TEST NR.

1
Subiectul I: Legea penală.
1.1.Caracterizaţi legea penală sub aspectul noţiunii şi trăsăturilor
Legea penală este actul legislativ, care cuprinde norme de drept ce stabilesc principiile și
dispozițiile generale și speciale ale dreptului penal, determină faptele ce constituie infracțiuni și
prevede pedepsele ce se aplică infractorilor. La fel, legea penală este un act intern unic, cu
caracter normativ, se aplică în conformitate cu Constituția și deține scopuri specifice.

1.2. Faceţi o generalizare asupra scopului legii penale

Făcând trimitere la art.2 CP al RM, scopul primordial al legii penale este protecția
valorilor sociale. Rolul de prevenire al legii penale comportă două aspecte : prevenirea generală
(se răsfrânge asupra tuturor persoanelor și constă în abținerea, sub imperiul fricii de răspundere
și pedeapsă penală, a persoanelor predispuse să săvârșească fapte penale) și prevenirea specială
(se răsfrânge asupra persoanelor care au săvârșit infracțiuni prin aplicarea pedepselor penale și a
altor măsuri de natură juridico-penală, urmărindu-se reorientarea acestora spre un comportament
noncriminal).

1.3. Proiectaţi o speţă în care ar fi posibilă aplicarea principiului realităţii legii penale
Bob Robbins, cetățean al SUA, a fost implicat într-o schemă de șantaj a unor persoane de
gen feminin (care domiciliau pe teritoriul RM). Bob făcea cunoștință cu victimele prin
intermediul rețelelor de socializare, afla cât mai multe detalii posibile despre acestea și ulterior le
amenința cu moartea, dacă acestea nu îi transmiteau o sumă de bani.

Subiectul II: Persoana fizică - subiect a infracţiunii.

2.1. Caracterizaţi responsabilitatea- ca trăsătură a subiectului infracţiunii
Responsabilitatea este cea de-a doua facultate a persoanei fizice pentru a se putea
constitui în calitate de subiect al infracțiunii. Potrivit art.22 CP al RM, responsabilitatea este
starea psihologică a persoanei care are capacitatea de a înțelege caracterul prejudiciabil al faptei,
precum și capacitatea de a-și manifesta voința și a-și dirija acțiunile.

2.2. Analizaţi criteriile iresponsabilităţii

În legislație și doctrină, noțiunea de iresponsabilitate, este construită pe baza combinației
a două criterii : criteriul medical (biologic) și juridic (psihologic). Criteriul medical al
iresponsabilității reprezintă, în art.23 CP al RM, enumerarea celor trei tipuri de dereglări
psihice : 1) boli psihice cronice; 2) tulburări psihice temporare; 3) altă stare patologică. Criteriul
juridic constă în incapacitatea persoanei, în momentul săvârșirii infracțiunii, de a conștientiza
caracterul de fapt și pericolul comportamentului său (semnul intelectiv) și de a-l dirija (semnul
volitiv).

2.3. F.,înainte de a împlini vârsta de 14 ani, i-a aplicat victimei D.,minoră, o lovitură, care, din
cauza complicaţiilor survenite, a avut drept urmare decesul acesteia, fapt care s-a produs după ce
minorul F., a împlinit vârsta de 14 ani. Arătaţi dacă fapta minorului F. antrenează răspunderea
penală. Argumentaţi răspunsul.
 F. nu va fi tras la răspundere penală, întrucât în momentul comiterii faptei avea vârsta de
13 ani. Art.9 CP al RM prevede că timpul săvârșirii faptei se consideră timpul când a fost
săvârșită acțiunea (lovitura) prejudiciabilă, indiferent de timpul survenirii urmărilor.
 TEST NR. 2

Subiectul I: Principiile aplicării legii penale în timp şi spaţiu

1.1.Relataţi despre efectul retroactiv al legii penale
Retroactivitatea legii penale constă în faptul că, în unele împrejurări, anumite legi penale își
extind activitatea în trecut, aplicându-se infracțiunilor săvârșite înainte de intrarea lor în vigoare.
Conform prevederilor art. 10 CP al RM, (2) legea penală care înăsprește pedeapsa sau
înrăutățește situația persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni, nu are efect retroactiv.
Astfel, în legislația RM, au efect retroactiv doar legile penale mai blânde, printre care :
 Legea dezincriminatoare
 Legea penală care ușurează pedeapsa
 Legea penală care ușurează situația persoanei condamnate
 Legea penală care include condiții special pentru incriminare/tragere la răspundere
penală.
Retroactivitatea legii mai blânde implică două modalități : retroactivitate simplă
(aplicarea legii penale noi pentru infracțiunile față de care nu a fost pronunțată o sentință
definitivă a instanței de judecată) și retroactivitate de revizuire (aplicarea legii penale noi pentru
infracțiunile față de care este pronunțată o sentință definitivă a instanței de judecată).

1.2. Analizaţi principiile aplicării legii penale în spaţiu

1) Principiul teritorialității este principiul de bază în aplicarea legii penale în spațiu, potrivit
acestui principiu, admis de toate legislațiile penale, legea penală a unei țări se aplică în
exclusivitate tuturor infracțiunilor comise pe teritoriul țării, neavând nici o relevanță
calificarea făptuitorului : cetățean al RM, cetățean străin sau apatrid.
2) Pentru aplicarea legii penale a RM, pe baza principiului personalității, trebuie ca fapta să
fie comisă de cetățeni ai RM sau apatrizi cu domiciliul permanent pe teritoriul RM;
infracțiunea să fie săvârșită în străinătate; infractorul să nu fie judecat în statul străin
pentru fapta comisă;
3) Principiul realității – cetățenii străini și apatrizii care nu domiciliază permanent pe
teritoriul RM și au săvârșit infracțiuni în afara teritoriului țării poartă răspundere penală
conform CP al RM și sunt trași la răspundere penală pe teritoriul RM dacă infracțiunile
săvârșite sunt îndreptate împotriva intereselor RM și dacă aceștea nu au fost condamnați
în statul străin (alin.3 art.11 CP al RM).
4) Principiul universalității – cetățenii strâini și apatrizii care nu domiciliază permanent pe
teritoriul RM și au săvârșit infracțiuni în afara teritoriului țării poartă răspundere penală
conform Codului penal al RM și sunt trași la răspundere penală pe teritoriul RM dacă
infracțiunile săvârșite sunt îndreptate împotriva păcii și securității omenirii sau constituie
infracțiuni de război, precum și pentru infracțiunile prevăzute de tratatele internaționale
la care RM este parte, dacă aceștia nu au fost condamnați în statul străin.

1.3. Alcătuiţi o speţă în care este posibilă aplicarea legii penale în conformitate cu principiul
universalităţii
Cetățean al Portugaliei , în mai 2018 a făcut o vizită în Maroco și cu intentia de a
distruge un grup rasial , a omorît 25 oameni . Acesta a fugit și s-a ascuns in RM. În RM acest
cetățean a fost prins și tras la răspundere penală.
Conform cărui principiu a fost tras la rsp ? – principiu universalitaii
Care sunt conditiile de tragere la raspundere conform acestui principiu? – sa fie cetatean strain ,
infractiunea să fie savarsită in strainatate , să fie contra păcii si securitătii omenirii ( genocid art
135.)
să existe dubla incriminare , sa nu fie condamnat deja , sa se afle in rm.

Subiectul II: Obiectul infracţiunii.

2.1. Caracterizaţi obiectul material al infracţiunii
Obiectul material al infracțiunii denotă entitatea materială asupra căreia se îndreaptă
nemijlocit fapta infracţională, prin al cărei intermediu se aduce atingere obiectului juridic al
infracţiunii. Pot fi bunuri scoase din circuitul civil, baze de date, programe de computer, etc.

2.2. Analizaţi modalităţile obiectului juridic al infracţiunii

Modalitățile obiectului juridic al infracţiunii sunt : obiectul general (totalitatea valorilor și
relațiilor sociale ocrotite de normele dreptului penal), obiectul generic (un grup de valori sau
relații sociale, de aceeași natură, apărate prin normele dreptului penal), obiectul special (valoarea
sau relația socială concretă care este prejudiciată prin săvârșirea infracțiunii), obiectul complex
sau multiplu (două sau mai multe valori sociale cu relațiile sociale aferente. Cea mai importantă
dintre acestea dă natură infracțiunii în cauză).

2.3. V.,chiriaş, la expirarea contractului de închiriere, a refuzat să părăsească apartamentul

închiriat, deşi acest lucru i-a fost cerut de proprietar. A atentat V. la un obiect de apărare penală?
V a atentat la patrimoniu persoanei conform art 2 CP
 TEST NR. 3
Subiectul I: Caracteristica generală a Dreptului penal.
1.1. Caracterizaţi dreptul penal ca ramură de drept
Ca ramură de drept, dreptul penal are următoarele trăsături Ramură distinctă în sistemul
dreptului al Republicii Moldova alături de alte ramuri de drept;
• Ramură autonomă de drept (obiect specific, metode de reglementare specifice);
• Ramură de drept public (relaţiile de subordonare, prezenţa statului ca şi subiect al
raporturilor juridice);
• O totalitate de norme juridice care reglementează un anumit domeniu specific;
• Ramură unitară (constă din 2 părţi – Partea Generală şi Partea Specială);
• Determină ce este infracţiune, pedepsele, condiţiile tragerii la răspunderea penală
şi liberarea de la ea;
• Scopul – ocrotirea valorilor sociale împotriva faptelor infracționale, precum şi
prevenirea comiterii de infracțiuni.

1.2. Faceţi o generalizare asupra ştiinţei dreptului penal

Știinţa dreptului penal, această disciplină juridică infinit de complexă, este într-o neîncetată
și intensă transformare. Căci prin natura sa intimă, ca și prin substanţa sa, știinţa dreptului penal
este în cea mai strânsă dependenţă de această infinitate de faţete ale celui mai instabil
conglomerat: societatea omenească. Profundele transformări social-economice pe care societatea
le-a cunoscut în evoluţia sa au marcat, cum era și firesc, în mod direct și evoluţia dreptului.
În acest context, o tendinţă constantă în planul evoluţiei dreptului a fost și este apariţia
unor norme și instituţii noi în cadrul ramurilor de drept ce formează sistemul dreptului. Dreptul
penal a fost determinat în evoluţia sa de schimbările produse în realitatea socială supusă
reglementării proprii. Ţinând seama de faptul că prin intermediul normelor, dreptul penal
protejează în modul cel mai eficace ordinea de drept, pe cale de consecinţă, ordinea socială, se
recunoaște că această ramură a dreptului reprezintă în cadrul sistemului unitar mijlocul principal
de apărare a celor mai importante valori sociale.

1.3. Decideţi asupra locului şi rolului dreptului penal ca ramură de drept în sistemul dreptului
Republicii Moldova
În sistemul de drept al Republicii Moldova, dreptul penal ocupă un loc bine definit, care
îi conferă un caracter autonom în raport cu celelalte ramuri de drept. Acest caracter autonom se
explică atât prin propriul său obiect de reglementare, cât și prin faptul că apărarea valorilor
sociale se face, în cazul dreptului penal, prin stabilirea unor reguli de conduită pe care membrii
societăţii trebuie să le respecte, dar și a unor sancţiuni, strict determinate de lege, aplicabile în
cazul în care dispoziţiile acestuia sunt încălcate.
În același timp, dreptul penal se află într-o anumită legătură cu
toate celelalte ramuri ale dreptului. O interdependenţă deosebită există între
dreptul penal și dreptul procesual penal. Fiind două ramuri distincte, cu obiect și principii de
reglementare proprii, acestea două au totuși un scop comun, și anume înfăptuirea justiţiei, prin
stabilirea tuturor faptelor care constituie infracţiuni, identificarea celor ce încalcă legea penală și
tragerea lor la răspundere penală. În același timp, dreptul procesual penal ar fi lipsit de conţinut
dacă nu ar exista dreptul penal, care stabilește faptele considerate infracţiuni, sancţiunile ce se
pot aplica și condiţiile în care se realizează tragerea la răspundere penală a persoanelor care au
săvârșit infracţiuni.
Dreptul penal are, de asemenea, legături strânse cu dreptul execuţional penal. Această
legătură presupune necesitatea delimitării lor pentru evitarea dublării instituţiilor și a normelor
de drept. Pe elementele acestei delimitări se bazează înţelegerea normelor dreptului penal ca
norme materiale, iar ale dreptului execuţional ca norme de procedură și ca o formă de realizare a
dreptului material. Executarea pedepselor și a celorlalte sancţiuni de drept penal este o problemă
foarte importantă deoarece prin aceasta se asigură finalitatea normelor de drept penal.
Există o legătură între dreptul penal și dreptul civil. Astfel, dreptul civil,
care reglementează inclusiv relaţiile privind patrimoniul, este sprijinit în aplicarea lor de dreptul
penal, care incriminează și sancţionează penal faptele îndreptate împotriva patrimoniului (furtul,
jaful, tâlhăria, escrocheria, șantajul ș.a.). Alte legături se
realizează și cu dreptul familiei, ale cărui norme reglementează relaţiile privitoare la familie. În
acest sens, normele dreptului penal califică drept infracţiuni îndreptate împotriva familiei o serie
de fapte ce lezează relaţiile dintre soţi, părinţi și copii etc., cum ar fi: incestul, eschivarea de la
plata pensiei alimentare sau de la întreţinerea copiilor, divulgarea secretului adopţiei ș.a.
Raporturi interesante
există între dreptul penal și dreptul administrativ, în primul rând prin prisma strânselor legături
dintre răspunderea penală și cea administrativă, răspunderea penală pornind, pentru unele fapte,
din punctul în care se termină răspunderea administrativă, iar în al doilea rând, dreptul penal
intervenind și sancţionând unele încălcări grave ale unor norme din materia dreptului
administrativ, cum sunt: abuzul de putere sau abuzul de serviciu, neglijenţa în serviciu, luarea de
mită, depășirea atribuţiilor de serviciu ș.a.
În condiţiile dezvoltării economiei de piaţă și ale multiplicării reglementărilor juridice în
acest domeniu, dreptul penal își extinde legăturile sale cu dreptul comercial prin sancţionarea
faptelor care împiedică desfășurarea normală a relaţiilor sociale specifice acestei ramuri de drept,
cum sunt: pseudoactivitatea de întreprinzător, insolvabilitatea fictivă, înșelarea clienţilor ș.a.
Mai este
necesar de evidenţiat și legătura ce există între dreptul penal și dreptul constituţional, care
reglementează relaţiile de organizare ale statului, precum și valorile sociale fundamentale,
ocrotite și garantate de Constituţie. Pe această linie, menţionăm că Constituţia – Legea
fundamentală a statului – formează baza juridică, inclusiv a legii penale, principalul izvor al
dreptului penal, pe când dreptul penal, venind în completarea prevederilor constituţionale,
incriminează și sancţionează faptele care atentează la principalele valori protejate de Legea
fundamentală: persoana, drepturile și libertăţile acesteia, proprietatea ș.a.
Dreptul penal se află în raporturi asemănătoare cu toate
celelalte ramuri de drept, normele juridice penale sprijinind evoluţia normală a relaţiilor sociale
ce cad sub incidenţa altor ramuri din sistemul de drept al Republicii Moldova.

Subiectul II: Latura obiectivă a infracţiunii.

2.1. Caracterizaţi semnele facultative ale laturii obiective a infracţiunii
• Timpul săvârșirii infracțiunii – intervalul de timp în decursul căruia se săvârșește
infracțiunea.
• Locul săvârșirii infracțiunii – spațiul, teritoriul, în limitele căruia se săvârșește
infracțiunea.
• Mijloacele și instrumentele săvârșirii infracțiunii – obiectele materiale cu ajutorul cărora
sau cu care nemijlocit se săvârșește infracțiunea.
 • Metodele săvârșirii infracțiunii - totalitatea procedeelor pe care le folosește făptuitorul la
săvârșirea infracțiunii.
• Împrejurările săvârșirii infracțiunii – condițiile săvârșirii faptei prejudiciabile
(infracțiunii).

2.2. Clasificaţi consecinţele infracţionale

2.3. Ameninţînd-o cu cuţitul, M. şi-a impus soţia să consume o substanţă otrăvitoare. Experiza
medico-legală a stabilit că soţia a decedat în urma unui atac de cord care s-a produs înainte ca
substnţa otrăvitoare să înceapă a acţiona. Stabiliţi dacă între acţiunile lui M. şi moartea soţiei sale
există legătură de cauzalitate. Argumentaţi răspunsul

Există legătură de cauzalitate dintre actiunile lui M și moartea sotiei sale , deoarece desi ea a
decedat de atac de accord , acest atac nu avea să survină fără amenințarea lui M

TEST NR. 4
Subiectul I: Componenţa infracţiunii.
1.1.Relataţi despre elementele şi semnele componenţei infracţiunii
Elementele componenței infracțiunii sunt : obiectul infracțiunii (semnele
principale(obiectul juridic: valorile sociale protejate de legea penală) și semnele facultative
(obiectul material: entitate materială)), latura obiectivă (semnele principale (fapta, urmările
prejudiciabile, legătura cauzală) semnele facultative (timpul, locul, metoda, mijloacele,
instrumentele, împrejurările)), subiectul infracțiunii (semnele principale (persoana fizică,
responsabilitatea, vârsta, persoana juridică) semnele facultative (subiect special)) și latura
obiectivă(semnele principale (vinovăția:
intenție sau imprudență) semnele facultative (motivul, scopul, emoțiile).

1.4. Clasificaţi componenţele de infracţiuni

După gradul prejudiciabil : De bază (variantă tip)/ cu circumstanțe agravante/ cu
circumstanțe atenuante;
După modul de descriere : simplă/ complexă/ alternativă;
După specificul structurii : formal redusă/ materială/ formală.

1.3. Proiectaţi o speţă în care un semn facultativ al componenţei infracţiunii ar deveni obligatoriu
Imediat după naștere a unui copil , moașa care a primit nașterea din motive necunoscute a omorît
copilul nou nascut.
poate fi trasa la raspundere penală pentru art 147 pruncucidera , argumentati raspunsul.
Nu, deoarece la aceasta component este vorba despre subiect special , care aici este semn
obligatoriu , pentru pruncucidere este necesara calitatea de mama.

Subiectul II: Subiectul infracţiunii

2.1. Caracterizaţi responsabilitatea redusă
 Responsabilitatea redusă întrunește următoarele aspecte : prezența unei tulburări psihice,
constatarea tulburării psihice prin expertiză medical, tulburările psihice nu-i permit făptuitorului
să-și dea seama pe deplin de caracterul și legalitatea faptelor sale sau să le dirijeze pe deplin.

2.2. Analizaţi vîrsta - condiţie a răspunderii penale a persoanei fizice

Sunt pasibile de răspundere penală persoanele fizice responsabile care, în momentul
săvârșirii infracțiunii au împlinit vârsta de 16 ani. Ca excepție : alin. (2) art. 21 CP al RM.
Astfel, fixarea în legea penală a vârstei de 16 ani, iar în unele cazuri și de 14 ani, înseamnă că
începând cu această vârstă minorul este deja un potential subiect al infracțiunii și poate fi tras la
răspundere penală.

2.3 P.,care suferea de o anumită dereglare psihică,viola şi omora copii. Cu toate că el nu putea în
deplină măsură să dirijeze cu propriile acţiuni, expertiza medico-legală l-a recunoscut
responsabil. Daţi aprecierea penal –juridică faptelor lui P. Poate fi P. tras la răspundere penală?
Argumentaţi răspunsul
Faptele lui P corespund conform art 23 prim , responsabiliate redusă , deoarece el nu putea pe
deplin sa dirijeze actiunile sale. El va fi tras la raspundere penala , insa instana de judecata va
tine cont de tulburarea acestuia.

TEST NR. 5
Subiectul I: Acţiunea legii penale în timp şi spaţiu.
1.1. Relataţi despre locul săvârşirii infracţiunii
Prin locul săvârșirii infracţiunii, potrivit art. 12 din CP al RM, se înţelege locul unde a fost
săvârșită acţiunea (inacţiunea) prejudiciabilă, indiferent de timpul survenirii urmărilor.

1.2. Faceţi o generalizare asupra principiilor aplicării legii penale în spaţiu în cazul comiterii unei
infracţiuni în străinătate

1.3. Organele de drept ale Republicii Moldova l-au reţinut pe D., cetăţean al Albaniei, vinovat de
comiterea actelor de terorism pe teritoriul Spaniei şi Israelului. Conform legii penale a cărei ţări
trebuie să fie tras la răspundere penală D.? Argumentaţi răspunsul
Actul de terrorism se consideră a fi infacțiune contra securității publice , astfel nu putem aplica
principiul universalitătii pentru a aplica legea RM , deoarece nu se atenteaza la intreaga omenire.

Astfel I acest caz , Cetăteanul albaniei poate fi tras la raspundere conform legii albaniei după
principiul cetateniei și tras la raspundere dupa legea spaniei si israelului după principiul
teritorialitatii . acestea se va aplica in cazul in care una din tări va cere extradarea acestuia.

Subiectul II: Subiectul infracţiunii.

2.1. Caracterizaţi subiectul special
Semnele generale ale subiectului (vârsta și responsabilitatea) + semne suplimentare
(trăsături sau însușiri ale subiectului) indicate în norma de incriminare denotă caracterul
subiectului special.

2.2. Descrieţi condiţiile în care este posibilă tragerea la răspundere penală a persoanei juridice
1. Fapta prevăzută de legea penală
2. Nu a îndeplinit dispozițiile directe ale legii ce stabilesc îndatoriri sau interdicții
privind efectuarea unei activități
3. A îndeplinit necorespunzător dispozițiile directe ale legii ce stabilesc îndatoriri sau
interdicții privind efectuarea unei activități
Circumstanțe (art. 21 alin. (3) CP):
1. Fapta a fost săvârșită în interesul persoanei juridice
2. Fapta a fost admisă, autorizată, aprobată sau utilizată de către o persoană fizică
împuternicită cu funcție de conducere
3. Fapta a fost săvârșită datorită lipsei de supraveghere și control din partea persoanei fizice
împuternicite cu funcție de conducere
2.3. Argumentaţi „pro” sau „contra” includerii în legea penală a prevederilor referitoare la
persoana juridică ca subiect al răspunderii penale
Consider ca este bennefica includerea in legea penala a prevederilor referitoare la persoana
juridica ca subiect al raspunderii penale,deoarece restingerea cercului de infractiuni ar putea duce
la faliment

TEST NR. 6
Subiectul I: Formele de asistenţă juridică internaţională în materie penală
1.1. Caracterizaţi extrădarea
• Noțiune - formă de asistență juridică prin care statul solicitat transferă persoana statului
solicitant în vederea tragerii la răspunderea penală sau executarea pedepsei
• Pot fi extrădați - cetăţenii străini sau apatrizii urmăriți penal sau condamnați în acel stat
• Nu pot fi extrădați:
 cetăţenii Republicii Moldova;
 persoanele cărora li s-a acordat drept de azil;
 persoanele cărora li s-a acordat statutul de refugiat politic;
 persoanele străine care se bucură în Republica Moldova de imunitate de jurisdicţie, în
condiţiile şi în limitele stabilite în tratatele internaţionale;
 persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca părţi, martori sau experţi în
faţa unei autorităţi judecătoreşti sau unui organ de urmărire penală, în limitele
imunităţilor conferite prin tratat internaţional.

1.2. Faceţi o generalizare asupra altor forme de asistenţă juridică internaţională în materie penală
prevăzute în legislaţia Republicii Moldova
 transmiterea înscrisurilor, datelor şi informaţiilor;
 comunicarea actelor de procedură;
 citarea martorilor, experţilor şi persoanelor urmărite;
 comisiile rogatorii;
 echipele comune de investigaţii;
 transferul, la solicitare, de proceduri penale;
 extrădarea;
 transferul persoanelor condamnate;
 recunoaşterea hotărîrilor penale ale instanţelor judecătoreşti străine;
 comunicarea cazierului judiciar.

1.3. Proiectaţi o situaţie în care infracţiunea s-ar fi comis pe teritoriul Republicii Moldova de un
cetăţean străin, însă extrădarea lui din Republica Moldova nu ar fi posibilă
Un cetațean al Chinei A.C. , în timpul vizitei în Republica Moldova , într-o seară pe drum ,
s-a cetat cu un cetățean al RM , cetățeanul chinei a scos un cuțit și la înjunghiat pe cetateanul
rm , în urmă căruia cetăteanul rm a decedat . Aflînd de aceasta , autoritățile Chinei cere
extradarea lui A.C. pentru al trage la raspundere penală . RM refuză extradarea .
1. De ce Republica Moldova refuză extradarea ?
2.După care articol va fi tras la raspundere AC?
1.Conform art. 546 CPP, RM poate refuza extradarea în cazul in care infracțiunea a fost comisă
ăe teriotoriul RM.
2. art 151. Alin 4 , vatamarea itenționata grava cu survenirea decesului , sau omor
intentionat 145. , dr mai mult că e omor intentionat
Subiectul II: Obiectul infracţiunii.
2.1.Relataţi despre obiectul material al infracţiunii
Entitatea materială asupra căreia se îndreaptă nemijlocit fapta infracţională, prin al cărei
intermediu se aduce atingere obiectului juridic al infracţiunii.
Pot fi bunuri scoase din circuitul civil, baze de date, programe de computer, etc.

2.2.Analizaţi modalităţile obiectului juridic al infracţiunii

Modalitățile obiectului juridic al infracţiunii sunt : obiectul general (totalitatea valorilor și
relațiilor sociale ocrotite de normele dreptului penal), obiectul generic (un grup de valori sau
relații sociale, de aceeași natură, apărate prin normele dreptului penal), obiectul special (valoarea
sau relația socială concretă care este prejudiciată prin săvârșirea infracțiunii), obiectul complex
sau multiplu (două sau mai multe valori sociale cu relațiile sociale aferente. Cea mai importantă
dintre acestea dă natură infracțiunii în cauză).

2.3.Marcu, care nu avea copii, era unicul moştenitor al soţiei sale. Dorind să primească
moştenirea cât mai repede, Marcu a omorât-o pe soţia sa, bolnavă de paralizie progresivă.
Stabiliţi obiectul general, generic şi special al infracţiunii. Argumentaţi răspunsul
1.Conform art. 546 CPP, RM poate refuza extradarea în cazul in care infracțiunea a fost comisă
ăe teriotoriul RM.
2. art 151. Alin 4 , vatamarea itenționata grava cu survenirea decesului , sau omor intentionat
145. , dr mai mult că e omor intentionat
 TEST NR. 7
Subiectul I: Raportul juridic penal.
1.1. Caracterizaţi raportul juridic penal sub aspectul noţiunii şi a specificului său
Raportul juridic penal reprezintă relațiile de apărare socială împotriva criminalității și
combaterea acesteia, reglementate prin normele de drept penal, ce apar independent de voința
destinatarilor legii penale.

1.2. Stabiliţi diferenţele dintre raportul juridic penal de conformare şi cel de conflict
Caracterizând raporturile juridice de conformare, elementele acestuia constituie obiectul
(format din regula de conduită recomandată destinatarilor normei penale, cu privire la care sunt
create drepturile și obligațiile participanților la raport), subiecții (sunt participanții la raport,
statul –ca titular al funcției de apărare socială, este investit cu dreptul de a organiza această
apărare prin mijloace de drept penal, destinatarul normei penale – toți membrii societății, virtual,
dar determinabil) și conținutul (este format din drepturile și obligațiile participanților la raport).
Statul are dreptul de a pretinde o conduită în conformitate cu conținutul dispozițiilor normelor
penale, iar destinatarii legii penale au obligația de a se conforma prevederilor legii și dreptul de a
nu fi ținut să se conformeze decât în limitele stabilite de lege. În cazul r.j. de conflict, obiectul
este format din dispoziția de aplicarea pedepsei sau altor măsuri penale, stabilirea răspunderii
penale și executarea pedepsei cu privire la care sunt create drepturile și obligațiile corelative ale
participanților la raport. Subiecții sunt participanții la raport: statul - ca titular al funcției de
apărare socială, este investit cu dreptul de a organiza această apărare prin mijloace de drept
penal. Destinatarul normei penale - persoană care a săvârșit fapta prevăzută de lege (infractorul);
Victima - titularul acțiunii penale. Conținutul este format din drepturile și obligațiile
participanților la raport statul are dreptul de a trage la răspundere penală pe infractor și de a-l
supune executării sancțiunii iar destinatarii legii penale au obligația de a se supune răspunderii
penale și la executarea pedepsei și dreptul de a pretinde statului respectarea strictă a legii în
activitatea de represiune penală. Victima - dispune de toate drepturile procesuale ale părții
vătămate.

1.3. Malai si-a planificat să comită un atac tâlhăresc, dar pentru a-şi realiza planul, avea nevoie
de un complice. El l-a telefonat pe Rotaru, propunându-i acestuia să-l ajute în realizarea planului.
Rotaru însă a refuzat. A comis Malai o infracţiune? Argumentaţi răspunsul
În acest caz el poate fi tras la răspundere pentru tentativa de tîlhărie , faptul că el l-a rugat pe
rotaru sa paticipe la act de tîlhărie , il transformă pe Malai în calitatea de instigator și organizator
, conform art 42. CP.

TEST NR. 8
Subiectul I: Norma juridico-penală.
1.1. Relataţi despre structura normei juridico-penale
Norma juridică penală este constituită din : ipoteză, dispoziție și sancțiune. Dispoziția este
acea parte a normei penale care determină faptele prejudiciabile ce constituie infracțiuni
(dispoziție simplă/descriptivă/ de blanchetă/ de trimitere). Ipoteza cuprinde descrierea
împrejurărilor în care o faptă prevăzută de legea penală constituie infracțiune. În dreptul penal
ipoteza coincide cu dispoziția. Sancțiunea constituie acea parte a normei penale care determină
categoria și cuantumul pedepsei penale pentru infracțiunea săvârșită (sancțiune relativ-
determinată/ alternativă).

1.2. Determinaţi formele de interpretare a legii penale

Interpretarea legii penale poate fi înfăptuită în mod oficial (legală, judiciară), și neoficial
(doctrinară, profesională, obișnuită). După metodele de interpretare mai distingem :
- Gramaticală – analiza conținutului și a înțelesului legii penale cu ajutorul textului în
sensul său sintactic și morfologic
- Logică – determinarea înțelesului unor norme cu ajutorul procedeelor logice
- Istorico-juridică – analiza istoricului evoluției normelor (din punct de vedere social,
politic, economic, etc.)
- Sistemică – analiza normei interpretate în corelație cu alte norme
- Prin analogie – explicarea sensului unei norme cu ajutorul altor norme similare

1.3. Mahmud, cetăţean al unui stat african, domiciliază pe teritoriul Republicii Moldova. Statul
de origine al lui Mahmud s-a adresat cu cerere către organele competente din Republica
Moldova de a-l extrăda pe Mahmud în vederea executării sentinţei prin care acesta a fost
condamnat la pedeapsa cu moartea pentru săvârşirea infracţiunii de genocid pe teritoriul statului
solicitant. Instanţa a refuzat extrădarea lui Mahmud, motivându-şi hotărârea prin faptul că
Republica Moldova a abolit pedeapsa cu moartea pe teritoriul său şi, prin urmare, ea nu este în
drept de a extrăda nici o persoană care poate fi supusă pedepsei cu moartea de către statul
solicitant. Este legală hotărârea instanţei? Motivaţi răspunsul
Hotărîrea instanței este legală doare conform art 546 CPP , Rm poate refuza extradarea în cazul
în care fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsită de legea ţării solicitante cu pedeapsa
capitală, extrădarea persoanei poate fi refuzată dacă partea solicitantă nu va da asigurări,
considerate ca suficiente, că pedeapsa capitală nu va fi aplicată persoanei extrădabile aflate sub
urmărire penală sau condamnate.

TEST NR. 9
Subiectul I: Infracţiunea.
1.1. Caracterizaţi infracţiunea şi trăsăturile ei esenţiale
Infracțiunea poate fi caracterizată sub două aspecte :
Fenomen social:
1) este o faptă socială
2) atentează la anumite valori sociale
3) este un act de conduită socială
4) încălcare a normelor sociale

Fenomen juridic:
1) faptă
2) prevăzută de legea penală

Conform art.14 CP al RM, infracțiunea este fapta (acţiune sau inacţiune) prejudiciabilă,
prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă penală.
Trăsăturile esențiale ale infracțiunii sunt :
- fapta prejudiciabilă (acțiunea sau inacțiunea)
- fapta prevăzută de legea penală
 - fapta săvârșită cu vinovăție
- fapta pasibilă de pedeapsa penală

1.2. Clasificaţi infracţiunile

După gradul prejudiciabil:
• Ușoare – până la 2 de închisoare inclusiv
• Mai puțin grave – până la 5 ani de închisoare incusiv
• Grave – până la 12 ani de închisoare inclusiv
• Deosebit de grave – depășește 12 ani de închisoare
• Excepțional de grave – detenție pe viață

În dependență de forma vinovăției:

 infracțiuni intenționate;
 infracțiuni comise din imprudență;
 infracțiuni comise cu două forme de vinovăție
În dependență de gradul de realizare a fapte:
 consumate;
 neconsumate

1.3. Familia Abramov, cu ajutorul cunoscuţilor au angajat-o în calitate de dădacă pe Suhulina.

Aceasta trebuia să aibă grijă de băieţelul acestora în vârstă de 4 ani. De asemenea în
obligaţiile ei intrau şi plimbările zilnice cu copilul. În timpul ultimei plimbări, Suhulina,
discutând cu vecina familiei Abramov, a pierdut din vedere copilul, care, alergând după o
minge, a căzut într-o fântână de canalizare neacoperită, s-a lovit cu capul de ţeavă şi s-a
înecat. Reprezintă fapta lui Suhulina o componenţă de infracţiune? Argumentaţi răspunsul
După părerea mea Suhulina poate fi trasă la răspundere conform ar 149 alin1. CP. Lipsirea
de viață din iprudență prin neglijență fiindcă ea nu a prevăzut posiblitatea survenirii
urmărilor prejudicibiabile deși trebuia și putea să le prevadă , fiindcă ea in calitate de dădacă
avea contract cu obligații , mai ales copilul având doar varsta de 4 ani .

TEST NR.10

1.1.Caracterizaţi legea penală

Legea penală este actul legislative adoptat de parlamentul RM care cuprinde norme de drept
penal ce stabilesc principiile şi dispoziţiile generale şi speciale de drept penal determină faptele
ce constituie infracţiuni şi prevede pedepsele ce se aplică infractorilor iar în unele cazuri în
temeiul şi condiţiile liberării de răspundere şi pedeapsă penală.

Concluzionând asupra celor analizate, putem desprinde următoarele trăsături ale legii penale:
- este un act intern unic;
- are o forţă juridică supremă, a cărei esenţă se exprimă prin faptul că:
- nici un alt organ, decât Parlamentul, nu este în drept să abroge sau să modifice legea penală
-în caz de neconcordanţă a altor acte normative cu legea penală, prioritate i se acordă legii
penale;
- poartă un caracter normativ ;
- determină faptele ce constituie infracţiuni, indicând elementele și semnele lor concrete; f)
prevede categoriile și mărimea pedepselor ce se aplică infractorilor pentru săvârșirea faptelor
penale; g) reglementează temeiul și condiţiile liberării de răspundere și pedeapsă penală.
1.2. Faceţi o generalizare asupra acţiunii legii penale în timp

Aplicarea legii penale în timp implică soluţionarea prealabilă a unor probleme privind
determinarea legii aplicabile în reglementarea relaţiilor de apărare socială la un moment dat.
Realmente, este vorba de următoarele aspecte: intrarea în vigoare a legii penale, ieșirea din
vigoare (pierderea puterii juridice a legii penale), principiile aplicării legii penale în timp, timpul
săvârșirii infracţiunii, efectul retroactiv al legii penale. Durata de aplicare a unei legi penale este
intervalul de timp cuprins între momentul intrării în vigoare și cel al pierderii puterii juridice a
legii respective. Intrarea în vigoare a legii penale este reglementată de Legea RM nr. 173-XIII
din 06.07.1994 “Privind modul de publicare și intrare în vigoare a actelor oficiale”

Intrarea în vigoare a legii penale — conform art. 76 în Constituție,actele normative intră în

vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al RM,sau la o altă dată prevăzută în textul
actului normativ.De la intrarea în vigoare a actului normativ încep să se producă efectele juridice
ale acestuia ,i-au naștere se modificică ,încetează raporturile juridice, se exercită drepturile
subiective, și se execută îndatoririle juridice prevăzute de actul normativ.
2.Ieşirea din vigoare a legii penale — — ieșirea din vigoare a actului normativ semnifică
încetarea acțiunii acestora precum și incapacitatea actului normativ de a reglementa relațiile
sociale și de a produce efecte juridice.

Legea privind actele legislative legea.nr 780 prevede următoarele căi de ieșire din vigoare:
-Abrogarea – ieșirea din vigoare a unui act normativ învechit parțial sau total,prin substituirea
acestuia cu un alt act normativ corespunzător necesităților sociale. (scoaterea din circuit cu
substituirea cu act corespuzător).
-Abrogare totală—scos din circuit și substituit complet.
- Abrogare parțială – scos din circuit doar o parte a actului normativ.
-Abrogarea expresă directă—cînd se arată în text ceea ce se abrogă.(actul în capitol,în
ansamblu).
-Abrogarea expresă indirectă—cînd se arată la general că actele normative necorespunzătoare
cu noul act normativ se abrogă.
-Abrogarea tacită(implicită) – denotă absența unei expresii de abrogare

- Modificarea legii penale este modalitatea cea mai frecventă de scoatere din vigoare a
dispoziţiilor penale și constă în schimbarea conţinutului legii sau în completarea acesteia cu
dispoziţii noi. Ca și abrogarea, modificarea poate fi expresă sau tacită

-Autoabrogarea se caracterizează prin faptul că în însuși textul legii penale care intră în vigoare
se prevede data sau un anumit moment, dinainte determinat, după care legea iese din uz.

1.3
Un cetățean al Franței , plimbanduse pe străzile franței aleatoriu a sustras o geantă a unui om ,
fără a cunoaște ce se află in geantă și a fugit . Mai apoi a văzut că mapa conține documente ce
contin secrete de stat a statului Republicii Moldova , el a publicat toate documentele pe rețelele
de socializare.
Poate fi tras la raspundere cetateanul frantei conform legii penale rm in baza principiul realitatii ?
argumentati raspunsul.
da , deorarece este cetatean strain fără domiciliu in rm , infracțiunea a fost savarsita in franta , in
strainatate , nu a fost condamnat in franta , și infractiunea e impotriva intereselor Rm , și anume
art 344 Cp divulgarea secretului de stat.
2.1. Caracterizaţi responsabilitatea-ca trăsătură a subiectului infracţiunii

Legea penală defineşte Responsabilitatea drept starea psihologică a persoanei care are
capacitatea de a înţelege caracterul prejudiciabil al faptei, precum și capacitatea de a-și manifesta
voinţa și a-și dirija acţiunile (art. 22 din CP al RM).
Responsabilitatea este o premisă a vinovăţiei, a infracţiunii și a răspunderii penale.
Responsabilitatea este premisa necesară pentru constituirea subiectului infracţiunii – persoana
fizică –, precum și pentru stabilirea vinovăţiei sale, tragerea la răspundere penală și pedeapsă

Presupune în mod obligatoriu 2 factori :

a)conştiinţa sau fatorul intelectiv –care presupune capacitatea persoanei de a-şi da seama de
acţiunile inacţiunile sale de importanţa lor socială şi de urmările acesteia.
b)voinţa sau factorul volitiv – constă în aptitudinea persoanei de a fi stăpîn pe faptele sale ,adică
de a le dirija conştient.
2.2. Stabiliţi facilităţile minorilor în dreptul penal

Minorii care au depășit vârsta de 14 ani, dar nu au împlinit vârsta de 16 ani sunt pasibili de
răspundere penală numai pentru săvârșirea în stare de responsabilitate a infracţiunilor prevăzute
de alin. (2) al art. 21 din CP al RM. Minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani nu răspund penal
niciodată de faptele prevăzute de legea penală pe care le-ar săvârși. Pentru crimele comise de
minori instanţa nu poate emite pedeapsă cu detenţiune pe viaţă. Poate fi considerată minoră orice
persoană care nu a atins vârsta de 18 ani, deși are 14 sau 16 ani, vârstă de la care persoana poate
purta deja răspundere penală.

De asemenea conform Art.54 CPRM Persoana în vîrstă de pînă la 18 ani care a săvîrşit pentru
prima oară o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere penală în
conformitate cu prevederile procedurii penale dacă s-a constatat că corectarea ei este posibilă
fără a fi supusă răspunderii penale.
Pentru existenţa infracţiunii de atragere a minorilor la activitate criminală sau determinarea lor la
săvârșirea unor fapte imorale subiectul trebuie să fie o persoană care a împlinit vârsta de 18 ani.

În cazul când instanţa de judecată ajunge la concluzia că este posibilă liberarea de răspundere
penală a minorului, acestuia îi pot fi aplicate măsuri de constrângere cu caracter educativ.
Aplicarea măsurilor cu caracter educativ urmărește scopul de a contribui la corectarea minorului.
Fiind niște măsuri de educare, ele totodată poartă și un caracter de constrângere, de executare
forţată, ce se exprimă prin faptul că se stabilesc indiferent de dorinţa sau de acordul minorului
sau al reprezentantului legal al acestuia. Aplicarea lor este asigurată prin forţa puterii de stat.
Astfel, măsurile de constrângere cu caracter educativ sunt educative după conţinut și forţate după
caracterul executării.

2.3 Popov dacă nu este minor , va răspunde penal pentru art 186 Cp furtul.
Radu care este in varsta de 15 ani la fel va fi tras la raspundere pentru art 186 , deoarece
conform art 21 alin 2 CP este pasibil de rsp penala persoana cu varsta de 14 ani.
Calaras in varsta de 13 ani nu va fi tras la raspundere.
La varsta de 14 ani sunt prevazte categoriile de infractiuni prevazute la art 21 alin 2 CP.
Momentul varstei in dreptul penal se consideră a doua zi după implinirea unei anumite varste .

TEST NR. 11
1.1. Caracterizaţi dreptul penal sub aspectul noţiunii şi trăsăturilor caracteristice

Dreptul penal are scopul de tragere la răspundere penală. Sunt categorii de persoane care nu pot
fi traşi la răspundere penală(minorii). În cazul femeilor şi minorilor nu poate fi aplicată pedeapsa
de detenţiune pe viaţă. Munca neremunerată nu se poate aplica la (invalizi, militari, minori şi
femei, pensionari).

Pentru a-şi putea realiza scopul dreptul penal trebuie să îndeplinească anumite funcţii:
1)Stabilirea faptelor ce reprezintă infracţiuni şi prevenirea lor .
2)Prevederea în lege a faptelor periculoase pentru valorile sociale dar şi a sancţiunilor pe care le
poate aplica statul în cazul săvîrşirii faptelor prevăzute ca interzise .
3)Dreptul de a pedepsi ,drept care trebuie stabilit pentru organele judiciare, precizîndu-se
totodată şi condiţiile în care se poate exercita acest drept .

1.2. Analizaţi izvoarele dreptului penal

Prin izvor de drept penal se intelege forma juridica pe care o imbraca o norma de drept pentru a
deveni obligatorie. Izvoarele dreptului penal sub raportul formei prezinta particularitatea ca pot
fi exprimate numai prin lege.

Izvoare interne :
1) Constituţia R.M. este cel mai important izvor de drept, deoarece reprezintă legea
fundamental,care prin normele sale consacră cele mai importante valori sociale ale statului
nostru (suveranitatea , independenţa, integritatea teritorială, persoana umană cu drepturile şi
libertăţile sale, proprietatea şi alte valori care sunt apărate prin normele de drept penal .
2)Codul Penal al R.M. prezintă un izvor de drept ce pune bazele însuşi dreptului penal ca ramură
de drept, deoarece în codul penal se conţin legile care au fost adoptate în scopul prevenirii şi
combaterii cu fenomenul criminalităţii.
3)Legile speciale

Izvoare externe:

-Tratatele şi convenţiile internaţionale la care R.M. este parte reprezintă un izvor a dreptului
penal în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii.
-Tratatele şi convenţiile la care R.M s-a angajat să incrimineze şi să sancţioneze anumite fapte
periculoase care duc la atingerea unor valori şi interese commune ale societăţii( astfel de tratate
sunt considerate izvor indirect de drept penal ,pentru că prin ele se asumă obligaţia statelor de a
incrimina prin legea penală internă astfel de fapte).
-Tratatele şi convenţiile internaţionale privind asistenţa juridică internaţională în materie penală
şi tratatele internaţionale privind drepturile omului sunt considerate izvoare directe de drept
penal deoarece devin obligatorii .
-Tratate cu privire la extrădarea persoanelor. Tratate și convenții cu privire la munca forțată.
Convenția cu privire la drepturile omului și cetățeanului.
1.3. Decideţi asupra direcţiilor de dezvoltare ale politicii penale contemporane a Republicii
Moldova

Politica penală, cuprinde în obiectul său de cercetare studiul datelor furnizate de celelalte știinţe,
inclusiv cele penal-juridice, care pe această bază elaborează orientările, metodele, principiile și
mijloacele pe care le recomandă legiuitorului, în vederea perfecţionării normelor de drept penal,
organelor judiciare care vor aplica aceste norme, precum și tuturor celor care au atribuţii în
activitatea de prevenire a infracţiuni.
Știinţa dreptului penal din Republica Moldova s-a format sub influenţa ideilor și teoriilor
promovate de cele mai mari centre știinţifice existente în fostul Imperiu Sovietic.

Dreptul penal în perioada contemporană

După unirea Basarabiei cu România ,în R.A.S.S.M. se aplica legislaţia penală unională și
ucraineană. Parlamentul R.S.S.M. a adoptat Declaraţia de suveranitate a R.S.S.M. La 23 mai
1991 este adoptată noua denumire a ţării – Republica Moldova –, care la 27 august 1991 își
proclamă independenţa statală. Pe fondul acestor schimbări politice a apărut necesitatea
unei reforme fundamentale a legislaţiei, inclusiv a celei penale, din Republica Moldova. A
apărut ideea de concepere a Proiectului unui nou Cod penal,
Noul Cod penal are o formă și o structură modificate esenţial în raport cu codul din 1961. Partea
sa generală cuprinde 13 capitole și 134 de articole, iar Partea specială – 18 capitole și 258 de
articole. Spre exemplu: principiile dreptului penal, extrădarea, clasificarea infracţiunilor,
persoana juridică în calitate de subiect al răspunderii penale, formele participaţiei, infracţiunea
unică, pluralitatea de infracţiuni, un șir de cauze noi care înlătură caracterul penal al faptei
(reţinerea infractorului, constrângerea fizică sau psihică, riscul întemeiat) și multe altele. Au fost
incluse un șir de noi componenţe ale infracţiunilor (de exemplu, genocidul, ecocidul, clonarea,
tratamentele inumane ș.a.), iar celelalte au suferit numeroase modificări, în conformitate cu
necesităţile practicii judiciare.
2.1.Relataţi despre obiectul material al infracţiunii

Obiectul material constă în lucrul, bunul sau persoana fizică contra sau împotriva cărora s-a
îndreptat acţiunea sau inacţiunea incriminată. El este întâlnit numai la infracţiunile materiale.
Infracţiunile care au obiect material sunt infracţiuni de rezultat15 (de ex.: omorul (art. 145);
distrugerile (art. 197, 198); vătămările (art. 151-153); furtul (art. 186) etc.), iar cele care nu au
astfel de obiect material sunt infracţiuni de pericol, de punere în primejdie, formale (de ex.:
calomnierea (art.304); insultarea (art. 366); ameninţarea (art. 367)).

La infracţiunile vieţii , sănătăţii sau integrităţii corporale ca obiect material apare corpul uman (al
victimei). La infracţiunile contra patrimoniului, obiect material sunt considerate bunurile
concrete împotriva cărora se îndreaptă activitatea infracţională. Obiectul material constă în bunul
sau persoana fizică , împotriva căreia s-a îndreptat acţiunea sau inacţiunea incriminată în cazul
infracţiunilor care au un obiect material ,absenţa acestora implicînd lipsa obiectului juridic atrage
inexistenţa infracţiunii.Obiectul material nu trebuie confundat cu mijlocul material ,instrumentul
de care făptuitorul s-a folosit la săvîrşirea infracţiunii.
2.2.Analizaţi modalităţile obiectului juridic al infracţiunii

În teoria dreptului penal se face distincţie între mai multe categorii de obiecte ale infracţiunii,
ţinându-se seama de anumite probleme teoretice și practice privind structura părţii speciale a
dreptului penal, determinarea gradului prejudiciabil al infracţiunilor și corecta calificare a
acestora. Sunt cunoscute astfel, categoriile de obiect juridic și obiect material,
obiect juridic generic (de grup) și obiect juridic specific (special)
obiect juridic principal și obiect juridic secundar (adiacent)

Obiectul juridic general este format din totalitatea relaţiilor și valorilor sociale ocrotite prin
normele dreptului penal. S-a reproșat acestei categorii de obiect că este prea generală și nu
folosește nici teoriei și nici practicianului.
Obiectul juridic generic (de grup) este constituit dintr-un grup de valori sociale de aceeași
natură, ocrotite prin normele dreptului penal, care pot fi lezate numai prin anumite acţiuni
(inacţiuni). Obiectul juridic generic (de grup) este tocmai criteriul care a servit legiuitorului la
clasificarea infracţiunilor din Partea specială a Codului penal.

Obiectul juridic special (specific) constă din valoarea contra căreia se îndreaptă nemijlocit
acţiunea (inacţiunea) prevăzută de legea penală, valoare caracterizată prin anumite trăsături
proprii, speciale, care servesc la individualizarea unei infracţiuni din cadrul aceleiași grupe.

Obiectul juridic principal și obiectul juridic secundar (adiacent) în literatura juridică de

specialitate constituie un obiect juridic complex, care este specific numai infracţiunilor
complexe. Prin obiect juridic principal se înţelege valoarea și relaţiile sociale împotriva cărora se
îndreaptă fapta prejudiciabilă, și care sunt apărate prin incriminarea acţiunii principale din cadrul
unei infracţiuni complexe. Prin obiect juridic secundar (adiacent) se înţelege valoarea și relaţiile
sociale corespunzătoare acesteia, împotriva cărora se îndreaptă fapta prejudiciabilă, și care sunt
apărate prin incriminarea acţiunii secundare sau adiacente din cadrul unei infracţiuni complexe.
De ex.: tâlhăria este o infracţiune complexă, luarea bunului reprezentând acţiunea principală, iar
valoarea socială vătămată prin săvârșirea ei constituind obiectul juridic principal al tâlhăriei.

2.3. În cadrul percheziţiei efectuate la domiciliul cet. Oleinic, au fost depistate şi

ridicate seringi medicale ce conţineau un lichid de culoare cafenie. Din spusele lui
Oleinic, în seringi se găsea extract de opium pe care el îl vindea contra unui preţ de
250 lei cubul. De asemenea, a fost stabilit faptul, că persoanele care procurau
substanţa narcotică şi-o introduceau intravenos chiar în apartamentul dat.
Stabiliţi obiectul generic şi special al infracţiunii comise de Oleinic.
Argumentaţi răspunsul

Analizând speţa alăturată putem deduce că obiectul generic îl constituite sănătatea publică a
persoanelor , facând trimitere la Cap VIII din Cod Penal RM denumit Infracţiuni contra
sănătăţii publice şi convieţuirii sociale, iar obiectul special îl constituie Viaţa persoanei la care
se atentează.

TEST NR. 12
1.1. Caracterizaţi dreptul penal ca ramură de drept

Dreptul penal ca ramură de drept reprezintă o totalitate de norme juridice ,care stabilesc ce fapte
constituie infracţiuni ,condiţiile răspunderii penale ,pedepsele şi alte măsuri ce urmează a fi
aplicate sau luate de către instanţele judecătoreşti în cazul persoanelor care au săvîrşit infracţiuni
în scopul apărării celor mai importante valori sociale.
DP. - ramură de drept distinctă; b) DP. - structură unitară, d/ce este alcătuită din PSpecială .şi
PGenerală .;c) e format dintr-o totalitate de norme juridice;d) D.P. este autonom întru-cît
reglementă un domeniu de relaţii sociale. ;e) normele D.P. stabilesc faptele considerate
infracţiuni, condiţile de tragere la răsp. penală precum şi pedepsele ce trebuie aplicate; f)
normele de drept se aplică în scopul ocrotirii statului şi a ordinii de drept din R.M. împotriva
faptelor socialmente periculoase.
1.2. Faceţi o generalizare asupra principiilor dreptului penal

Principiile dreptului penal reprezintă orientări de bază care călăuzesc atât elaborarea, cât și
realizarea normelor penale, ce se regăsesc în cadrul instituţiilor dreptului penal: infracţiunea,
răspunderea penală și pedeapsa penală. Principiile dreptului penal fie că sunt formulate expres în
lege (de ex. art. 3-7 din CP al RM), fie că se desprind din reglementarea instituţiilor de bază ale
dreptului penal. De aici toate principiile dreptului penal le clasificăm în: principii fundamentale
și principii instituţionale. Vom aborda doar problema principiilor fundamentale, rămânând ca
celelalte principii să fie analizate odată cu tratarea instituţiilor pe care ele le guvernează (de ex.,
răspunderea penală, aplicarea legii penale ș.a.)

Principiul legalităţii (art. 3 din CP al RM) este un principiu unanim admis în doctrina penală
și exprimă regula că în domeniul dreptului întreaga activitate penală se desfășoară pe baza legii
și în conformitate cu ea.

Principiul umanismului (art. 4 din CP al RM) O problemă prioritară a lumii contemporane

este aceea a drepturilor omului, a ocrotirii fiinţei umane în contextul respectării tuturor
drepturilor pe care aceasta le are consfinţite atât prin legislaţia internă, cât și prin tratate și
convenţii internaţionale. În dreptul penal principiul umanismului presupune că întreaga
reglementare juridică are menirea să apere în mod prioritar persoana ca valoare supremă a
societăţii, drepturile și libertăţile acesteia (alin. (1) al art. 4 din CP al RM). Astfel, în centrul
activităţii de apărare se află omul cu drepturile și libertăţile sale

Principiul democratismului (art. 5 din CP al RM) În orice societate democratismul trebuie să

fie o însușire organică a oricărei reglementări juridice, în sensul că prin normele de drept se
exprimă voinţa și conștiinţa întregului popor și servesc interesele acestuia.

Principiul egalităţii în faţa legii penale Deși nu-și găsește o reglementare explicită în normele
dreptului penal, egalitatea în faţa legii are o semnificaţie deosebită în condiţiile statului de drept.

Principiul vinovăţiei Este unul dintre principiile fundamentale ale dreptului penal, în
conformitate cu care persoana este supusă răspunderii penale și pedepsei penale numai pentru
fapte săvârșite cu vinovăţie (intenţie sau imprudenţă) prevăzute de legea penală.

Principiul caracterului personal al răspunderii penale (art. 6 din CP al RM) În

conformitate cu principiul dat, atât obligaţia ce decurge dintr-o normă penală de a avea o
anumită conduită, cât și răspunderea ce reiese din nerespectarea acestei obligaţii revin persoanei
care a încălcat respectiva normă penală, săvârșind fapta prejudiciabilă, și nu alteia ori unui grup
de persoane

Principiul individualizării răspunderii penale și pedepsei penale (art. 7 din CP al RM)

Fiecare infracţiune și fiecare infractor poartă anumite particularităţi, fiind în același rând însoţiţi
și de anumite împrejurări care influenţează caracterul și gradul prejudiciabil al infracţiunii și al
infractorului.
1.3Decideţi asupra locului şi rolului dreptului penal ca ramură de drept în sistemul dreptului
Republicii Moldova
Cu toate că dreptul penal are un caracter autonom, totuşi, el are legături şi cu alte ramuri de drept
în vederea apărării cât mai bine a tuturor valorilor sociale.
Astfel, acesta interacţionează cu: dreptul constituţional – pe considerentul că în art. 1 din
Constituţie sunt prezentate principalele valori sociale pe care statul le apără, Astfel, potrivit unor
autori parametrii constituţionali de control asupra legislaţiei penale se pot grupa în două
categorii: dreptul procesual penal – întrucât infracţiunile stabilite de dreptul penal se urmăresc şi
se judecă prin normele dreptului procesual penal; dreptul execuţional penal – acesta având ca
obiect de studiu modul în care se execută pedepsele stabilite de dreptul penal; dreptul civil – care
reglementează relaţiile privind patrimoniul, dreptul penal cuprinzând infracţiuni îndreptate
împotriva acestuia (furtul, tâlhăria, abuzul de încredere); dreptul familiei – dreptul penal
incriminând faptele de bigamie, abandon de familie, fapte reglementate prin normele dreptului
familiei; cu dreptul contravenţional – ambele ramuri de drept incriminează fapte ilicite,
vătămătoare pentru valorile sociale. Totuşi, dreptul contravenţional incriminează fapte de o
gravitate mai mică şi are un sistem sancţionator mai blând. Aceeaşi faptă nu poate constitui
contravenţie şi infracţiune în acelaşi timp. Dreptul contravenţional împrumută anumite reguli şi
principii de la dreptul penal: principiul legalităţii, caracterul personal al răspunderii.

TEST NR. 14
1.1 Caracterizaţi principiile dreptului penal

Principiul legalităţii (art. 3 din CP al RM) este un principiu unanim admis în doctrina penală
și exprimă regula că în domeniul dreptului întreaga activitate penală se desfășoară pe baza legii
și în conformitate cu ea. Potrivit acestui principiu, o faptă, chiar dacă este periculoasă, nu poate
fi considerată infracţiune atâta timp cât nu este calificată ca atare prin lege. Ori o constrângere
aplicată unei persoane nu constituie o pedeapsă decât dacă a fost calificată prin lege, iar stabilirea
răspunderii penale trebuie să se facă conform legii.

Principiul umanismului (art. 4 din CP al RM) O problemă prioritară a lumii contemporane

este aceea a drepturilor omului, a ocrotirii fiinţei umane în contextul respectării tuturor
drepturilor pe care aceasta le are consfinţite atât prin legislaţia internă, cât și prin tratate și
convenţii internaţionale. În dreptul penal principiul umanismului presupune că întreaga
reglementare juridică are menirea să apere în mod prioritar persoana ca valoare supremă a
societăţii, drepturile și libertăţile acesteia (alin. (1) al art. 4 din CP al RM). Astfel, în centrul
activităţii de apărare se află omul cu drepturile și libertăţile sale

Principiul democratismului (art. 5 din CP al RM) În orice societate democratismul trebuie să

fie o însușire organică a oricărei reglementări juridice, în sensul că prin normele de drept se
exprimă voinţa și conștiinţa întregului popor și servesc interesele acestuia. Potrivit acestui
principiu, toate persoanele sunt egale în calitate de beneficiari ai ocrotirii penale, precum și de
destinatari ai legii penale11. În conformitate cu principiul democratismului, în realizarea
prevederilor legii penale sunt antrenate diferite mase de oameni care iau parte la elaborarea
diferitelor legi penale, pot fi antrenate persoane sau organe specializate de stat în supravegherea
minorilor cărora li s-au aplicat măsuri de constrângere cu caracter educativ (art. 104 din CP al
RM) ș.a.

Principiul egalităţii în faţa legii penale Deși nu-și găsește o reglementare explicită în normele
dreptului penal, egalitatea în faţa legii are o semnificaţie deosebită în condiţiile statului de drept.
După noi, principiul egalităţii în faţa legii este prevăzut de alin. (1) al art. 5 din CP al RM care
declară: “Persoanele care au săvârșit infracţiunea sunt egale în faţa legii și sunt supuse
răspunderii penale fără deosebire de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice
alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naștere sau
orice altă situaţie”.

Principiul caracterului personal al răspunderii penale (art. 6 din CP al RM) În

conformitate cu principiul dat, atât obligaţia ce decurge dintr-o normă penală de a avea o
anumită conduită, cât și răspunderea ce reiese din nerespectarea acestei obligaţii revin persoanei
care a încălcat respectiva normă penală, săvârșind fapta prejudiciabilă, și nu alteia ori unui grup
de persoane. În dreptul penal nu se poate antrena răspunderea penală pentru fapta altuia. Cu alte
cuvinte, răspunderea penală are un caracter personal, adică o poartă doar cel ce a săvârșit
infracţiunea, și nu altă persoană.

Principiul individualizării răspunderii penale și pedepsei penale (art. 7 din CP al RM)

Fiecare infracţiune și fiecare infractor poartă anumite particularităţi, fiind în același rând însoţiţi
și de anumite împrejurări care influenţează caracterul și gradul prejudiciabil al infracţiunii și al
infractorului. Principiul individualizării răspunderii și pedepsei penale presupune o examinare în
ansamblu a tuturor acestor particularităţi și împrejurări, care permit de a stabili caracterul și
limitele răspunderii vinovatului

1.2.Analizaţi principiul retroactivităţii legii penale

Retroactivitatea legii penale- constă în faptul că în unele împrejurări ,anumite legi penale îşi
extind activitatea în trecut , asupra infracţiunilor săvîrşite înainte de intrarea lor în vigoare.

Conform, art.10 Cod penal al RM, efectul retroactiv al legii penale este conceput astfel:

(1)Legea penală care înlătură carcterul infracţional al faptei , care uşurează pedeapsa ori,în alt
mod, ameliorează situaţia persoanei ce a comis infracţiunea are efect retroactive pînă la intrarea
în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat
pedeapsa,dar au antecedente penale.

Retroactivitatea legii penale mai blînde implică două modalităţi :

1)retroactivitatea simplă – aplicarea legii penale noi asupra infracţiunilor pentru săvîrşirea cărora
nu a fost pronunţată o sentinţă definitivă a instanţei de judecată.

2)retroactivitatea de revizie –aplicarea legii penale noi asupra infracţiunilor , pentru săvîrşirea
cărora există o sentinţă definitivă a instanţei de judecată.

Mai există şi termenul de ultraactivitatea a legii penale.

În mod excepţional, legislaţia R.M. prevede situaţii în care legea ultraactivează,adică se aplică
asupra faptelor comise sub imperiul ei ,chiar după ce a ieşit din vigoare.

Principiul ultaactivităţii legii penale nu este admis , decît în cazuri speciale şi anume:

1)Au caracter ultraactiv legile penale temporare sau excepţionalecare pot fi aplicate şi după
scoaterea lor din uz.

2)O altă excepţie de ultraactivitate reiese din aplicarea legii penale mai favorabile , în cazul cînd
o infracţiune a fost săvîrşită sub imperiul legii vechi, care prevedea o sancţiune mai uşoară ,dar
pe parcusul urmăririi penale sau al judecării cauzei ,ea a fost abrogată şi înlocuită cu o lege nouă
care prevede o sancţiune mai aspră.În acest caz se va aplica ultraactiv legea veche.
1.3
Cetățean al Portugaliei , în mai 2018 a făcut o vizită în Maroco și cu intentia de a distruge un
grup rasial , a omorît 25 oameni . Acesta a fugit și s-a ascuns in RM. În RM acest cetățean a fost
prins și tras la răspundere penală.
Conform cărui principiu a fost tras la rsp ? – principiu universalitaii
Care sunt conditiile de tragere la raspundere conform acestui principiu? – sa fie cetatean strain ,
infractiunea să fie savarsită in strainatate , să fie contra păcii si securitătii omenirii ( genocid art
135.)
să existe dubla incriminare , sa nu fie condamnat deja , sa se afle in rm.

2.1. Caracterizaţi semnele facultative ale laturii obiective Semnele facultative:

• Timpul (ore, ziua, luna, anul) • Locul • Mijloacele și instrumentele (obiecte materiale, de ex.
Arme) • Metodele • Împrejurările (situația, circumstanțele, condițiile de ex. Stare de afect)

2.2. Decideţi asupra trăsăturilor inacţiunii ca semn al laturii obiective a componenţei

infracţiunii.

Infractiunea este legata de o norma care impune obligatia de a se face ceva,obligindu-l pe

destinatar la o anumita comportare in vederea apararii unor valori sociale, de ex:obligatia de a
acorda ajutorul necesar celui aflat in primejdie,incalacrea acestei norme se face printr-o conduita
contrara care se manifesta printr-o inactiune,de asemenea tragerea persoanei la raspundere penala
in cazul savirsirii faptei prin inactiune nu este suficienta constatarea existentei unei
obliagatii,este necesar sa se stabileasca faptul ca in situatia data persoana a avut posibilitatea
reala de a savirsi actiunea ceruta de ea.
Inactiunea reprezinta comportamentul pasiv al persoanei,infractiunea inseamna a nu face ceea ce
este impus,ceea ce este ordonat prin lege.O infractiune ce se manifesta sub forma de inactiune se
poate savirsi numai daca persoana care are obligatia legala de a face ceva nu o realizeaza.

Doctrina penală deosebeşte 2 forme de inacţiune

- Inacţiune Pură
constă în neîndepliniera acţiunilor pe care persoana trebuia şi putea să le comită, indiferent de
survenirea consecinţelor, de ex în acest caz inacţiunea ar putea fi eschivarea de serviciu militar ,
eschivarea cu rea-voinţă de la plata pensiilor
- Inacţiune Mixtă
Presupune comiterea inacţiunii de care legea leagă survenirea anumitor consecinţe prejudiciabile.
La aceste infracţiuni se referă cele comise prin inacţiunea contra securităţii circulaţiei sau
exploatării mijloacelor de transport , însoţite de încălcarea ordinii circulaţiei materialelor şi
obiectelor de pericol general.
2.3
faptele , care deşi aduc daune valorilor sociale ocrotite de legea penală nu cad sub incidenţa legii
penale şi nu constituie semn al laturii obiective a componenţei infracţiunii sunt acele care nu sunt
prejudicibile , nu sunt ilegale , nu sunt conștiente și volitive , nu sunt complexe și concrete .
Dacă lipseste vreun semn de acesta , atunci nu se va considera existența laturii obiective și nu va
fi infracțiune .

TEST NR. 15

1.1. Caracterizaţi raportul juridic penal sub aspectul noţiunii şi a specificului său

Raportul juridic penal reprezintă singura modalitate prin intermediul căreia se realizează legile
penale şi normele juridice penale . În doctrina dreptului penal se afirmă că premisele raportului
juridic penal constau pe de-o-parte în existenţa relaţiilor sociale de apărare, împotriva
infracţiunilor ,iar pe de altă parte în adoptare normelor juridice penale care fixează conduita
oamenilor ce participă la aceste relaţii sociale . Raporturile juridice penale reprezintă relaţiile de
apărare socială împotriva criminalităţii şi combaterea acesteia reglementate prin normele
dreptului penal , ce apar independent de voinţa destinatarilor legii penale.
Structura raportului juridic penal este asemănătoare oricărui alt raport juridic și cuprinde
următoarele elemente componente: subiecţi, conţinut și obiect.

-Subiecţii raportului juridic penal sunt participanţii la raport

-Conţinutul raportului juridic penal este format din drepturile și obligaţiile corelative ale
participanţilor la acest raport (subiecţii raportului).
- Obiectul – este reprezentat de conduita pe care urmează să o adopte subiectele raportului
în funcţie de drepturile și obligaţiile ce constituie conţinutul raportului juridic.

Raportul juridic penal de conformare se naște din momentul intrării în vigoare a normelor cu
caracter penal prin care sunt stabilite drepturile și obligaţiile subiecţilor acestui raport juridic
penal, raportul juridic penal de conflict se naște din momentul săvârșirii infracţiunii.

Modificarea raportului juridic penal de conformare poate interveni pe parcursul activităţii normei
juridice ca urmare a modificărilor ce intervin în conţinutul normei de incriminare, fie prin
extinderea, fie prin restrângerea obligaţiei de conformare

Stingerea raportului juridic penal de conformare intervine la data ieșirii din vigoare a legii penale
care a dat naștere acelui raport juridic sau prin încetarea incidenţei acesteia. În cazul
infracţiunilor la care subiectul activ este calificat (special), raportul juridic încetează din
momentul în care persoana fizică pierde calitatea cerută de lege

1.2. Stabiliţi diferenţele dintre raportul juridic penal de conformare şi cel de conflict
Aceste raporturi, care se stabilesc între stat (ca subiect ce asigură protecţia celor mai importante
valori sociale prin mijloace juridice penale) și toţi cetăţenii (cărora normele penale li se
adresează), sunt denumite raporturi juridice de conformare.

Raporturile juridice de conformare au o existenţă abstractă, imaterială, având relevanţă în

realizarea scopului de prevenţie generală pe care o are dreptul penal.

Raportul juridic penal de conformare se naşte din momentul intrării în vigoare a normelor cu
caracter penal prin care sunt stabilite drepturile şi obligaţiile subiecţilor acestui raport juridic
penal .În cazuri excepţionale ,pentru infracţiunile la care legea penală prevede în mod expres un
subiect special (o anumită calitate pentru subiectul activ), raportul juridic de conformare ,se naşte
de la data de la care persoana dobîndeşte calitatea cerută de norma penală (de ex. funcţionar
public).

Raportul juridic penal de conflict se naşte din momentul săvîrşirii infracţiunii , în literatura de
specialitate găsim trei opinii privind naşterea raportului juridic penal de conflict :
1)acesta i-a naştere în momentul punerii sub învinuire a făptuitorului.
2)naşterea raportului ar fi momentul pronunţării hotărîrii definitive de condamnare.
3)raportul juridic penal se naşte prin consumarea raportului de drept procesual penal.

Considerăm că raportul juridic penal de conflict i-a naştere în momentul săvîrşirii unei
infracţiuni. Această concluzie reiese din conţinutul art. 51 Cod Penal. Temeiul răspunderii
penale .
În situaţia în care fapta nu întruneşte elementele unei componenţe a infracţiunii ea nu poate da
naştere unui raport juridic penal de conflict .
Atît în cazul raporturilor juridice de conformare ,căt şi acelor de conflict ,statul ca titular al
funcţiei de apărare socială va apărea întotdeauna ca subiect învestit cu dreptul de a organiza
această apărare prin mijloace de drept penal.
1.3
Acțiunile lui B nu fac parte din componența art. 151 , deoarece el nu a adus daune intenționat ,
pentru faptele lui este articolul 157 CP , vătămare gravă din imprudență fiindcă el putea să isi
deie seama că acolo este cineva și poate cauza vatamari.

TEST NR. 16

1.1.Caracterizaţi norma juridico-penală

După conținut:
- Generale și speciale.
După caracterul său:
- Imperative și dispozitive.
După caracterul conduitei:
- Prohibitive și onerative.
Structura normei juridico-penale constă din:
- Ipoteză, dispoziție și sancțiune.
Normele penale generale se împart în:
- Declarative (stabilesc principiile dr. Penal)
- Determinative (determină instituțiile de drept penal)
Normele speciale determină condițiile în care o faptă este considerată infracțiune și pedepsele
pentru ea.
NORME SPECIALE DE DREPT PENAL:
 - Dispoziția (simplă, descriptivă, de blanchetă, de trimitere)
- Sancțiunea (relativ determinată (limita max, min.), alternativă)

1.2. Faceţi o generalizare asupra formelor de interpretare a legii penale

Interpretarea legii penale poate fi oficială (legală și judiciară) și neoficială (doctrinară,
profesională, obișnuită)
Metodele de interpretare:
- Gramaticală analiza conținutului și a înțelesului legii penale cu ajutorul textului în
sensul său sintactic și morfologic
- Logică – determinarea înțelesului unor norme cu ajutorul procedeelor logice
- Istorico-juridică – analiza istoricului evoluției normelor (din punct de vedere social,
politic, economic, etc.)
- Sistemică – analiza normei interpretate în corelație cu alte norme
- Prin analogie – explicarea sensului unei norme cu ajutorul altor norme similare
INTERPRETAREA DUPĂ VOLUM
Declarativă
Sensul legii cuprinde exact ceea ce a intuit legiuitorul
Restrictivă
Legii i se atribuie un sens mai restrâns decât a intuit legiuitorul
Extensivă
Sensul legii este mai larg decât textul legii propriu-zis
1.3
Apetre va trebui să răspundă penal conform legii penale a republici moldova conform principiul
cetățeniei și teritorialității . In primul rind ei ambii fiind cetătenii RM , și infracțiunea a fost
comisă la bordul navei aeriene aflanduse in zbor , si această navă apartine RM, deci conform art
11 alin 5 CP , infracțiunile comise la bordul navei aeriene inregistrată in aeroport al RM, aflate
in zbor indifferent de locul aflarii acesteia , se consider teritoriu a RM

TEST NR. 17

1.1 Caracterizaţi dreptul penal ca ramură de drept

Dreptul penal ca ramură de drept reprezintă totalitatea normelor juridice adoptate de puterea
legislativă, care stabilesc faptele ce constituie infracțiuni, condițiile răspunderii penale,
sancțiunile și alte măsuri ce urmează a fi aplicate de către instanțele judecătorești persoanelor
care au săvârșit infracțiuni în scopul apărării celor mai importante valori sociale.
Trăsăturile:
- Ramură distinctă în sistemul dreptului al Republicii Moldova alături de alte ramuri de
drept;
- Ramură autonomă de drept (obiect specific, metode de reglementare specifice);
- Ramură de drept public (relaţiile de subordonare, prezenţa statului ca şi subiect al
raporturilor juridice);
- O totalitate de norme juridice care reglementează un anumit domeniu specific;
- Ramură unitară (constă din 2 părţi – Partea Generală şi Partea Specială);
- Determină ce este infracţiune, pedepsele, condiţiile tragerii la răspunderea penală şi
liberarea de la ea;
 Scopul – ocrotirea valorilor sociale împotriva faptelor infracționale, precum şi prevenirea
comiterii de infracțiuni

1.2 Faceţi o generalizare asupra izvoarelor dreptului penal

Prin izvor de drept penal se intelege forma juridica pe care o imbraca o norma de drept pentru a
deveni obligatorie. Izvoarele dreptului penal sub raportul formei prezinta particularitatea ca pot
fi exprimate numai prin lege.

Izvoare interne :
1) Constituţia R.M. este cel mai important izvor de drept, deoarece reprezintă legea
fundamental,care prin normele sale consacră cele mai importante valori sociale ale statului
nostru (suveranitatea , independenţa, integritatea teritorială, persoana umană cu drepturile şi
libertăţile sale, proprietatea şi alte valori care sunt apărate prin normele de drept penal .
2)Codul Penal al R.M. prezintă un izvor de drept ce pune bazele însuşi dreptului penal ca ramură
de drept, deoarece în codul penal se conţin legile care au fost adoptate în scopul prevenirii şi
combaterii cu fenomenul criminalităţii.
3)Legile speciale

Izvoare externe:
1)Tratatele şi convenţiile internaţionale la care R.M. este parte reprezintă un izvor a dreptului
penal în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii.
-Tratatele şi convenţiile la care R.M s-a angajat să incrimineze şi să sancţioneze anumite fapte
periculoase care duc la atingerea unor valori şi interese commune ale societăţii( astfel de tratate
sunt considerate izvor indirect de drept penal ,pentru că prin ele se asumă obligaţia statelor de a
incrimina prin legea penală internă astfel de fapte).
-Tratatele şi convenţiile internaţionale privind asistenţa juridică internaţională în materie penală
şi tratatele internaţionale privind drepturile omului sunt considerate izvoare directe de drept
penal deoarece devin obligatorii .
- Tratate cu privire la extrădarea persoanelor. Tratate și convenții cu privire la munca forțată.
Convenția cu privire la drepturile omului și cetățeanului.

1.3. Decideţi asupra locului şi rolului dreptului penal ca ramură de drept în sistemul
dreptului Republicii Moldova
TEST NR. 18

1.1.Caracterizaţi responsabilitatea redusă

Art. 23/1 CP al RM:
1. prezența unei tulburări psihice
2. constatarea tulburării psihice prin expertiză medicală
3. tulburările psihice nu-i permit făptuitorului să-și dea seama pe deplin de caracterul și
legalitatea faptelor sale sau să le dirijeze pe deplin

1.2. Decideţi asupra criteriilor legăturii de cauzalitate

Legătura de cauzalitate - Legătură care există în mod obiectiv între fapta prejudiciabilă și
urmarea prejudiciabilă
Condițiile:
- Fapta trebuie să preceadă în timp urmarea
- Fapta trebuie să determine urmarea
- Urmarea trebuie să fie rezultatul inevitabil al faptei
- Fapta trebuie să fie comisă cu vinovăție

1.3 După părerea mea există legătură de cauzalitate intre actiunile lui avram și moartea lui
Burlacu , deoarece fără traumatismele și echimozele provocate de Avram , moartea ave să nu fie
. Toate încercările de al ajuta pe Burlacu mai apoi pot servi ca circumstante atentuante la
individualizarea pedepsei.

2.1. Caracterizaţi extrădarea

Extradarea este actul prin care statul pe teritoriul căruia s-a refugiat o persoană urmărită penal
sau condamnată într-un alt stat remite, la cererea statului interesat, pe acea persoană pentru a fi
judecată sau pentru a executa pedeapsa la care a fost condamnată.
Trăsăturile:
- Act de suveranitate intervenit în relațiile dintre două state;
- Act jurisdicțional solicitat și acordat exclusiv în scopul realizării represiunii, persoana
extradată fiind un inculpat sau un condamnat penal;
- Act de asistență juridică internațională.
La extradare întotdeauna participă două state:
- Statul solicitat (unde se află refugiatul)
- Statul solicitant (care cere extradarea) și poate fi:
a) Statul pe teritoriul căruia s-a săvârșit infracțiunea;
b) Statul împotriva intereselor căruia a fost săvârșită infracțiunea;
c) Statul al cărui cetățean este infractorul.Sunt cunoscute trei sisteme de acordare a
extrădării:
- Sistemul politic sau guvernamental, în care extrădarea este concepută ca un act politic și
de aceea se acordă de Guvernul statului solicitat, pe baza datelor culese de organele
administrative sau judiciare;
- Sistemul jurisdicțional, care recunoaște extrădarea ca pe un act exclusiv jurisdicțional și
asupra căruia decid instanțele judecătorești;
- Sistemul mixt, în care extrădării i se atribuie un caracter atât politic, cât și jurisdicțional,
de aceea la luarea deciziei participă atât organele judiciare care verifică îndeplinirea
condițiilor prevăzute de lege; cât și autoritatea guvernamentală, abilitată să decidă asupra
extrădării.
Prinicipalele condiții de fond ale extrădării sunt:
- Fapta pentru care se cere extrădarea să fi fost prevăzută ca infracțiune în legislația
ambelor state, în conformitate cu principiul dublei incriminări;
- Persoana extrădată să nu fie judecată pentru altă infracțiune decât pentru cea care a fost
solicitată extrădarea(principiul specialității);
- Fapta să prezinte o anumită gravitatea concretizată printr-un minimum de pedeapsă
privativă de libertate prevăzut în legislația ambelor țări, ș.a.
2.2. Relati despre efectul retroactiv al Legii Penale
Retroactivitatea legii penale constă în faptul că, în unele împrejurări, anumite legi penale își
extind activitatea în trecut, aplicându-se infracțiunilor săvârșite înainte de intrarea lor în vigoare.
(doar legile mai blânde, de ex. Legile penale mai favorabile după condițiile de incriminare, legile
penale care ușurează pedeapsa, legile penale care prevăd condiții de tragere la răspundere penală
mai ușoară.)

Conform, art.10 Cod penal al RM, efectul retroactiv al legii penale este conceput astfel:

(1)Legea penală care înlătură carcterul infracţional al faptei , care uşurează pedeapsa ori,în alt
mod, ameliorează situaţia persoanei ce a comis infracţiunea are efect retroactive pînă la intrarea
în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat
pedeapsa,dar au antecedente penale.

Retroactivitatea legii penale mai blînde implică două modalităţi :

1)retroactivitatea simplă – aplicarea legii penale noi asupra infracţiunilor pentru săvîrşirea cărora
nu a fost pronunţată o sentinţă definitivă a instanţei de judecată.

2)retroactivitatea de revizie –aplicarea legii penale noi asupra infracţiunilor , pentru săvîrşirea
cărora există o sentinţă definitivă a instanţei de judecată.

Mai există şi termenul de ultraactivitatea a legii penale.

În mod excepţional, legislaţia R.M. prevede situaţii în care legea ultraactivează,adică se aplică
asupra faptelor comise sub imperiul ei ,chiar după ce a ieşit din vigoare.

Principiul ultaactivităţii legii penale nu este admis , decît în cazuri speciale şi anume:

1)Au caracter ultraactiv legile penale temporare sau excepţionalecare pot fi aplicate şi după
scoaterea lor din uz.

2)O altă excepţie de ultraactivitate reiese din aplicarea legii penale mai favorabile , în cazul cînd
o infracţiune a fost săvîrşită sub imperiul legii vechi, care prevedea o sancţiune mai uşoară ,dar
pe parcusul urmăririi penale sau al judecării cauzei ,ea a fost abrogată şi înlocuită cu o lege nouă
care prevede o sancţiune mai aspră.În acest caz se va aplica ultraactiv legea veche.

2.3
Un cetațean al Chinei A.C. , în timpul vizitei în Republica Moldova , într-o seară pe drum , s-a
cetat cu un cetățean al RM , cetățeanul chinei a scos un cuțit și la înjunghiat pe cetateanul rm , în
urmă căruia cetăteanul rm a decedat . Aflînd de aceasta , autoritățile Chinei cere extradarea lui
A.C. pentru al trage la raspundere penală . RM refuză extradarea .
1. De ce Republica Moldova refuză extradarea ?
2.După care articol va fi tras la raspundere AC?