UNIVERSITATEA TEHNICA DE CONSTRUCTII BUCURESTI

FACULTATEA DE HIDROTEHNICA
DEZVOLTARE DURABILA

ARGUMENTE PRO SI CONTRA SCHIMBARILOR CLIMATICE

Student:
Dragomir Cristina Gabriela
Master:
Dezvoltare Durabila
Anul:
I

2010/2011
 1. Cadru general. Cadru legislativ.

Invelişul gazos al planetei noastre este implicat intr-un fenomen major numit efect de
sera.  In acest inveliş, situat in troposfera, bogat in vapori de apa, se gasesc o serie de gaze
provenite de pe Pamant: dioxid de carbon (CO 2), metan (CH4), oxid azotos (N2O),
hidrofluorocarburi (HFCs), perfluorocarburi (PFCs) şi hexafluorura de sulfura (SF 6), numite
gaze cu efect de sera. Lumina solara strabate atmosfera şi ajunge pe pamant. Pamantul o
radiaza sub forma de raze IR care, ajungand in invelişul gazos, trec in cantitate mica prin
acesta, pierzandu-se şi o parte infima de caldura. Restul de raze IR, calde, ajung din nou pe
Pamant, incalzindu-l. Se realizeaza astfel un efect de sera, care consta in incalzirea suprafeţei
pamantului pe seama radiaţiei solare.

Fara prezenţa acestor raze calde, pe Pamant temperatura medie a atmosferei ar fi de

-150C in loc de +15 0C cat este in prezent; acesta este rezultatul benefic al efectului de sera
insa, efectele negative – de poluare- sunt tot atat de importante ca cele pozitive.

Dintre gazele menţionate, dioxidul de carbon se afla in cantitatea cea mai mare, fiind
emis din procese de ardere in industrie, motoare, consumul casnic, vulcani etc. Instalaţiile de
ardere şi gospodariile particulare genereaza cam 30 % din total CO 2 emis. Se apreciaza ca
CO2 emis este implicat in proporţie de 50% in efectul de sera.

Efectul de sera a produs creşterea temperaturii medii anuale pe glob de la 14°C in anul
1880, la 15°C in anul 1980, previziunile pentru anul 2050 fiind de minim 17°C, maximum 20°C.

Consecinţele efectului de sera s-ar concretiza in: topirea gheţarilor şi creşterea nivelului
apelor marilor şi oceanelor cu l - 2 m, inundaţii, schimbari climatice (in regimul precipitaţiilor, al
vanturilor), deplasarea zonelor climatice şi de vegetaţie.

Romania a ratificat Convenţia - cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice

(UNFCCC) prin Legea nr. 24/1994 şi Protocolul de la Kyoto la Convenţia - cadru a Naţiunilor
Unite asupra schimbarilor climatice (UNFCCC) prin Legea nr. 3/2001.
Convenţia - cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice stabileste cadrul
general al acţiunilor interguvernamentale de raspuns la provocarea reprezentata de
schimbarile climatice.

Protocolul de la Kyoto a intrat in vigoare la nivel internaţional la data de 16 februarie

2005, valoarea angajamentului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera adoptat de
Romania este de 8% faţa de anul de baza 1989.
 2.Omul este vinovat

2.1.Omul NU E VINOVAT!

• Cantitatea de dioxid de carbon din atmosfera este un efect al oscilatiilor de temperatura

la nivel global, si nu o cauza. Daca temperatura globala scade, oceanul planetar
absoarbe CO2 si cind temperatura creste, acesta emite CO2.
• Nu exista o legatura directa intre incalzirea globala si CO2 din atmosfera (studiile arata
ca din 1940 pina in prezent cantitatea de dioxid de carbon este in continua crestere, dar
temperatura globala a scazut dramatic pina in 1975, si de-abia dupa aceea a inceput sa
creasca).
• Unul dintre principalele motive pentru care institutiile de cercetare sustin ca omul este
vinovat pentru incalzirea globala este acela ca primesc finantari uriase din banii publici
pentru a studia efectele umane asupra climei si metode de a le contracara. Specialistul
in paleoclima Bob Carter a declarat ca „una dintre cele mai costisitoare ironii din istorie
este ca s-au facut investitii de peste 50 de miliarde de dolari in cercetare despre
incalzirea globala din 1990 pina acum si tot nu au reusit sa demonstreze, cu argumente
stiintifice, ca omul poate intr-adevar influenta clima in vreun fel“.
• Unul dintre cei mai importanti factori care contribuie la incalzirea globala este soarele.
Activitatea solara este in aceasta perioada extrem de intensa.
• Din cauza masei oceanice imense dureaza sute de ani ca schimbarile de temperatura
din atmosfera sa fie inregistrate in masa oceanica.
• Cea mai mare cantitate de CO2 provine din vulcani, oceanul planetar si din plante, omul
avind un aport de doar 1%, nesemnificativ in dezbaterea de fata.

2.2.Omul E VINOVAT!

• Efectul de sera este principala cauza a incalzirii globale. Acest fenomen a fost pentru
prima oara studiat de Joseph Fourier in 1824 si consta in faptul ca gazele din atmosfera
absorb si emit radiatii infrarosii care incalzesc atmosfera si suprafata pamintului.
• Oamenii de stiinta care neaga rolul omului in incalzirea globala sint acuzati ca au primit
bani de la marile companii petroliere sa infirme aceste ipoteze, evitind in acest fel un
colaps financiar cauzat de miscarile ecologice. Newseek acuza, de exemplu, un
thinktank finantat de compania ExxonMobil si apropiati ai lui Bush ca au oferit mai
multor oameni de stiinta cite 10.000 de dolari pentru a submina raportul ONU privind
incalzirea globala.
• Oceanul planetar reuseste sa absoarba si sa contina CO2 numai daca acesta este
pompat la mare adincime, unde se poate cristaliza si depune pe fund. Cu cit
temperatura apelor creste, cu cit se topesc mai multi ghetari, cu atit mai mult isi pierde
oceanul capacitatea lui naturala de a stoca CO2 cum a facut-o timp de milioane de ani.
• Caspar Ammann, de la National Center for Atmospheric Research (NCAR),
demonstreaza clar ca variatiile activitatii solare au o contributie mult mai mica decit
activitatea umana in influentarea climei.
• De la inceputul revolutiei industriale asistam la cresterea majora a emisiilor de CO2, pe
linga cele naturale provenite de la vulcani si ocean.
 3. Amenintari si masuri ca urmare a schimbarilor climatice

3.1.Ameninţari ca urmare a schimbarilor climatice

• creşterea evapotranspiraţiei, in special, in lunile de vara datorita creşterii temperaturii

aerului conducand la reducerea medie a regimului de scurgere a raurilor cu 10-20%;
• reducerea grosimii şi duratei stratului de zapada din cauza creşterii temperaturii aerului
in timpul iernii;
• scaderea umiditaţii solului conduce la reducerea la minim a scurgerilor (vara şi toamna)
contribuind la creşterea frecvenţei poluarii şi restricţiilor alimentarii cu apa;
• temperaturile crescute pot afecta calitatea apei din rauri şi acumulari (scaderea
oxigenului dizolvat şi infloririle algale, eutrofizarea pot afecta populaţiile de peşti);
• reducerea debitelor raurilor poate crea probleme privind asigurarea folosinţelor,
capacitatea de autoepurare a raurilor, ecologia acvatica şi recreere;
• in verile secetoase pot aparea probleme privind asigurarea debitului salubru;
• modificari privind alimentarea apelor subterane şi a acviferelor;
• creşterea numarului de boli asociate apei;
• creşterea pagubelor produse de inundaţii şi secete.
•
Al 4-learaport de evaluare IPCC (AR4)

• Incalzirea globalaeste de necontestat –creşterea temperaturii medii globale şi a

temperaturii oceanelor, creşterea nivelului mediu al oceanelor
• Europa-creşterea temperaturiicuaprox.1°C in ultimul secol, mai rapid decat media
globala(0,74°C)
• In ECE, au scazut precipitaţiile in timpul verii –creşterea deficitului de apa. Canicula şi
seceta –creşterea riscului de imbolnavire (valuri de caldura)
• Creşterea nivelului marii panain 2100 cu19 -58 cm (toate scenariile)
• Creşterea intensitaţii şi a frecvenţei fenomenelor extreme3

Romania s-a confruntat in ultimii 4 ani cu fenomene naturale extreme

• 2005 –inundaţii istorice pe raurile interioare, care au condus la pierderea a 76 de vieţi

omeneşti şi pagube materiale in valoare de 6 miliarde lei
• 2006 –inundaţii istorice pe sectorul romanesc al fluviului Dunarea, care au condus la
pagube materiale in valoare de 746 milioane lei
• 2007 –cea mai grava seceta din ultimii 60 de ani
• 2008 –inundaţii istorice pe raurile interioare in Moldova

3.2.Masuri pentru reducerea riscului şi adaptarea la efectele schimbarilor

climatice

• realizarea hǎrţilor de hazard şi risc la inundaţii pe marile bazine hidrografice sub

coordonarea MMDD şi detalierea de cǎtre administraţia localǎ a hǎrţilor riscului la
inundaţii la nivelul localitǎţilor, cu prioritate in zonele cu risc ridicat, identificate pe hǎrţile
efectuate la nivelul bazinelor hidrografice;
• includerea hǎrţilor de risc in planurile de dezvoltare regionalǎ, in planurile de urbanism
generale (PUG) şi in cele zonale (PUZ);
• adoptarea unor normative de amplasarea construcţiilor in zonele inundabile;
 • adoptarea unor normative de construire a obiectivelor din zonele cu risc moderat la
inundare, care sǎ asigure pe de o parte siguranţa acestora la evenimentele mai intense
apǎrute ca urmare a schimbǎrilor climatice;
• dezvoltarea de noi studii necesare fundamentarii masurilor de adaptare in domeniul
evaluarii resurselor de apa;
• reevaluarea resurselor de apa pe bazine şi sub-bazine hidrografice in condiţiile
schimbarilor climatice;
• analiza influenţei schimbarilor climatice asupra debitelor maxime ale cursurilor de apa;
• evaluarea cerinţelor de apa ale principalelor culturi agricole din Romania in condiţiile
schimbarilor climatice;
• evaluarea cerinţelor de apa ale principalelor folosinţe (alimentarea cu apa potabila, apa
industriala, apa pentru zootehnie, piscicultura, etc.) in condiţiile schimbarilor climatice;
• pregatirea de studii pentru determinarea vulnerabilitaţii resurselor de apa la schimbarile
climatice pentru fiecare bazin hidrografic cu suprafaţa mai mare de 1000 km2, din care
sa rezulte masurile de adaptare necesare.
• Imbunataţirea scenariilor climatice existente şi evaluarea impactului la nivelul
sectoarelor
• Dezvoltarea scenariilor socio-economice in stransa legatura cu circumstanţele naţionale
şi cu politica de dezvoltare
• Stabilirea unei abordari integrate, in vederea inţelegerii corelarilor intersectoariale ce
influenţeaza vulnerabilitatea fizica şi socio-economica la nivel local
• Elaborarea de analize pentru stabilirea cadrului privind adaptarea la diferite niveluri,
pentru a furniza contribuţii la elaborarea cadrului naţional privind adaptarea
• Agricultura: realizarea şi utilizarea de specii rezistente la seceta
• Sanatate: prevenirea incidentelor in perioade cu temperaturi extreme
• Infrastructura:acoperiri asfaltice rezistente la fluctuaţii de temperaturaşi la temperaturi
extreme; prognoze de debite pentru proiectarea noilor construcţii (poduri)
• Planificare urbana: adaptarea codurilor de construcţii la viitoarele condiţii climatice,
inclusiv evenimente extreme
• Resurse de apa: reevaluarea resurselor de apala nivelul bazinelor şi sub-bazinelor
hidrografice in condiţiile schimbarilor climatice
• Paduri: selecţia de specii forestiere tolerante la stres hidric şi termic
• General: evaluarea legislaţiei in vederea diminuarii riscului expunerii la efectele
schimbarilor climatice –protecţia consumatorului, alimentaţie, sanatate publica

4. Adaptarea si atenuarea

4.1.Adaptare şi atenuare – doua principii complementare

Schimbarile climatice reprezinta in acest moment o dubla provocare. In primul rand,

efectele grave ale schimbarilor climatice pot fi evitate doar prin reducerea drastica, din timp, a
emisiilor de gaze cu efect de sera (GES). Trecerea rapida la o economie mondiala cu emisii
scazute de carbon constituie, prin urmare, elementul central al politicii integrate a Uniunii
Europene privind schimbarile climatice şi energia, in vederea atingerii obiectivului UE de a
menţine creşterea temperaturii medii globale sub 2°C in comparaţie cu nivelurile perioadei
preindustriale. In cazul depaşirii celor 2°C, riscul apariţiei unor schimbari climatice periculoase
şi imprevizibile creşte considerabil, determinand o creştere exponenţiala a costurilor adaptarii.
Din acest motiv, atenuarea efectelor schimbarilor climatice reprezinta o necesitate
imperioasa pentru comunitatea internaţionala, iar şefii de stat şi de guvern din Uniunea
Europeana au decis unanim la Consiliul de primavara din 2007 sa reduca emisiile de gaze cu
efect de sera cu cel puţin 20% pana in anul 2020, iar in cazul incheierii unui acord mondial
global, cu 30% pana in anul 2020 şi au subliniat importanţa unei reduceri, pana in anul 2050,
cu pana la 50% faţa de nivelurile din anul 1990.
In al doilea rand, intrucat schimbarile climatice reprezinta deja o realitate, societaţile din
intreaga lume se confrunta in paralel cu provocarea de a se adapta la consecinţele acestora,
dat fiind ca schimbarile climatice sunt deja inevitabile, intr-o anumita masura, pentru acest
secol şi pentru viitor, chiar daca eforturile de atenuare intreprinse la nivel internaţional in
urmatoarele decenii se dovedesc eficiente. Deşi masurile de adaptare au devenit, in
consecinţa, un complement inevitabil şi indispensabil al masurilor de atenuare, acestea nu
sunt o alternativa la reducerea emisiilor de GES. Ele au limitele proprii. Se preconizeaza ca,
odata depaşite anumite praguri de temperatura, anumite consecinţe ale schimbarilor climatice
(de exemplu, deplasari masive de populaţii) vor deveni grave şi ireversibile.
Uniunea Europeana trebuie sa accepte provocarea adaptarii, acţionand in cooperare cu
statele membre şi la nivel internaţional cu ţarile partenere. Este necesara o abordare
europeana pentru a asigura coordonarea corespunzatoare şi eficacitatea politicilor pe tema
efectelor schimbarilor climatice. Masurile de adaptare trebuie sa fie conforme cu cele de
atenuare şi viceversa. Acestea sunt necesare in acelaşi timp şi pentru a garanta beneficiile
obţinute din Strategia de la Lisabona pentru creştere şi locuri de munca. Prezenta carte verde
analizeaza efectele schimbarilor climatice in Europa, necesitatea de a acţiona şi strategiile de
adaptare din UE. Aceasta se concentreaza asupra rolului Uniunii Europene, ţinand cont in
egala masura de rolul proeminent al autoritaţilor naţionale, locale şi regionale pentru eficienţa
oricarei strategii de adaptare. Intrucat adaptarea reprezinta, prin natura sa, o provocare
mondiala, prezenta carte verde abordeaza şi dimensiunea externa şi analizeaza masurile de
adaptare din Europa care ar putea fi aplicabile şi in alte parţi ale lumii, precum şi posibilitatea
ca Uniunea Europeana sa preia rolul de lider internaţional in acest domeniu. Recentul Summit
G8 de la Heiligendamm a salutat adoptarea programului de lucru de la Nairobi privind
adaptarea şi a scos in evidenţa angajamentul participanţilor de a consolida cooperarea cu
ţarile in curs de dezvoltare şi sprijinul oferit acestora in acest domeniu.

4.2.Motive de preocupare la nivel mondial

Numeroase regiuni ale lumii se confrunta deja cu efectele negative ale unei creşteri a
temperaturii medii globale cu 0,76°C in comparaţie cu 1850. In absenţa unei politici eficiente
de atenuare a schimbarilor climatice la nivel mondial, estimarile cele mai optimiste privind
incalzirea globala prezentate in cel de-al patrulea Raport de evaluare al Comitetului
interguvernamental pentru schimbarile climatice (IPCC 4AR, grupul de lucru I) variaza de la
1,8°C la 4°C pana in anul 2100, in comparaţie cu nivelurile din anul 1990 (a se vedea anexa
1). Aceasta creştere este de trei pana la şase ori mai mare decat creşterea inregistrata la nivel
planetar din era preindustriala. Chiar şi din cea mai puţin pesimista perspectiva, un scenariu
de statu-quo ar avea drept consecinţa creşterea temperaturii cu peste 2°C faţa de nivelurile
erei preindustriale. In anexa la prezenta carte verde sunt explicate in detaliu modificarile
temperaturii şi efectele acestora la nivel mondial.
In ultimii treizeci de ani, schimbarile climatice au avut efecte puternice asupra a
numeroase sisteme fizice şi biologice din intreaga lume.

• Apa: Schimbarile climatice vor reduce şi mai mult accesul la sursele de apa potabila.
Apa provenita din topirea gheţarilor asigura in prezent necesarul de apa pentru peste un
miliard de persoane; odata cu dispariţia acesteia, populaţiile aflate in criza vor migra, in
mod probabil, spre alte regiuni ale lumii, provocand revolte şi situaţii de insecuritate la
nivel local sau chiar mondial. Zonele afectate de seceta risca sa se extinda.
• Ecosistemele şi biodiversitatea: se preconizeaza ca, in cazul in care creşterea
temperaturii medii globale depaşeşte 1,5 – 2,5°C, aproximativ 20 – 30% din speciile de
 plante şi de animale evaluate pana in prezent se vor confrunta cu un risc crescut de
dispariţie.
• Alimentele: se estimeaza ca schimbarile climatice vor duce la creşterea riscului de
foamete; numarul persoanelor ameninţate s-ar putea ridica la cateva sute de milioane.
• Zonele de coasta: creşterea nivelului marii va constitui o ameninţare pentru delta Nilului,
delta fluviului Gange/Brahmaputra şi delta fluviului Mekong şi va duce la stramutarea a
peste un milion de persoane din fiecare dintre aceste delte pana in anul 2050. Micile
state insulare sunt deja afectate de acest fenomen.
• Sanatatea: Schimbarile climatice vor avea efecte directe şi indirecte asupra sanataţii
umane şi animale. Efectele fenomenelor meteorologice extreme şi creşterea incidenţei
bolilor infecţioase sunt printre cele mai importante riscuri care trebuie luate in
considerare. Maladiile influenţate de factorii climatici sunt printre cele mai mortale din
intreaga lume. In 2002, diareea, malaria şi malnutriţia proteino-energetica au provocat
peste 3,3 milioane de decese pe plan mondial, din care 29 % in Africa.

5.Cele mai recente evaluari ale Comitetului Interguvernamental pentru Schimbari

Climatice(IPCC):

• cresterea cu aproximativ 3°C a temperaturii medii in acest secol

• in ultimii 100 ani, Pamantul a suferit o incalzire de 0.71°C, cresterea fiind mai
pronuntata in ultimii 50 ani; temperaturile arctice au crescut de doua ori mai mult.
• concentratiile atmosferice de dioxid de carbon au crescut de la o valoare pre-industriala
de 278 particule la milion la 379 particule la milion in 2005.

"Invelisul" de gaze cu efect de sera care apare in mod natural in atmosfera are functia
vitala de a regulariza clima planetei. Inca de la inceputul revolutiei industriale, in urma cu
aproximativ 250 ani, emisiile de gaze cu efect de seara au transformat acest "invelis" intr-unul
mai dens, procesul manifestandu-se cu o rapiditate fara precedent si cauzand cea mai
dramatica schimbare in compozitia atmosferei din ultimii 650 000 ani. Daca nu sunt luate
masuri immediate pentru a reduce aceste emisii, clima globala va suferi o incalzire rapida in
urmatoarele decenii.
Cea mai recenta evaluare IPCC, emisa in 2007, arata ca procesul de incalzire globala
este univoc si in continua dezvoltare. Dovezi in acest sens sunt cresterile temperaturilor medii
globale ale aerului si ale apelor oceanelor, topirea extinsa a zapezii si ghetei si cresterea
nivelului mediu al apei marilor.
Previziunile indica incalziri mult mai accelerate. Daca aceste emisii continua sa creasca
in ritmul actual, permitand astfel dublarea nivelului pre-industrial, lumea se va confrunta cu o
crestere a temperaturii medii de 3°C in acest secol. Iata un exemplu prin care se poate explica
amploarea unor schimbari globale de temperatura aparent insignifiante: diferenta dintre media
globala a temperaturii si perioada glaciara este de 5°C.
Acestor scenarii le sunt asociate grade de impact, incluzand cresterea nivelului marii,
schimbari ale anotimpurilor si o crestere in frecventa si intensitate a fenomenelor extreme
precum furtuni, inundatii si secete. Impactul acestor schimbari climatice va varia in functie de
regiune, cele mai semnificative efecte constatandu-se in zona arctica, in deltele asiatice, in
statele in curs de dezvoltare din insulele mici si in Africa Sub-Sahariana. Schimbarile climatice
vor restrange resursele de apa, deja suprasolicitate de cererea din agricultura, industrie si
orase. Temperaturile in crestere vor micsora straturile de zapada de pe varfurile montanesivor
amplifica evaporarea, alterand astfel disponibilitatea sezoniera a apei.
 In ansamblu, tarile in curs de dezvoltare sunt extrem de vulnerabile in fata acestor
riscuri. In cele mai vulnerabile comunitati, impactul schimbarilor climatice reprezinta o
amenintare directa asupra insasi supravietuirii oamenilor. Efectele devastatoare ale
fenomenelor climatice extreme, crestera temperaturii si cresterea nivelului marii vor avea
repercusiuni pentru noi toti, dar in special pentru cei saraci.
Fauna si biodiversitatea, deja amenintate de distrugerea habitatului si de catre alte
presiuni ale factorului antropic, se vor confrunta cu un pronuntat risc de extinctie. Cele mai
vulnerabile ecosisteme includ recifurile de corali, padurile boreale (sub-arctice), habitatul
montan si zonele dependente de climatul mediteranean. Oceanele vor suporta de asemenea
temperaturi mai ridicate si, pe masura ce absorb mai mult dioxid de carbon, viata marina va fi
negativ afectata de catre cresterea gradului de aciditate. In toate regiunile, odata cu cresterea
temperaturilor, creste si riscul daunelor.
Clima nu raspunde imediat la reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera. Cateva
dintre acestea rezista in atmosfera ani, decenii sau chiar secole intregi. Un posibil rezultat ar fi
accentuarea schimbarilor climatice din inertie, care poate dura sute de ani dupa stabilizarea
concentratiilor atmosferice. Sunt necesare reduceri semnificative ale emisiilor acestor gaze la
nivel global. Cu toate acestea, decizii punctule referitoare la stabilizarea lor pentru a preveni
schimbarile climatice nu au fost inca luate.
 

5.1.Adaptarea la schimbarile climatice

Adaptarea este un proces prin care societatile invata sa reactioneze la riscurile asociate
schimbarilor climatice. Aceste riscuri sunt reale, actionand deja in multe sisteme si sectoare
esentiale ale existentei umane - resursele hidrologice, securitatea alimentara si sanatatea.
Optiunile de adaptare sunt multiple si variaza de la cele tehnice - protejarea nivelului crescut al
apelor sau case protejate de pericolul inundatiilor prin suspendarea pe pontoane, pana la
schimbarea de tip comportamental la nivel individual, precum reducerea consumului de apa
sau a consumului energetic si/sau un consum mai eficient. Alte strategii includ: sisteme de
avertizare a fenomenelor meteo extreme, imbunatatirea managementului riscului, optiuni de
asigurare si conservare a biodiversitatii pentru reducerea impactului schimbarilor climatice
asupra oamenilor, conservarea si restaurarea adaposturilor subterane pentru oameni pentru a-
i proteja de furtuni.
IPCC sugereaza faptul ca o posibila vulnerabilitate viitoare va depinde nu numai de
schimbarile climatice, ci si de modalitatile de dezvoltare ale acestora. Dezvoltarea durabila
poate reduce vulnerabilitatea. Pentru a avea efecte pozitive, adaptarea trebuie directionata
catre prioritatile dezvoltarii durabile la nivel national si international prin programele sectorale.
Politicile ce vizeaza schimbarile climatice pot promova activitati care au beneficii multiple
asupra indeplinirii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului concomitent cu obiectivele ce
vizeaza adaptarea.

Strategiile nationale de adaptare pot include

• masuri de intarire a bazei stiintifice in procesul decisional

• metode si instrumente pentru evaluarea adaptarii
• educarea, formarea si constientizarea din partea publicului a adaptarii, incluzand in
acest public si tinerii
• promovarea capacitatii de gandire individuala si institutionala
• transferul de tehnologie si dezvoltarea
• promovarea strategiilor de adaptare locale
• cadru legislativ si norme care promoveaza actiuni usor adaptative.
 Programele nationale de actiune reprezinta o optiune pentru tarile cel mai putin
dezvoltate, oferind o evaluare riguroasa a nevoilor urgente de adaptare. Scopul lor este acela
de a extinde capacitatile de adaptare ale comunitatilor. In plus, programul "Nairobi" pentru
impact, vulnerabilitate si adaptare la schimbarile climatice asista toate tarile in intelegerea si
evaluarea impactului, vulnerabilitatii si adaptarii lor. Este permis astfel un proces decizional
bazat pe informatii despre actiunile si masurile practice de adaptare, oferind un cadru
structural pentru cooperare. Sistemul Natiunilor Unite, agentiile sale specializate si alte
organizatii internationale vizeaza adaptarea in programele lor de munca.
Asigurarea fondurilor necesare derularii pe termen mediu si lung a initiativelor de
adaptare este un aspect extrem de important. Fara suficienti bani, adaptarea poate prezenta
riscul de a nu putea fi pusa in practica. Finantarea "reactiva" sau pe termen scurt, este si mai
costisitoare, si mai greu de sustinut pe termen lung. Adaptarea nu previne insa nevoia de
reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera. Atat strategiile de adaptare, cat si cele de
reducere sunt nu doar necesare, ci si complementare.

Figura 1: Evoluţia temperaturii medii anuale pana la sfarşitul secolului 1

1
Figurile 1 şi 2 se bazeaza pe scenariul A2 al raportului special privind scenariile de emisii (SRES) prezentat de
IPCC. Efectele schimbarilor climatice au fost estimate pentru perioada 2071-2100, in comparaţie cu perioada 1961-
 Figura 2: Evoluţia precipitaţiilor medii anuale pana la sfarşitul secolului

1990. Harţile au fost elaborate pe baza datelor DMI/PRUDENCE (http://prudence.dmi.dk) şi procesate de Centrul
Comun de Cercetare in cadrul studiului PESETA, finanţat de acesta (http://peseta.jrc.es).