacuate în natură. Unele dintre acestea produse au putut să se integreze în ciclurile
naturale ale unor elemente, altele însă se tot acumulează, producând perturbaţii ecologice.

Poluarea mediului inconjurator

Un alt fenomen a fost epuizarea unor resurse naturale, dispariţia unor specii de plante şi animale.
Activităţile antropice au provocat şi schimbări topografice şi de climă, ce au avut puternice
repercursiuni asupra mediului, unele pozitive (împăduriri, îndiguiri), altele însă negative (defrişări,
asanări, eroziunea solului).

Poluarea mediului inconjurator

Fenomenul de apariţie a unor factori perturbatori ai mediului şi de producere a dezechilibrelor
ecologice a fost denumit poluare (de la cuvintele polluo, -ere= a murdări, a degrada). Cauzele
apariţiei poluării pot fi sintetizate astfel:
• utilizarea haotică a rezervelor naturale;
• acumulări în mediu de substanţe neutilizabile;
• apariţia de substanţe noi, la care ritmul de consum şi de reciclare de către organisme este mult
inferior ritmului de apariţie;
• creşterea demografică vertiginoasă, în special în ultimele două secole;
• dezvoltarea intensă a industriei, transporturilor şi a agriculturii;
• apariţia centrelor urbane suprapopulate.

Poluarea mediului inconjurator.Tipuri de poluare

A. După provenienţă
1) poluare naturală: biologică, fizico-chimică, antropică;
2) poluare industrială: agricolă, din transporturi, menajeră;
B. După natura poluanţilor
1) poluare fizică: termică, fonică (sonoră), radioactivă, electromagnetică;
2) poluare chimică: cu carbon şi derivaţii acestuia, cu compuşii sulfului, flourului sau ai azotului,
compuşi cu metale grele, materiale plastice, pesticide, materii organice fermentabile;

3) poluare biologică: prin contaminarea mediilor inhalate şi ingerate, prin modificări ale biocenozelor
şi invazii de specii animale şi vegetale (de exemplu insecte nedorite, buruieni);
4) poluare estetică: degradarea peisajelor datorită urbanizării, industriei, sistematizării eronat
concepute;

C. După starea fizică a poluantului (factorul care, aflat în mediu în cantităţi ce depăşesc optimul
pentru una sau mai multe specii, are acţiune toxică)
1) poluare cu lichide;
2) poluare cu substanţe solide;
3) poluare cu gaze şi pulberi.

II) Poluarea apei

Deşi acoperă trei pătrimi din suprafaţa globului şi constituie 75% din ţesuturile vii, apa constituie
totuşi o resursă naturală limitată. Şi aceasta din mai multe motive. În primul rând, nu e suficient de a
avea apă, este necesar să fie avută într-un loc corespunzător şi la momentul oportun. În plus, trebuie
să fie şi de o calitate convenabilă (de exemplu, apa de mare reprezintă 97% din resursele totale, în
timp ce apele de suprafaţă – fluvii, râuri, lacuri - ori subterane reprezintă mai puţin de 1%).

Specii pe cale de disparitie

Peste 19.000 de specii de plante şi 5.000 de specii de animale de pe Glob sunt clasificate ca fiind pe
cale de dispariţie. Alte câteva mii de speciii ajung în pragul dispariţiei în fiecare an înainte ca biologii
să le poată identifica.
Principalele cauze ale dispariţiei speciilor de plante şi animale sunt: distrugerea habitatelor,
exploatarea comercială (colectarea de plante, vânatul iraţional şi braconajul), distrugerile produse de
către speciile aclimatizate şi poluarea. Dintre aceste cauze, distrugerea habitatelor reprezintă cea mai
mare ameninţare pentru aceste specii.

De-a lungul erelor geologice, diferitele specii de plante şi animale au evoluat încet şi au dispărut din
cauza schimbărilor climatice radicale şi a imposibilităţii de a se adapta competiţiei pentru
supravieţuire. Totuşi, din anii 1600, rata de dispariţie a crescut progresiv, odată cu creşterea
populaţiei umane şi consumarea resurselor naturale.

Mulţi oameni de ştiinţă consideră că de la dispariţia dinozaurilor, în urmă cu 65 de milioane de ani,

astăzi ne aflăm în mijlocul celei mai mari perioade critice, de distrugere ireversibilă a numeroase
specii de plante şi animale. Menţinerea ecosistemelor actuale, precum pădurile, recifurile de corali
sau mlaştinile, depinde în mare măsură de biodiversitatea lor. Dispariţia uneia dintre speciile care
alcătuiesc un astfel de lanţ trofic poate duce la declinul ecosistemului respectiv.

Scăderea ireversibilă a biodiversităţii are un impact serios asupra nivelului de trai al oamenilor.
Ecosistemele sănătoase asigură hrană, aer curat, apă şi soluri fertile pentru agricultură. De
asemenea, 40% din medicamentele moderne provin de la plante şi animale.

II. Cauze:
- Distrugerea habitatelor de către activităţile umane este cauza primară a dispariţiei unor specii de
plante şi animale. Pe măsură ce vieţuitoarele evoluează, ele se adaptează unor habitate specifice,
care le asigură condiţiile optime de viaţă de care au nevoie. Poluarea, drenarea mlaştinilor, defrişarea
pădurilor, urbanizarea şi construcţia de drumuri (Transamazonianul, Transsiberianul) duc la
distrugerea sau fragmentarea acestor medii de viaţă. Astfel, speciile pierd contactul cu celelalte
populaţii, reducându-se astfel diversitatea genetică şi adaptându-se mai greu la condiţiile climatice
schimbătoare. În unele cazuri, habitatul fragmentat devine o zonă prea restrânsă pentru a suporta o
populaţie mare.

- În ultimii 400 de ani, exploatarea comercială mondială a animalelor pentru hrană şi alte produse a
crescut simţitor. Multe specii de balene au ajuns în pragul dispariţiei după ce au fost pur şi simplu
măcelărite pentru ulei şi carne. Un alt exemplu concludent este rinocerul negru african, ucis pe scară
largă pentru cornul său, care este preţuit ca medicament şi afrodisiac. De asemenea, familii întregi de
cactuşi şi orhidee sunt ameninţate cu dispariţia din cauza culegerii lor iraţionale.

- Speciile aclimatizate introduse unui nou ecosistem au cauzat, de multe ori, declinul speciilor native.
În 1959, coloniştii britanici au introdus bibanul de Nil în lacul Victoria în Africa de Est. Acest peşte de
pradă a redus drastic populaţiile native de peşti şi a cauzat dispariţia a nu mai puţin de 200 de specii
endemice, care se hrăneau cu alge. Astfel, vegetaţia acvatică din lacul Victoria a crescut extrem de
mult şi echilibrul natural a fost dereglat, ireversibil până în ziua de astăzi.

- O altă cauză majoră care a dus şi duce la diminuarea drastică a faunei şi florei este poluarea
mediului. Diferite chimicale toxice s-au răspândit tot mai mult în circuitul hranei în cadrul
ecosistemelor. Poluarea apei şi temperaturile ridicate ale apei au făcut să dispară numeroase specii
de peşti endemici. Ploile acide au distrus, până la sfârşitul sec.XX, 118 milioane m3 de material
lemnos în Europa. De asemenea, deversările chimice au afectat pentru mult timp şi fundul oceanic.