4.

Conservarea şi utilizarea
biodiversităţii
4.1. Conservarea biodiversităţii
în habitatele naturale (in-situ)
4.1.1. Ariile naturale protejate de
stat din R. Moldova
4.1.2. Rețeua ecologică națională
4. 2. Conservarea biodiversității în
afara habitatelor naturale (ex-situ)
4.1. Conservarea biodiversităţii în habitatele naturale (in-situ)
La restabilirea, menținerea și conservarea biodiversității un anumit
aport îl aduce Cartea Roșie a Republicii Moldova și Europei.

a) Cartea Roşie a Republicii Moldova

Cartea Roşie a Republicii Moldova (ediţia II) include 242 de
specii, inclusiv: 117 specii de plante, 9 specii de ciuperci şi 116 specii
de animale. Extrem de periclitate sunt unele specii de plante
vasculare şi de licheni, mamifere, păsări, reptile şi peşti.

Numărul de specii de plante şi animale protejate de stat a sporit

considerabil, atingând în anul 2008 cota de 484 de specii. Din totalul
plantelor periclitate, 48 de specii sunt caracteristice pentru
ecosistemele forestiere, 32 - pentru cele de stepă, 19 - pentru cele
petrofite, 18 - pentru cele de luncă şi 4 - pentru ecosistemele acva-
tice şi palustre.
Unele specii care vieţuiesc pe teritoriul Republicii Moldova
sunt incluse în Cartea Roşie Europeană: plante - papucul-
Venerei (Cypripedium calceolus), ciulinul de baltă (Trapa
natans); mamifere - nurca europeană (Mustela lutreola),
popândăul comun (Spermophilus citellus), popândăul-cu-
pete (Spermophilus suslicus); păsări - raţa roşie (Aythya
nyroca), acvila ţipătoare mare (Aquila clanga), vânturelul
mic (Falco naumani), cristelul (Crex crex); reptile - vipera
de stepă (Vipera ursini); peşti - fusarul (Zingel streber),
lostriţa (Hucho hucho), nisetrul (Acipenser guldenstadti);
insecte - calosoma mirositoare (Calosoma sycophanta),
croitorul stejarului (Cerambyx cerdo).
Raţa roşie (Aythya nyroca)
Calosoma mirositoare (Calosoma sycophanta); Croitorul stejarului (Cerambyx
cerdo).
 Cele mai importante arii de concentrare a speciilor de
plante şi animale periclitate şi vulnerabile sunt pădurile de fag,
gorun şi stejar pedunculat din zona centrală a Republicii
Moldova, unde s-au păstrat mai multe suprafeţe cu vegetaţie
spontană (rezervaţiile „Codrii”, „Plaiul Fagului”, „Pădurea
Domnească”, „lagorlâc”, masivul de pădure „Orhei”). De
asemenea, o concentraţie înaltă de specii periclitate şi
vulnerabile a fost evidenţiată în pădurile şi poienile de pe
pantele abrupte ale Nistrului (sectorul Naslavcea - Dubăsari) şi
Prutului (sectorul Tețcani). Specii de plante periclitate de
stepă s-au păstrat în rezervaţiile de stepă „Ciumai” şi „Bugeac”
din sudul republicii. Rezervaţia naturală „Prutul de Jos”,
lacurile Manta şi Cahul, luncile cursului inferior al Nistrului şi
lacul Cuciurgan servesc ca habitate pentru multe specii
periclitate acvatice şi palustre.
In scopul ocrotirii speciilor de plante şi
animale periclitate este necesar, de
asemenea, a evidenţia comunităţile rare şi a
conserva biotopurile şi habitatele acestora. A
fost elaborată lista asociaţiilor vegetale din
Republica Moldova şi sunt evidenţiate
comunităţile a 77 de asociaţii rare, în baza
speciilor edificatoare sau coedificatoare rare,
din care multe se află pe teritoriul
rezervaţiilor naturale protejate de stat.
4.1.1. Ariile naturale protejate de stat
Conform cerinţelor Convenţiei privind diversitatea biologică
(CDB), în Republica Moldova a fost creat un sistem de arii
naturale protejate de stat, elaborate regulamente cu privire la
structura organizaţională şi domeniile de activitate, adoptată
clasificarea ariilor naturale protejate de stat în conformitate cu
criteriile UICN, care au servit ca bază a „Legii privind fondul
ariilor naturale protejate de stat”, adoptate în anul 1998. In
ultimii 20 de ani, suprafaţa ariilor naturale protejate de stat a sporit
semnificativ (de 12 ori). In prezent, în conformitate cu legea respectivă, ea
constituie 66467,3 ha, ceea ce reprezintă 1,96% din teritoriul naţional. Cu
toate acestea, suprafaţa ariilor naturale protejate de stat din Republica
Moldova este cu mult mai mică decât cea din unele ţări europene. Se
acceptă, în general, că prin extinderea la scară spaţială a reţelei de arii
naturale protejate până la 10% din teritoriul naţional se poate asigura
protecţia a 50% din totalul de specii care reflectă diversitatea taxonomică
a structurii sistemelor biologice (biota).
 Ponderea relativ redusă a ariilor naturale protejate de
stat în raport cu teritoriul total al republicii şi caracterul
izolat al amplasării obiectelor de protecţie teritorială nu
asigură o conservare efectivă a diversităţii biologice
conform cerinţelor internaţionale stipulate în diferite
convenţii internaţionale şi acorduri bi- şi multilaterale.
Această situaţie se agravează şi prin nerespectarea
regimului de protecţie pe unele suprafeţe din cadrul ariilor
naturale protejate de stat, prin lacunele cadrului
instituţional, nivelul insuficient al calificării cadrelor şi al
responsabilităţii autorităţilor locale. Toţi aceşti factori pot
avea un impact negativ de mari proporţii asupra
conservării biodiversităţii pe întreg teritoriul Republicii
Moldova.
Notă: CR (critic periclitat) - taxon care se află în pericol mare de dispariţie din flora locală; EN (periclitat) - taxon în
pericol de stingere, dar nu critic periclitat, a cărui supravieţuire este puţin probabilă, dacă factori: cauzali continuă să
acţioneze; VU (vulnerabil) - taxon posibil să treacă în categoria EN în viitorul apropiat dacă factorii cauzali continuă
să acţioneze.
 Analiza structurii funcţionale a ariilor naturale
protejate de stat indică faptul că nucleul acestor arii îl
constituie rezervaţiile peisagistice (51,5%) şi cele ştiinţifice
(29,4%). Ca urmare a; acţiunilor ce ţin de conservarea
biodiversităţii, întreprinse în ultimii ani, a sporit
considerabil numărul speciilor de plante şi animale
protejate de stat: Astfel, au fost luate sub protecţia statului
269 de specii de plante - cu 219 specii mai mult decât în
1975. De asemenea, a sporit şi numărul speciilor de animale
protejate de stat - de la 65 până la 215 specii. Caracteristic
pentru reţeaua naţională de arii proteice este faptul că
89,5% din suprafaţa totală a acesteia, respectiv 59495 ha,
sunt amplasate în sectorul forestier, ceea ce reprezintă cca
18,8% din suprafaţa totală a fondului forestier naţional.
 Cu toate acestea, regimul de arii protejate este
respectat parţial doar în rezervaţiile ştiinţifice, unde
pădurile ocupă o suprafaţă de 18028 ha (5.0% din
suprafaţa totală acoperită cu păduri). Analiza
reprezentativității principalelor comunităţi forestiere în
rezervațiile ştiinţifice indică faptul că gorunişurile şi
stejărişurile nu sunt efectiv protejate, constituind sub 10
% din suprafaţa totală a comunităţilor forestiere
respective din ţară. Unităţile principale de landşaft ale
ariilor naturale protejate sunt: Codrii — 38,1%; podişurile
de silvostepă - 24,2%; stepele şi luncile - 28,6%. Sub
protecţia statului au fost luate 13 sectoare-etalon de
soluri.
 4.1.2. Reţeaua ecologică naţională
Dezechilibrul ecologic, situaţia socio-economică
virtuală, exploatarea intensivă şi extensivă a resurselor
naturale şi a întregului spaţiu vital al republicii imun
urgentarea identificării, recunoaşterii şi dezvoltării Reţelei
ecologice naţionale (REN), ce ar cuprinde reţeaua ariilor
protejate, geosistemele şi ecosistemele reprezentative
naturale, care s-au păstrat în diferite regiuni landşaftice
ale ţării. Crearea REN va contribui evident la restabilirea,
menţinerea şi conservarea biodiversitătii.
Conceptul creării REN a fost elaborat în anul 1991
(Schema teritorială complexă de protecţie a naturii în
Republica Moldova) în colaborare cu o serie de ministere şi
departamente.
 Structura REN include următoarele elemente principale:
* ariile naturale reprezentative pentru structura
ecosferei/biosferei (nucleul);
* coridoarele ecologice de migraţie şi dispersie;
* ţesuturile ecologice reorganizate (agrocenozele);
* zonele de tampon.
Ariile naturale reprezentative sunt destinate pentru
autoregenerarea componentelor naturale şi conservarea
diversităţii genetice a florei şi faunei. Pentru Reţeaua
Ecologică a republicii ariile naturale reprezentative sunt, de
fapt, ariile naturale protejate te stat. Actualmente, astfel de
arii sunt prezente în ambele zone naturale (în toate cele 12
regiuni landşaftice ale republicii).
 În scopul asigurării funcţionalităţii şi integrităţii
ecosistemelor, pe teritoriul acestor arii naturale
reprezentative cu coridoare ecologice se va instaura un
regim strict, care va prevedea:
- interzicerea amplasării unităţilor industriale mari;
- limitarea transportului şi construcţiilor de magistrale;
- majorarea cotei teritoriale a complexurilor naturale până
la 30% în zona de silvostepă şi până la 20% în zona de
stepă;
- majorarea reţelei de arii protejate;
- asigurarea funcţionării stabile a agrocenozelor și obţinerii
producţiei agricole ecologic pure.
 In asigurarea stabilităţii tuturor elementelor REN, un
rol important revine ţesuturilor ecologice de Completare a
agrocenozelor. Scopul primordial al acestor ţesuturi
constă în majorarea conexiunilor structural-funcţionale şi
a stabilităţii ecosistemelor. În legătură cu aceasta, este
necesar a spori eterogenitatea agrolandşafturilor, prin
includerea în componenţa lor: diferitelor tipuri de oaze
biocenotice, precum şi cssarea reţelei de fâşii forestiere
ce unesc între ele suprafeţele împădurite. Asemenea reţea
va majora necesitatea structurală, floristică şi faunistică a
agrobiocenozelor, care va servi în continuare ca bază
trofică pentru piramida consumatorilor.
 Pornind de la cele menționate, în anul 1991 a fost elaborată
schema-cadru a REN, la scară 1:200000, care include 6 subzone,
conectate între ele prin intermediul fâșiilor forestiere de protecție
din luncile fluviului Nistru și râurilor Prut, Răut, Bâc etc. Luând în
considerare suprafaţa şi specificul geomorfologic al teritoriului
Republicii Moldova şi conform calculelor efectuate, REN va ocupa o
suprafață de 11113 km2 sau 33% din teritoriul ţării.
Tabelul Caracteristica modelului Rețelei ecologice naționale

Zonele echilibrului Suprafaţa pădurilor şi Gradul de

Suprafaţa zonei, mii ha fâşiilor forestiere de
ecologic împădurire, %
protecţie, mii ha
a) de silvostepă 879 240 27,3
b) de stepă 232 50 20
Total: 1111 290 25,7
4.2. Conservarea biodiversităţii în afara habitatelor naturale (ex-situ)
În Republica Moldova există diferite instituţii care activează în
domeniul protecţiei speciilor spontane şi introduse de plante şi animale.
Cele tradiţionale sunt grădinile botanice, zoologice, dendrologice,
parcurile publice ş. a. Înaintea acestor instituţii au existat parcurile moşii-
lor şi mănăstirilor din diverse localităţi ale ţării, înfiinţate începând cu
secolul al XlX-lea, printre care parcurile din s. Pavlovca (18,3 ha, fondat în
1900), din s. Hâncăuţi (27 ha - finele sec. al XlX-lea), din s.Ţaul (46 ha-
1901-1904), din s. Leontea (21, 49 ha - finele sec. Al XlX-lea), Grădina
Botanică (104 ha), Grădina Dendrologică din mun. Chişinău (74 ha - 1950)
ş. a. În prezent evaluarea şi conservarea ex-situ a speciilor de plante şi
animale se efectuează în instituţiile academice şi de ramură. Colecţiile de
plante cuprind cca 14 mii specii (70 mii de soiuri, hibrizi, linii şi forme
locale), principalii deţinători fiind Grădina Botanică a A.Ş.M., Grădina
Dendrologică, parcul „Ţaul”, dendrariul din or. Tiraspol, institutele de
cercetări ramurale.Colecţiile Grădinii Zoologice şi ale Institutului Naţional
de Zootehnie şi Medicină Veterinară includ cca 230 de specii şi rase de
animale. Colecţia Naţională de Microorganisme constituie cca 500 de
taxoni - bacterii, ciuperci şi alge.
 Ierbarul Grădinii Botanice şi al
Universităţii de Stat cuprinde cca 320 mii de
mostre de plante din diferite regiuni
floristice. Colecţiile zoologice cuprind 182 de
specii de păsări şi 4700 de specii de insecte.
Colecţiile de plante fosile - cca 270 de specii;
cea de animale fosile - 500 de specii (1500 de
mostre). Din cauza finanţării insuficiente,
această bogăţie naţională poate fi pierdută
pentru totdeauna.