CUPRINS

1. Legea penală europeană………………………………………………..pag.3

1.1. Aplicarea legii penale europene ……………………………………..pag.3

1.1.1. Aplicare legii penale europene în spaţiu…………………………..pag.3

1.1.2. Aplicare legii penale europene în timp…………………………….pag.4

2. Raportul juridic penal european ……………………………………...pag.5

2.1. Raporturile juridice penale europene, mijloace de realizare a dreptului

penal european ……………………………………………………………pag.5

2.2. Elementele raportului juridic european şi particularităţile

acestuia…………………………………………………………………….pag.6

2.2.1. Raportul juridic european de conformare subiectele…………….pag.6

2.2.2. Conţinutul raportului juridic penal european……………………pag.7

2.2.3. Obiectul raportului juridic penal european………………………pag.7

2.2.4. Naşterea modificarea şi stingerea raportului juridic penal european

………………………………………………………………………………pag.8

1
 1. LEGEA PENALĂ EUROPEANĂ

Ea este un act normativ emis de U.E. care va conţine norme de drept

penal, acele reguli penale europene. Legile pot fii generale sau speciale,
permanente sau temporare, ordinare sau extraordinare , având structura clasică
normelor de acest gen Normele pot fii generale sau speciale prohibitive şi
onerative, unitare şi divizate , norme penale de incriminare cadru, norme penale
de trimitere şi de referire.

1.1. APLICAREA LEGII PENALE EUROPENE

1.1.1. APLICARE LEGII PENALE EUROPENE ÎN SPAŢIU

Problemele ridicate de aplicarea legii penale în spaţiu pot fi grupate în trei

categorii
- cele referitoare la aplicarea legii penale în raport cu faptele săvârşite pe
teritoriul Uniunii Europene ;
-cele referitoare la aplicarea legii penale în raport cu faptele săvârşite în afara
teritoriului Uniunii Europene ,
-problemele de cooperare internaţională în domeniul penal .

Principiul teritorialităţii Legea penală fiind prin excelenţă naţională, expresie a

voinţei naţionale a unui stat , este aplicată pe teritoriul acelui stat pe care există
acesta Fiind unică, aplicarea legii penale este exclusivă şi necondiţionată .
Teritoriul include următoarele :
1-solul , suprafaţa cuprins între graniţele politico-geografice stabilite şi
recunoscute prin convenţii şi tratate internaţionale;
2-apele teritoriale de orice fel , (curgătoare, bălţi , lacuri ,inclusiv cele cuprinse
în golfurile şi apele maritime , interioare);
3-marea teritorială;
4-subsolul ;
5-spaţiul aerian .
Sunt excepţii de la principiul teritorialităţii în cazurile de imunitate de
jurisdicţie.
Personalitatea legii penale europene determină incidenţa legii penale
europene după calitatea personală a făptuitorului, aceea de a fii cetăţean
european sau de apatrid domiciliat în U.E.
Realitatea legii penale europene priveşte necesitatea apărării în afara U.E. a
valorilor de maximă importanţă, cum ar fi securitatea europeană sau persoana
cetăţenilor europeni.

2
 Principiul Universalităţii legii penale europene priveşte incidenţa legii
europene în raport cu orice infracţiune săvârşită în străinătate străinii UE., adică
de aplicarea legii penale faţă de orice infractor aflat pe teritoriul UE.
Au prioritate convenţiile internaţionale care pot stabilii alte reguli şi
condiţii de incidenţă a legii penale europene în raport cu infracţiuni stabilite în
afara teritoriului său de către cetăţenii străini sau de persoane fără cetăţenie
domiciliate în străinătate.
Extrădarea sau actul prin care un stat, pe al cărui teritoriu s-a
refugiat un infractor , predă la cererea altui stat pe acel infractor pentru a fi
judecat ori pus să execute pedeapsa la care fusese condamnat de instanţele acelui
stat .

1.1.2. APLICARE LEGII PENALE EUROPENE ÎN TIMP

Legile penale nu sunt eterne .Ele se adoptă şi se pun în vigoare la un

moment dat , acţionează atâta timp cât corespund intereselor societăţii după care
sunt abrogate, modificate, înlocuite printr-o nouă legislaţie corespunzătoare
intereselor penale statului respectiv. In cadrul acestui proces de continuă
perfecţionare şi modificare a legislaţiei penale se creează situaţii de trecere –
tranzitorii – în care nu sunt îndeajuns de clare dispoziţiile vechi împreună cu
cele noi . Esenţial este să se determine care este legea penală în vigoare în
momentul săvârşirii faptei care pun în pericol securitatea şi apărarea valorilor
sociale şi momentul în care legea nouă intră în acţiune.
În general legea penală este elaborată şi adoptată pentru a fi aplicată – principiul
aplicării legii active – în momentul încălcării acesteia .Intrarea sa în vigoare
după un anumit interval de timp (vocatio legis- repausul legii) poate fii utilă în
vederea cunoaşterii ei şi luarea măsurilor pregătitoare aplicării legii .In cazul
concursului de legi penale se pune probleme determinării legii penale incidente ,
aplicabile .Principiul neretroactivităţii legii penale – izvorât din principiul
legalităţii legii penale în dreptul european – prevede că legea penală nu se aplică
faptelor contrare săvârşite înainte de intrarea sa în vigoare El asigură stabilitatea
forţelor armate, face posibilă o mai bună reacţie împotriva celor care au încălcat
legea penală, chir şi după ce aceste legi temporare sau excepţionale au ieşit din
vigoare prin ajungerea la termen sau încetarea pur şi simplu a condiţiilor
extraordinare care le-au motivat impunerea lor. Principiul mitior lex (aplicării
legii penale mai blânde )este preferabil pentru că el corespunde în mod necesar
intereselor superioare naţionale ale apărării sociale şi politicii penale
contemporane în UE. Retroactivitatea legii penale este opus retroactivităţii legii
penale ,este aparent contrar principiului legalităţii. Pentru ca legea penală nouă
să fie eficientă trebuie să privească fapte penale săvârşite anterior. Acest
principiu are caracter excepţional, este strict determinat şi limitat la cazuri
expres. Astfel s-ar deschide posibilitatea unor războaie distrugătoare, civile,
inter-arme , ceea ce ar duce la implozia fenomenului militar. Normele dreptului

3
internaţional umanitar penal, sunt cele aplicabile pentru a stabilii graniţa dintre
suferinţele umane individuale ale militarilor şi necesităţile penale de interes
naţional Legile penale extraordinare sau excepţionale sunt determinate de
necesitatea apărării valorilor sociale existente în momente şi situaţii deosebite,
stare de război, stare revoluţionară, calamităţi naturale .Prevăzând norme
derogatorii de la dreptul comun ele cuprind reglementări şi sancţiuni radicale şi
grave cu o anumită înăsprire a condiţiilor de aplicare şi executare a legii penale .
În acest sens principiul ultraactivităţii legii penale care conţine regula că
legea penală se aplică în mod obligatoriu şi după ieşirea ei din vigoare, situaţia
în care conflictele de drept penal european se nasc din timpul cât acesta era în
vigoare . Fiind o excepţie de la principiul aplicării legii penale active acest
principiu se referă atât la legile penale temporare cât şi la cele excepţionale.

2. RAPORTUL JURIDIC PENAL EUROPEAN

2.1. RAPORTURILE JURIDICE PENALE EUROPENE, MIJLOACE DE

REALIZARE A DREPTULUI PENAL EUROPEAN

Raporturile juridice penale europene pot fi definite ca relaţii de apărare

sociale reglementate prin norme de drept penal european.

Existenţa dreptului penal european este determinată de existenţa

raporturilor juridice de drept penal european . Reglementarea juridică a acestui
tip de relaţii sociale – relaţii juridice penale deci a conduitei oamenilor care
participă la acestea se face în conformitate cu modelele formale prevăzute în
normele de drept. Normele juridice europene reprezintă elementele constitutive
ale dreptului penal, conţin toate elementele raporturilor juridice penale care iau
naştere în temeiul lor şi reprezintă dreptul penal în acţiune.
Raporturile juridice de drept penal european sunt rezultatul acţiunilor
normelor juridice asupra relaţiilor de apărare socială şi una din modalităţile
principale de exercitare a acestei acţiuni Norma juridică de drept penal european
are un caracter general – adică o conduită prescrisă , tipică, aplicabilă unui
număr nelimitat de cazuri .Norma juridică europeană prescrie o conduită tipică
pe care trebuie să o urmeze toate subiectele de drept penal european .
Normele juridice sunt nedespărţite de existenţa statului , au caracter istoric
, iar trăsătura lor esenţială este obligativitatea ele nu apar ca simplu acord de
voinţă ci ele sunt impuse prin lege. Aşadar la nivelul conştiinţei juridice penale
şi voinţei publice se determină necesitatea apărării în general şi se impune
conduita necesară realizării acestui scop.

4
 Norma juridică de drept penal european are în conţinutul său o structură
logico- juridică internă şi o construcţie externă ca mod de exprimare a normei,
denumită structura tehnici-juridică sau tehnici –legislativă a acesteia.
Sancţiunile sunt variabile în funcţie de natura drepturilor şi obligaţiilor, de
pericolul social , de importanţa intereselor sau valorilor apărate .
Având în vedere gradul lor de determinare sancţiunile pot fi absolut
determinate , relativ determinate, alternative sau cumulative .
Sub raportul clasificării normelor juridice (ramura şi instituţia
juridică)normele juridice de drept penal european sunt distincte faţă de cele
drept constituţional civil, administrativ ;
După forţa lot juridică se împart în norme cuprinse în legi , decrete ,
hotărâri de guvern, ordine, instrucţiuni, etc.;
După sfera de aplicare şi gradul lor de generalitate există norme generale,
speciale şi de excepţie ;
După modul de redactare, complete şi incomplete. Ceea ce distinge
normele juridice de drept penal european la clasificarea după caracterul
conduitei prescrise – respectiv norme onerative, prohibitive, şi permisive – este
ponderea celor onerative .

2.2. ELEMENTELE RAPORTULUI JURIDIC EUROPEAN ŞI

PARTICULARITĂŢILE ACESTUIA

2.2.1. RAPORTUL JURIDIC EUROPEAN DE CONFORMARE

SUBIECTELE

Raporturile de drept penal european între un stat pe de o parte şi alt stat pe

de altă parte , sunt în principal egale . Ele cer reciproc tuturor destinatarilor
legilor penale, obligaţia de conformare cuprinse în norma de drept penal
european , statele însele adresându-se tuturor titularilor valorilor sociale faţă de
care destinatarii legii penale au această obligaţie şi în acelaşi timp tuturor
destinatarilor legii penale pe de altă parte , care au obligaţia de a nu săvârşii
fapte interzise .
Subiectul , partea vătămată păstrează calitatea de subiect şi tocmai această
calitate constituie temeiul de drept penal substanţial penal al facultăţii acordate
acelei persoane de a hotărî în cazuri anumite, punerea în mişcare sau exercitarea
acţiunii penale şi chiar dreptul de a participa la prinderea în flagrant şi la
judecarea infractorilor prin instituţiile specifice de drept procesual penal
european sau de sancţionare în virtutea calităţii de persoana vătămată .
Când subiectul este calificat, adică are o anumită calitate,(funcţionar
comunitar ,funcţionar public ) nu pot fi subiecte al raportului juridic penal
european decât persoanele care au calitatea cerută .Specificul raportului juridic
european de conformare sub aspect subiectiv este faptul că unul dintre subiecte ,

5
U.E. , este precis determinat (şi împreună cu el este determinat şi titularul
oricăreia dintre valorile sociale ocrotite penal ).

2.2.2. CONŢINUTUL RAPORTULUI JURIDIC PENAL EUROPEAN

Acest conţinut este alcătuit pe de o parte din obligaţia destinatarilor legii

penale de a se conforma tuturor cerinţelor prevăzute în această lege , de a se
abţine sau de a acţiona , după caz , în legătură cu anumite valori sociale iar pe de
altă parte, din drepturile statului de a pretinde acea conduită din partea titularilor
obligaţiei de conformare, în limitele jus cogems gentium, a legii penale.
Drepturile şi obligaţiile fundamentale ale statelor sunt fundamentul
conţinutului raportului juridic de drept penal european .
Aceste drepturi şi obligaţii fundamentale sunt constante universale ale
tuturor statelor şi în calitate de subiecte de drept penal european .

2.2.3. OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC PENAL EUROPEAN

Indiferent de forma lui este alcătuit din conduita ce urmează să fie

obţinută în cadrul său pentru care sunt create şi se execută drepturile şi
obligaţiile ce-i formează conţinutul .

PARTICULARITĂŢI

Subiectele rămân aceleaşi ca şi la raportul de conformare . Statul rămâne

subiect la ambele forme . Deosebirile constă în ce priveşte persoana fizică având
calitatea de destinatar al legii juridico-penale .
Conţinutul Apărând ca o transformare în mişcare a raportului juridic
penal european de conformare în acel conflict , conţinutul acestuia din urmă este
deosebit. Statul trage la răspundere penală şi are dreptul de a impune executarea
acţiunilor penale, are dreptul de a pretinde conduita de conformare în continuare
.
Obiectul acestui conţinut al raportului juridic european îi corespunde
pedeapsa sau alte sancţiuni de drept penal european aplicabile .

2.2.4. NAŞTEREA MODIFICAREA ŞI STINGEREA RAPORTULUI

JURIDIC PENAL EUROPEAN

Raportul juridic penal european de conformare se naşte prin intrarea

în vigoare a normelor de drept penal european care prevăd toate drepturile şi
obligaţiile participanţilor la acest raport .
Raportul juridic european penal de conflict ia naştere odată cu încălcarea
normei de conformare , deci prin însăşi actul de conduită al destinatarului legii

6
penale la care este obligat prin lege . Aşadar acest aspect se naşte prin însăşi
voinţa subiectului, destinatarului nu prin lege cum se întâmplă prin lege la
raportul juridic european penal de conformare .

7
 BIBLIOGRAFIE

1.Grigore Geamănu -,Principiile fundamentale ale dreptului internaţional

privat.

2.Ion Anghel .Subiectele de drept internaţional penal Ed. Lumina Lex. 1998 ,

3.Vasile Creţu .Drept Internaţional Penal Ed. Tempus România Bucureşti 1996,

4.Dumitru Mazilu –Drept Internaţional Public Ed. Lumina Lex. 2001-2002

5.Dumitra Popescu , Adrian Nastase –Drept Internaţional Public Ed. Şansa

SRL 1997 .

6.Gilbert Gorning , Ioana Eleonora Rusu – Dreptul Uniunii Europene –Ed.

C.H. Beck Bucureşti 2006