Cursuri Drept Penal

1.

Dreptul Penal -set de norme ce reglementează activitățile anti sociale.

(scop-combaterea acestor infracțiuni).
- apară cea mai importanta valoare: viata
Caracterele : Autonom - de sine stătător, nu depinde de cineva în mod expres
Public - raporturile create între stat și persoanele
Represiv - implica mai multe părți
Unitar-normele dreptului penal constituie un adevărat subsistem
---Izvoarele Dr.p.---
1. Constituția R.
2. Tratate sau convenții
3. Legile penale
4. Legile speciale nepenale
5. Hotărârile instanței de judecată

Principii -legalității
personalitatea răspunderii penale
individualizarea sancțiunilor de drept penal

2. Legea penală și conținutul ei normativ

În accepțiunea autorilor care au înțeles sa trateze dpdv teoretic dr. pen., noțiunea de lege
penală are o accepțiune foarte mare/largă.
În teorie și practica dr pen, prin lege penală se înțelege - totalitatea legilor penale.
Așadar în această accepțiune, noțiunea de lege penală se aproprie în conținut de noțiunea de
dr. pen.
Intr-o interpretare mai restrictivă, pri lege penală se înțelege - orice dispoziție cu caracter
Penal, cuprinsă în legi si decrete, accepțiune care se aproprie în conținutul său foarte mult de
noțiunea de normă juridică penală.
ADOPTAREA LEGILOR-se face după o procedura stabilita de CONSTITUȚIE (aceasta
reglementează acest lucru). PARLAMENTUL adopta legi constituționale, organice și legi
ordinare.
CONST ROM - legea fundamentala a țării - se schimba, modifica în baza unui referendum.
Infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora, amnistia sau grațierea colectivă sunt
reglementare de carte parlament numai prin lege organică.
Spre deosebire de legile ordinare, legile organice se adopta cu o procedura mai exigentă, o
procedura expres prevazuta în Constituția României și este necesar votul majorității în fiecare
cameră a Parlamentului.
Legi generale și legi speciale Aceasta prima clasificare se face în raport de întinderea
domeniului de reglementare, avandu-se în vedere conținutul și rolul pe care îl au legile (penale)
în reglementarea relațiilor de apărare sociale împotriva infracțiunilor.
Legile pen generale- sunt reprezentate de cod pen care cuprind un ansamblu complet și
sistematizat de norme penale, generale și speciale.
 Legea penală generală constituie ceea ce se denumește în mod curent dr pen comun,având
ponderea cea mai mare în cadrul legislației penale si reprezintă cel mai important instrument de
lupta împotriva infracționalității.
Codul penal sistem de norme și are o structură interna precis determinată.
Legi speciale - au un câmp mai restrâns de acțiune și cuprind norme ce reglementează
instituții de dr. penal având ca misiune incriminarea ca infracțiuni a faptelor săvârșite într-un
anumit domeniu.
- spre deosebire de legile generale, legile speciale au o structură, nu atât de bine determinată,
ele putând cuprinde, de la caz la caz, mărunte capitole, secțiuni sau un nr de articole.
Legi penale ordinare, și legi pen excepționale. -după caract. lor în teoria și practica dr pen,
se face distincție între legile penale ordinare și legile pen excepționale.
- legile penale ordinare sunt cele ce sunt adoptate în condiții normale, obișnuite de luptă
împotriva fenomenului infracțional, din aceasta categorie făcând parte Codul Penal și majoritatea
legilor speciale.
- legile excepționale sunt adoptate în condiții deosebite de evoluție a fenomenului
infracțional, provocate de unele situații excepționale de origine naturală sau socială. - între o lege
generală, una specială și una excepțională se aplică cu prioritate legea excepțională,pentru ca în
vedere sunt luate combaterea efectului infracțional.
Legi permanente si legi temporare În raport de durata lor de aplicare legile penale se
împart în:
1. Legi penale cu durată nedeterminată -( sau permanente), sunt acele legi în a căror cuprins
nu se stipulează perioadei lor de aplicare (legi generale + legile speciale).
2. Legile penale cu durata determinata (temporare) - sunt acele legi cu aplicare limitata în
timp. Durata de aplicabilitate a acestora poate rezulta fie din conținutul lor, fie din împrejurările
speciale care au impus adoptarea ei.
Normele juridice penale si structura acestora
Orice lege pen. este alcătuită dintr-o totalitate de norme juridice care se caract prin conținutul
și structura lor specifică, prescriind reguli de dr pen precum și sancțiunile aplicabile în cazul
încălcării acestora.
-având o funcție specifică, și anume reglementarea relațiilor de apărare socială împotriva
celor mai grave fapte antisociale, normele juridice penale își realizează funcția lor regulatoare
prin prevederea tuturor faptelor ce sunt periculoase pt val sociale ce formează obiectul dr pen. și
interzicerea lor sub sancțiune penală.

Structură normei penale - aceasta diferă în funcție de legi, în consecință avem, norme penale
generale și norme penale speciale.
- normele penale generale stabilesc reguli cu valoare de principii și au o structură asemănătoare
celorlalte norme juridice ce aparțin altor ramuri de dr., și anume: - ipoteza, dispoziția, sancțiunea.

Categorii de norme penale Din clasificările ce s-au făcut în doctrina dr pen, importante sunt
urmatoarele categorii de norme penale:
1. Norme generale și norme speciale - diferența între aceste 2 categ. de norme penale este dată
de funcție de conținutul și sfera lor de incidență.
- normele pen gen sunt cuprinse de regulă în partea generala a Cod Pen. și foarte rar în legile
speciale, acestea cuprind dispoziții ci caracter de regula generală privind condițiile în care se
nasc, se modifică și se sting.
normele penale speciale - sunt înscrise în partea specială a Cod. Pen., dar de foarte multe ori și în
legile speciale, acestea indica condițiile în care o anumita faptă constituie infracțiune,
precizandu-se totodată și pedeapsa care se poate aplica în cazul săvârșirii unor astfel de fapte.
2. Norme prohibitive si norme onerative- 2 categ de norme penale ce sunt determinate de
structurarea infracțiunilor în comisie și comisive.
- Normele pen prohibitive sunt corespunzătoare infracțiunilor comisive si stabilesc ca regulă de
conduită, abtinerea de a savarsi fapta care este descrisa in continutul textului respectiv. De aici
intelegem ca, cineva care comite o fapta
- Norme penale onerative specifice infractiunilor omisive fixeaza ca regula de conduita obligatia
de a face sau a actiona, inactiunea faptuitorului fiind de natura sa produca urmari socialmente
periculoase. Omisiv-a omite, a nu face.
3.Norme complete si norme divizate - aceasta distincție se face in raport cu elementele ce sunt
cuprinse in structura normei penale
- normele penale complete (unitare) -sunt cele ce cuprind toate elementele unei norme (ipoteza,
dispozitie, sanctiune). DECI toate elem ce sunt necesare incriminarii si sanctionarii unei fapte ca
infractiune.
-Normele penale divizate sunt acele norme care nu au structura completa in acelasi text de lege.
Dispozitia sau sanctiunea fiind formulate intr-un alt articol al aceleiasi legi sau chiar intr-un alt
act normativ.
- In materie de tehnica legislativa se cunosc două tipuri principale de norme divizate:
-norme de incriminare cadru
-norme de trimitere/ de referire.

3.INTERPRETAREA LEGII PENALE NECESITATEA SI FORMELE INTERPRETARII

Interpretare oricarei legi, mai mult a celei penale, este o operatiune absolut necesară in procesul
de cunoastere teoretica si aplicare practica a prescriptiilor legale cuprinse in respectivul text.
- legea penală oricat de clar ar fi formulata presupune numeroase eforturi de interpretare atat din
partea instantelor de judecata cat si din partea organelor de urmarire penala. Politia face parte din
aceasta categ.
-interpretarea legii penale este o operatiune logico raționala de lamurire a continutului unei legi
penale, pentru aflarea si explicarea intelesului real al legii, potrivit vointei legiuitorului care a
adoptat legea respectiva.
Formele sau felurile interpretarii - interpretarea legii penale poate fi facuta de legiuitor, de
organul judiciar sau de teoreticienii dr pen. In functie de cel care face interpretarea avem:
1. Interpretarea legala- este efectuata de legiuitor in momentul cand adopta o anumita lege penala
si consta in explicarea, in continutul acesteia, a anumitor termeni, expresii sau situatii juridice
care impun o interpretare unitară.
2. Interpretarea judiciara apare cel mai frecvent in practica deoarece rezolvarea oricarui caz,
incadrarea juridica, a oricarei infractiuni de catre organul de urmărire penala, sau de Instanta de
Judecata presupune o activitate permanenta de interpretare a prevederilor legale care au incidenta
in aceasta cauza.
3. Interpretarea doctrinara sau stiintifica este facuta de teoreticienii dr pen. care prin tratatele,
cursurile, monografiile lucrarile sau articolele stiinficice publicate fac o descriere amanuntita
teoretic al normelor penale si al implicatiilor practice care apar in procesul de aplicare al
acestora.
Metodele de interpretare –interpretarea legii penale se face apeland la unele metode si
procedee care usureaza procesul de intelegere, explicare si argumentare a sensului pe care
legiuitorul l-a dat unei anumite legi.
1. Interpretarea literală sau gramaticală- Consta in analiza continutului si sensului legii penale cu
ajutorul textului in care este exprimata acea norma penala.
2. Interpretarea logica sau rationala - Realizata prin descoperirea intelesului unei norme sau legi
penale cu ajutorul elementelor si procedeelor logice: notiuni, judecati, rationamente, sinteza,
analiza, inductie, deductie, etc. -aceasta se face dupa anumite reguli si apeland la unele
rationamente:

a. Rationamentul a fortiori- prin care se demonstrează ca acolo unde legea permite mai mult,
implicit permite si mai putin (si invers), daca legea pen interizice mai putin, implicit ea interizce
si mai mult.
b. Rationamentul "reductio absurdum"- prin care se demonstreaza că orice alta interpretare decat
cea propusa de legiuitor vine in contradictie cu legea si daca s-ar lua in consideratie, ar duce la
concluzii absurde.
c. Rationamentul "per a contrario" se bazeaza pe argumentul ca acolo unde exista o alta
motivare, obligatoriu trebuie sa existe si o alta rezolvare juridica.
d. Rationamentul "a pari" are ca temei argumentul ca pt situatii identice solutia juridica trebuie sa
fie aceeasi si prin urmare legea penala se aplica si in cazurile neprevazute in norma de
incriminare dar care sunt identice cu cele formulate in mod expres de lege.
3. Interpeetarea istorica - presupune analiza istoricului legii/ normei.
4. Interpretarea sistematica- consta in studierea normei ce se interpreteaza in corelatie cu alte
norme ce sunt cuprinse in aceeasi lege sau cu alte legi ce fac parte din sistemul de dr pozitiv.
5. Interpretare prin analogie - este o metoda care se foloseste in mai mica masura in dr pen. si
care consta in explicarea sensului unei legi penale cu ajutorul altor norme care sunt asemanatoare
abordand aceeasi materie, dar care au o formulare mult mai clara. Concluzionand, legea penala
este de stricta interpretare, ceea ce presupune ca limitele interpretarii se gasesc acolo unde se
termina normele penale ce au fosr interpretate.

3.
Aplicarea legii penale române infracțiunilor săvârșite în străinătate
- principiul teritorialității acoperă doar sfera infracțiunilor care se săvârșesc în limita teritoriului
României, cu toate acestea pot apărea situații când infracțiunile sunt săvârșite în străinătate de
către cetățeni români sau de către cetățeni străini împotriva intereselor statului român ori
împotriva unor cetățeni români sau când unii infractori străini după ce au săvârșit fapte grave în
străinătate se refugiază în România, în atare situații în dorința de a asigura o eficiență sporită în
lupta împotriva infracționalității legea penală română se poate aplica în spațiu și dincolo de
limitele teritoriului românesc potrivit următoarelor principii:
- principiul personalității legii penale - stabilește că legea penală română se aplică și
infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de către un cetățean român sau de către o
persoană fără cetățenie care are domiciliul în România, cu condiția să fie îndeplinite următoarele
condiții:
a. fapta sa fie săvârșită în întregime în afara teritoriului țării indiferent de locul, de țara în care
infractorul comite aceasta infracțiune
b. fapta să constituie infracțiune potrivit prevederilor legii penale române și indiferent dacă statul
pe teritoriul căruia a fost săvârșită fapta o are sau nu incriminată
c. infractorul să fie cetățean român sau o persoană fără cetățenie care domiciliază în România
2 principiul realității legii penale - potrivit căruia legea penală română se aplică infracțiunilor
săvârșite în afara teritoriului țării de către un cetățean străin sau de către o persoană fără cetățenie
care nu domiciliază în România dacă fapta a fost îndreptată contra siguranței naționale a statului
nostru sau contra vieții unui cetățean român ori prin care s-a adus o vătămare gravă integrității
corporale sau sănătății unui cetățean român
- acest principiu se aplică doar în următoarele condiții:
a infracțiunea să fie săvârșită în străinătate
b infracțiunea săvârșită să fie îndreptată împotriva siguranței naționale a României, împotriva
vieții unui cetățean român sau prin care s-a adus o atingere gravă integrității corporale sau
sănătății acestuia
c fapta să constituie infracțiune potrivit legii penale române nefuncționând condiția dublei
incriminări
d Infractorul să fie cetățean străin sau o persoana fără cetățenie care nu are domiciliul în
România
e. punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai cu autorizarea procurorului general al
României, condiție fundamentală, lipsa acesteia constituind un viciu de procedura
3 principiul universalității legii penale - arată că legea penală se aplică și altor infracțiuni
săvârșite în afara teritoriului țării de un cetățean străin 👽 sau de o persoana fără cetățenie care nu
domiciliază pe teritoriul României dacă:
a fapta este prevăzută ca infracțiune și de legea penală a țării unde a fost săvârșită
b făptuitorul se află în țară
- aplicarea legii penale române potrivit acestui principiu presupune realizarea cumulativă a
următoarelor condiții:
a săvârșirea unui infracțiuni, alta decât pentru care s ar aplica legea penală română conform
acestui principiu, de regulă infracțiuni care afectează comunitatea internațională
b infracțiunea sa fie săvârșită în străinătate în întregime
c să existe dubla incriminare
d fapta sa fie săvârșită de un cetățean român sau de o persoana fără cetățenie care nu are
domiciliul în România
e infractorul să se afle în România venit de bunăvoie pe teritoriul țării noastre
- principul universalității nu se aplică în cazul când potrivit legii statului unde s-a săvârșit
infracțiunea există o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea
procesului penal ori executarea pedepsei
4 prioritatea convențiilor internaționale în materia unor infracțiuni săvârșite în străinătate- se
aplică numai dacă nu se dispune altfel printr-o convenție internațională

Prin aplicarea legii penale trebuie să înțelegem executarea sau îndeplinirea îndatoririlor pe care
aceasta le prevede ce pot avea loc fie de bună voie prin respectarea prescripțiunilor acesteia fie
silit în cazul săvârșirii faptei interzise.
- nu putem vorbi de aplicarea legii penale fără a face referire la elementele care îi fixează limitele
aplicării acesteia și anume :
1 timpul - orice lege , inclusiv cea penală care emană de la puterea legislativă nu poate fi veșnică
ea fiind limitată în timp de la momentul intrării în vigoare și până la ieșirea din vigoare.
2 spațiul - este un alt element obligatoriu în determinarea limitelor aplicării legii penale întrucât
legea penală a statului român are forța obligatorie pe teritoriul pe care își exercită suveranitatea
iar valorile sociale cât și conduita oamenilor față de aceste valori sunt stabilite în raport cu un
anumit teritoriu.
3 persoanele - întotdeauna legea penală regrelementeaza a relații între oameni, se adresează
oamenilor, fie că destinatari fie ca beneficiari ai prevederilor sale
4 faptele pentru ocrotirea vaporilor sale fundamentale legea penală descrie explicit și concret
faptele sub forma acțiunii sau omisiunii, motiv pentru care aplicarea legii penale se raportează la
acestea.
- deși incidența legii penale trebuie examinată ținând seama de toate aceste elemente codul penal
în vigoare reglementează aplicarea legii penale numai în raport cu spațiul și timpul actual,
întrucât în mod inevitabil acestea presupune și raportarea la fapte și persoane.
Aplicarea legii penale în spațiu
- consta în activitatea de traducere în viața a prevederilor legii penale în raport cu locul comiterii
diferitelor infracțiuni ( în țară sau în străinătate) de către români sau străini
Aplicarea legii penale faptelor săvârșite pe teritoriul României:
1 principiul teritorialității legii penale - legea penală se aplică în exclusivitate infracțiunilor
comise pe teritoriul țării neavând nicio relevanță calitatea făptuitorul ( cetățean român sau străin
persoana fără cetățenie domiciliată în țara noastră sau în străinătate)
2 noțiunea de teritoriu în sensul legii penale -are un sens mai larg decât noțiunea de teritoriu în
sens geografic intelegandu se întinderea de pământ