2.Izvoarele dreptului penal.

Principiile dreptului penal reprezintă idei călăuzitoare ,care contribuie la elaborarea şi realizarea
normelor penale . Putem clasifica principiile în:
Principii Fundamentale:
1)Principiul legalităţii exprimă regula că întreaga activitate a dreptului penal se desfăsoara pe baza
legii şi în conformitate cu aceasta (art 3. Cod Penal al R.M).
2)Principiul umanismului presupune că întreaga relgementare juridică are menirea să apere ,în
mod prioritar ,persoana ca valoare supremă a societăţii,drepturile şi libertăţile acestora.. Legea
penală nu urmăreşte scopul de a cauza suferinţe fizice sau de a leza demnitatea omului. Nimeni nu
poate fi supus la torturi ,nici la pedepse sau tratamente crude,inumane sau degradante. (art.4 Cod
Penal al R.M).
3)Principiul democratismului presupune că persoanele care au săvîrşit infracţiuni sînt egale în
faţa legii şi sînt supuse răspunderii penale fără deosebire de sex, rasă,culoare,limba,religie, opinii
politice sau alte opinii,origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate
naţională,avere,naştere sau altă situaţie. (art.5 Cod Penal al R.M).
Principii Speciale
1)Principiul caracterului personal al răspunderii penale presupune că persoana este supusă
răspunderii penale şi pedepsei penale numai pentru fapte săvîrşite cu vinovăţie. Răspunderii penale
şi pedepsei penale eeste supusă numai persoana care a săvîrşit cu intenţie sau din imprudenţă o
faptă prevăzută de legea penală. (art.6 Cod Penal al R.M).
2)Principiul individualizării răspunderii penale şi pedepsei penale presupune că la aplicare legii
penale se ţine cont de caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvîrşite, de persoana celui
vinovat şi de circumstanţele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea penală. Nimeni nu
poate fi supus de două ori urmăririi penale şi pedepsei penale pentru una şi aceeaşi faptă. (art.7
Cod Penal al R.M).
2.Izvoarele dreptului penal
Izvoare interne şi izvoare externe
Izvoare interne : 1) Constituţia R.M. este cel mai important izvor de drept, deoarece reprezintă
legea fundamental,care prin normele sale consacră cele mai importante valori sociale ale statului
nostru (suveranitatea , independenţa, integritatea teritorială, persoana umană cu drepturile şi
libertăţile sale, proprietatea şi alte valori care sunt apărate prin normele de drept penal .
2)Codul Penal al R.M. prezintă un izvor de drept ce pune bazele însuşi dreptului penal ca ramură de
drept, deoarece în codul penal se conţin legile care au fost adoptate în scopul prevenirii şi
combaterii cu fenomenul criminalităţii.
3)Legile speciale
Izvoare externe: 1)Tratatele şi convenţiile internaţionale la care R.M. este parte reprezintă un izvor
a dreptului penal în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii.
-Tratatele şi convenţiile la care R.M s-a angajat să incrimineze şi să sancţioneze anumite fapte
periculoase care duc la atingerea unor valori şi interese commune ale societăţii( astfel de tratate
sunt considerate izvor indirect de drept penal ,pentru că prin ele se asumă obligaţia statelor de a
incrimina prin legea penală internă astfel de fapte).
-Tratatele şi convenţiile internaţionale privind asistenţa juridică internaţională în materie penală şi
tratatele internaţionale privind drepturile omului sunt considerate izvoare directe de drept penal
deoarece devin obligatorii .
1.Noţiunea de lege penală
Legea penală este actul legislative adoptat de parlamentul RM care cuprinde nrome de drept penal
ce stabilesc principiile şi dispoziţiile generale şi speciale de drept penal determină faptele ce
constituie infracţiuni şi prevede pedepsele ce se aplică infractorilor iar în unele cazuri în temeiul şi
condiţiile liberării de răspundere şi pedeapsă penală.
2.Categoriile de legi penale
Legile penale se clasifică conform:
1)În funcţie de rolul pe care îl au în reglementare de relaţie de apărare social legii penale se
clasifică în:
-legi penale generale reprezintă dispoziţii generale din partea generală din Cod Penal.
-legi penale special reprezintă dispoziţii din partea special din Codul Penal al R.M. şi codurile special
ce reglementează anumite instituţii concrete .(cuprinde norme de incriminare).
2)În funcţie de durata lor de aplicare legile penale se impart:
-legi penale cu durata nedeterminată (au o stabilitate mare şi prezintă principalul instrument de
luptă împotriva criminalităţii.)
-legi penale temporare (au o anumită dată calendaristică,deci sunt limitate în timp).
3)În funcţie de caracterul lor legile penale pot fi :
-legi penale ordinare – se elaborează în decursul evoluţiei statului.
-legi penale excepţionale –sunt elaborate în cazuri excepţionale.(în caz de război).
3.Scopul legii penale
Legea penală reprezintă principalul mijloc al statului în lupta contra criminalităţii. Art.2. Scopul legii
penale
(1) Legea penală apără,împotriva infracţiunilor,persoana ,drepturile şi libertăţile acesteia,
proprietatea,mediul înconjurător,orînduirea constituţională,suveranitatea,independenţa şi integritatea
teritorială a R.M,pacea şi securitatea omenirii,precum şi întreaga ordine de drept.
(2) Legea penală are,de asemenea,drept scop prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni.
4.Norma penală: noţiune şi structură
Norma penală este o specie de norme juridice ,care se caracterizează prin conţinutul şi structura lor
specifică ,prescriind reguli de drept penal ,precum şi sancţiunile aplicabile în cazul încălcării
acestora. În doctrină există opinii diferite cu privire la structura normei penale. Astfel, unii autori
consideră că norma penală are o structură trihotomică, format din ipoteză, dispoziţie şi sancţiune.
Alţi autori susţin că norma penală are o structură bihotomică, formată din dispoziţie şi sancţiune.
Analiza fiecărui element constitutiv,al normei penale permite diferenţierea unor forme speciale de
descriere ,a dispoziţiei şi sancţiunii în actul normativ.
Astfel,sunt cunoscute următoarele tipuri de dispoziţii:
1)Dispoziţii simple care doar numesc fapta infracţională,cu un termen unanim acceptat,dar nu
dezvăluie semnele ei. Art .1921. Răpirea mijlocului de transport.
2)Dispoziţii descriptive sunt cele care descriu semnele generale ale infracţiunii. Art.192. Pungăşia.
3)Dispoziţii de blanchetă sunt cele care fac trimite la alte legi şi acte normative. Art.185
4)Dizpoziţii de trimitere sunt acele care fac trimitere la dispoziţiile altor norme penale.
Sunt cunoscute 4 tipuri de sancţiuni:
1)Sancţiuni absolut determinate –stabilesc concret mărimea şi categoria pedepsei .
2)Sancţiuni relativ determinate –stabilesc categoria concretă a pedepsei şi limitele acesteia.
3)Sancţiuni alternative – stabilesc mai multe categorii de pedepse, dintre care doar una este aleasă
de instanţa de judecată. Art. 171(3). Violul
4)Sancţiuni absolut nedeterminate –care nu stabilesc categoria concretă a pedepsei şi limitele
acesteia.
5.Noţiunea,importanţa şi formele intrepretării legii penale.
Interpretarea legii reprezintă operaţiunea ce se efectuează pentru aplicarea normei de drept şi are
drept scop aflarea voinţei legiuitorului exprimat în acea normă.În literatura juridică există mai multe
criterii de clasificare a formelor interpretării legii penale:
1.În dependenţă de organul interpret distingem : a)interpretare legislativă (hotărîri)
b)interpretarea administrativă
c)interpretare judecătorească
2.După caracterul interpretării distingem: a)interpretare oficială (obligatorie)
b)interpretare neoficială(neobligatorie) se împarte în :
-ştiinţifică(doctrinară)
-profesională
-neprofesională(comună).
3.După gradul de generalitate deosebim:
a)interpretare generală (normativă) –care are caracter general obligatoriu pentru destinatari(sunt
exprimate în norme juridice).
b)interpretare de caz sau concretă – respectiv este obligatoriu doar pentru cazul examinat şi se
exprimă într-un act de aplicare a dreptului . (de ex hotărîrea judecătorului.)
4.După competenţa de interpretare deosebim:
a)interpretare autentică-interpretul este acelaşi organ de stat care a adoptat actul normativ.
b)interpretare legală- interpretul este un alt organ se stat decît cel emitent(de ex.art 135 alin (1) b)
const RM.